Cuvântul Liber, august 2012 (Anul 24, nr. 148-169)

2012-08-01 / nr. 148

Ce-am fost şi ce am ajuns! (Urmare din pag. 1) acea comună este una singulară. Şi, atunci, când în ţară, în judeţ, şi la tot pasul întâlneşti obişnuit asemenea situaţii nu poţi să nu te întorci în timp şi să gândeşti la vremuri în care, chiar dacă românul nu beneficia din plin de tot ce era, el producea prosperitate. Ca specialist în domeniul economiei, de-a lungul celor 45 de ani pe tărâmul gazetăriei, cu preponderenţă în domeniul industriei, construcţiilor şi transporturilor, mi-au trecut prin mâini sute şi sute de rapoarte statistice care cuprindeau între copertele lor sinteza activităţii la nivel local sau naţional. Erau stufoase şi dense, în acelaşi timp, şi din ele puteai extrage fapte şi realizări cu duiumul, deşi trăiai cu acea strângere de inimă că nu aveai acces la tot ceea ce se producea în calitatea de consumator. Dar chiar şi în această situaţie simţeai, totuşi, o satisfacţie lăuntrică văzând că truda enormă a unei naţiuni se întorcea în bună măsură la oameni, sub forma unor puternice alocări de investiţii, în toate domeniile, cele mai favorizate fiind extinderea producţiei, modernizarea acesteia şi construcţia de locuinţe. Iar celor dispuşi să nege totul, de dragul de a nega, le amintim că socialismul în floare n-a durat decât din 1960 până în 1980, adică 20 de ani, iar dacă comparăm cum a progresat România anilor 1960-1980 cu ceea ce s-a întâmplat şi se întâmplă, în acelaşi interval de timp, la cotele anilor 1990-2012, diferenţa este ca de la cer la pământ De vreme ce, în acea perioadă, s-au pus bazele României moderne, acum aceeaşi ţară înfloritoare arată ca o ruină imensă, căzând, pentru lipsa de performanţă şi comportamentul infantil, în dizgraţia Europei. în acest context, nici statisticienii de azi nu pot face minuni, motiv pentru care, din firavele comunicate de presă, ce le emit lunar, privind starea societăţii, nu poţi extrage cine ştie ce, înlocuind, astfel, şi dânşii, dar şi noi, limbajul cifrelor cu cel al vorbelor. Dacă altădată, despre activitatea economică de la un moment dat, se puteau scrie pagini întregi, exasperând cititorul cu astfel de informaţii, acum suntem mulţumiţi dacă ne iese totuşi o ştire, care, şi ea, pentru a arăta cât de cât, se cere cosmetizată, din moment ce esenţa ei este firavă. în consecinţă, dacă pe vremuri România era o mare putere economică, acum abia mai rezistă în picioare, şi lucrul acesta nici n-ar fi posibil dacă nu ne-am împrumuta dintr-o parte sau alta, dacă n-am avea încheiate tot felul de acorduri care să ne pună la dispoziţie credite cu care să ne oblojim rănile sau să ne acoperim prostia, hoţia şi reaua credinţă, cu care se acţionează evident „în interes naţional". Toate acestea, însă, pe spinarea noastră şi a generaţiilor care vor veni. Este şi firesc să ajungem în atare situaţie pentru că, în România, nici nu mai are cine produce şi nici unde produce. Lucru firesc, de altfel, dacă avem în vedere atitudinea clasei politice care, orbită de setea de putere, nu dă doi bani pe dezvoltarea economică, convinsă că cea mai bună sursă de câştig şi parvenire este funcţia politică. Iar despre seceta care ne toacă întreaga producţie agricolă, principalul suport al siguranţei alimentare n-are timp de vorbă şi nici măcar nu-i pasă. Unităţile de elită ale economiei, atât din industrie, cât şi din agricultură, fiind demolate în locul modernizării lor, sau transformate în hoteluri de lux şi supermarketuri, au restrâns enorm aria productivă a ţării, deşi, practic, consumatori suntem cu toţii. Vorbind despre cei activi, care produc într-un fel sau altul, judeţul Mureş dispune astăzi de 125.222 de salariaţi şi de 150.000 de pensionari, exact cât număra forţa de muncă acum 47 de ani adică în 1965 (125.800 de salariaţi). Dacă avem în vedere că, în 1991, când deja declinul economiei era în toi, în judeţ îşi mai desfăşurau activitatea 203.729 de salariaţi, este clar că la finele lui 1989 aveam în judeţ un număr dublu de salariaţi faţă de prezent, adică în jur de 250.000 de persoane active.. Drama mureşenilor este comună cu cea a întregii ţări. Ceea ce s-a întâmplat cu această forţă de muncă, am putea spune de elită, ştim cu toţii. Lăsând la o parte pierderile naturale, ce a fost bun a plecat, iar cei care n-au putut pleca, în noul mediu creat, de regimurile de tranziţie apărute, n-au putut face performanţă. Ca urmare, noi nu mai avem o economie funcţională în adevăratul sens al cuvântului, ci un amalgam de activităţi, şi acestea la foc mic. Trebuinţele şi le asigură românii cum pot. Importul şi creditele de la băncile şi organismele internaţionale sunt baza existenţei lor, iar pensiile şi ajutoarele sociale constituie forma principală de repartiţie a veniturilor pentru traiul individual. Cu 22 de ani în urmă, acestea veneau consistent din salarii, fiecare familie de la oraş având 2-3 salariaţi, iar cei de la ţară, de asemenea, câte unul sau doi, chiar. Acum, puţini români mai lucrează, iar cei ce trăiesc din muncă câştigă foarte slab. Deşi cifrele oficiale vorbesc de un salariu mediu brut în judeţ de 1.781 lei (17,8 milioane vechi), în realitate, majoritatea covârşitoare câştigă brut, 1.000 de lei, sau 700-800 net salariul mediu fiind aproape dublat de inechităţile ce se folosesc în atribuirea anapoda a unor venituri cu adevărat nesimţite, acoliţilor politici, care, pe lângă aceea că dezorganizează, deci nu produc, trăiesc boiereşte. Faptul că în România munca de niciun fel nu mai constituie suportul bunăstării, ci „ afacerea" care poate fi mai puţin o activitate economică şi mai mult una speculativă, de înşelare a clientului, care de cele mai multe ori este statul, adică noi, fără a mai vorbi de hoţii curate, a dus la schimbarea filosofiei de viaţă a cetăţeanului român, convins că nemunca este mult mai profitabilă decât munca, iar înşelăciunea şi necinstea sunt un mod de viaţă cotidian, dar şi „operaţiuni" de mare succes în asigurarea veniturilor. în acest context, România şi românii au o mare problemă de moralitate a vieţii. Din păcate, însă, aproape toate relaţiile interumane şi cu statul sunt construite pe baza principiilor amintite anterior. De aceea, aşa mare zbatere la vârful piramidei şi la nivelul clasei politice, pentru adjudecarea acelor culoare prin care se ajunge nemijlocit în miezul resurselor. Iar acestea sunt culoarele politicii dâmboviţene. De aici, atâta energie consumată pentru asigurarea supremaţiei şi înlăturarea adversarilor incomozi. Preocupaţi de propria lor înavuţire, politicienii noştri nu mai au timp şi răgaz pentru popor. De aceea ei au, iar noi nu avem. Şi nici nu vom avea. Nici noi şi nici ţara, pentru că, ei, aceşti nesătui, cu pretenţii de conducători, n-au decât în limbajul lor demagogic şi propagandistic noţiunile de Popor şi de Ţară. ««VÂMB MIERCURI, 1 AUGUST 2012 ROMAMA ESTE CONDUSA DE LA BUDAPESTA???? (Urmare din pag. 1) de CCR chiar şi în lipsă de cvorum. Parlamentul poate decide repetarea referendumului pentru atingerea cvorumului. Până la urmă, există şi opţiunea organizării unor proteste de stradă" - se mai arată în articolul publicat de „Vocea Rusiei", citat de hotnews.ro. Or fi ştiind ei, ruşii, ceva ce noi încă nu am aflat, cum ar fi, de pildă, oarecari promisiuni prezidenţiabile vizând autonomia pe criterii etnice a aşa-zisului Ţinut Secuiesc, ori, poate, a doua limbă oficială în România - în general, „mărunţişuri" după care tot suspină iredentismul maghiar de la Trianon încoace... Mai ştii? Altfel, doar pentru ochii verzi ai preşedintelui încă suspendat, nu cred că vicepremierul ungar s-ar fi lansat în atâtea declaraţii de solidaritate şi iubire... într-adevăr, la referendum, judeţele cu cea mai slabă participare au fost cele în care populaţia maghiară are o pondere notabilă! Kelemen Hunor zice că maghiarii nu sunt responsabili pentru rezultat, şi are perfectă dreptate. Comparativ cu populaţia ţării, ei sunt puţini. Românii sunt responsabili. Au dovedit, încă o dată, că sunt mai leneşi şi iresponsabili chiar decât grecii. Dar e adevărat ce spun şi ruşii, că, în acest context, Viktor Orbán, premierul Ungariei, a influenţat decisiv referendumul. „Echipa de la USL mai are şanse reale să-l demită pe Traian Băsescu, dar, pentru a reuşi, trebuie să acţioneze în forţă şi să renunţe la comportamentul defetist" - se mai arată pe site-ul rusesc. „După ploaie, chepeneag"-zice românul. Dar, presupunând că s-ar putea, totuşi, cum ar fi să fie? Eu mă tot întreb cu ce treburi a revenit, taman acum, exconsilierul lui Vladimir Putin, din câte se povesteşte, unul dintre cei mai puternici masoni din Loja Rusiei. Cum de apare tocmai când e rost de suspendat preşedintele României (întâmplarea face că, şi în 2007, era tot Băsescu în centrul atenţiei!)? Poate că cineva important (nu spun cine!) doreşte zaveră şi brambureală în România ca să-şi facă jocurile de anexare netulburat? Aţi reţinut ce a spus liderul transnistrean? Să poftească ruşii la Tiraspol, să îşi facă acolo aeroport şi să mai aducă ceva armată, de parcă nu ar fi un arsenal întreg sub Nistru! Aţi reţinut şi ce a spus Orbán la Tuşnad? Că Ungaria sprijină până în pânzele albe autonomia etnică a secuilor din Transilvania! Cine observă ce spun ungurii? Ruşii! O fi ceva? N-o fi? Sunt simple speculaţii. Sper! în legătură cu „bătălia pentru România", despre care vorbea Ponta în conferinţa de presă, deputatul PNL Tudor Chiuariu a declarat că USL se va adresa Curţii Constituţionale, pentru a aplica legea în vigoare la momentul declanşării referendumului, respectiv Legea 3/2000 în forma modificată prin OUG 41, care nu include condiţia de prezenţă la urne de 50% plus unu. Această variantă a OUG, potrivit căreia şeful statului poate fi demis cu majoritatea voturilor exprimate ale cetăţenilor care au participat la referendum, modificările survenite neaplicându-se retroactiv, a fost adoptată de Executiv cu o zi înaintea suspendării preşedintelui, ceea ce a marcat practic începerea procedurii de demitere a lui, relatează Mediafax. OUG modifică articolul 10 din Legea 3/200, astfel că acesta prevede: „Prin derogare de la art. 5 alin. (2), demiterea preşedintelui României este aprobată dacă a întrunit majoritatea voturilor valabil exprimate ale cetăţenilor care au participat la referendum". Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului (OUG) numărul 41, prin care s-a modificat Legea 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului a fost publicată în Monitorul Oficial 452 din 5 iulie 2012. „Practic, USL atrage atenţia Curţii Constituţionale că aceasta este soluţia, potrivit articolului 15 din Constituţie, care spune că legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile" - a precizat Chiuariu. „Bătălia pentru România trebuie să continue, pentru a răspunde milioanelor de români. Vom utiliza toate mijloacele constituţionale şi legale pentru a reprezenta poporul şi pentru a arăta că lucrurile rele făcute de regimul Băsescu vor înceta. 8 milioane de români au votat împotriva lui, practic Băsescu nu mai e preşedinte legitim. El vrea să-şi păstreze încă 2 ani privilegiile şi imunitatea în faţa Justiţiei", a declarat Victor Ponta. Pe de altă parte, premierul a garantat că „Decizia CCR va fi respectată şi implementată de Guvern". De partea cealaltă a baricadei, Traian Băsescu a lăsat să se înţeleagă, în urma declaraţiilor sale de duminică seara, că ar fi dispus să colaboreze cu USL, cu condiţia „să-şi fi învăţat lecţia". Sincer vorbind, m-aş fi bucurat dacă „bătălia" asta nu s-ar reduce la o ciolaniadă mizerabilă, pe banii şi pe nervii noştri, la ambiţii tâmpite vizând cucuveaua care va cânta, probabil, altcuiva, la palat, din toamnă, indiferent cui îi va surâde norocul acum. Fantezia nu mă ajută, de data asta, să întrevăd cine va ocupa viitorul jilţ prezidenţial, fiindcă alternative viabile nu se prea zăresc, în opinia mea, deşi mi-am făcut datoria de cetăţean şi am fost la vot, este că... puteau să ne scutească de circul ăsta, care, contrar aparenţelor, nu foloseşte absolut nimănui. Fapt ce îmi aminteşte o celebră frază a unui laureat al Premiului pentru Medicină în anii trecuţi: „în lumea actuală se investeşte de cinci ori mai mult în medicamente pentru virilitatea masculină şi silicoane pentru femei, decât în vindecarea bolii Alzheimer. Din această cauză, în câţiva ani, vom avea bătrâne cu bustul mare şi bătrâni cu sexul tare. Dar niciunul nu-şi va aduce aminte la ce servesc." Cert este că ... plângăcioşi de ambe etnii şi sexe continuă să facă slujbe la înalta Poartă, determinând, de pildă, Suedia să ia... atitudine. Potrivit site-ului postului Sverigesradio.se, ministrul suedez pentru Afaceri Europene, Birgitta Olsson, a pledat pentru „strategii UE mai dure în privinţa respectării drepturilor omului în statele «mai noi» din cadrul blocului european". „UE ar trebui să fie mai fermă în privinţa cerinţelor ca România să respecte libertatea de exprimare şi drepturile omului" - a declarat ea. „Dacă nu rezolvăm problemele pe care le avem în România, creăm un standard rău pentru ţări care vor să adere la UE, ca Serbia şi alte ţări din Balcani. De aceea este important să fim mai duri" - a subliniat Birgitta Olsson. Ca să vezi! Şi eu care credem că ţări precum Serbia şi... altele din Blacani sunt majore şi vaccinate şi nu se mai uită, de multă vreme, peste gard, în România. „Natura luptei pentru putere din România a ridicat întrebări dacă această ţară, care a aderat la UE pe 1 ianuarie 2007, este suficient de democratică, potrivit postului" - se menţionează pe site-ul citat mai sus. în fond, avem ce merităm! Vai de noi! Un punct de vedere! (Urmare din pag. 1) cadoul îndatorat, făcut lui Traian Băsescu, a produs toată această tevatură! Ea, Curtea Constituțională a României, va fi obligată să precizeze, să ne lămurească ce înseamnă 50%+1 dintre cei de pe listele de vot: calculul se face după recensământul din anul 2002, sau, după cum este firesc și logic, după cel din 2011, conform căruia populaţia României a scăzut semnificativ, cu vreo două milioane, situaţie în care referendumul ar fi validat?! în toate aceste bătălii politice, într-o campanie fără precedent, cu invective, cu expresii grosolane în care nu lupta de idei, ci ambiţiile, interesul personal nu cel naţional au triumfat, după mascarada buletinelor de identitate reţinute de unii mahări şi ameninţările cu darea afară a celor care se prezintă la vot (caz penal!), un lucru devine cât se poate de clar şi necesar: obligativitatea participării la vot, prin lege, aşa cum e prin unele ţări europene situate pe fuşteii unei scări undeva mai sus decât noi, de la care am avea câte ceva de învăţat. Dacă dreptul la vot este unul constituţional, cetăţenesc, drept pentru care s-a luptat şi mulţi au murit, de ce să fie stopat şi bruscat politic de un Băsescu, de o Roberta Anastase, de o Monica Macovei, de un Vasile Blaga, de un premier ungur Viktor Orbán? Este un punct de vedere!