Cuvântul Liber, octombrie 2002 (Anul 14, nr. 192-214)

2002-10-01 / nr. 192

/ 1 ________ ........WlllOKIAlv „Mioriţa, taie,” behăia în limba lui Attila?r ecent,în organizarea Asociaţiei Ceangăilor Maghiari din Moldova (ACMM) şi a Prezidiului Executiv al UDMR, a avut loc o conferinţă de presă, considerată de ziariştii locali „în premieră absolută". încă de la primul pas, se intră în hăţişul unor machiaverlâcuri abil instrumentate din umbră, pe itinerariile Budapesta - Târgu-Mureş - Odorheiu Secuiesc - Miercurea Ciuc - Bucureşti - Bacău. Sub pretextul înmânării premiului „Meşter al Culturii Populare Maghiare", decernat Anicăi Dumitru (ce nume ceangăiesco-unguresc!), din Lespezi (comuna Gârleni) - alte localităţi cu „rezonanţă ungurească" de către Ambasada Republicii Ungare la Bucureşti, dându-se dovadă de un cras amatorism, de rară obrăznicie, de o neruşinare fără frontiere, precum şi de o revoltătoare rea-credinţă într-un scenariu diabolic, conferinţa de presă debutează cu o surpriză de proporţii. „Renumitul etnograf" Zoltán Kallós, atât de dornic să se avânte în elucubraţii despre „propăşirea culturii ceangăieşti, considerată una de mărime europeană", mai ales că, după aprecierile şi susţinerile lui „cele mai frumoase versuri de balade, atât lumeşti, cât şi bisericeşti, au fost culese de la ceangăii din Moldova". Adică, de „ceangăii care mai vorbesc şi româneşte!" - exclama, în transă, Zoltán Kallós. Unde dorea să ajungă dumnealui prin sintagmele „cultura ceangăiască" a unor „ceangăi care mai vorbesc şi româneşte"? La „apologia" descoperirilor sale în materie de folclor ceangăiesc! Smiorcăindu-se el, în postura unui „martir sacrificat", bineînţeles pe „eşafodul prozelismului pro-maghiar", că, între 1980 şi 1989, nu „a putut călca pe plaiurile băcăuane", laureatul Premiului Kossuth, deţinător al „Lanţului Corvin" (acordate de Budapesta!), a declarat public - spre ruşinea lui! - că „actuala variantă a celebrei balade «Mioriţa» nu este descoperirea etnografică a românilor, ci a maghiarilor" (III). Cică, în 1843, „un preot minoritar din Valea Mare (Cleja), pe nume Petras Intze Janos, a cules o baladă, intitulată pe atunci, «Păcuraru cel Frumos», care, ulterior, a fost descoperită şi de români şi publicată în arhicunoscuta variantă a «Mioriţei»." Stupoare! Uluială! Ignoranţă? Rea-voinţă? Manipulare? Diversiune? Aşadar, ce a făcut Alecu Russo? Ce mai contează Alecsandri şi culegerea „Poezii populare ale românilor"? Aşadar, după capetele pătrate ale acestor diversionişti de ultimă speţă, nici măcar „Pe-un picior de plai / Pe-o gură de rai..." noi nu mai suntem acasă, iar „ungureanul" și „vrânceanul" care, „Mări se vorbiră,/Ei se sfătuiră/Pe l-apus de soare ca să mi-l omoare/Pe cel LAZAR LĂDARIU (Continuare în pag. a 3-a) . R 1 Octombrie. ZIUA INTERNAŢIONALĂ A VÂRSTNICILOR Sănătate şi „La mulţi ani!" tuturor pensionarilor mureşeni - cititori ai „Cuvântului liber", din partea colectivului redacţional. Vremea va fi răcoroasă. Cerul va fi variabil, temporar noros, în zona montană, izolat mai pot cădea ploi slabe. La peste 1.800 metri precipitaţiile pot fi mixte. Vântul va prezenta intensificări la munte, iar în rest va sufla slab până la moderat. Temperaturile maxime vor fi cuprinse între 14 şi 16?C, iar cele minime între 3 şi 6°C. Local, se va semnala ceaţă. Centrul de prevedere a vremii, Sibiu NEPEDEPSITELE CRIME ALE CONTELUI ŞAMAN (III) Teroare la Sucutard După 11 zile de acalmie,11 ţărani din Sucutard au fost arestaţi prin surprindere, din familiile Bota, Mărginean, Mureşan şi Gorgan. Duşi în arestul provizoriu de la şcoală, vor reuşi, deşi bătuţi bestial, să evadeze,în timp ce honvezii năvăleau prin surprindere, în noaptea de 19/20 septembrie, la ora 1:30 în casa familiei Ibuzan. Toţi membrii acesteia au fost torturaţi, tânărul de 18 ani Sever Ibuzan decedând. A doua zi, au fost arestaţi şi torturaţi, fostul primar Petre Mărginean, fiica sa adoptivă Mariana Mureşan şi comerciantul evreu, Rosenberg Iacob. Eliberaţi la intervenţiile făcute de prietenul acestuia din urmă, comerciantul Geza Ordentlich, au fost înlocuiţi în arest de ţăranul Ioan Câţ, vinovat de a-l fi reclamat pe conte pentru vătămări corporale, Iosif Moldovan, vinovat de a se fi căsătorit cu o unguroaică, Zsuzsana Kiss, şi cumnatele lui Rosenberg, Estera şi Rozalia Mihály, vinovate de a fi evreice, duse la castel spre a fi torturate de însuşi groful Albert, asistat de tatăl său. De menţionat că, implorând în ungureşte milă pentru soţul său, Zsuzsa Kiss a fost schilodită în bătaie şi tăiată cu baionetele de echipa de torţionari a adjunctului Polgar. După două zile de torturi, Ioan Câţ, Iosif Moldovan şi surorile Mihály au fost duşi pe malul Bălţii Ţaga, puşi să-şi sape singuri groapa şi împuşcaţi, în bătaie de joc, cei doi ţărani români şi evreicele Rozalia şi Estera au fost îngropaţi împreună, unii peste alţii, groapa fiind păzită de santinele timp de 8 luni pentru ca familiile să nu le ia cadavrele şi să le îngroape potrivit ritului creştin, respectiv mozaic. Dr. MIRCEA DOGARI (Continuare în pag. a 3-a) EROII SI MARTIRII ROMANI, OMAGIAŢI LA TARGU-MURES ■ 7 ■ « „Săptămâna Eroilor şi Martirilor Neamului Românesc" a debutat sâmbătă, la Târgu-Mureş, cu o expoziţie documentară şi simpozionul „Eroi au fost, Eroi sunt încă", la Palatul Culturii, fiind evocat momentul istoric 28 septembrie 1944 - eliberarea Târgu-Mureşului de sub ocupaţia horthystă. Emoţionantă a fost expunerea generalului Marin Lungu, doctor în istorie, care la numai 9 ani devenea caporal în Armata Română şi păstrează, astăzi, amintiri despre adevărata istorie a luptelor duse pentru eliberarea patriei. Prezentarea sa, în cadrul simpozionului, a adus un omagiu ostaşilor, batalioanelor de vânători de munte al căror eroism, în luptele date pe aceste meleaguri, s-a soldat, în urmă cu 58 de ani, cu eliminarea trupelor de ocupaţie şi arborarea Drapelului Naţional în Târgu-Mureş. Alte alocuţiuni ale cadrelor militare active şi în retragere, ale veteranilor de război au readus în atenţie momentele cruciale în care s-a aflat ţara noastră în cel de-al doilea război mondial, aflată în zona de interes a puterii fasciste şi a celei sovietice. LIA VINŢELER (Continuare în pag. a 8-a) Expoziţie de artă plastică Asociaţia Artiştilor Plastici Mureş deschide azi, 1 octombrie, la sala „Unirea", din Piaţa Republicii nr. 9, expoziţia artistului plastic târgumureşean, dr. VINCENŢIU MOLNAR, de peisaje şi rădăcini prelucrate. Programul expoziţiei este următorul: luni, marţi, joi şi vineri, între orele 13-17, miercuri, între orele 10-14, sâmbăta între orele 11-13. Biblioteci Mice . Şcoala din Ogra, în „haină” nouă (AMĂNUNTE ÎN PAG. A 3-A) Dacă vlăjganii noştri nu prea se au cu munca, ci mai mult cu discotecile, să sperăm că generaţia „paharului de lapte şi a cornului" va fi mai de nădejde pentru viitorul ţării. IERTĂM, DAR NU UITĂM! Duminică, 29 septembrie, la Turda, locul sfânt al Ardealului în care îşi duce somnul trupul Viteazului Mihai, răpus mişeleşte de ură, invidie, mişelie şi zavistie, a avut loc una dintre cele mai emoţionante comemorări a inocenţilor ucişi sub podul de la Hărcana, fără milă, fără pic de îndurare, fără remuşcare! incitaţi de ura viscerală, stârnită mai ales de manifestul crimei „Nincs kegyelem!" („Fără milă"), a lui Dücsa" Csaba (unul din pseudonimele lui Daday Lóránd), posedaţi de o ură sălbatică, soldaţi ai armatei horthyste, funcţionari ai administraţiei instalate în nordul Ardealului după cedarea acestuia Ungariei, prin Diktatul de la Viena, cărora li s-au alăturat unii civili, campioni ai răzbunărilor criminale şi ai intoleranţei, au comis,după 5 septembrie 1944, crime abominabile într-o serie de localităţi ardelene. Ocupând Turda şi satele din împrejurimi, armata horthystă, îndeaproape „ajutată" de civili maghiari, a dezlănţuit o teroare fără margini şi persecuţii inimaginabile împotriva unor oameni care nu aveau o altă vină decât aceea de a se fi născut români. Alungaţi din casele şi din vetrele strămoşilor, moşilor şi părinţilor lor, fără nici cel mai mic motiv justificativ, obligaţi să plece în bejenie, să-şi ia lumea în cap, ameninţaţi că, în caz contrar, vor fi împuşcaţi, unii au refuzat sau nu au avut unde să plece în refugiu. 18 săteni din Cătunul Hărcana, din hotarul Petrilacăi de lângă Turda, cu vârste între şapte săptămâni şi 36 de ani, provenind din mai multe familii, au avut naivitatea să mai creadă în mila ocupantului, în omenia aproapelui, adăpostindu-se sub podul de cale ferată dintre Câmpia Turzii şi Cluj. Ura ocupantului vremelnic, revărsându-se bezmetic într-o furie oarbă, s-a abătut asupra lor în ziua de 24 septembrie 1944. La ora 9, cei adăpostiţi acolo de furia obuzelor aducătoare de moarte s-au trezit cu trei militari horthyşti. LAZAR LĂDARIU (Continuare în pag. a 3-a)