Cuvântul Liber, noiembrie 2011 (Anul 23, nr. 215-236)

2011-11-01 / nr. 215

„CINE N-fi fiSCULTffT fîDEVĂR GĂSIT ÎN CUVINTELE MELE..." (Urmare din pag. 1) care nu poate fi conceput cel încrezător în puterea cuvântului. A dovedit acest lucru în toate împrejurările cuprinse în tripticul naștere - iubire - moarte, de la acel „Cadran mureșean" la fondatorul seriei noi, continuator al lui Coşbuc, Slavici, Caragiale, ca şef al „Vetrei", pe vremea aceea cea mai citită şi mai apreciată revistă din România, „Vatra" nouă (reînfiinţată în 1971), „deschisă noului", prin „cuprinsul unui ideal", „care poartă în ea ce a fost dintotdeauna grandios - românesc". Spunea atunci Romulus Guga că „nu există o operă literară sau un act de cultură în afara culturii, nu există transplanturi de cultură", „raportând, onest, conştiinţa noastră la Marea Cultură Naţională". Alături de Ioan Alexandru, Ana Blandiana, Adrian Păunescu, D.R. Popescu, Augustin Buzura, Virgil Mazilescu, Marin Sorescu, Nichita Stănescu, Geo Dumitrescu, dincolo de poet, de prozator, dramaturg, şef de revistă (de la care am învăţat enorm!), Romulus Guga n-a uitat să fie OM! Mentor al renumitei „Şcoli de poezie" de la Târgu-Mureş, descălecător pe meleaguri mureşene al unei treziri româneşti în acest spaţiu spiritual aparte din inima României - să ne gândim doar dacă au fost tipărite cărţi ale unor scriitori români, mureşeni, până la apariţia „Vetrei" ?! - prin iniţiativa lui Romulus Guga, a câtorva intelectuali, sprijiniţi de fostul prim­­secretar Nicolae Vereş, avea să se spună adevărul despre Oarba de Mureş şi luptele din toamna anului 1944, prin cartea „Epopeea de pe Mureş" (autori dr. Grigore Ploeşteanu, Vasile T.Suciu, Lazăr Lădariu), care urma să apară mai târziu, despre crima abominabilă de la Moisei, comisă de „Arhanghelii cruzimii", despre drama statuilor, a monumentelor şi busturilor unor mari personalităţi româneşti pe timpul Diktatului de la Viena, din 30 august 1940. „Polifonie a unei voci", prin anul 1980 Romulus Guga reproşa lipsa monografiilor, acele necesare mărturii ale istoriei, ale dovezilor continuităţii noastre, spre neuitarea înaintemergătorilor şi învăţătura urmaşilor. Glas al conştiinţei, s-a zbătut pentru Neamul românesc. Numai că, iată, posteritatea îndeobşte ingrată cu scriitorii, cu valorile, în general, pentru a nu face excepţie, treptat-treptat. ÎI aşază, nemeritat, sub lespedea uitării. Câte piese i-au fost puse în scenă după 1989? „într-o toamnă nespus de frumoasă a anului 1983, spiritul omului şi al scriitorului Romulus Guga a migrat spre întâlnirea cu marile spirite tutelare ale spiritualităţii române şi universale, lăsându-ne opera" (Voica Foişoreanu-Guga). Poetul - cel care scria: „Iar aceste bărci părăsite,/ Ce nopţile şi-ntrebările sunt,/ Se vor şterge treptat de pe ţărm/ Către vatra de cenuşă a lumii./ Doar anii mei în pumnul acela,/ Mâhnit rămas din ardere ascunsă,/ Vor visa o mare nesfârşită" („Catarge") ._____________________________­______________ -se întreba, printr-un poem din „Bărci părăsite": „O, cine va şti c-am trecut ca o lacrimă/ pe obrazul acestei planete albastre?". La 18 octombrie 1998, la împlinirea celor 15 ani de la trecerea lui în eternitate, pe o stradă cu numele Bolyai, pe casa în care a locuit Romulus Guga s-a dezvelit o placă comemorativă: „Aici, de la Dumnezeu mai jos", cum spunea prietenul lui Romulus Guga, poetul Marin Sorescu,în carnea albă a marmurei, a fost săpat numele „poetului surprizelor", loc de plecat fruntea, loc de reculegere pentru scriitori şi trecători. „Unde umbli, tu, sufletul meu,/ Cu ce-ţi însemni trecerea?", se întreba poetul în poezia „Testament", din cartea „Totem". Trecerea lui este însemnată cu jaloane aurite, prin acea placă „însemnându-şi trecerea", dar şi din locul acela de unde ne priveşte acum, cu acel surâs aparte al ochilor. Fie ca Bunul Dumnezeu, spuneam atunci, să dea ca, pentru veşnicie, acea placă să rămână în acel loc, să nu aibă, cumva, vreodată, soarta plăcii care atesta trecerea lui Eminescu, cel de 16 ani, în drum spre Blaj - Mica Romă, a statuii Soldatului Român, a lui Avram Iancu-dusă în pribegie, de moţi, la Câmpeni, a Lupei Capitolina (Lupoaica), a lui Constantin Romanu Vivu şi a lui Vasile Pop. Pentru a nu se mai întâmpla aşa ceva, ne îndemna Romulus Guga, trebuie să veghem. „Faţă de istoria unei patrii - scria Romulus Guga -, a unei naţiuni, a unui popor, a unei revoluţii sau a lumii, istoria unei vieţi este asemeni unui fir de nisip rătăcind prin ocean. Dar acest fir de nisip să spună ceva despre ocean." Acum, când „poetul e împrejmuit cu piatră, anii sunt scrişi sub nume./ Cărţile se pot citi, nu mai există altă faţă", întrebării, prin timp, „O, cine va şti c-am trecut ca o lacrimă/ pe obrazul acestei planete albastre?", azi îi putem răspunde: vom şti noi, convinşi că Romulus Guga avea dreptate când spunea: „Cine m-a ascultat adevăr a găsit în cuvintele mele". Parafrazându-l pe savantul Vasile Pârvan, spunem că nouă „de cei duşi ne este dor". Noi, cei de azi, aici şi acum, îl căutăm în cuvintele lui! P.S. Din păcate, conform unor năravuri de-ale noastre, româneşti, de înaintemergătorii merituoşi, importanţi prin tot ce au lăsat în urma lor, personalităţi ale culturii şi artei româneşti, ne amintim doar la „date rotunde", legate de naşterea sau de trecerea lor la cele veşnice. Puţini, chiar foarte puţini şi-au amintit că, la 18 octombrie 1983, poetul, prozatorul, dramaturgul Romulus Guga s-a mutat pe Aleea Scriitorilor din Câmpiile Elizee. Romulus Guga pentru mine a însemnat mult. Mi-a fost sprijin de nădejde în momente dificile ale existenţei mele, cu treizeci de ani în urmă, pus în situaţia să iau decizii importante şi dificile privind viitoarea mea devenire scriitoricească, inclusiv debutul meu literar, prin 1971, în prestigioasa revistă „Vatra". îi sunt recunoscător, prin timp, şi îndatorat. Un pios omagiu, recunoştinţă veşnică şi neuitare! Investeşte în oameni! Proiect Regions for Jobs. Cod proiect: ID 50496. Contract nr. POSDRU/82/5.1 /S/50496 Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 OPORTUNITATE: ACUM AVEŢI OCAZIA SĂ VI SE RECUNOASCĂ EXPERIENŢA! Dacă aveţi CUNOŞTINŢE ŞI EXPERIENŢĂ ÎN DOMENIUL CONSTRUCŢIILOR şi dorim ca acestea să vă fie recunoscute pe piaţa muncii atunci vă invităm la Camera de Comerţ şi Industrie Mureş unde aveţi posibilitatea de a vă evalua şi certifica competenţele pentru calificarea: • ZUGRAV • IPSOSAR • TAPETAR • VOPSITOR • GRATUIT PENTRU ŞOMERI ŞI PERSOANELE INACTIVE DIPLOMELE SUNT RECUNOSCUTE de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, înscrierile se fac la sediul Camerei de Comerţ şi Industrie Mureş, str. Primăriei Nr. 1,540026, Târgu Mureş, jud. Mureş, România Pentru mai multe informaţii sunaţi la 02651269218 www.regionsforjobs.ro I­MBOIOAtO ÎMHWltFTHO JVJTtlU­M­YtXAtmVM IHAiVIW. II­­llli­i 1* VJ CAM: W UE COMERŢ Sl WbUSTMi EHA'/jV CAMERA DE COMERt SI INDUVIStlE KrAHOVA CUVÂNTUL HARTI, 1 NOIEMBRIE 2011 Oamenii U.D.M.R. din U.M.F. Târgu-Mureş încalcă, sfidători, legea pentru a promova nepotismul! Azi, prorectorul Nagy Örs versus ginerică (Urmare din pag. 1) afectează soţii, rudele sau afini până la gradul al lll-lea". Situaţiile de incompatibilitate sunt prevăzute şi de art. 32, 33 şi 34 din Carta universitară, iar în Codul etic, art. 23, alin. 4, lit. j, se arată, fără tăgadă, că „există incompatibilitate şi conflict de interese, atunci când funcţiile dintr-o instituţie de învăţământ superior, aflate într-o poziţie directă de conducere, control, autoritate sau evaluare instituţională, se află în relaţie de incompatibilitate, în sensul art. 295, alin .4 din Legea nr. 1 / 2011 şi nu pot fi ocupate concomitent de către soţi, afini şi rude până la gradul al lll-lea inclusiv, de tipul relaţiei conducătorului de doctorat cu studenţii-doctoranzi conduşi de acesta". Oare chiar nu şi-a mai amintit prof. Nagy Ors de obligaţia stipulată de art. 24, alin. 6 din acelaşi Cod etic, potrivit căreia „persoanele care se află în una dintre situaţiile de incompatibilitate sau conflict de interese au la dispoziţie 30 de zile calendaristice pentru a ieşi din această situaţie juridică, sub sancţiunea desfacerii contractului in­dividual de muncă"? Oare chiar nu cunoştea prof. Nagy Örs textul Legii Educaţiei? Ba, sigur că da, şi încă foarte bine, însă a abuzat stupid şi cred că acum va trebui să răspundă sub toate formele le­gale! Aceste prevederi cu rang de principii au fost incluse şi în Carta universitară şi - atenţie - în Codul etic al instituţiei de învăţământ superior din conducerea căreia face parte!!!! Conducerea U.M.F., ministerul de resort şi Parchetul se pot autosesiza pentru a purcede la aplicarea legilor. Prof. Nagy Örs este unul dintre cei mai înverşunaţi susţinători ai aplicării prevederilor acestor legi şi regulamente doar când vine vorba de crearea departamentelor maghiare ori de scindarea etnică a U.M.F., însă nu şi atunci când, potrivit aceleiaşi legi, ar fi trebuit să renunţe la calităţile care îl făceau incompatibil cu cele de coordonator ştiinţific şi preşedinte al comisiei de susţinere a tezei de doctorat a lui ginerică!!! Şi-a permis să sfideze legea, doar e de la U.D.M.R., nu? Unii spun că domnul profesor e total schimbat de când se visează ....rector al Universităţii Maghiare. Dacă aceşti oameni, care se doresc a fi modele pentru generaţiile tinere ce le vor urma, se pretează la asemenea abuzuri golăneşti, însă ilegale, la ce putem spera să ne rezerve viitorul, dacă nu la perpetuarea conflictelor de interese şi nesocotirea regulilor morale şi legale?! Ce probitate morală şi profesională mai poate avea Nagy Örs în faţa propriilor colegi şi studenţi? Ce valoare ştiinţifică mai poate avea titlul de doctor al lui Solyom Árpád, când asupra modului în care a fost dobândit planează atâtea suspiciuni? Cred că membrii comisiei res­pective pot da şi ei multe explicaţii procurorilor. Cât vom mai suporta nesimţirea udemeristă înfiptă în coasta statului de drept, care, după ce a şantajat guvernul şi în chestiunea Legii Educaţiei, tot ei sunt primii care le încalcă! Nu cumva tocmai de aceea se doreşte ruperea Universităţii de Medicină şi Farmacie din Târgu- Mureş, pentru ca gaşca comunistă din U.D.M.R. să-şi poată face şi aici jocurile murdare după bunul plac şi să-şi promoveze, evident, pe criterii clientelare, ginerii, nepoţii sau amantele? Chiar cred că, în acest caz, trebuie să luăm atitudine, studenţi şi profesori, deopotrivă, pentru ca asemenea derapaje care ştirbesc imaginea U.M.F. şi autoritatea legii să nu se mai repete şi, de aceea, cerem forurilor şi instituţiilor competente să impună - măcar acum în ceasul al doisprezecelea - domnia legii şi să salveze prestigiul pângărit de oameni trecători prin funcţiile acestui, încă respectat, lăcaş de învăţământ şi cercetare din domeniul medicinii! Complexul de sport şi agrement „Mureşul", in... repaus

Next