Cuvântul Liber, ianuarie 2009 (Anul 21, nr. 1-21)

2009-01-28 / nr. 18

( MIERCURI, 2» HM AK­k­: 200« « ANUL XXI, NR. 1« (4.«52) • IC PACIM, 00 BAKI. „Ifi-TI COflTELE DE PE MfiS kQHEORGHE!" O­ricât de mult ţi-ai iubi ţara şi neamul care te-a zămislit, tot te apucă uneori un soi de disperare de-ţi vine să dai „cu cuţâtu-n chiatră" ca moroşanul şi să te duci în lume cât vezi cu ochii, ori să te bagi în fundul pământului de silă şi de ruşine. Mi-a fost dat să văd - mai bine nu mă uitam! - secvențe ale apocalipticei scene dintr-un super­market brașovean, unde lume bună (judecând după haine - şi iată că nu totdeauna „haina face pe om"!), oameni în toată firea - nu imberbi cu tuleie abia mijite pe sub nas - se călcau în picioare, se striveau, se omorau, pentru o ciozvârtă de carne - chilipir promoţional la jumătate de preţ, cotlete de porc la 9 lei/kg, în loc de 17! Ca o haită întărâtată de mirosul sângelui, oamenii formau valuri vii, se împingeau, forţând cordonul vânzătorilor care, în bătaie de joc parcă, sau pentru a mai potoli şi dispersa mulţimea, aruncau, la întâmplare, pachetele de carne, insuficiente oricum. O bătălie identică - demnă de o cauză mai bună - între nişte ţicnite (ziceam eu) de americance, pentru rochii de mireasă, văzusem nu de mult la televizor, nefiind însă convinsă că îngrămădeala aceea nu era „varianta pentru presă", mimată de dragul rating-ului. Nu mi-aş fi imaginat niciodată că românii se pot lipsi cu atâta uşurinţă de mândrie şi de demnitate! Să nu-mi spuneţi că braşovenii aceia erau flămânzi, fiindcă „fauna" respectivă nu era desprinsă nici din lumea săracilor, nici a nemâncaţilor. Săracii sunt mai demni. Şi, apoi, sunt atât de obişnuiţi cu foamea, încât nu îşi consumă bruma de energie bătându-se pentru o fărâmă de carne, l-am studiat cu atenţie şi pe YouToube, după cum îi va privi întreg mapamondul şi ne va căina din nou, cu acelaşi dispreţ suveran. Ceva parcă s-a fracturat în „hipotalamusul" acestui popor, loc unde, după cum îmi spunea compozitorul Bogdan Moroianu, un drag mentor al tinereţii mele, s-ar afla centrul emoţiilor puternice. Bătălia pentru chilipir pare să fi devenit sport naţional. Am văzut aceeaşi îmbrânceală şi la apă sfinţită, şi la pupat de moaşte, şi la MARIANA CRISTESCU ! (Continuare în pag. a 3-a) % # STIMATI C­­A_________________________________ NU UITAȚI ABONAMENTUL LA COTIDIANUL CUI VANII PE LUNA FEBRUARIE I IUL IE / „Martor” -A 111 librării! întrucât foarte mulţi cititori mureşeni ne întreabă de unde şi-ar putea procura cartea de publicistică­­ „Martor", a dom­nului Lazăr Lădariu, redactor­­şef al ziarului „Cuvântul liber", preşedinte al Despărţământului Central Judeţean Mureş al ASTREI, îi informăm că, după o înţelegere­­cu doamna Elena Horhat, s-a găsit o soluţie. începând de azi, 28 ianuarie 2009, cartea de publicistică „Martor" va putea fi procurată de la librăriile „Hiperion" (Piaţa Teatrului), „Luceafărul" (strada înfrăţirii), „Ion Creangă" (str. 22 Decembre 1989), „Junimea" (str. Nicolae Iorga). Informaţii suplimentare puteţi obţine de la doamna Elena Horhat, patron - librării, telefon 0722/36.34.07. (OBSERVATOR) ADUNARE GENERALĂ Vineri, 30 ianuarie 2009, ora 17, în Sala mare a Pala­tului Culturii din Târgu- Mureş, va avea loc Adunarea Generală a Despărţământului Central Judeţean Mureş al ASTREI, la care sunt invitaţi să participe toţi membrii. COMITETUL DE CONDUCERE (Biblioteca Jud MU Tan ^­e 11 GURALIVUL De la o vreme încoace, stupefiat urmăresc, pe micul ecran al unei televiziuni, apariţiile fostului pre­mier Victor Ciorbea, cel care tot aşteaptă să vadă, cu ochiul lui de vultur, „luminiţa" de la capătul tunelului. Insul irită. Enervează, îi deter­mină pe români să butoneze, trecând pe alt post. Vehement, cu mânia proletară de altădată, muşcă, urlă, face urât. Toţi sunt proşti, numai el este cel deştept. Păi, dacă-i aşa de deştept, de ce nu a făcut el, pe vremea în care era prim-ministru, tot ce reproşează acum PSD-ului şi PD-L-ului? Doar avea puterea! Doar avea pâinea şi cuţitul în mână, pe vremea celei mai proaste guvernări (a CDR!) din ’1990 încoace! Dispus să vadă mereu doar paiul din ochiul altora, nu şi bârna din cel propriu, Ciorbea, năzărindu-i-se că mişu­nă peste tot securişti şi comunişti, vituperează, gârgaragiul ăsta uitând că tot ce au făcut rău, el şi Emil Constantinescu, nu va mai putea fi repa­rat nici în 20 de ani de-acum înainte, îmi vine în minte o sec­venţă din anul 1997, când o delegaţie a PUNR-iştilor mure­şeni, revoltaţi de obrăznicia UDMR-istă,au cerut o întâlnire cu premierul Victor Ciorbea. După o îndelungată așteptare, a apărut. LAZĂR LĂDARIU (Continuare în pag. a 3-a) ama*.* Fotó: IOAN FLOREA !­ ­Criza economică le-a deschis ochii guvernanţilor Avem prea mulţi „şefi” şi... funcţionari! S-a spus, nu o dată, că, raportat la numărul locuitorilor, România ar avea cel mai „umflat" Parlament, cel mai „stufos" Guvern, cu diverşi funcţionari pe post de demnitari, dar şi cele mai supradimensionate, cu personal, instituţii publice locale (primării, consilii locale şi judeţene etc., etc.). Şi, cum se întâmplă adeseori în viaţă, acolo unde sunt prea mulţi, unii doar „fac cafele", bârfesc, se calcă pe picioare sau „taie frunze la câini", pe banii contribuabililor, în faţa acestei realităţi - pe care nimeni nu o poate contesta cu argumente-, cineva spunea, cu regret, că România a ajuns, în ultimii 19-20 de ani, o ţară a demnitarilor. Poate, de aceea nu sunt bani unde ar trebui să fie: la învăţă­mânt, sănătate, pensii şi pentru alte domenii, în care se trăieşte la limita supravieţuirii! Dar, ca şi cum înalţii demnitari (o cohortă greu de­ mulţumit şi îndestulat, cu privilegii) n-ar fi suficient de apăsători pe bugetul ţării, m­ai sunt încă alte „armate" de funcţionari, cele din eşalonul doi. Plus băgătorii de seamă: body­­guarzii, şoferii, secretarele, curierii (care pleacă dimineaţa la Poştă şi se întorc a doua zi) etc., care, pe lângă că nu produc nimic, sunt plătiţi cu salarii, din care, în niciun caz, nu se moare de foame, însă asta nu e totul. După aderarea la UE, în ţară au apărut, peste noapte, alte instituţii­­ comparabile cu cele din UE­­, posturi de secretare, administratori, traducători, ofiţeri de relaţii publice şi relaţii cu presa, purtători de GHEORGHE GIURGIU (Continuare în pag. a 3-a) Legarea de... circumscripţia şcolară! Să auzi, să rămâi trăsnit sau să te cruceşti... Ultimele două, la alegere. O iniţiativă tâmpă şi ilegală este pe cale de a fi „implementată" (ptiu, drace, urât barbarism!) în municipiul Sfântu Gheorghe, la propunerea Inspectoratului Şcolar Judeţean. Este vorba de reînfiinţarea injustelor circumscripţii şcolare, pro­cedură care a funcţionat până în 1989 şi care a distrus inte­lectual milioane şi milioane de tineri în devenire. Ca să fiu explicit, o să mă refer la propriu-mi destin şcolar, în Topliţa, la vreo patru case mai spre răsărit şi vreo 150 de metri de locuinţa părinţilor mei, se sfârşea „parohia" celei mai dotate şcoli centrale a oraşului; de acolo începea „parohia" Şcolii Generale nr. 5, cu învăţământ simultan, la clasele I-IV. Şi vai de ea pregătire­a elevilor de acolo, că nici să buchisească nu prea ştiau, iar la tabla înmulţirii erau tabula rasa atunci când ajungeau, în anii de gimnaziu, la „centru". Şi at­unci, dar şi când m-am întors pe acele meleaguri în postura de dascăl, diriginţii şi Prof. ALEXANDRU CIUBÎCĂ (Continuare în pag.­­ 5'

Next