Cuvântul Liber, octombrie 2004 (Anul 16, nr. 194-215)

2004-10-14 / nr. 203

J. X D COSTURILE INTEGRĂRII: ÎNTRE fi Dfî Sl fi PRIMI eseori ne-am plâns şi încă ne mai plângem de costurile ridicate ale integrării în structurile europene şi euroatlantice. Dacă văicărelile noastre referitoare la NATO au un suport real, cele de aderare la Uniunea Europeană, unde avem statutul de asistaţi, constituie o falsă problemă. Dacă suntem obiectivi şi realişti, ne putem întreba ce altceva ar putea pierde nişte „sărăntoci" decât însăşi sărăcia şi hainele rele pe drumul spre prosperitate. Evident, alături de alte obiceiuri păgubitoare, de la înclinaţia spre nemuncă şi afaceri oneroase, lipsa punctualităţii şi nerespectarea cuvântului dat, până la sentimentalul obicei de a ne tăia porcul în prispă, sau de a ne produce ţuica în regim casnic. Făcând o socoteală a ceea ce dăm şi a ceea ce primim, şi trăgând linia, constatăm că într-un interval de câţiva ani, Uniunea Europeană ne-a sponsorizat vârtos cu câteva miliarde bune de euro, lucru pe care îl va face şi mai consistent în anii ce urmează, aportul ridicându-se, între 2007-2009, la 11 miliarde de euro, din care 6 miliarde de euro, plăţi efective. Adică, bani, nu glumă. Cu ajutoarele acordate prin intermediul a diferite programe, am reuşit în anii trecuţi să punem multe lucruri la punct, iar locurile unde se văd cel mai pregnant binefacerile sunt arterele rutiere şi infrastructura pentru alimentarea cu apă,întreprinderile mici şi mijlocii, reţeaua de turism rural şi chiar o parte a agriculturii. Judecând lucrurile la rece, adevăraţii perdanţi pe termen scurt sau chiar mediu sunt occidentalii înşişi, care plătesc cu vârf şi îndesat această „aventură" a unificării Europei, proiect care de fapt le aparţine şi în care cred, motiv pentru care au şi subscris la aceste sacrificii, chiar dacă pe alocuri se mai aud voci contrarii. Globalizarea Europei afectează într-adevăr toate ţările continentului. Deocamdată unii sunt doar cu datul, iar cei săraci, cum suntem şi noi, doar cu luatul, în speranţa că în câteva decenii situaţia se va ameliora simţitor, iar de roadele investiţiei făcute vor beneficia investitorii înşişi. . IO­AN CISMAŞ (Continuare in pag. a 3-a) JOI, 14 OCTOMBRIE 2004 • ANUL XVI, NR. 202 (2.050) • 16 PAGINI, 5.000 LUI.J Procente! Mai anii trecuţi, în cadrul unui interviu luat de un coleg pe vre­­mea în care mă aflam în Parlament, eram întrebat cam câţi ziarişti din România, apăruţi după decembrie 1989 ca ciupercile după ploaie, ar merita să rămână şi să poarte pe mai departe condeiul. Văzând acea plevuşcă ce se vântura cu acreditări pe la Camera Depu­taţilor, m-am oprit, cu indulgenţă, la un procent de maxi­mum 45 la sută! Lipsa harului, a acelei chemări pentru o meserie plină de responsabilităţi, a culturii generale (acel bagaj al acumu­lărilor prin lectură şi educaţie), a intuiţiei, a instruirii (unii nici măcar nu s-au obosit să-şi facă studiile necesare!), a atestării profe­sionale, a plăcerii de a fi în slujba cititorului, singurul nostru jude­cător imparţial, ar fi câteva dintre argumentele susţinerii de mai sus. „Ce aţi face cu ceilalţi?" - am fost întrebat, l-aş îndemna - am repli­cat, fiind şi vremea lucrărilor agricole de vară - să treacă la sapă. La prăşit! Numai că frică mi-e că nu vor face nici o deosebire între o buruiană şi o plantă şi vor tăia porumbul! Spusele mele i-au iritat atunci pe unii colegi. Cu tot respectul pe care-l port, în toate privinţele, colegilor ziarişti ade­văraţi, afirmaţia de atunci mi-o menţin şi azi! Mai zilele trecute, am fost întrebat cam câţi dintre can­didaţii mureşeni, aflaţi pe listele electorale pentru ale­gerile generale din noiembrie, aş reţine? Am dat un răspuns scurt, direct: 10 la sută! De ce? Pentru că, luaţi de valul de partid, mânaţi de ambiţii deşarte, toţi se vor acolo, fără a realiza că nu sunt buni pentru Parament. Foarte puţini cunosc ce se cere de la un deputat sau un senator, ce în­seamnă parlamentarismul ade­vărat. Mulţi uită, imediat ce au fost validaţi, pentru ce au fost trimişi de electorat în Sfatul Ţării, con­fundând, regretabil, interesul naţional cu buzunarul propriu, cu afacerile şi firmele personale, a căror prosperitate este aşezată pe primul loc. Din păcate, mulţi nu vor să priceapă că nu-i suficient să vrei! Trebuie să şi poţi! LAZAR LĂDARIU SECVENŢA Radio San Tărgu-Mureş Vineri, 15 octombrie a.c., ora 14, la sediul situat pe strada Gheorghe Doja nr. 14, va avea loc lansarea oficială a Radio San Târgu-Mureş, care va emite pe frecvenţa de 105,6 Mhz. (Observator) RESTABILIREA UNUI ADEVĂR ISTORIC MASACRUL DE LA MOISEI: 60 DE ANI Azi, 14 octombrie 2004, se împlinesc 60 de ani de la masacrul de la MOISEI (Maramureş), dată la care jandarmii unguri cu pene de cocoş au masacrat, cu mare cruzime, 35 de români şi 3 evrei, în cele două case de la ieşirea spre localitatea Borşa. Martirii de la MOISEI sunt ţărani şi muncitori din judeţele Mureş, Cluj, Maramureş şi Bistriţa-Năsăud. Au fost luaţi de a­casă, din mijlocul familiilor, în miez de noapte, de jandarmii unguri, în luna mai 1944, şi duşi în detaşamentele de muncă forţată din Munţii Copilaşi (Maramureş), cu toate că erau oameni săraci, cu familii numeroase, mulţi având câte 8-10 copii de crescut, de hrănit şi de ocrotit de foame şi de frig. După 4 ani de crudă teroare şi umilinţă ungaro-horthystă, la începutul lunii mai 1944, armatele române şi ruse au ajuns aproape de codrii Maramureşului. Era o bucurie generală a românilor din nord­­vestul Transilvaniei, care suferiseră, timp de 4 ani, cele mai crâncene atrocităţi, schingiuiri, maltratări, bătăi, umilinţe, refugiu şi expulzări, în multe cazuri chiar moartea, din partea oficialităţilor ungaro­­fasciste şi a unei părţi a populaţiei civile. La sosirea veştii că se apropie vijelios Armata Română şi cea rusă, oficialităţile ungare, care făcuseră atâta rău oamenilor Colonel (r.) prof. VASILE T. SUCIU, preşedintele Asociaţiei Judeţene „CULTUL EROILOR” MUREŞ (Continuare în pag. a 3-a) Putin, Gorbaciov şi Lenin... prezenţi la Târgu-Mureş, într-o expoziţie a figurilor de ceară, la Galeriile „Maris” ale Palatului Culturii. METEO Vremea va fi rece. Pe alocuri, se vor semnala ploi slabe, în zona de munte, precipitaţiile mai pot fi şi sub formă de lapoviţă şi ninsoare. Vântul,în general, moderat, cu intensificări locale. Temperaturile maxime: 11 la 15 grade C; tempe­raturile minime: 1 la 5 grade C. Local, se va semnala ceaţă. Centrul de prevedere a vremii, Sibiu ­ Biblioteca iurs. La Budapesta, în ’56,­­a strigat: „Vrem Ardealul!” (II) - Convorbire cu prof. dr. IOAN AL. CRIŞAN - - Aţi început studenţia în vremuri tulburi... - Terminasem, vrând-nevrând, un liceu în care limba de predare era cea maghiară. M-am înscris la Facultatea de Ştiinţe, secţia Fizico-Chimice. Pe atunci, erau patru facultăţi în cadrul Universităţii: Ştiinţe, Medicină, Drept şi Litere- Filosofie. Mi-a trebuit o jumătate de an până să învăţ termenii tehnici în limba română... - Când aţi învăţat limba maghiară? - Când a fost deportată familia mea în Ungaria. Acolo am învăţat-o. A trebuit să dau examen de admitere, un fel de diferenţe. Profesorul de limba maghiară mi-a pus câteva întrebări la care n-am putut răspunde practic nimic, dar mi-a dat asigurări că voi învăţa limba maghiară aşa cum se cuvine. A trebuit apoi să dau câteva examene la germană, învăţasem ceva, cu ajutorul unui şvab din localitate, iar examenul l-am luat cu brio. A urmat însă partea hazlie: examenul de diferenţă la matematică. Profesorul mi-a scris o ecuaţie pe tablă, mi-a pus creta în mână, am rezolvat-o, mi-a dat nota maximă şi am trecut, în decurs de o jumătate de an, am învăţat limba maghiară. Colegii mei, majoritatea unguri, CONSTANTIN MUSTAŢĂ (Continuare în pag. a 3-a) M * ‘K ^ S 14 octombrie Sfânta Cuvioasa Parascheva în 14 octombrie, Biserica Ortodoxă prăznuieşte pe Cuvioasa Maică Parascheva, cea care se bucură de o cinste deosebită în Moldova, unde se păstrează moaştele ei, din anul 1641. Ea este cunoscută în popor şi sub numele de „Sfânta Vineri". Cuvioasa Parascheva a trăit în prima jumătate a veacului al XI-lea. S-a născut în Epirat, în Tracia, pe ţărmul Mării Marmara. A trăit câţiva ani în Mănăstirea Maicii Domnului din Heracleea, apoi în Ţara Sfântă, în pustiul Iordanului. La vârsta de 25 de ani s-a întors în locurile părinteşti, să treacă din această lume către Dumnezeu. în anul 1641, după ce bine­­credinciosul domn Vasile Lupu al Moldovei a plătit toate datoriile Patriarhiei ecumenice din Constantinopol, patriarhul Partenie I cel Bătrân i-a oferit, drept recunoştinţă, moaştele Cuvioasei Parascheva, în 13 iunie 1641, cinstitele moaşte au fost aşezate în bise­rica Mănăstirii „Sfinţii Trei Ierarhi" din Iaşi, iar la 14 octombrie 1955 cultul Cuvioasei Parascheva a fost generalizat, fiind considerată­­ocrotitoarea Moldovei. (V. B.) \j

Next