Cuvântul Liber, septembrie 2012 (Anul 24, nr. 170-190)

2012-09-01 / nr. 170

--------------------|»fl«K­.l I.­­ CRIZA SATULUI ROMÂNESC Z­onele rurale din România acoperă 87,1 la sută din teritoriul ţării, cu 9,7 milioane de locuitori, peste 45,1 la sută din populaţie. La ora actuală este riscant să vorbeşti despre o criză a satului românesc dacă nu eşti foarte bine documentat la faţa locului, mai ales că în ultimii ani nimeni nu s-a îndurat să demareze un studiu sociologic complet, interdisciplinar. Din câte sunt informat, prin anii '80, prof. univ. dr. Virgil Constantinescu, cu o echipă de studenţi de la Universitatea din Bucureşti, a efectuat un asemenea studiu în câteva comune de pe valea Târnavei Mici. Studii pe o arie restrânsă de activitate a mai efectuat în judeţ de-a lungul anilor şi sociologul Florin Ciotea, un specialist cu competenţe în sociologia rurală, retras, din păcate, discret din activitatea publică. Situaţia politică, socială şi economică din ultimele două decenii impune o cercetare sociologică, cu echipe multidisciplinare, coordonate de cadre didactice universitare competente. Practic, nu poţi guverna o ţară fără să-i cunoşti în profunzime toate problemele cu care se confruntă populaţia. Poate că nu avem nici oameni competenţi. Cu diletanţi, escroci, deveniţi din infractori periculoşi formatori de opinie, este imposibil să faci o radiografie rurală a satului românesc. Dacă există o criză a satului românesc? Pot afirma cu toată responsabilitatea că la ora actuală satul românesc trece prin cea mai gravă criză din punct de vedere practic şi spiritual, într-o supravieţuire precară. Dr. ing. Mihai Tomşa - un specialist agricol şi om de cultură care se mai implică direct într-o anumită formă de apostolat rural, îmi spunea zilele trecute că fără informaţii, fără activităţi cultural-educative la căminul cultural, fără­­ implicarea bisericii ortodoxe în problematica socială, nivelul de trai al ţăranului român rămâne mult în urma celorlalte ţări din Uniunea Europeană. Este alarmant să vezi dezinteresul manifestat de proprietarii de terenuri asupra terenului moștenit după 1989. Faptul că nu există o strategie coerentă pe termen lung pentru salvarea satului românesc VASILE BOTA (Continuare in pag. a 5-a) Folosiţi serviciile de publicitate ale cotidianului ! ! „CUVÂNTUL­U­I LIBER”| I I____________________________| Rf1 N­­illi­o n DUPĂ 72 DE ANI... La 30 august 2012, s-au împlinit 72 de ani de la Diktatul de la Viena. Diktatul în sine este un document, semnat la hotelul „Belvedere" din Viena, la 30 august 1940, între reprezentanţii la vârf ai „marilor puteri", ai unei lumi schizofrenice, de la acea vreme. Avem şi noi un „Belvedere". Nu este hotel, este un cartier de locuinţe. Am preluat denumirea, poate din nostalgia timpului puternic impregnat în praf de puşcă şi cadavre. La Cluj-Napoca, cu toate că a fost construit un hotel elegant, bine plasat pe o colină, şi-a schimbat denumirea din cel de „Belvedere", cu toată rezonanţa ei provocatoare. Un Diktat în care vârfurile schizofre­niei mondiale au feliat România ca la un ospăţ, după cum era fiecare de „flămând de ţărână". Evenimentele de atunci, cât şi cele premergătoare, dar şi ulte­rioare, au fost dezbătute la simpozionul comemorativ de­numit „Diktatul de la Viena (30 august 1940) şi urmările lui", ca loc de desfăşurare în sala de conferinţe a Casei Memoriale „Avram Iancu". Invitaţii pentru dezbaterea temei au fost, în ordinea luărilor de cuvânt profesor Simion Bui, directorul Colegiului VIOREL CONȚIU (Continuare în pag. a 7-a) Mai este România o ţară suverană?... ... O întrebare pe care orice român şi-o poate pune, după modul dictatorial în care occiden­talii au acţionat cu prilejul refe­rendumului. Deunăzi, Antonescu şi Ponta s-au dus la Bruxelles cu „lăcrămaţia-n băţ" ca să le spună ălora că portocalii, siluiesc va­lorile democratice, cerşind bine­cuvântarea stăpânilor de moment ai Europei. Ei, şi? Să fim serioşi: România a încetat să mai fie o ţară suverană, referendumul pentru demiterea lui Băsescu demon­­strându-ne, nouă, celor de pe margine, că USL - iniţiatorul suspendării şi, apoi, a demiterii prin referendum­­ este tratat de „partenerii" de la Bruxelles ca un soldat ce trebuie să urmeze ordinul primit, indiferent dacă era­ corect sau nu. Aceasta a fost impresia creată în rândul multor români! O relevă şi faptul că, mai zilele trecute, fostul preşedinte interimar, Crin Antonescu, dez­văluia naţiunii că emisarii Apusului i-ar fi cerut să-l reînscă­­uneze pe Băsescu! Punct. Or, toate acestea, i-au făcut pe unii analişti şi observatori ai scenei politice să considere că, de acum încolo, indiferent că vor sau nu, forţele politice din România vor trebui să se ra­porteze la Occident, subliniind că intervenţia dictatorială a puterilor „coloniale" la referendumul din 29 iulie constituie un moment crucial în istoria teritoriului numit România, pentru că acest moment ar putea anunţa (Doamne, fereşte!) chiar paşi spre auto­nomia secuilor, autonomia Ardealului! Numai aşa se poate GHEORGHE GIURGIU (Continuare în pag. a 5-a) ­Y SÂMBĂTĂ, 13 LUNI, 3 SEPTEMBRIE 2013 • ANUL XXIV, NR. 170 (5.073) • 13 PAGINI, 1 LEU. Pensionar de lux (de handicap!) şi preşedinte al CCR?! Unul dintre apropiaţii sprijinitori de bază ai lui Traian Băsescu, situat în prima linie ai apărătorilor lui, dar şi dator până peste cap matrozului, este chiar preşe­dintele Curţii Constituţionale a României, domnul Augustin Zegrean, după obârşii - ardelean de-al nostru, precum şi Emil Boc. Doar zis preşedinte al Curţii Constituţionale României, ea, Curtea, fiind, de fapt, a lui Traian Băsescu! la să vedem cine-i Augustin Zegrean. Din surse demne de toată încrederea, aşa cum mass­­media românească a relatat, domnul preşedinte al CCR „şi-a tras o pensie de 10.700 lei (107.000.000 de lei vechi!), la scurt timp după ce a fost numit, de Traian Băsescu, judecător la Curtea Constituţională. Scurtă istorie. Primul pas: s-a pensionat, pe caz de handicap, deci de boală, cuvenindu-i-se o pensie de 1.300 de lei. Ajuns marele şef al Curţii Constituţionale, el face al doilea pas: şi-a tras o pensie de serviciu de 10.700 de lei! Care sunt dedesubturile împrejurărilor în care Augustin Zegrean, care „nici măcar o oră în viaţa sa nu a fost judecător, ci jurist şi avocat pe anumite perioade, precum şi parlamentar al României" - după informaţiile oferite de jurnaliştii Oana Stancu şi Mihai Gâdea de la Antena 3 -, a devenit un „pensionar de lux"? în anul 2007, după numirea lui ca preşedinte, Augustin Zegrean depune „o cerere de pensio­nare, susţinând că are dreptul şi la pensie de serviciu", şi la salariu baban la CCR, Casa de Pensii refuzându-i cererea, „moti­vând că judecătorul nu a înde­plinit condiţiile legale". Cum s-ar „justifica" pensia pretinsă şi, până la urmă, primită? „Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap - după cum susţine jurnalista Ramona Lica - a stabilit că judecătorul Zegrean are un handicap «permanent şi nerevizuibil» (nu vede bine şi i s-a LAZAR LADARIU (Continuare în pag. a 5-a) OSECVENŢAo Duminică, la Târgu-Mureş:­­ „JOCUL DIN Centrul Judeţean pentru Cultură Tradiţională şi Educaţie Artistică Mureş va organiza cea de-a XXX-a ediţie a Festivalului Naţional de Folclor „Jocul din Bătrâni". Evenimentul se va desfăşura în data de 2 septembrie 2012, în Târgu- Mureş, debutând cu o paradă a portului popular, la ora 16.00, urmată de un spectacol inedit ce va avea loc la „Teatrul de Vară", la ora 17.00. La Festival vor participa ansambluri de jocuri populare din judeţele Bihor, Bistriţa-Năsăud, Cluj, Harghita, Mureş, Olt, Sibiu şi Vaslui. Festivalul folcloric „Jocul din Bătrâni" este una dintre cele mai reprezentative manifestări cultural-artistice, care se desfăşoară în judeţul Mureş, începând cu anul 1973.

Next