Cuvântul Liber, martie 2004 (Anul 16, nr. 42-63)

2004-03-02 / nr. 42

PATRIOTISM ŞI NAŢIONALISM (Urmare din pag.1) toţi responsabili pentru acest spectacol anost de fiecare zi, pentru corupţia revoltătoare, se fac vinovaţi pentru „alternanţa administrativă dezastruoasă, pentru starea de azi, de plâns, a naţiunii". Presiunile pentru semnarea tratatelor cu Ucraina şi Federaţia Rusă, şantajul politic udemerist, tot mai evident şi agasant, acţiunile subver­sive, iredentiste şi separatiste din toţi aceşti ani, „mega­­escrocheriile" de tip Megapower, de la Romtelecom, RAFO Oneşti, de la combinatele SIDEX Galaţi şi Reşiţa, ALRO Slatina, Comtim etc., „concubinajul politic umilitor pentru români, la care se mai adaugă ordonanţele de urgenţă, manualele alternative, înăbuşirea libertăţii de exprimare conferită de Constituţie, toate acestea au determinat acum, la început de secol 21 şi de mileniu trei, „narcotizarea conştiinţei civice". Cei care au permis, dramatic, „tragedia întoarcerii la plugul de lemn şi la vaca înjugată, la moarte prematură şi scârbă de viaţă, la prostituţie în masă şi foire migratoare a copiilor şi a femeilor noastre, a muncitorilor, intelectualilor şi olimpicilor noştri, toţi sălbăticiţi de sărăcie", indiferent de guvernări, mereu au pus în discuţie „renormarea teoriei naţiunii", adoptând strategia şireteniei, a măcinării lente şi ireversibile, au permis „extirpări esenţiale din conţinutul conceptelor naţiune şi naţional, înlocuite cu noţiunile „extremism, antieuropenism, antiNATOism, xenofobie etc." în acest context, în care obedienţa politică nu prea credem să fie nici măcar pe placul europenilor, în care se impune, rapid, „reforma clasei politice descalificată moral şi lipsită de credibilitate", în procesul de continuă degradare a naţiunii române, din 1990 încoace, apărarea valorilor naţional-democrate, moderne, se impune, prin „promovarea propriilor valori fundamentale, fără a încălca interesele legitime ale celorlalte naţiuni". Se impune prin specific naţional în relaţiile intercomunitare. România se află în Europa, iar accederea în UE o dorim „nu pe post de «fată în casă», nu în genunchi, ci demn! Toate acestea le cunoaştem - şi încă prea bine! - cei din „Capitala suferinţei româneşti", cum a fost denumit Târgu-Mureşul după evenimentele tragice din 20 martie 1990, când iredentismul maghiar şi capii UDMR de atunci au pus la cale minilovitura de stat din oraşul care avea faima de a fi al „florilor". Iar dacă tot se spune că „ţara este peste tot" , naţionalismul, de care unii români fug, jenându-se parcă, trebuie să constituie una dintre componentele doctrinei naţionale. Azi, când iredentismul unguresc, mergând până la revizuirea frontierelor, cum cerea mai deunăzi Tőkés László, când croirea Ţinutului Secuiesc, a unor enclave etnice autonome în inima teritoriului naţional, când constituirea Consiliului Naţional Secuiesc, a Consiliului Naţional al Maghiarilor din Transilvania, a Uniunii Civice Maghiare, conduse de Tőkés László, Csapó József şi Szász Jenő, constituie o realitate, când elevii şi profesorii lor sunt alungaţi, pur şi simplu de la Liceul „Bolyai", când se depun eforturi udemeriste, sub şantajul şi presiunea unui „Protocol", pentru reamplasarea statuii Ungariei Milenare (a generalilor - asasinilor ai celor 40.000 români ardeleni, a incendiatorilor celor peste 300 de sate, biserici şi mănăstiri româneşti!), când este încălcată grosolan Ordonanţa nr. 31/2002, înjosind şi bulversând memo­ria Mareşalului Ion Antonescu, pentru a face loc proslăvirii şi reabilitării criminalului de război - Wass Albert, printr-un cult deşănţat al personalităţii, când la UMF Târgu-Mureş, un ministru turmentat încalcă şi legi, şi bun-simţ, fără a mai întreba pe nimeni, impunând rezervări de locuri unor candidaţi ai facultăţilor doar pentru studenţii maghiari, încurajând separatismul pe criterii etnice, este nevoie, mai mult ca oricând, de naţionalismul românesc, pentru unii devenit, din păcate, un fel de „bau-bau", pentru noi, ardelenii, de atâtea ori păţiţi prin istorie, un sprijin în momente de grea cumpănă. Este vorba de un naţionalism în adevărata accepţiune a cuvântului: cumpătat, luminat, tradiţional ardelenesc. Este naţionalismul care a dat curentul iluminist numit Şcoala Ardeleană. A fi cu adevărat naţionalist înseamnă a-ţi iubi ţara, locul naşterii, ograda şi casa părintească, pământul moşilor şi strămoşilor lăsat moştenire. A fi naţionalist înseamnă să nu ai linişte până ce Basarabia şi Bucovina, fraţii noştri se pare definitiv abandonaţi, nu se vor întoarce acolo unde le este locul, la sânul Ţării-Mamă, în acea „Românie dodoloaţă", cum o vedea poetul şi filosoful Lucian Blaga. în acest loc ajunşi, necesară este o precizare: noi, românii, nu suntem mai naţionalişti decât francezii, să zicem, sau spaniolii, decât nemţii, italienii, grecii, americanii, polonezii sau ungurii. Iar a fi naţionalist nu înseamnă să fii extremist şi xenofob. Nu înseamnă să fii antimaghiar! întrebat cândva care este deosebirea între naţionalism şi patriotism, marele istoric Al. Papiu Marian a precizat că patriot şi naţionalist, în Transilvania, „una şi aceeaşi este!". Au fost doar câteva argumente în favoarea naţionalismului­ real. Intr-o „Europă lucidă" este necesară o politică naţională. „Nu poţi fi bun european, dacă nu eşti, mai întâi de toate, un bun român! Şi nu se poate emancipa naţiunea, fără o distinctă politică pro-naţională!" Acest deziderat nu poate fi atins decât prin loialitate, consecvenţă, solidaritate naţională, cinste, iubirea aproapelui, prin inteligenţă şi înţelepciune, prin muncă încordată, prin încredere într-o Românie viitoare pentru toţi, prin credinţă în Dumnezeu şi în legea strămoşească salvatoare, aşa cum ne îndemna poetul: „O lege avem, străbună,/ Prin veacuri de furtună / Ea n-a putut s-apună / Strivită de păgâni./ Ne-a fost Cel sfânt tărie / Şi-n veci o să ne fie: / Sus inima, români!" Sus inima, români! P.S. Citatele, marcate în text prin ghilimele, aparţin generalului de Corp de Armată, dr. Mircea Chelaru, preşedintele P.U.N.R. .....­­. ................... „ PEMOMUIĂTL MURESENE VICEPREFECTULIOAN OROS-RUSU DIN VIDRASĂU S-a născut la 4 martie 1824 (st. n.) în localitatea Vidrasău, Comitatul Cetatea de Baltă, mai târziu Târnava Mică, în prezent judeţul Mureş, la 1848-1849 fiind viceprefect al Legiunii a ll-a de pe Târnave, condusă de prefectul Vasile Moldovan din Chirileu, judeţul Mureş. Studiile primare le-a făcut la Mătrici, pe Valea Nirajului, unde tatăl său era preot ortodox, cele gimnaziale la Liceul romano­­catolic din Târgu-Mureş, iar cele supe­rioare la Liceul piariştilor din Cluj şi la Colegiul reformat din Târgu-Mureş, în perioada anilor 1847-1848, Ioan Oros-Rusu executa practica de cancelist (avocat) la Tabla Regească din Târgu-Mureş, împreună cu 200 de tineri de toate naţiona­lităţile, dintre care şi 30 de tineri români. La 25 martie 1848, la Tabla Regească din Târgu-Mureş, s-a pus în dezbatere moţiunea, lansată la 15 martie 1848 la Budapesta, care, la punctul 12, prevedea, contrar voinţei poporului român majoritar, Unirea Transilvaniei cu Ungaria. Românii diin Transilvania au opus o dârză rezistenţă acestei moţiuni nedrepte, în fruntea tuturor acţiunilor de luptă au fost canceliştii mureşeni, printre care: Avram Iancu, loan Oros­ Rusu, Alexandru Papiu Ilarian, Florian Micaş, loan Ardeleanu, Ilie Măcelaru, loan Săcărea, Petru Popoviciu, Alexandru Bătrâneanu, loan Mărgineanu, loan Cerghegy, Vasile Buteanu, Vasile Dragoş, Bazil Fodor, Ioan Balomir şi alţii. Discuţiile dintre canceliştii români şi unguri au devenit foarte încinse şi opuse, referitor la punctul 12 din moţiunea de la Budapesta. La un moment dat Avram Iancu, susţinut de Ioan Oros-Rusu şi Alexandru Papiu Ilarian, s-a ridicat în şedinţă şi a rostit răspicat: „în numele neamului românesc respingem mă­rinimia voastră; dreptul istoric are să se spulbere înaintea drepturilor omului. Spre ruşinea veacului al XIX-lea, am suferit robia îndelungată. Pretindem hotărât ştergerea iobăgiei, egalitate perfectă sau moarte!" Canceliştii mureşeni au iniţiat convocarea primei Adunări Naţionale de la Blaj de Duminica Tomii (30 aprilie 1848), prima duminică după Paşti, cu efecte benefice pentru poporul român, în calitate de participant direct la Revoluţia de la 1848-1849 din Transilvania, Ioan Oros-Rusu a deplâns masacrarea de către armatele kossuthiste, „tribunalele de sânge" şi gărzile naţionale maghiare, a peste 40.000 de români şi incendierea a peste 300 de sate româneşti, împreună cu biserici şi şcoli, dintre care multe din Vidrasău (Mureş). Despre rodnica activitate a vice­­prefectului loan Oros-Rusu, din Vidrasău/ Mureş au scris mulţi reprezentanţi de seamă ai istoriografiei româneşti: Aurel Filimon, Traian Popa, Vasile Netea, dr. Ioan Ranca, dr. Teodor Pompiliu, dr. Ioan Chioreanu, Maria Totu, Paul Abrudean şi alţii. Viceprefectul Ioan Oros-Rusu a în­cetat din viaţă la 9 martie 1909, în Vidrasău, judeţul Mureş, la vârsta de 85 de ani, fiind înmormântat în cimitirul bisericii din localitate. în vara anului 1986, osemintele i-au fost deshumate de Silvia Oros, nepoata paşoptistului, căsătorită Togănel, şi aşezate în cripta de la Biserica de piatră din municipiul Târgu-Mureş. Ca un ales omagiu adus viceprefectului Ioan Oros-Rusu, memoriile sale ce cuprind 407 pagini (manuscris), scrise în anul 1909, au fost tipărite după 80 de ani de aşteptare, de către dr. Ioan Ranca, cu sprijinul Direcţiei Generale al Arhivelor Statului din Bucureşti, în anul 1989. La 1 Decembrie 1989, Comitetul de iniţiativă, format din învăţătorul Miron Russu, fiu al satului Vidrasău, Ioan, Berta, din Vidrasău, Vasile T. Suciu, din Târgu- Mureş, Nicolae Cioica, din munţii Apuseni, Dimitrie Poptămaş­i Mihai Artimon Mircea din Târgu-Mur­iş, unii edili ai comunei Ungheni, judeţul Mureş, au dezvelit un frumos bust din bronz, în faţa Şcolii Generale din Vidrasău, închinat memoriei eterne a vice­­prefectului Legiunii a ll-a de pe Târnave, Ioan Oros-Rusu, operă a distinsului sculptor mureşean Ioan Toganel din Târgu-Mureş. Colonel (r) prof.VA­SILE T. SUCIU, Preşedintele Asociaţiei Naţionale „Cultul Eroilor” judeţu­l Mureş «VANI» MARȚI, 2 MARTIE 2004 KISS KÁLMÁN: „Mi-aş dori un primar maghiar la Târgu-Mureş, dar numai dacă ar fi mai bun decât Dorin Fl­o­rea" (Urmare din pag.1) maghiari, majoritatea având cifre de afaceri de până la (şi chiar peste) 1 milion USD pe an. Potrivit liderului UDMR, la nivelul judeţului Mureş, această organizaţie etnică maghiară va depune liste complete de candidaţi pentru consilieri locali (inclusiv primari) în 14 comune şi 4 oraşe, inclusiv la Târgu-Mureş „Despre desemnarea unui candidat maghiar unic la Primăria Târgu-Mureş nu poate fi vorba, câtă vreme UDMR a condiţionat aceasta de retragerea din competiţie a celorlalţi candidaţi maghiari, în favoarea Uniunii" - a subliniat Kiss Kálmán, care a adăugat că UDMR va desemna, la momentul oportun, candidatul propriu la funcţia de primar al Târgu-Mureşului. „Mi-aş dori un primar maghiar la Târgu-Mureş, dar numai dacă ar fi unul mai bun decât Dorin Florea (actualul primar n.n.), ceea ce nu văd posibil, la ora actuală" - a spus Kiss Kálmán. Preşedintele UDMR crede că PSD-ul, prin sprijinul acordat UDMR - în schimbul voturilor din Parlament -, nu face altceva decât îngrădeşte, indi­rect, dreptul la viaţa politică a celor aproape 80 % dintre maghiari, care nu agreează UDMR-ul şi nu-l recunosc ca unic reprezentant al lor. Ca urmare, sâmbătă, 28 februarie, UDMR a difuzat un Comunicat tuturor partidelor parlamentare, prin care li se solicită să decidă „dacă vor să cuprindă maghiarii din România în rândul minorităţilor naţionale, sau vor să avanseze la nivel de conaţiune majoritară pe maghiarii udemerişti, discriminându-i pe ceilalţi,împotriva practicilor europene. Dacă se doreşte, într-adevăr, ca legea electorală (în pregătire) să respecte spiritul de permisibilitate - se spune în Comunicat -, ştacheta restricţiilor nu poate fi ridicată în pragul de participare, ci numai în faţa pragului de intrare. Ca urmare, dacă minoritatea naţională maghiară diferă, numeric, de celelalte minorităţi, este firesc ca pragul lor de intrare în Parlament să nu fie identic cu cel de 20 % propus de lege pentru celelalte minorități, solicitând partidelor parlamentare ca, înaintea votării legii electorale, să poarte un dialog cu UDMR, spre a se ajunge la un consens și a se evita (prin votarea legii în forma actuală) prejudicierea unor drepturi cetăţeneşti. Prima întâlnire a ULMR cu PUR va avea loc în 2 martie a.c., a declarat Kiss Kálmán. O CARTE DOCUMENT: Istoria Bisericii greco-catolice (Urmare din pag.l) care autorul erudit forează în straturile adânci ale existenţei noastre, cu scopul de a aduce la suprafaţă nestemate care să ne permită o mai bună cunoaştere nu numai a originii, ci şi a menirii noastre, atât ca fiinţe umane, cât şi ca români. Profesorul Buţiu s-a aplecat asupra istoriei bisericii greco-catolice nu din motive de militantism, ci din convingerea sa lăuntrică că momentul de la 1700 şi după, a fost crucial în viaţa poporului român. „Schisma" sau semidesprinderea de ortodoxie n-a fost nicidecum o rătăcire, cum vor să insinueze unii, ci o mişcare providenţială. Prin fiii săi ardeleni, românii n-au făcut altceva decât ceea ce a trebuit să facă, să se întoarcă la propria lor origine - latinitatea - de unde şi-au extras apoi seva şi forţa necesare pentru a se defini pe ei înşişi şi a merge mai departe în îndeplinirea visului lor de unire, care avea să se împlinească abia după două secole de luptă, la 1 Decembrie 1918. Atunci ei au făcut ceea ce ne căznim să facem şi noi astăzi, nu fără probleme, încercarea de a ne reîntoarce faţa către lumea Europei civilizate. Din cartea autorului rezultă cu claritate că românii au întreprins această mişcare strategică într-un moment în care fiinţa naţională a neamului din Ardeal se afla într-un mare pericol, de deznaţionalizare prin pierderea credinţei străbune, ce urma a fi zdrobită de tăvălugul calvinismului. Ca urmare, greco-catolicismul nu poate fi considerat ca o slăbire a credinţei strămoşeşti, ci, din contră, o întărire a forţei sale de luptă împotriva răului, prin noul ei vlăstar viguros care a reuşit să facă mai bine faţă marilor provocări ale vremii. Chiar şi ilustrul cărturar Gheorghe Şincai, de la a cărui naştere sărbătorim un sfert de veac, este produsul acestui proces, ca de altfel majoritatea zdrobitoare a corifeilor neamului ce au avut un rol crucial în afirmarea identităţii noastre naţionale pe pământ transilvănean şi românesc. Iată cum de fapt îşi încheie autorul cartea: „La 100 de ani de la «Apusul de soare» al marelui Mihai Vodă Viteazul, în Transilvania a apărut, ca o replică împotriva asupritorilor de tot felul, biserica greco-catolică. Această biserică a adunat în sufletul ei toată iubirea de neam, toată credinţa de mântuire şi înviere­­a strămoşilor noştri, toată demnitatea şi mândria primilor creştini din această parte a Europei, toată gândirea novatoare a renaşterii şi toată dragostea umanistă faţă de progres, dar şi faţă de trecutul etnogenezei poporului român. Prin această biserică s-a realizat visul de veacuri al unităţii de limbă şi de neam, de obiceiuri şi de tradiţii comune cu toate popoarele romanice... în spiritul acestor vederi, unirea cu Roma a reprezentat un act de profundă gândire patriotică şi nu de conjunctură politică". La evenimentul de joi seara, care a avut loc la Sala de oglinzi a Palatului culturii, au luat parte un număr important de târgumureşeni, reprezentanţi ai Prefecturii. Despre noua carte apărută au vorbit Dimitrie Poptămaş, directorul Bibliotecii judeţene Mureş, dr. Valentin Marica, realizator de emisiuni radio, pr. Liviu Sabău, protopop greco-catolic de Târgu-Mureş, prof. univ. dr. Marius Sabău, rector al UMF Târgu- Mureş, prof. univ. dr. Gheorghe Simu, membru al Academiei de Ştiinţe Medicale, Eugeniu Nistor, directorul Casei de editură „Mureş", care a tipărit cartea, ing. Gheorghe Bărbulescu, redactor la ziarul „Cuvântul liber". Cartea este o sinteză document care oferă cititorului o mai bună cunoaştere a istoriei neamului său, exprimându-şi crezul în forţa înţelepciunii poporului român, de a pune cele două biserici surori, ortodoxă și greco-catolică, în slujba propășirii neamului.

Next