Cuvântul Liber, octombrie 2008 (Anul 20, nr. 194-215)

2008-10-14 / nr. 202

x——- EDITORIAL---------------------------------------v CELE DOUA ROMÂNII Cu greu îţi vine să crezi, în pofida unor imagini incontestabile, deci a unei realităţi palpabile, incredibile, adesea cutremurătoare, că, la început de secol 21 şi de mileniu trei, în România mai există sate sau cătune în care copiii, cu părinţi care trăiesc de pe o zi pe alta, ca vai de mama lor, îşi fac temele şi învaţă la lumina lămpii cu petrol şi bat câte opt kilometri până la cea mai apropiată şcoală. Oameni care dorm în fân, care o duc - nici măcar nu putem spune că trăiesc! - ca în Evul Mediu. „Ce mâncaţi azi, voi, cei şase membri ai familiei cu un venit lunar de 160 de lei?" - a întrebat reporterul, cu jena vizibilă a omului care a văzut multe la viaţa lui. Răspunsul celor trăitori într-o colibă a fost năucitor: „Azi e sărbătoare, mâncăm carne adunată de pe câmp, de la oile sfâşiate de sălbăticiuni!". Ce replică ai mai putea avea în faţa unui astfel de răspuns? In ţara lui Caiac, cel plecat pe lumea cealaltă, cu un glonţ în cap, după ce a câştigat, la poker, într-o singură noapte, 50.000 de euro, şi a lui Impozit împărat cu indivizi cu salarii şi pensii colosale, care, interesaţi doar de contul lor bancar, într-un timp în care „banul bate istoria!”, habar nu au cât îl costă pe un pensionar amărât comprimatul de aspirină, totul este posibil. Că aşa-i viaţa prin România! O bătrânică, văduva Ioana Roşea din Rozavlea Maramureşului, are o pensie de urmaş de... 3 lei! Mai scump drumul poştaşului să i-o ducă acasă! în bani vechi - 30.000 de lei! Adică, o pâine! O pensie de 10.000 de ori mai mică decât cea mai mare de pe meleagurile noastre mioritice, cea a unui „şmecher de România", care încasează, lunar, 30.000 de lei noi (300.000.000 de lei vechi). Cum o scoate bătrânica la capăt cu „atâta bănet"? Lacrimile ei sunt răspunsul: „Prind bine şi ăştia!". Oameni inimoşi au sărit s-o ajute pe mătuşa Ioana Roşea, ajunsă la 82 de ani, aşa că a răsărit, cam târziu ce-i drept, soarele şi pe uliţa ei, în aceeaşi localitate, mai există pensionari cu sume ridicole de 7 şi 13 lei! Stau mai bine decât Ioana Roşea! în aceeaşi Românie, Maria Irina Lungu, mama celor şase copii minori din Dumitra, a fost condamnată la un an de închisoare, pentru furtul unui sac de cartofi. De fapt, ea nici nu era făptaşa, acoperea o infracţiune a soţului ei. Cu greu, după intervenţiile din presă, preşedintele României, Traian Băsescu, a semnat decretul de graţiere a femeii, pentru a fi alături de copiii ei în Ţara lui Marele împărat, a scormonitorilor prin gunoaie, ţara veşnic pe sub câte un tzunami social , devastator, de 19 ani încoace, totul se derulează ca în serialul „Om LAZĂRLĂDARIU (Continuare în pag. a 3-a) Primăria municipiului Târgu-Mureş aduce la cunoştinţa conducătorilor auto că, începând de astăzi, 14 octomibrie 2008, accesul autovehiculelor către Piaţa agro-alimentară din zona străzii „22 Decembrie 1989" se va face dinspre strada Păcii. Măsura survine ca urmare a executării lucrărilor de reabilitare a străzii Luceafărului, tronsonul acestei străzi dinspre str. „22 Decembrie 1989" spre piaţa agroalimentară fiind închis. BIROUL DE PRESĂ AL PRIMĂRIEI TÂRGU-MUREŞ Premiul Nobel pentru cel care a spart Serbia?! Aflăm, nu fără o oarecare surprindere, că fostul preşedinte al Finlandei, Martti Ahtisaari, a fost încununat, de către Academia Suedeză, cu Premiul Nobel pentru Pace. De ce cu surprindere? îndrituit cu puteri mari de UE şi NATO, diplomatul controversat şi mediatorul internaţional Ahtisaari, care a _________ „ciupit" şi România , uneori, a fost cel care a năşit planul pentru ruperea Serbiei. Proclamarea unilaterală a independenţei provinciei separatiste Kosovo, se ştie, s-a produs conform „Planului Ahtisaari". El a fost cel care i-a încurajat pe albanezii separatişti, le-a dat nas să se facă stăpâni peste leagănul naşterii statului sârb. Iar drept răsplată pentru răul făcut sârbilor, sprijinit din răsputeri de Franţa, Anglia şi Germania, i s-a decernat Premiul Nobel, în valoare de zece milioane de coroane suedeze (peste un milion de euro)! Culmea ironiei, tocmai pentru pace! După capul puternicilor Europei, orice rău făcut cuiva trebuie răsplătit?! Ce şi-or fi spus maimarii juriului care acordă, anual, premiile Nobel? Dacă unui scriitor, Jean-Marie Gustave Le Clézio, considerat „un aventurier în literatură”, i s-a acordat mult râvnitul premiu, de ce nu i s-ar decerna un Nobel şi unui demolator al Serbiei?! După LAZĂR LĂDARIU (Continuare în pag. a 3-a) Foto: IOAN FLOREA SECVENŢA Imagine de la „Sărbătoarea Vinului şi Artei Meşteşugăreşti”, de la Târgu-Mureş în Parlament, privilegiile, votate pe bandă rulantă! în mod sigur, mulţi dintre actualii parlamentari (senatori ori deputaţi) nu se vor mai regăsi în viitorul for legislativ. Unii, datorită incompetenţei, alţii, pentru că votul uninominal (cu toate defectele lui) cerne, cât de cât lăsându-i afară (pe lângă Casa Poporului) pe cei pe care, în patru ani, nu i-au cunoscut decât familiile sau liderii partidelor, pe listele cărora au fost aleşi „la grămadă", în 2004. Dar mai există încă o categorie de parlamentari, care riscă să nu mai „pupe" Parlamentul şi, pe cale de consecinţă, privilegiile de rigoare. Este vorba de acei lideri care - speriaţi de „uninominal" — fug ca dracu' de tămâie de alegătorii din marile oraşe, aciuindu-se pe lângă colegiile din satele şi comunele ţării, în speranţa că, necunoscându- i oamenii, vor mai trage spuza pe turta (burdihania) lor încă un mandat Exemple? Ne-ar trebui o pagină de ziar... Drept pentru care, vorba unui analist, pe ultima sută de metri (doar se apropie 30 noiembrie) - pentru unii, un „Ignat" politic! -, Parlamentul începe să semene cu o grădiniţă. Plină de copii nevinovaţi, care cred sincer în binele universal. Sub bagheta lor magică se votează în neştire pensii pentru senatori şi deputaţi, mărirea salariilor profesorilor (şi nu numai), cupola Parlamentului transformându-se, în aceste zile, într-o unanimitate în cuget şi-n simţiri. Simţind, mulţi, că, după 30 noiembrie, nu vor mai fi acolo, votează, clipind des, cu ochii către cupola sălii de şedinţă, orice. Vine însă Emil Boc, liderul PD-L, şi le (ne) explică naivilor săi GHEORGHE GIURGIU (Continuare în pag. a 3-a) AVERILE LA CONTROL, O CACEALMA Să fim serioşi, să nu fi ştiut primul ministru sau alţi responsabili din guvern că în România cel mai abitir se fură din banii contribuabililor? Pentru că, până la urmă, salariile şi veniturile neînchipuit de mari pe care le realizează cei din cadrul agenţiilor subordonate Executivului sunt venituri pe seama celor mulţi, a plătitorilor de taxe şi impozite. Şi, până la urmă, mă rog, ce mari responsabilităţi au aceştia, încât să beneficieze de nişte salarii fabuloase? Ni s-a tot spus că sunt necesare salarii mari pentru ca persoanele numite în aceste funcţii să nu fie tentate să încalce legea. Păi, cine încalcă legea n-o face pentru salarii, ori pentru că are salariu mic sau mare, ci o încalcă pentru că el însuşi, ca om, este predispus la fapte antisociale. Va să zică, dăm bani mulţi la un director ca să nu fure. Atunci, ce să mai zicem de subordonații acestora, care, la rândul TARFTN TODEA (Continuare în pag. a 7-a) [Biblioteca Județeană mures a a lifta. i Sfânta Parascheva în fiecare an, la 14 octombrie. Ortodoxia românească o prăznuieşte pe Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Iaşi, sărbătoare numită în popor şi „Vinerea Mare". Sfânta Cuvioasă Parascheva a trăit în prima jumătate a secolului al XI-lea, fiind născută în Epivat, în Tracia răsăriteană, nu departe de Constantinopol. A primit din familie o educaţie aleasă, iar fratele ei, Eftimie, a ajuns episcop la Madit La 15 ani, a intrat în mănăstirea din Heracleea Pontului, unde petrece cinci ani în post şi rugăciune. Apoi, se închină la Mormântul Domnului şi se nevoieşte vreme de mai mulţi ani într-o mică mănăstire de călugăriţe de pe Valea Iordanului. La vârsta de 25 de ani, luând poruncă de la îngerul Domnului, se întoarce în patrie, rămânând doi ani lângă biserica din Epivat în post smerenie şi rugăciune. LETIŢIA BOTA (Continuare în pag. a 2-a)