Cuvântul Liber, ianuarie 2013 (Anul 25, nr. 1-21)

2013-01-15 / nr. 9

MARTI, 15 IANUARIE 2013 • ANUL XXV, NR. 9 (5.903) • 12 PAGINI, 1,50 LEI,3 f1 ------------------------------EMTORWIKK,----------------- v OMUL care a sfinţit locul! Eram foarte tineri, Doamne, şi visam frumos! Ajuns, printr-o repartiţie guvernamentală, în urma meritelor reale şi a mediei generale din cei cinci ani ai Filologiei Universităţii clujene, pe care eu o numesc mereu Heidelbergul Ardealului, tocmai în oraşul în care am absolvit Liceul „Alexandru Papiu Marian", întâmplarea făcea să mă aflu doar „peste drum", cum se spune, de renumitul liceu, cu o invidiată carte de vizită, la Institutul Pedagogic de 3 ani, azi Universitatea „Petru Maior". Cinci ani m-am pregătit, la Universitatea de pe Someş, să devin profesor în sătucul meu, Idicelul naşterii mele, să-mi răzbun, ca fiu de ţăran, înaintemergătorii mei, majoritatea neştiutori de carte, analfabeţi şi semianalfabeţi, mândri şi curaţi truditori ai ogorului, cu pământul obârşiilor intrat în palmele crăpate de atâta muncă şi hărţuiţi de atâtea umilinţe abătute asupra lor. Acesta a fost visul meu. Numai că întâmplările vieţii sunt cu totul altele, care nu ţin cont de hotărârile, de ambiţiile şi de calculele noastre. Aşa că am intrat în faţa Comisiei guvernamentale - repartizările se făceau, în acel an 1963, la Cluj - cu o hotărâre luată,însă, până la urmă, am ieşit cu repartiţia în învăţământul superior. Formam în acei ani, şi în cei care au urmat, acea „tânără gardă" de la IP-3, din care mai făceau parte: Serafim Duicu, Alexandru Toşa, Ioan Nicola, Vasile Dobrescu, Aurel Galea, Mihai Monoranu, Ion Mie Mileşan, Sanda Odae, Losonczi luliu, Firişceac, Elena Damian, Silvia Sin, Mihai Rogoşcă, Ioan Conţ, Melinte Şerban, şi locuiam la Căminul studenţesc, împreună cu cei cărora ie împărtăşeam din cunoştinţele noastre. Acolo venea, în timpul săptămânii, şi marele compozitor Tudor Jarda, cel cu care, în orele unor seri, după încheierea cursurilor, formam corul de la „Tulipan", un mic bar situat pe terasa de pe Bulevardul 1 Mai de atunci. . . „ LAZAR LĂDARIU (Continuare in pag. a 3-a) Iată ce spun cercetătorii BECURILE ECONOMICE NE ÎMBOLNĂVESC DE CANCER Cercetătorii americani de la Stony Brook University, din New York, citaţi de descopera.ro, susţin că becurile economice fluorescente emit un nivel alarmant de radiaţii ultraviolete (UV), care creşte riscul de a dezvolta cancer de piele. Studiul a fost realizat prin măsurarea cantităţii de emisii ultraviolete, analizându-se învelişul de substanţă luminiscentă (care ar trebui să conţină radiaţii UV) al becurilor. Totodată, oamenii de ştiinţă au comparat efectele becurilor economice fluorescente asupra celulelor pielii umane cu efectele produse de becurile incandescente. Rezultatele au arătat că, în fiecare bec studiat, această substanţă luminiscentă era deteriorată, emiţând radiaţii. Celulele umane din piele s-au dovedit a fi afectate atunci când au fost expuse la becuri economice, în schimb la expunerea pielii sănătoase la becuri incandescente nu a avut efecte negative. „Rezultatele au arătat că becurile economice pot iniţia distrugerea celulelor şi pot determina apariţia cancerului de piele în forma sa mortală, şi anume melanoma. Mai mult, aceste becuri pot determina îmbătrânirea prematură. Becurile economice incandescente pot conţine mercur, element chimic care este asociat cu probleme de sănătate, precum leziuni ale nervilor şi defecte la naştere. Pentru că becurile incandescente au fost interzise în favoarea celor economice fluorescente, o soluţie pentru consumatori ar putea fi utilizarea becurilor cu led", precizează cercetătorii. (L.P.) Târgu-Mureşul, în liniştea iernii Valea Sălardului din Lunca Bradului, sub asediul gerului Foto: IOAN CISMAŞ ! STIMAŢI , CITITORI! Citiţi zilnic cotidianul „Cuvântul liber” . Concertul de Anul Nou al Filarmonicii din Târgu-Mureş, sub bagheta dirijorului spaniol Alfonso Saura Secvenţa? CU GÂNDUL DOAR LA CIOLAN? Surprinde neplăcut vehemenţa cu care câţiva aleşi ai neamului anunţă că vor boicota votul privind diminuarea indemnizaţiilor şi diurnelor parlamentarilor, anunţată de premierul Victor Ponta. Nici nu s-au aşezat ei bine în fotoliile de senatori şi deputaţi şi, cu gândul la ciolan, deja protestează împotriva unei măsuri corecte, în toate privinţele, anunţată de primul ministru al României. Oare, în aceste constrângeri determinate de austeritate, de o realitate şi de sărăcie, numai badea Ion şi badea Gheorghe să strângă cureaua, iar ei nu? Pentru ce i-au trimis românii în Sfatul Ţării? Să se îmbogăţească, sau să LAZĂR LĂDARIU (Continuare în pag. a 3-a) I Biblioteca Judot®QrK MUREŞ 15 IANUARIE 1850: BORNA DE HOTAR A CULTURII ROMÂNEŞTI / O ÎNTÂMPLARE: Se povesteşte cum că Dumnezeu şi Sfântul Petre, cutreierând satele Moldovei de Sus, într-una dintre nopţile lungi de iarnă, obosiţi precum erau de atâta drum lung şi anevoios, s-au oprit în pragul unei case ce părea a fi a unor oameni înstăriţi. Şi-au bătut cu toiagul în poartă în lătratul câinilor de pază. Stăpânul casei întreabă: „Cine-i acolooo...?”! „Oameni buni!”, răspund drumeţii. „De-i aşa, precum spuneţi, atunci intraţi. Câinii nu vă vor face niciun rău”. Gazdele îi poftesc la masă, după care le aştern patul unei bine-meritate odihne, în dimineaţa zilei următoare, prânzesc împreună cu stăpânii casei, iar la plecare cei doi soţi le pun câte ceva merinde într-o trăistuţă. Pe drum, Sfântu Petre îl roagă pe Dumnezeu să-i vrednicească cu ceva plăcut pe cei care i-au găzduit cu atâta bunătate şi omenie. „Dar ce să le dăruiesc? N-ai văzut că aveau de toate cele de trebuinţă!”, zice Dumnezeu. „Dă-le Doamne ceva de Suflet. Să se bucure”, zice Petre...Peste nici un an, în acea casă avea să se nască un băieţel tare frumuşel. Părinţii punându-i numele de Mihai Eminescu! (O improvizaţie după un text scris de prozatorul Geo Bogza). IOAN VULCAN-AGNIŢEANUL (Continuare în pag. a 11-a)