Cuvântul Liber, mai 2006 (Anul 18, nr. 84-105)

2006-05-02 / nr. 84

r > Biserica Română Unită cu Roma a devenit Arhiepiscopie Majoră (Urmare din pag.1) statului, episcopi şi preoţi greco-catolici şi mii de credincioşi ai acestei biserici. Ridicarea, după 300 de ani de existenţă, la rangul de Arhiepiscopie Majoră este decizia Papei Benedict al XVI-lea care a dorit ca prin schimbarea de statut să asigure o recunoaştere a rolului pe care această biserică românească l-a avut în istoria poporului român în decursul celor trei secole de existenţă, dar şi în semn de cinstire a mărturiei de credinţă pe care episcopii, preoţii, călugării şi călugăriţele, bunii ei credincioşi au dovedit-o faţă de Cristos, de Biserica Sa, faţă de Papă, urmaşul lui Petru. Prin această schimbare de statut, Papa Benedict al XVI-lea a adus un omagiu acestei biserici-martir, enoriaşilor ei, care, în perioada celor 50 de ani de scoatere de către comunişti în afara legii, au suferit ani grei de ocnă, mulţi dintre ei dându-şi viaţa pentru credinţă. Cu acest prilej, Biserica Română Unită cu Roma devine biserică independentă, cu un sinod propriu care deţine toate competenţele. ______________________________­­_________________ _ I ROMÂNII, ÎNTRE BALCANISM ȘI EUROPENISM ! (Urmare din pag.1) Din nefericire, oameni învestiţi cu reprezentarea noastră în foruri europene manifestă acelaşi comportament, din moment ce se fac mici de tot la observaţiile unor oficiali europeni, acceptând orice gogomănie, ca pe un lucru fatidic, uitând că, de fapt, un om demn apreciază la celălalt demnitatea, curajul, verticalitatea, puterea susţinerii propriilor opinii şi convingeri, şi nicidecum sărutul iudaic. Examenul greu la care vom fi supuşi pe 16 mai a.c., când se va prezenta Raportul de ţară pentru România, va fi, cu adevărat, o radiografie a statutului nostru în rândul marii familii europene, acolo unde sperăm să ajungem, pentru că de integrat mai este cale lungă, pe 1 ianuarie 2007, o zi aşteptată şi pentru că foarte mulţi români cred în valorile democraţiei, în standardele lumii civilizate şi nu cosmetizate, în stil balcanic, doar pentru ca unele privilegii ale potentaţilor zilei să fie conservate. Cum altfel pot fi priviţi mulţi politicieni, dacă nu cu mari îndoieli, pentru lipsa lor de coloană vertebrală atunci când este vorba de interesele majore ale ţării, atâta vreme cât azi susţin despre un lucru că e alb, ca mâine să-l vadă negru. Marcaţi de spirit mercantil, obişnuiţi, probabil, să se bucure mai mult atunci când iau şi să strângă bine punga când dau, mulţi români n-au învăţat, din nefericire, lecţia demnităţii, a respectului faţă de sine şi de semeni, îmi este greu s-o spun, dar gestul unui senator, şi jurist pe deasupra, ca acela al doamnei Norica Nicolai, de a-şi aduce nepoata în Senat, cunoscând prea bine reglementările în vigoare cu privire la accesul persoanelor străine în această instituţie, nu poate fi catalogat decât ca unul de desconsiderare a unui important pilon al democraţiei, şi, mai grav, pentru omul Norica Nicolai, atitudinea de negare a prezenţei nepoatei în aula Senatului, când toate evidenţele erau clare, nu poate decât să întărească suspiciunea de duplicitate a unor aleşi ai noştri. Spun chiar mai mult: în demersurile senatorului Nicolai nu pot să văd decât tot o atitudine de dispreţ faţă de noi toţi, dispreţ manifestat şi la alte nivele, nu departe de un asemenea gest fiind însuşi preşedintele ţării care, vădit deranjat de insistenţa jurnaliştilor la vizitele „de lucru" în mijlocul sinistraţilor, şi-a vărsat năduful tocmai pe pălmaşi, adică pe jurnaliştii de teren, de actualitatea de care a ştiut să se folosească în campania electorală şi se mai foloseşte pentru propria sa imagine, între dispreţul afişat şi dispreţuirea celor mulţi de către o mână de oameni cu bani, averi imense sau funcţii politice, drumul este foarte scurt, şi el este aşa pentru că încă mulţi oscilează între balcanism şi europenism. Chiar şi la nivele mai mici nu putem fi mulţumiţi de propriul nostru comportament, atâta timp cât se lucrează de mântuială, tratăm superficial o responsabilitate, gândul ne este mai mult la agoniseală, să nu zic la șterpeleală, gata oricând să luăm în derâdere, în batjocură, un semen, acceptând, la rându-i, să fie batjocorit dintr-un sentiment de umilinţă balcanică. Sigur că până la urmă e vorba nu doar de tare educaţionale, de caracter, ci şi de trăsături specifice unei naţii, dar care, în timp, prin rigoare, educaţie, stăruinţă şi seriozitate a demersurilor pot fi ameliorate înspre bine, pentru că, în mod normal, între a dispreţui şi a fi dispreţuit trebuie să existe o prăpastie, şi nicidecum o cale comună. Mai sunt puţine zile până la Raportul de ţară cu privire la cât de pregătită este România să adere la U.E., zile în care oamenii politici trebuie să facă dovada demnităţii lor, a responsabilităţilor faţă de ţară, pentru că, până la urmă, nu se reprezintă pe ei, ci pe noi toţi, o naţiune cu bunele şi relele sale, supusă unor grele încercări, din cauza inundaţiilor, în această primăvară, încercări care sunt tot atâtea examene de trecut pentru toţi, prilej de a demonstra unitatea, solidaritatea şi responsabilitatea de care trebuie să fim animaţi la ceas de cumpănă. Până la urmă, politicienii trebuie să înţeleagă că nu după cantitatea de autosuficienţă, dispreţ sau oportunism pe care le manifestă vom fi apreciaţi în Europa, ci după cât şi ce fac pentru ei, pentru cei în numele cărora şi-au asumat, vrem să credem, responsabilităţi, căci de atitudinea lor, de capacitatea lor, de profesionalismul şi înţelepciunea de care dau dovadă depinde, de fapt, viitorul nostru, acum când ne mai despart puţini paşi până a fi primiţi, pe picior de egalitate şi nicidecum umili, în marea familie a statelor europene, ca o recunoaştere a aprecierilor de care trebuie să ne bucurăm chiar şi din partea celor care ne-au privit, bani buni, ca fiind un popor mult prea balcanic._____________________ 0 .. Cuvântul liber ” vă informează I. r.. ...................mmn........in................. liiiiiimiiiiiM nr.......................................................................................................................... In atentia amatorilor de SAPARD!­­ Potrivit Agenţiei de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit (APDRP), săptămâna trecută Comisia Europeană a acreditat patru noi măsuri de finanţare prin programul SAPARD, fondurile europene destinate acestor măsuri fiind de 100,71 milioane de euro­­ pentru anii 2000-2006. Drept urmare, începând cu sesiunea de licitaţii de proiecte din luna mai a.c., APDRP va primi, în mod oficial, cereri de finanţare pentru măsurile: 1.2 - laboratoare sanitar-veterinare, fitosanitare şi de siguranţă a alimentelor; 3.2 - grupuri de producători; 3.3 - agromediu; 3.5 - silvicultură. Continuă bătălia pentru Registrul Comerţului Săptămâna trecută, joi, s-a derulat o nouă etapă a bătăliei pentru Registrul Comerţului. Astfel, proiectul de lege care prevede trecerea Registrului Comerţului din subordinea Ministerului Justiţiei la vechiul patron - Camera de Comerţ şi Industrie, a fost adoptat cu 11 voturi „pentru" şi 5 voturi „împotrivă" de către deputaţii Comisiei Juridice a Camerei Deputaţilor. în replică la acest vot, Monica Macovei, ministrul Justiţiei, prezentă la această şedinţă, le-a reproşat reprezentanţilor Camerei de Comerţ că nu au fost „buni administratori" ai Registrului Comerţului între anii 1990-2002, perioadă în care Registrul a aparţinut Camerei de Comerţ. Fără să aibă un final previzibil, lupta între grupurile de interese continuă, în joc sunt sume imense. Petrom a scumpit carburanţii Produsele petroliere comercializate în reţeaua Petrom au fost scumpite, în medie, cu 6-7 bani/litru. Majorarea este motivată de companie prin creşterea cotaţiilor internaţionale la carburanţi, dar şi de preţurile de pe piaţa locală. în consecinţă, benzina ECO Premium costă 3,45 lei; benzina Premium 95 fără plumb este vândută cu 3,43 lei; benzina Top Premium 99 costă 3,75 lei. Grupaj de MIHAI BĂRDĂŞANU CUVÂNTUL MARȚI, 2 MAI 2006 ­----------------------------------------------- Educaţie­­ ecologică pentru tineri Agenţia pentru Protecţia Me­diului Mureş se implică activ în acţiunile de informare, educare ecologică a tinerilor, în acest ansamblu de manifestări, la sfâr­şitul săptămânii trecute, APM Mureş, în parteneriat cu Consiliul Judeţean Mureş, Direcţia Silvică Mureş şi Direcţia de Sănătate Publică Mureş, a organizat la sediul Centrului de informare „Europa", o acţiune la care au participat aproximativ 25 elevi de la Colegiul Agricol „Traian Săvulescu", Colegiul Naţional „Alexandru Papiu Ilarian" şi Gimnaziul „Europa" din Târgu- Mureş. Dezbaterile au vizat aspecte legate de starea mediului în judeţul Mureş, efectele poluării asupra sănătăţii umane, impor­tanţa pădurilor în asigurarea unui mediu sănătos, protecţia mediului în contextul aderării la Uniunea Europenă, în final, elevii au primit materiale informative (pliante, fluturaşi, broşuri, hărţi) referitoare la temele dezbătute. L.BOTA V___________________________/ Redobândirea hegemoniei maghiare în Bazinul Carpatic (Urmare din pag.1) serie întreagă de noţiuni specifice catolicismului apusean poartă denumiri slavone - episcop este vlăgica, liturghia - slujba, ceremonia de seară - visenia, rozariul - mătănii, rugăciunile - ocinași (ca în vechile tipărituri coresiene), etc., etc. Istoria lor contrazice categoric afirmaţia dlui Hovath privitoare la doar 1­­­2 decenii de maghiarizare forţată, şi relevă, prin documentele Vaticanului, virulenţa ei încă de la sfârşitul sec. al XVIII-lea. Iată ce relatează Iosif Tomassi. „Unul dintre cei mai intriganţi misionari maghiari, aventurier cu veleităţi de episcop în Moldova, a fost Ştefan Bocskor, care a tulburat pacea în misiune între anii 1799 - 1815. Pentru a-şi atinge scopul, el nu s-a dat în lături de la nici un mijloc - instigarea populaţiei, substituiri de persoane (în 1804 a trimis la Roma pe un frate al său, cu trei tineri maghiari din Transilvania, care s-au dat drept delegaţi din Moldova), reclamaţii la nunţiatura din Viena, scrisori false expediate la Roma şi chiar falsuri (paşapoarte şi decrete ale Congregaţiei Propaganda Fide), pentru care a fost deţinut şi apoi condamnat într-un proces canonic." Pe timpul episcopului Filip Paroni, Congregaţia de Propaganda Fide n-a mai putut trimite în Moldova personalul necesar misiunii. La sugestia agentului consular Lippa, episcopul încheie o convenţie cu franciscanii conventuali din Transilvania, pentru punerea la dispoziţie a şase preoţi.(Convenţie regretată foarte curând). Timp de 40 de ani, preoţii maghiari, convinşi că toţi catolicii din Moldova trebuie să fie maghiari, au făcut totul în acest sens. Ei au fost susţinuţi de toţi oamenii de ştiinţă şi publiciştii maghiari ai vremii, care vedeau în limba română, vorbită de majoritatea catolicilor din Moldova, o operă de desnaţionalizare datorată moldovenilor. Misionarii se aştern pe treabă, începând cu matricolele parohiale. Asociindu-i pe dascăli, secui din Transilvania, se începe cu revizuirea, „purificarea", ceea ce înseamnă maghiarizarea scriptelor bisericeşti. Antroponimele enoriaşilor sunt traduse în maghiară după, gustul şi inspiraţia misionarului şi a dascălului, într-o serie de parohii catolice (Luizi-Călugăra, Adjudeni, Fărăoani, Cleja, Săbăoani etc.) s-au păstrat matricolele din sec. XVIII, aşa că se poate uşor constata cum Dumitraş devine Pál, Ursaru-Medves, Florea - Virág etc. O altă modalitate de maghiarizare a fost înlocuirea limbii române, în biserică, cu limba maghiară. Diferite imnuri, litanii, predica, catehismul având loc în ungureşte, oamenii nu le înţeleg şi, deşi li se spune că rugăciunea numai astfel este bine primită de Dumnezeu, încep să se plângă. în urma acestor nelinişti şi plângeri, episcopul îşi dă seama de greşeala comisă, dar cum, din 1814, Austria era protectoarea misiunii catolice din Moldova pe lângă Poarta Otomană, peste cuvântul agentului diplomatic austriac nu se putea trece. Episcopul Sardi de la Iaşi îi comunică cardinalului Kopácsy, primatul Ungariei, că „misionarii împinşi de fanatismul orb al naţionalităţii" fac cauză comună cu unii agitatori politici, veniţi din Ungaria, provocând tulburări şi discordii în sânul populaţiei. (Istorie care se repetă şi azi). Alunecând pe panta misionarismului politic, misionarii maghiari au încercat să transforme misiunea catolică a Moldovei în una maghiară, prin îndepărtarea italienilor. Până la urmă şi austriecii se conving că aceştia au mers prea departe, iritând o populaţie de felul ei paşnică. în 1859, vizitatorul general Iosif Tomassi, convins că o colaborare sinceră şi armonioasă cu provincia franciscană maghiară este imposibilă, face cunoscut că, deoarece convenţia episcopului Paroni a devenit nu numai „oneroasă", ci chiar „nedemnă", i se pune capăt. După rezilierea convenţiei şi retragerea misionarilor maghiari, s-a restabilit pacea în misiune, dar urmările ei se resimt până azi. Când în timpul domniei lui A.I.Cuza (1859 - 1866) statul român a oficializat oficiile de stare civilă, funcţionarii comunali au copiat datele din matricolele bisericeşti, aşa cum fuseseră ele „purificate" de misionarii maghiari. (Dumitru Mărtinaş, „Originea ceangăilor din Moldova", 1985). Reflexul maghiarizării numelor se păstrează până azi: „Petre Sascu Pădureanu din Săbăoani, ţăran cu preocupări cărturăreşti, a scris în româneşte două articole despre satul său natal. Ajunse la conf. István Imreh de la Cluj, acesta le traduce, le completează şi publică în 1978 şi 1982, în două publicaţii maghiare, sub numele de Erdős (de la pădure) Szaszka Peter. Din 1981, Erdős Szaszka Peter figurează în „Romániai magyar irodalmi lexikon" (Lexiconul scriitorilor maghiari din România). Pe vremea omnipotenţei comuniştilor maghiari, între 1948 şi 1952, are loc o nouă ofensivă de maghiarizare, prin învăţători maghiari, nereuşită deoarece „ceangăii" refuză şcolarizarea maghiară. Ultima ofensivă începe imediat după „Revoluţie" şi este în plină desfăşurare, condusă de UDMR, cu sprijinul Budapestei şi al UE, dar şi cu concursul indifereţei, ignoranţei şi incompetenţei clasei politice româneşti. Traducere: ERIKA WOLFF-MIRCEA Note explicative: GHEORGHE OLTEANU

Next