Cuvântul Liber, martie 2009 (Anul 21, nr. 42-62)

2009-03-03 / nr. 42

MARTI, 3 MARTIE 2009 • AXUL XXI, XR. 42 (4.970) • 10 PAGINI, 00 RAXI, 9­7_____________________________________________________________ .IvWITORIII, . DEZBINAREA ȘI DIHONIA LA ROMÂNI „Pe-un picior de plai,/Pe-o gură de rai,/ lată vin în cale/Trei turme de miei/ Cu trei ciobănei./ Unu-i moldovan,/ Unu-i ungurean/ Şi unu-i vrâncean./ Iar cel ungurean/ Şi cu cel vrâncean,/ Mări se vorbiră,/ Ei se sfătuiră,/ Pe l-apus de soare,/ Ca să mi-l omoare/ Pe cel moldovan, / Că-i mai ortoman,/Ş-are oi mai multe,/Mândre şi cornute,/ Şi cai învăţaţi,/ Şi câini mai bărbaţi!..." Suntem siguri că aţi recunoscut versurile cu care începe giuvaerul creaţiei noastre populare anonime - „Mioriţa"-, care l-a inspirat şi pe Mihail Sadoveanu să scrie romanul „Baltagul". De ce aşez tocmai aceste versuri nemuritoare în capul unui editorial despre dihonia şi dezbinarea românească? Pentru că­­ în alt timp, cel actual­­, la ar­i nivel social, „istoria" se poate repeta, zilnic, la noi, la români. Pentru că, în pofida repetatelor apeluri pe care le-am făcut, prin „Cuvântul liber", apoi cu prilejul unor apariţii publice, destul de des şi în perioada 1992-1996 şi 1996-2000, ca deputat, de la tribuna Parlamentului României, constat, nu doar cu surprindere, ci cu dezamăgire şi adâncă mâhnire, că noi, românii, suntem azi tot mai dezbinaţi, tot mai loviţi de dihonie şi de acel „blestem al dezunirii", sintagma pentru care, inventând-o, savantul şi marele eseist Vasile Pârvan a suferit, din cauza celor din jur. Prea sunt dezbinaţi românii, din 1990 încoace. Prea şi-au întins aripa deasupra lor învrăjbirea, invidia, intoleranţa şi chiar ura. Prea are loc, cum spune francezul, „asasinarea prin bârfă". Care ar fi motivele? Din ce cauze s-a ajuns la acest derapaj? Dintr-o pornire, în general, nejustificată, tipică firii noastre româneşti? Din ignoranţă? Din invidie, şi ea tot tipică? Din ambiţie? în faţa lor, adesea raţiunea şi afecţiunea - uneori salvatoare ale unor stări­­ pălesc. E mai greu să dai, mai uşor este să iei, se spune. Situaţie în care domină tocmai acele defecte ale sufletului care înlătură, de foarte multe ori, acea discreţie şi bunăvoinţă necesare în judecarea semenilor noştri. LAZĂR LĂDARIU (Continuare în pag. a 3-a) nmaona/ TARUSH" JUSTIŢIEI NOASTRE !i Ca un făcut, neajungând nenorocirile generate de criminali sadea în diverse oraşe ale ţării, suficient fiind să amintim de evenimentele derulate la Braşov, mai nou, mass-media scoate la iveală nişte lucruri care, dacă n-am trăi în România tuturor posibilităţilor, ar ţine de domeniul absurdului, cu trimitere la justiţie. Fără discuţie, nimeni nu trebuie să fie mai presus de lege şi orice încălcare a acesteia trebuie sancţionată, mai ales atunci când unui individ îi sunt încălcate drepturile. Dar, cum sfera infracţionalităţii este foarte vastă, se întâmplă ca pe lângă criminali­zarea să mai cadă în plasa justiţiei şi oameni „nevinovaţi", indivizi care, ignorând faptul că o societate se conduce după legi, bune sau rele, încalcă, uneori din ignoranţă sau chiar cu bună ştiinţă, ceea ce justiţia a decis, însă, aşa cum reliefam, în ultima vreme ne-a fost dat să urmărim cazurile a doi bătrâni, din două localităţi diferite, care au săvârşit, parcă copiind unul de la altul gesturile, marea „crimă" de a fi smuls nişte ţăruşi, înfipţi în prezenţa unor executori judecătoreşti, pentru a delimita proprietăţile care s-au aflat în litigiu. în primul caz, este vorba de o bătrână de peste 70 de ani, cu doi copii handicapaţi, a cărei pedeapsă cu închisoarea, deşi a stat o vreme la pârnaie, a fost TARFIN TODEA (Continuare în pag. a 3-a) e „Parteneriatul pentru România" sau... pentru nepoţi şi „şogori"? Când e criză financiară, ca acum, un singur lucru ar trebui să primeze în numirea în funcţii de răspundere: valorile reale, cali­tatea celor de care depinde ieşirea ţării din impasul economic. Din păcate, la noi, boala din fire nu (prea) are lecuire. „Competiţia politică - spunea fostul preşe­dinte Ion Iliescu - şi năravurile care au însoţit şi însoţesc alter­nanţele la Putere, goana după funcţii şi privilegii, clientelismul şi nepotismul sunt elemente care împiedică realizarea unei politici coerente şi promovarea valorilor reale care să ducă la eliminarea fenomenelor de parazitism social, exacerbate pe fondul existenţei „capitalismului sălbatic". Are Iliescu dreptate? Are, dar, dacă ne amintim bine, şi sub preşe­dinţia domniei sale clientelismul şi nepotismul erau... în floare. Cum, de altfel, este şi acum, în 2009. Atunci când Emil Boc şi-a mutat funcţionarii de la Primăria Clujului la Palatul Victoria s-a spus că „este normal ca premierul să-şi desemneze o echipă de «intimi» cu care să se consulte în cele mai importante probleme ale ţării şi în care, în mod evident, să aibă încredere". Dar, oare, întrebăm noi, funcţionarii guvernamentali sunt mercenari ai interesului unei persoane sau ai interesului public? GHEORGHE GIURGIU (Continuare în pag. a 5-a) S­e spune, la români, că „cine împarte parte îşi face"! Cam aşa au procedat parlamentarii, aleşii neamului, deputaţi şi senatori, deopotrivă, când s-au gândit la cei care în viitor, după alegeri, s-ar putea să nu mai ocupe fotoliul râvnit pentru o altă legislatură. Au încropit repede o propunere care să fie cuprinsă în Statutul parlamentarului, au pus­­o la vot şi, cu unanimitate, s-a hotărât ca aceia care nu vor mai intra în Parlament şi nu au o slujbă să fie consideraţi „şomeri de lux" şi să li se pună în palmă, pentru trei luni, 121.000 de lei (noi). „Săracii"! în ciuda faptului că pe unii dintre cei vreo 60 de deputaţi şi senatori, care au cerut aceşti bani, îi dau - cum se zice - banii afară din casă! Unul dintre ei are vreo şapte firme şi un venit, calculat în luna februarie, de 121.000 de lei (noi) şi aproape 50.000 de euro! Are statul bani destul de aruncat pe fereastră! Bani luaţi din taxele şi impozitele românului. Adică, din buzunarul nostru! în decembrie 2000, când 11SĂRĂCII ÎI părăseam Parlamentul României, socoteam, conform unui scenariu, că potrivit ar fi să mă adresez celor cam 15% dintre deputaţi, cărora, vreme de două legislaturi (opt ani!), nu le-am prea auzit glasul în Parlament, decât atunci când era nevoie de cvorum şi „se făcea apelul nominal" pentru vreun vot mai ( Secvenţa ) important. în rest, tăcere! Şi mă întrebam: de ce sunt ăştia plătiţi? Să tacă şi să moţăie în Parlament? încercam, conform aceluiaşi sce­nariu, să mă adresez celor eşuaţi în politică, invitându-i pe „tăcuţi" să urce la tribuna Camerei Deputaţilor şi, pentru a li se cunoaşte vocea, măcar „la spartul târgului", să ia cuvântul, pe rând, şi să spună măcar literele alfabetului. Protestul s-a dovedit general. Spuneam atunci, într-un articol de presă, că, per­sonal, aşa cum o fac şi mulţi alţii, am unde să mă întorc, la vechiul loc de muncă, la uneltele mele, deoarece am o meserie, scrisul. Şi nu să cerşesc banul public! Mulţi dintre parlamentari şi-au abandonat locurile de muncă, în naivitatea lor crezând că politica pentru ei va fi veşnică şi salva­toare. lată că nu-i aşa! Considerând politica drept unica lor meserie, mulţi au căzut în propria capcană a eşuaţilor pe linie de partid. Consider că ar mai fi nevoie de o precizare! Cred că am fost singurul parlamentar fără nicio firmă, fără alt venit, care, pe perioada cât am fost deputat, mi-am suspendat, de la sine, salariul de la ziar, cerând Consiliului de administraţie, al cărui preşedinte eram şi sunt şi azi, angajat fiind cu convenţie civilă, să mi se acorde doar o indemnizaţie de conducere şi de protocol, mulţumindu-mă cu cât primeam de la Parlament! Iar pe atunci, indem­nizaţiile parlamentarilor nu erau - nici pe departe - cele care sunt azi! LAZĂR LĂDARIU Pag. a 4-a: D­JSPORT Pag a 6-a: UNIVERS CULTURAL Biblioteca Jua ei eon o­­ MURES . ^ De 1 Martie, în centrul Târgu-Mureşului O floare, un zâmbet şi-un mărţişor... r r ! Primăria municipiului Târgu-Mureş organizează vineri, 6 martie 2009, de la ora 19.00, în Sala Mare a Palatului Culturii, spectacolul artistic „O floare, un zâmbet şi-un mărţişor". Momentele speciale dedicate jumătăţilor noastre frumoase de viaţă, femeile care ne înseninează existenţele, sunt oferite de către Primăria Târgu-Mureş, alături de îndrăgiţii Stela Popescu, Alexandru Arşinel şi Horaţiu Mălăiele, în concert: Cătălin Crişan şi Delhusa Gion din Ungaria. Prezintă actorul Nicu Mihoc. O floare, un zâmbet şi un mărţişor, împreună cu Primăria municipiului Târgu-Mureş. Intrarea este liberă, în limita locurilor disponibile! Vă aşteptăm cu drag! Primar, dr. DORIN FLOREA

Next