Cuvântul Liber, februarie 2014 (Anul 26, nr. 22-41)

2014-02-01 / nr. 22

------------— ia tv--------Unii români pleacă „la ţară”, alţii, din ţară!9 7 9 SE VA SCHIMBA OARE DIRECŢIA DE MERS? / A Înainte de '89, pe vremea industrializării ţării (bună, rea cum o fi fost ea!), oraşele - şi ele în plin avânt - atrăgeau ca un „magnet" populaţia (tânără, mai ales) din mediul rural. Tentaţia era mare,întrucât, cei care au trăit vremurile de atunci ştiu că, după absolvirea unei şcoli (indiferent de grad), tânărul ajuns la oraş primea imediat un loc de muncă, adeseori, un apartament, încât, nu doar cei din prima generaţie de ţărani (ajunşi orăşeni), aveau o bună „bază de plecare" în viaţă. Sigur, era şi partea mai puţin bună (plăcută) a lucrurilor. înainte de Revoluţie, românii (în special, orăşenii) reuşeau cu greu - deşi aveau bani - să-şi cumpere unele produse. Bunăoară, în vremea lui Ceauşescu - pe care, oricum, mulţi îl regretă acum! - ca să-ţi cumperi o maşină Dacia sau un Aro, trebuia să aştepţi rândul cu anii. Te înscriai pe lista de aşteptare după ce depuneai cel puţin o jumătate din preţul ei şi dovada autentificării la notariat că nimeni din familie nu mai posedă alta, şi apoi aşteptai... La fel de grea era situaţia cu un lucru mult mai important: procurarea alimentaţiei! Şi totuşi, mirajul oraşului era atunci omniprezent. Acum? Statisticile oficiale din ultimii ani arată că, în România, este predominantă tendinţa de mutare de la oraş la sat, deşi România se caracterizează deja printr-un grad redus de urbanizare în comparaţie cu statele din Europa. Potrivit unui studiu al Institutului de cercetare de piaţă Gfk România - citat de Agerpres - aproximativ 2 la sută dintre orăşenii în vârstă de peste 15 ani declară că doresc să se stabilească „la ţară" înurmătorul an, că cei care s-au mutat deja de la oraş la sat în ultimele 12 luni reprezintă şi CHEORGHE GIURGIU (Continuare în pag. a 5-a) Români! ATENŢIE LA IMN! (IV) „O mamă văduvită de la Mihai cel Mare Pretinde de la fii şi azi mână d-ajutori, Şi blastămă cu lacrimi în ochi pe orişicare, în astfel de pericul s-ar face vânzători!" Când vorbim despre vânzătorii de ţară, gândul ne duce, ca şi pe poet, la toţi cei care, de-a lungul vremii, s-au opus în felurite chipuri idealului unităţii naţionale a tuturor românilor, adică la acele „cozi de topor" dintre noi care, ieri ca şi azi, nu au înţeles şi nu înţeleg „lacrimile de ajutor" vărsate de românii ardeleni şi înainte şi după uciderea viteazului „domnitor al Unirii", Mihai. Vânzători sunt şi cei care, „legal", consimt să înstrăineze bogăţiile naturale şi ale patrimoniului naţional. De la 1 februarie 2014, vânzătorii bogăţiilor României nu mai pot fi COSTEL NEACŞU (Continuare în pag. a 5-a) STIMATI CITITORI! joj.osiyj cir th CiilincRH srwviciizh na PUBLICITATE 4 w CU TIP JA KULVI Y^Secvenţa~y GESTUL SURORII LATINE ). Intr-un nobil, aplaudat, frumos şi fratern gest, Poşta Franceză a emis un timbru reprezentând harta României interbelice cu provinciile răpite de Stalin, în urma Pactului acaparator Ribbentrop-Molotov: Basarabia, nordul Bucovinei, sudul Basarabiei. Aşadar, pe noile timbre emise de Poşta Franceză, într-o rescriere a hărţii Europei, harta ţării noastre, cuprinde şi cele trei părţi răpite prin abuz şi prin diktatul celui mai puternic în acele vremuri de cumpănă pentru noi, românii. Ele sunt încorporate României, aşa cum era Ţara la 1 Decembrie 1918. „Nu este vorba despre o ficţiune geopolitică, ci despre o imagine tipărită - scrie «Timpul» - pe sute de mii de timbre emise de Poşta Franceză, răspândite în toată lumea, odată cu corespondenţele plecate din Hexagon către cele patru puncte cardinale, dar şi în albumele colecţionarilor de mărci poştale. Timbrul, tipărit în cadrul unei colecţii intitulate generic «Lumea 2011», fixează, cu fidelitate maximă, hărţile tuturor celor 27 de state membre ale Uniunii Europene, reproducând hotarele ţărilor, cu excepţia României, care figurează cu conturul consacrat în perioada interbelică. Adică, atunci când frontierele Patriei încadrau şi provinciile răpite de imperiul sovietic. (...) Să fie vorba despre o eroare - dar una frumoasă, să recunoaştem! - a unor funcţionari publici, sau despre o premoniţie istorică a verilor de gintă latină? - se întreabă «Timpul». Să ştie, oare, Poşta Franceză, una dintre cele mai respectabile instituţii de stat ale Franţei, ceva în plus faţă de ce ştim noi?" „Frumos gestul Franţei!" - exclamă o fiică a României, ţară europeană pe care noi o dorim „dodoloaţă" ca la 1 Decembrie 1918! Pe rând, oare, şi un gest - firesc, nu de „mărinimie" - al Moscovei, prin eliminarea urmărilor, nefastelor, dramaticelor consecinţe ale Pactului Ribbentrop-Molotov? LAZĂR LĂDARIU Cea mai friguroasă zi din această iarnă Deşi a trecut două treimi din această iarnă, nu putem spune că ne-a închis frigul în casă. Cu excepţia primei decade a lui decembrie, iarna a semănat mai mult a primăvară. Deşi în judeţ, îndeosebi în zona montană, asprimea iernii s-a simţit multă vreme prin temperaturi aproape de minus 20 de grade C, pe Câmpie şi pe la Târgu-Mureş, mercurul termometrelor n-a coborât prea mult sub zero grade C. Temperaturile până la minus 10 grade C au mai fost în câteva dimineţi, dar niciuna n-a depăşit acest prag, până în data de 31 ianuarie 2014, când mercurul termometrului a scăzut la minus (I.C.) (Continuare în pag. a 12-a) r Pag. a 3-a:A Pag. a 4-a: CALEIDOSCOP • J . u MP* ps fr „Iarna nu-i ca vara!” O dovedesc nu numai prosteasca constatare a actualului nepreşedinte de ţară, dar şi sofisticatele şi ştiinţificele buletine meteorologice. Ca şi rudimentarele „calendare de ceapă" ale bătrânilor oieri şi păstori de animale ai satelor, îndemnându-ne ca nu cumva să îndrăznim să băgăm în dulapuri şi în lăzi hainele călduroase ale acestei ierni, venită, precum un tăvălug, peste o mare parte de ţară! Vrând să ne dovedească că acel soare nefiresc de călduros, din primele 25 de zile ale anului, era precum anotimpul „soarelui cu dinţi"! Sau ca înţeleaptă zicere a olerului-ciobanilor, cum că iarna n-o mănâncă lupul! Imaginile, de mai acum câteva zile, cu ghioceii înfloriţi ne aduceau aminte de versurile vechiului şi mult îndrăgitului şlagăr al muzicii uşoare româneşti, „E primăvară în ianuarie", interpretat de regretatul Luigi Ionescu. Că nu-i chiar aşa, vă voi oferi câteva dovezi cum că urmează să fie încă o lungă, friguroasă, vânturoasă şi geroasă iarnă. Un primsemnal îl avem de la vârfurile semeţe ale Munţilor Făgăraş. Pentru că masivele Negoiu, Moldoveanu şi Omu nu îşi mai arată goliciunea negricioasă a stâncilor, ci numai imensul alb al zăpezilor. Astfel, meteorologii salvamontişti de pe Transfăgărăşan ne spun că în crevasele acelor vârfuri avalanşele au „depozitat" straturi de zăpezi IOAN VULCAN-AGNIŢEANUL (ioan.vulcan@yahoo.ro) (Continuare în pag. a 10-a)