Cuvântul Liber, octombrie 2009 (Anul 21, nr. 192-214)

2009-10-01 / nr. 192

/I EDITORIAL AŞA NU SE MAI POATE! criticam deseori pe comunişti că le plăcea să cam bată apa-n piuă, dar şi să se bată în piept, mai mult cu vorbele decât cu faptele, şi doar într-o oarecare măsură aveam dreptate. Se spunea chiar că maşinăria lor, adică societatea, înainta greoi în întrecerea cu capitalismul, tocmai pentru că în loc să fie îndreptată spre motor, cea mai mare parte a energiei era direcţionată spre claxon. Atunci când gândeam astfel, trebuie să recunoaştem că nu ştiam ce ne aşteaptă. Ironia sorţii a făcut să cadă peste noi un regim de aşa-zisă democraţie, în care vorbăria şi demagogia curg în cascade, ele fiind în proporţie de 99 la sută specialitatea casei, adică a clasei politice. Fapta în sine, cea care dă forţă şi vigoare unei societăţi, reprezentând o nimica toată, având în structura activităţii guvernamentale doar un rol decorativ sau de ochii lumii, pentru a sugera celor neavizaţi că „Atenţie, şi la noi se lucrează!!!" Cum? Se vede de la o poştă, pentru că toată ţara este în paragină, iar PIB-ul României se află în continuă scădere. Dacă anul 1938 a fost apogeul creşterii economice şi al prosperităţii în România interbelică, drum început imediat după Marea Unire de la 1918, prin constituirea statului naţional unitar (acum pe cale de demolare), dacă 1980 a constituit vârful avântului economic în cel de-al doilea ciclu survenit după marea conflagraţie, pe baza concepţiei comuniste de dezvoltare, perioada de după 1990, care în mod logic trebuia să fie cea mai fertilă, după momentul căderii din deceniul 1980-1990, în mod cu totul inexplicabil, n-a mai avut forţa necesară să propulseze societatea românească pe aceleaşi coordonate ale progresului şi prosperităţii. Scurgerile de energie spre vorbele goale au fost atât de mari, încât, atunci când ar fi fost cazul să se treacă la treabă, resursele erau deja epuizate. Guvernele care s-au scurs în cadrul noului aranjament politic au fost unul după altul şi toate la un loc de o ineficacitate înspăimântătoare, luându-ne, prin rătăcirile lor tembele, speranţa că ţara aceasta va mai putea fi redresată vreodată sau dacă, în cele din urmă, va mai putea fi redresată. Dacă pe vremuri imputam comuniştilor că vorbesc prea mult şi fac prea puţin (deşi în urma lor a rămas ceva), actualii noştri potentaţi, cu întregul lor alai. IOAN CISMAŞ (Continuare în pag. a 3-a) HBKBBBHI T La mulţi ani, dragi pensionari! : * • Imbrăţişăndu-i în gând de preţuire şi respect, le urăm zile • senine, în deplină sănătate, tuturor mureşenilor ajunşi la vârsta senectuţii. * MARIUS PAŞCAN, * prefectul judeţului Mureş * MANI] rv v /■ fa i u ryI A IiiT EUXAT I0NAI f A K &OA 1S IELOR v AKVT t Alin 1 IC în miez de toamnă, gândul nostru bun se îndreaptă, cu respect şi recunoştinţă, către toţi cei cu tâmpla căruntă, venerabili târgumureşeni, domni şi doamne care, de la înălţimea experienţei vârstei şi înţelepciunii, dau un plus de farmec, linişte şi echilibru oraşului nostru. Cu prilejul Zilei Internaţionale a Persoanelor Vârstnice, le dorim tuturor sănătate, bucurii şi împliniri, alături de cei dragi, şi îi asigurăm de întreaga noastră preţuire. La mulţi ani! Dr. DORIN FLOREA - primarul municipiului Târgu-Mureş însemnări despre tragedii care au îndoliat Ardealul (II) La Coasta, între legenda „Duzsárdy" şi uciderea sadică a lui Ionel Berghian... Legenda are şi o datare: 1789. Atunci a ajuns la Coasta, o comunră frumoasă din Ardeal,’un francez: Duzsárdy... Un personaj de vaza în Franţa lui Ludovic al XVI-lea: grădinarul acestuia! Şi ce „zestre" mai bună decât un teren întins, cât vezi cu ochii, i-ar fi putut oferi Banffy, nobilul latifundiar de Bonţida? Pe „coasta" din... Coasta a pus vie. CONSTANTIN MUSTAŢĂ (Continuare în pag. a 5-a) Laptele a ajuns mai ieftin ca apa?! Ieri a fost „Ziua Laptelui", după un calendar internaţional în care, în curând, şi taţii din România vor avea şi o sărbătoare a lor! Prilej potrivit pentru a-mi aminti spusele unui românaş şugubăţ, făcând haz de necaz: „Se plâng românii că viaţa e grea?! Cum, adică? Acum, când laptele a ajuns mai ieftin ca apa?" O referire subtilă la situaţia în care azi a ajuns umilitul ţăran român care, după ce i se promite un preţ, în bătaie de joc, de 30-50 de bani pe litru (şmecherii vânzându-l în magazinele lor la un preţ de 10-15 ori mai mare!), din luna mai a.c. n-a mai primit niciun ban,în semn de protest dă laptele la porci! Asta, într-o Românie în care instituţiile statului merg cu frâna trasă,în care consumul pe cap de locuitor nu depăşeşte 30 de litri de lapte, faţă de 67 de litri în celelalte ţări ale UE, I-am mai întreba pe mai-marii zilei, certându-se, precum chiorii, de dimineaţa până seara, cum se obţine litrul de lapte, comparativ cu cel de apă minerală (dată de Dumnezeu fără o investiţie aparte!)? îi întrebăm degeaba! Pe ei aceste „nimicuri" nu-i prea interesează, într-o ţară confiscată mai mult de interese străine! „Dacă e să vorbim serios - după o replică lui Lopahin din «Livada cu vişini», de A.P. Cehov -, pe zi ce trece existenţa noastră devine tot mai stupidă!". LAZĂR LADARIU SECVENŢA) „DREPTURILE SE CER, CU FLUIERĂTURI ŞI HUIDUIELI” Aceasta a fost concluzia unui sindicalist bugetar care a participat, ieri, la pichetarea sediilor partidelor PSD şi PD-L din municipiulTârgu-Mureş, o acţiune care s-a înscris în şirul protestelor de la nivelul ţării, ca un prim pas până la declanşarea grevei generale de către ALIANȚA BUGETARILOR. TARFIN TODEA (Continuare în pag. a 3-a) Oliciaca Judeţeană) A4 I I ■» r _ I I-COTIDIAN MURESEAN DEMOCRATIC SI INDEPENDENT .VOI, 1 OCTOMBRIE 2009 • AXUL XXI, XR. 102 (5.126) . 16 PAGINI, 00 BANI. Nu vreţi un român competent la Biblioteca Judeţeană, doamnă Lokodi? Iată că previziunile noastre legate de concursul pentru funcţia de director al Bibliotecii Judeţene Mureş încep să prindă contur în realitate. Rulează episodul 2 al telenovelei cu biblioteca! Am aflat că s-a aprobat componenţa comisiei de concurs,însă nu ştim sigur cine face parte din ea. Dar zvonistica spune că sunt desemnate şi anumite persoane care, la prima ediţie a concursului, au dat bir cu fugiţii, alungaţi de doamna Lokodi Edita, pentru ca nu cumva să iasă director altcineva decât a dorit ea. Din aceeaşi sursă (zvonistica) am auzit că din comisie face parte şi Soos Zoltán - directorul Muzeului Judeţean Mureş, un tânăr arheolog cu paşaportul plin de ştampile de la vama cu Ungaria, care nu cred că este cea mai potrivită persoană pentru evaluarea unui proiect de management. Cititorii noştri îşi aduc aminte cu siguranţă despre concursul pentru direcţiunea muzeului - cât de izbitor seamănă cu cel de acum pentru bibliotecă! -, ce a avut loc în decembrie 2006, când, tot aşa, prin diverse tertipuri, doamna Lokodi l-a impus pe Soos Zoltán în această funcţie, în ciuda faptului că Prefectura Mureş a Prof. ANTON MIHALCEA (Continuare în pag. a 3-a)