Cuvântul Liber, august 2013 (Anul 25, nr. 149-169)

2013-08-01 / nr. 149

PROFESIA... (Urmare din pag. 1) în înţelepciunea lui, poporul român nu s-a referit la profesie, ci la meserie, când a vorbit de „brăţară de aur". O meserie, de exemplu, este să furi. O altă meserie - „aur curat" - este să şti să îmbârligi omul, să-l ameţeşti de cap până face ce vrei tu (să-l votezi, bunăoară!), îl faci şef, semnează hârtiile pe care i le pui în faţă. Marfă, meseria asta, foarte căutată şi foarte bine plătită, în vremurile de azi, altă meserie poate fi aceea de „cuvântător", în sensul de omu' care „vorbăluieşte", adică emite cuvinte în public, precum omul „trebăluieşte" prin casă şi emite praf în aer. Mai există şi altfel de meserii despre care nu mai e cazul să vorbim. Alea sunt brăţări de aur ieftine de tot, pe care, în vremuri mai răsărite, şi le-ar permite şi cei mulţi. Acum, în capitalism, a început - vorba unui şugubăţ - epoca lui „meserie te halesc"! Muncă pentru haleală. Vede oricine că până la urmă ajungi să-ţi dai brăţara aia de aur pe nimic, ca să ai ce să haleşti. Este de la sine înţeles că aceia care ştiu „să îmbârlige omul", să-l „ameţească de cap", ori te fac să „semnezi orice" nu au bătăi de cap cu... haleala, ci stau liniştiţi, pentru că au, cu adevărat, brăţară de aur, meserie. Şi încă ce meserie! Acesta-i ditamai demnitarul. Care nu-şi face probleme pentru ce-şi pune pe masă mâine, că poate copiii au nevoie de ceva: de la casă, la limuzină şi vilă. Ei au meserie, noi, doar... profesie, inclusiv cea de şomer! Fapt este, revenind la zilele noastre, că, ne place, ori nu să recunoaştem, obişnuinţa socială - de care scriam la început - s-a perpetuat, doar suntem fiii şi fiicele părinţilor, profesia devenind o etichetă a prestigiului social şi nu o consecinţă a aptitudinilor, intereselor şi plăcerii de a munci şi de a se exprima pe sine prin muncă. De aceea, în paranteză fie spus, azi - în capitalismul românesc (şi nu cel adevărat!) -mulţi tineri urmează (şi la îndemnul părinţilor!) şcoli şi, mai ales, facultăţi pentru care nu au doar nicio atracţie, dar nicio aptitudine. Drept pentru care, în final, au diplome, dar nu au profesii şi, pe cale de consecinţă, loc de muncă. Iar, dacă le au, pentru ei mersul la serviciu este un calvar. Exemple? Câte vreţi! Aşa se face că, după trecerea anilor, mulţi tineri (ajunşi maturi) - care au terminat o şcoală (facultate) sau alta - lucrează, la apropierea de vârsta a doua, în cu totul alte domenii decât cele în care (împinşi de la spate, şi de părinţi, dar şi de lipsa de experienţă) s-au pregătit, la un moment dat, învăţămintele? Multe. Una dintre ele: dacă un tânăr, după ce a ajuns adult şi îşi ia destinul în propriile sale mâini, a ajuns să-şi aleagă o altă profesie, acesta este un mod de a adapta principul plăcerii cu cel al realităţii, o reluare a dezvoltării mai conformă cu propriile interese, pasiuni, şi o afirmare a încrederii în sine. Altfel, mulţi absolvenţi de facultăţi (de şcoli, în general) vor ajunge... bucătari, masoni, frizeri şi, de ce nu, îngrijitori la azile de bătrâni. Profesii, de altfel, nobile şi de apreciat, dar nu pentru care s-au pregătit şi (părinţii lor) au investit! Dar mai e o problemă a vremurilor noastre. Patronii de azi (unii, foşti comunişti) evită să angajeze tineri. Dovadă, analizele oficiale făcute în ultima perioadă arată că rata de angajare a tinerilor cu vârste între 15 şi 24 de ani a scăzut în primul trimestru, faţă de perioada similară a anului trecut, în principal, din cauza reticenţei patronilor în a angaja absolvenţi fără experienţă (dar, totuşi, cu o profesie la bază!) şi a deciziei tinerilor - ca o consecinţă a reticenţei menţionate - de a migra sau a lucra, temporar, cu continuarea studiilor. Fapt este că, în ultimii ani, majoritatea tinerilor absolvenţi care, din motivele menţionate, au ajuns - spre fericirea lor, şi dezamăgirea noastră - să lucreze la firme şi companii din străinătate au făcut (şi fac) faţă cu „brio" la noile locuri de muncă, demonstrând, dacă mai era nevoie, că, dacă stăpânești o profesie, vârsta nu este (nu a fost niciodată) un criteriu al valorii. Vara (Poezie pentru mici şcolari) A trecut şi primăvara Cu alaiul ei de flori Ce-au împodobit iar ţara Tot în verde şi-n culori. Ca s-ajungă la-nflorire, P­ante/e-n lumină cresc Săvârşesc sacra rodire Şi menirea şi-o-mplinesc. Soare viu mângâie ţara, Grâne/e se-ngălbenesc Şi din zori şi până seara, Dârjii săteni, pe câmp, trudesc. Orăşenii, în uzine Şi-n transporturi, greu muncesc; Tuturor nu le e bine Când căldurile tot cresc... V. A sosit vacanţa mare Pentru mici şi mari şcolari! Când natura multe are Pentru-acei nesedentari. Pe la munte şi la mare, Veseli, timpul şi-l petrec. Jocuri, drumeţii uşoare Şi, plăcut, zilele trec... începutul toamnei vine cu febrile pregătiri, Iar şcolarii duc cu sine Ale verii amintiri. NIC. T. MĂLĂU iv. *.■. % * /. . % 1 k * » 'M­■ ■ a .... N -/ ' • Rs&ttiw5- .-mise*. JOI, 1 AUGUST 2013 Ample manifestări consacrate însemnelor naţionale, la Casa Memorială „Avram Iancu” (Urmare din pag. 1) înălţarea stindardului tricolor a avut loc marţi, 29 iunie, în ziua închinată Imnului Naţional al României, evenimentele orga­nizate de Filiala Mureş a Socie­tăţii Cultural - Patriotice „Avram Iancu" şi Despărţământul Central Judeţean Mureş al ASTREI fiind onorate de o largă participare - din partea municipalităţii fiind prezenţi consilierul primarului Dorin Florea, Claudiu Maior, şi Ioan Chiorean - sala conferinţelor a Casei Memoriale fiind arhiplină, mai tinerii participanţi asistând la programul manifestărilor şi din sălile anexe şi de pe culoar. Cum aminteam la început, reu­niunea a debutat în curtea Casei Memoriale „Avram Iancu", unde stindardul tricolor a fost sfinţit de preotul ortodox Gheorghe Man şi preotul greco-catolic Flaviu Miheţiu, „într-o unitate confe­sională", cum a specificat mode­ratorul reuniunii, profesorul Mihail Artimon Mircea, într-o împletire a celor două simboluri naţionale. Drapelul Tricolor a fost ridicat pe catarg în timp ce rap­sodul Teodor Togorean a intonat Imnul Naţional. Un moment liric în continuare, în sala de conferinţe, actorul Alexandru Pavel, de la Teatrul Naţional Târgu-Mureş, recitând în zi aniversară versurile lui Andrei Mureşanu, ce compun Imnul Naţional al României, apoi poemul patriotic eminescian „Ce-ţi do­resc eu ţie, dulce Românie". A urmat Simpozionul ştiinţific cu prezentări care au conturat întreaga semnificaţie a însemnelor României. Cercetătorul ştiinţific Aurelia Diaconescu, fost director al Muzeului Etnografic Târgu-Mureş, în prezentarea sa, „Despre sim­bolistica cromatică şi istoria Drapelului Naţional al României", a arătat devenirea istorică a celor trei culori care ne reprezintă, amintite în documente încă din secolul al VI - lea. Pornind de la istoria însemnelor identitare ale popoarelor, având la origine totemul mitic, doamna Aurelia Diaconescu a subliniat că, în Europa, stindardele au devenit simboluri naţionale începând cu Revoluţia Franceză de la 1789 şi până la Revoluţia din 1848, care a cuprins şi ţara noastră, detaliile aflate şi pe care le redăm în continuare, rod al cercetării, fiind pline de învăţăminte. în istorio­grafia românească, primul însemn a fost stindardul dac, cu chip de lup şi trup de şarpe, numit de un reputat istoric american drept „dragonul dacic". Regele Arthur realizează un acelaşi stindard în onoarea tatălui său, iar dragonul va deveni drapelul cavalerilor Mesei Rotunde, vopsit cu roşu pe burtă, galben pe laturi şi albastru pe spate. Despre cele trei culori posibil dacice vorbeşte şi un alt istoric, german, iar cea mai veche atestare documentară a culorilor naţionale datează din anul 553, în a şasea tabelă iustiniană. O altă interesantă cunoaştere: cucerind Dacia, Imperiul roman a înrolat daci în legiuni de pe continentul african, iar ei sunt lăsaţi să poarte cu ei însemnul cu cap de lup, care astfel s-a răspândit în imperiu. în vechime, popoarele atribuiau puteri culorilor,în spaţiul dacic, roşu însemnând mărire, dar şi gene­rozitate, sângele vărsat pentru apărare, putere, glorie şi unitate. Galbenul holdelor de grâu simbo­lizează bogăţia, bunăstarea (cunos­cută fiind preocuparea dacilor pentru agricultură) şi nobleţea. Albastrul este semnul forţei, al aerului (cel mai puternic simbol după foc), al eliberării. Mai târziu, sub culorile naţionale, în anii istorici 1389, 1821, 1848, românii înlătură feudalismul şi iobăgia, revoluţia paşoptistă aducând recunoaşterea deplină a culorilor naţionale. Multe mai sunt de spus din interesanta prezentare, despre ce a menţinut perenitatea unui popor paşnic, des asuprit, dar încheiem aici pentru a vorbi despre al doilea punct de pe agenda simpozionului, după un pro­gram folcloric susţinut de familia Teodor, Narcisa şi fiica Teodora Togorean, interpretând Cântecul tancului şi alte cântece patriotice în aplauzele asistenţei. Profesorul Mihail Artimon Mircea a ţinut o cuvântare despre geneza Imnului Naţional „Deşteaptă-te, române". Amintind de imnuri ante­rioare în diferite perioade, adoptate de puteri ale vremii, poemul „Un răsunet", mai apoi numit „Deşteaptă-te, române", semnat de Andrei Mureşanu, a fost scris la o lună după Marea Adunare de la Blaj, din perioada 2-15 mai 1848, menţionează domnul Mihail Art. Mircea. Născut la Bistriţa, de confesiune greco­­catolică, Andrei Mureşanu se mută mai târziu la Braşov, unde îl are drept dascăl pe însuşi George Bariţiu. Apropierea de gazetele transilvane îl îndeamnă la scris, compunând poemul cu ecou naţional, fiind amintit în mod elogios şi de Mihai Eminescu,în „Epigonii". Punerea pe note muzicale a poeziei a fost atribuită mai întâi profesorului de muzică Anton Pann, pornind de la o altă compoziţie a sa, „La sânul maicii mele", pe versuri de Grigore Alexandrescu. Mai târziu, date certe au admis că Anton Pann şi elevul său Gheorghe Ucenescu, dascăl şi discipol, au avut o aceeaşi viziune asupra notelor care să însoţească memorabilele versuri, astăzi simbol naţional, publicate pentru prima dată în gazeta transilvană „Foaie pentru minte, inimă şi literatură". în prelegerea sa, domnul Mihail Art. Mircea a rostit şi citate din volumul col.(r) ing. Ioan Judea, „Ofiţerul comandant, om politic şi de stat", apărut la Editura Tipomur în anul 2008, citate în care este glorificată Armata Română şi rolul său în apărarea a ceea ce este sfânt pentru neamul său. Preşedintele Despărţământului Central Judeţean Mureş al ASTREI, scriitorul şi publicistul Lazăr Lădariu, a vorbit despre ASTRA şi cultul simbolurilor naţio­nale, subliniind că „primii istorici au fost poeţii". Poezia, cântecul popular, cântecul patriotic şi cel militar sunt chezăşia unirii în cuget şi simţire a înaintaşilor care au avut aceleaşi năzuinţe. Domnia sa a amintit poezii patriotice ale lui Eminescu, D.C. Olănescu-Ascano, Octavian Goga, Mircea Dem. Rădulescu, Şt.O. Iosif, Victor Eftimiu şi alţi consacraţi scriitori care au închinat poezii patriei române şi însemnelor naţionale, ale căror versuri i-au însoţit în lupte pe ostaşi şi i-au omagiat pe eroii căzuţi, cunoscuţi ori soldaţi anonimi, dar acoperiţi de glorie şi de „lespedea" poeziei şi cântecului patriotic. Eminescu a fost amintit cel dintâi: versurile sale din Scrisoarea III, în care este descrisă încleştarea oştirii române cu armata otomană, câm­pul de luptă „Văjâind ca vijelia şi ca plesnetul de ploaie..." Domnul Lazăr Lădariu a vorbit şi despre alte scrieri, arătând aportul creativităţii la dobândirea libertăţii României. Din sală, col.(r) Constantin Teodosiu, un mare bibliofil, a prezentat publicului o carte din vechime, prima în care a apărut poemul „Un răsunet", iar în final, poetul Mircea Dorin Istrate a recitat la rându-i un poem patriotic. Gazda întâlnirii, domnul jrs. Ioan Berţa (prezentă fiind şi doamna vicepreşedintă Emilia Lazăr), a mulţumit tuturor participanţilor, în încheiere, impresionat de numărul mare al acestora, dintre perso­nalităţile locale mai amintindu-i pe cunoscutul domn Dimitrie Poptămaş, fostul parlamentar Dumitru Pop, prof. univ. dr. Ioan Sabău Pop, vicepreşedintele Forumului Civic al Românilor din Harghita, Covasna şi Mureş, pre­şedintele ANCE „Ştefan Guşă" Mureş, col (r) Ioan Judea şi alţi membri ai acesteia, preşedintele Uniunii Vatra Românească, Florin Oproiescu, preşedintele Noii Drepte Mureş, Marius Moldovan şi alţi membri ai organizaţiei. Multe mulţumiri au fost aduse şi sponsorului care a făcut posi­­­bilă ridicarea catargului de 10 metri înălțime pentru arborarea Drapelului Național, domnul Viorel Moldovan, administratorul firmei Tiger Security.

Next