Cuvântul Liber, decembrie 2014 (Anul 26, nr. 233-251)

2014-12-02 / nr. 233

CUVÂNTUL MARȚI, 2 DECEMBRIE 2014 RÂUL NUMIT „RESTITUTIO IN INTEGRUM”! (Urmare din pag. 1) propunere: „Comuniştilor!". Dacă, în privinţa retrocedărilor, aduceam argumente, acele dovezi concrete ale unor ţări foste est-europene dincoace de Cortina de fier, legi prin care nu se punea totul în mâna unor şmecheri, urmaşi de-a şaptea spiţă ai unor grofi, unii criminali de război, invocând că Ungaria vecină, de pildă, nu retroceda totul în natură, ci şi în bani, ocrotind mai ales instituţiile statului şi interesul naţional, aceiaşi doi strigau, ca din gură de şarpe: „Comuniştilor!". După modelul legii Ungariei şi Poloniei, în privinţa retrocedărilor, foarte mulţi parlamentari considerau că restituirile în România să se facă, după caz, după o atentă studiere, mai ales în situaţia clădirilor în care se află ministere, instituţii militare, universităţi, licee, şcoli, grădiniţe, alte imobile publice, plata să se facă în bani! Ce hărmălaie! Ce furie PNŢCD-iste, liberală şi PD-istă s-a stârnit! Iar legea privind retrocedările a trecut după voinţa puterii instituite după 1996, conform dorinţei şi ambiţiilor puternicilor zilei. Urmările lipsei logicii, cumpănirii cu înţelepciune a situaţiilor, ale aroganţei puternicilor clipei se văd, atât de bine, azi, cu întregul lor cortegiu de consecinţe nefaste ale unor vremi învolburate. Aşa se face că, încetul cu încetul, după ce guvernanţii români, cu mintea anapoda, au pus în mâna străinului petrolul, gazul, aurul, aluminiul, cimentul, Romtelecomul, lemnul retrocedând, ilegal, sute de mii de hectare de pădure de terenuri agricole, pe alocuri românii au ajuns în ţara lor slugi şi chiriaşi la ei acasă. Cazurile acelei localităţi arădene, ale altor aşezări ardelene, sunt cât se poate de edificatoare. Prin acte false, nişte şmecheri, nişte lacomi fără niciun Dumnezeu, cu ajutorul (deloc interesat) al unor avocaţi şi oameni ai legii, au devenit stăpâni nu doar peste pădurile, terenurile agricole, păşunile care le aparţineau, ci şi peste satul întreg în care acei oameni s-au născut, din moşi-strămoşi, somaţi şi scoşi, de noii stăpâni, din casele lor, încercări sunt chiar şi aici, pe meleagurile mureşene. Urmaşii grofului Kemény de la Brâncoveneşti au pretenţii, extinzându-şi lăcomia lor bolnăvicioasă, să li se retrocedeze pădurile de la Idicel Pădure, coborând, în nelimitata lor tendinţă hulpavă, până în mijlocul satului. „Păi, să vină!" - a spus un ţăran de acolo. Le vom da noi pământ şi pădure! Nu-i destul că groful a luat pielea înaintaşilor noştri atâta amar de vreme? Nici acum, pe pământul nostru, nu ne lasă în pace?!". Aşadar, răul, despre care, pe la începutul acestor rânduri, aminteam, a pornit mai demult. Cu gândul la toate acestea, în minte ne revin versurile lui Adrian Păunescu: „Ferească Dumnezeu de ţara-n care/Nimic nu merge şi-s blocate toate/ Şi-n care nicio inimă nu bate/Şi-i sărbătoare doar când omul moare//...//Ferească Dumnezeu de ţara unde,/De propriu-i Stat, Poporul se scunde". Din păcate, în ţara aceasta aşazişii noştri conducători, doar mereu „triumfători la mersul în marşarier", nu ne-ar mai vrea un popor, ci doar o populaţie, deşi românii, mai înţelepţi decât ai lor conducători, au tras, nu o dată, semnalul de alarmă că stupida lege trebuie schimbată. Ei n-au mişcat un deget, s-au făcut că nu aud şi nu văd nimic aceşti inşi cu orbul găinilor, în această tristă viaţă de pe la noi: „Suntem străini la noi în ţară,/Goniţi din propriul nostru pat,/Din curtea noastră daţi afară,/De cei aleşi, ce ne-au trădat". După ce ne-am pierdut toate avuţiile, în palma străinului lacom punându-le, încât aproape că nu a mai rămas nimic de vândut, printr-o altă lege stupidă, maimarii invocând minciuna că aşa le-a dictat Uniunea Europeană, au hotărât să vândă ce nu se vinde în nicio ţară care se respectă: pământul moşilor şi al strămoşilor, pentru care ei au luptat cu arma în mână în două războaie mondiale. Ei, guvernanţii care îşi bat joc de o moştenire, pe care o pun în mâna străinului, nu au auzit încă, din păcate, că tot „ce a fost câştigat cu sânge nu se negociază cu cerneală!". „Analfabeţii cu mult noroc", nechemaţii, inconştienţii care ne conduc, repetenţii politicii româneşti acceptă un jug străin pe cetăţenii lor, azi când ne sunt „pângărite steaguri şi morminte" şi târguiesc totul „sub bocancul ludei", scoţând România la tarabă. Aşa se face, vorba poetului, că-i „tot mai mică România Mare/Şi ţara în reforme internată,/ Se află-n moarte clinică, deodată,//...//Nu răstigniţi, din nou, această ţară,/Că învierea va dura prea mult,/N-o-mprumutaţi bolnavului tumult de sub o nouă piatră funerară". Prin abuzuri şi interpretări aiurea ale legii retrocedărilor, au avut loc restituirile, cu totul ilegale, ale unor clădiri din Târgu-Mureş. Cazul Liceului „Bolyai Farkas" este unul total scandalos. Fără a fi măcar întrebaţi, profesorii şi elevii români au fost, pur şi simplu, alungaţi, daţi afară dintr-o instituţie a Statului Român! Prin încălcarea flagrantă a legilor nr. 18/1991 şi nr. 1/2000, cu largul sprijin al PSD, şi interpretarea aiurită a unor prevederi legale, sub stupidul slogan „restitutio in integrum", prin acea aberaţie a împroprietăririi bisericilor şi organizaţiilor maghiare din Transilvania, cu bunuri care niciodată nu le-au aparţinut, majoritatea demarate sub guvernarea Năstase, desăvârşite, mai apoi, sub cea a lui Constantin Anton Călin Popescu Tăriceanu (care a pus, definitiv, moştenirea Gojdu în mâna Ungariei!), mai ales, „cu o sfidătoare nonşalanţă bonjuristă, ignorând învăţăturile istoriei, guvernanţii au jucat cearşaful pe furate cu UDMR". în plin avânt stahanovist, Guvernul Tăriceanu a început să retrocedeze „centre istorice ale mai multor oraşe din Ardeal", mai ales după desele lui vizite şi căsătoria de la Budapesta, acţiune antinaţională, o adevărată pornire paranoică împotriva interesului naţional. Cel care, recent, la Miercurea Ciuc îi îndemna pe români să înveţe ungureşte, nu pe maghiari să vorbească limba oficială a statului româna, prin tolerarea unor abuzuri comitea nedreptăţi strigătoare la cer împotriva românilor din Cluj-Napoca şi Alba lulia. Prin retrocedări antinaţionale şi antiromâneşti, se revenea, de fapt, la decizii ale Dietei Transilvaniei - cum spunea şi istoricul Vasile Lechinţan -, prin care „românii sunt scoşi din centrele oraşelor, întocmai ca pe vremea iobăgiei". Cele petrecute în centrul istoric al Timişoarei, prin Sibiu şi Cluj-Napoca, confirmă, întru totul, acest adevăr. Aşa se face că vechi clădiri publice din Transilvania au fost purificate de români, după placul unei minorităţi acaparatoare. Fostul Liceu al Piariştilor, de care se leagă numele unor înaintemergători precum Inochentie Micu Klein, Gheorghe Şincai, Petru Maior, clădirea Liceului Reformat (susţinut material, secole de-a rândul, de sate româneşti, de iobagi, ridicat din fonduri publice), au fost golite de români, precum şi Liceul „Bolyai" din Târgu-Mureş, şi date unor instituţii maghiare care niciodată nu au fost proprietarii acestor clădiri. Statusul Romano-Catolic (maghiar), format din clerici şi civili catolici maghiari, care se considerau urmaşii unei caste privilegiate din Evul Mediu, s-a dovedit principalul profitor, intrând, cu documente false, în posesia mai multor imobile. Aşa se face că maghiarii iau totul, românii - nimic. Zadarnic Onisifor Ghibu a publicat falsurile istorice comise atunci! Aşa se face că au fost luate hălci mari din patrimoniul urban, naţional, prin retrocedări de pomină, adică „prin împroprietăriri abuzive", prin deposedarea materială a românilor. Clădiri în care noi, românii, aveam o mare investiţie morală şi sufletească, prin acte falsificate, au ajuns în stăpânire ungurească, lezare clară a intereselor noastre morale şi spirituale. O lezare a demnităţii istorice! Prea s-a uitat-cum precizează istoricul Vasile Lechinţan - că „iobagii din Silivaşu de Câmpie, alături de mulţi alţii din Câmpia Transilvaniei, dădeau sume mari de bani, grâu, carne, buţi de vin, piei de râs şi de jder, „duceau dijma produselor la Colegiul Reformat din Târgu- Mureş, actualul Liceu „Bolyai Farkas". O ruşine a Guvernului Tăriceanu în centrul istoric al Clujului, 170 de clădiri au fost revendicate, iar printr-o monstruozitate juridică au fost, foarte multe, atribuite, plocon, Bisericii Romano-Catolice şi celei Reformate. Cei care, după bunul plac al stăpânilor de moşii, nu aveau acces la meserii şi la cultură, cărora le era interzis să-şi construiască biserici şi case din piatră (pentru a fi mai uşor incendiate), prin interdicţii halucinante, românii neavând voie, de pildă, să călărească, privilegiu doar al urmaşilor lui Attila, să poarte armă, potenţial pericol pentru groful zonei, să îmbrace haine de postav, să încalţe cizme sau ghete. Ei erau cei care să suporte doar dările, să întreţină instituţiile ale căror clădiri azi lacomii le ocupă! Să revenim spre zilele noastre, ale mafiei retrocedărilor în floare, la modul fraudulos prin care păduri întregi din Transilvania au fost retrocedate ilegal. Din păcate, în unele matrapazlâcuri sunt implicaţi chiar urmaşii unor capete încoronate, lacomi alergători după îmbogăţire, după înavuţire rapidă. Este şi cazul prinţului Paul Lambrino, nepotul ilegitim al lui Carol al ll-lea, acel Paul de România, cercetat în dosarul Hrebenciuc, care a intrat fraudulos - conform unui raport de audit al Curţii de Conturi - în posesia celor 47 de hectare din pădurea Snagov, punctul „Fundul Sacului". Fără vreo calitate de moştenitor, printr-un hocus-pocus, Paul de România, cum îşi spune, a primit, prin fel şi fel de matrapazlâcuri, o parte din pădurea Snagovului, domeniu public al municipiului Bucureşti, niciodată în proprietatea Casei Regale, în anul 1948 necuprinsă în inventarul naţionalizării. Ciudate mai sunt uneori căile retrocedărilor! Cererea lui, din anul 2002 - conform sursei „Adevărul''^-, a fost respinsă, ca ilegală, în proces cu Primăria Snagov, însă, la 26 iunie 2003, Judecătoria Bucureşti admite cererea, iar prinţul Paul de România este pus în posesie. Numai că pofta-i mare, în anul 2005 el solicită, văzând că merge şmecheria, să i se mai restituie 36,78 hectare de pădure, iar Comisia Judeţeană Ilfov zice da, cu toate că lipseşte temeiul legal, atribuindu-se ceva ce aparţine Statului Român, pădure care „nu a făcut niciodată parte din patrimoniul regelui Carol al ll-lea." Prinţul Paul a pus ochii pe cea mai râvnită zonă imobiliară pe malul lacului Snagov, spre care afaceriştii trag ca muştele la miere. Iar prinţul Paul trece, îndată, la vânzări din pădurea primită. Cumpărătorul este Remus Truică, om de afaceri, şeful de cabinet al fostului premier Adrian Năstase, care, pe acel teren, şi-a ridicat o somptuoasă vilă. Destul de lacomi s-au dovedit şi moştenitorii familiei Cantacuzino, împroprietăriţi, şi ei, cu mari suprafeţe de pădure, graţie unor funcţionari publici ai statului, lacomi şi ei în goană după bani, mită şi şpagă, în urma unui control şi al unui referat ale Curţii de Conturi, a reieşit că, deşi funcţionarii aveau cunoştinţă că cererile sunt ilegale, Romsilva restituia, ilegal, moştenitorilor lui Nicolae Cantacuzino, 1.464 de hectare de pădure. Totul, pe baza unei cereri neînregistrate în termenul legal, depusă la o altă unitate administrativ-teritorială decât cea pe care se află suprafaţa solicitată. Moştenitori ai unei familii de viţă nobilă au devenit, astfel, „moştenitori penali". Moştenitorii cer pădurea din Valea Doftanei, dovezi, însă, nu există, aşa că cererea se respinge. Intervine un „profesionist", samsarul Alexandru Voina, „socotind îndreptăţită solicitarea recuperării tuturor proprietăţilor care au aparţinut familiei Cantacuzino pe raza judeţului Prahova", printr-o cerere falsă, completată ulterior şi antedatată, fără număr de înregistrare. Cu toate acestea, Comisia Locală Valea Doftanei validează retrocedarea celor 1.464 de hectare, care, în august 2009, ajung în posesia Ioanei Maria Cantacuzino. O lună mai târziu, ea încheie un contract de vânzare-cumpărare a pădurii retrocedate, tocmai cu Alexandru Voina, pentru 600.000 de euro! „După 17 zile acesta vinde pădurea unei firme germane cu 4.864.800 de euro! Profit net peste 4 milioane de euro!" Hoţie! Jaf! în anul 2005, alte trei moştenitoare solicită retrocedarea, din pădurea Filipeştii de Pădure, a 781 de hectare şi 60 de hectare de păşune, care ar fi aparţinut tot lui Nicolae Cantacuzino. Există suspiciuni asupra legalităţii retrocedării, sunt verificate documentele din Arhivele Naţionale. Rezultatul? Nicolae Cantacuzino a vândut, în 1947, o mare parte din cele 781 de hectare revendicate unui localnic. Aşa că pădurea a fost retrocedată celor care au cumpărat-o. Cu toate acestea, în pofida unor sesizări, directorul Direcţiei Silvice Prahova a semnat hotărârea prin care pădurea a fost retrocedată ilegal! Viorel Hrebenciuc, Ioan Adam (fost judecător, avocat, deputat), Nie Sârbu (socrul domnului Ponta), HrebenciucJunior au scris şi ei un capitol scandalos, al rușinii, prin retrocedările celor 90.000 de hectare din pădurile Sucevei, cauzând un prejudiciu în valoare de 400 de milioane de euro. După ce Hrebenciuc-junior intervine în afacerea în care erau implicaţi Prinţul Paul, dar şi Paltin Sturdza, amintind de o altă familie nobiliară, intermediar fiind Dan Bengescu, judecători de la tribunalul Covasna (Ördög Lorand, Gabriel Uţă), prin intermediul deputatului PSD Ioan Adam, denaturând starea de fapt, au dat o decizie frauduloasă. Creierul a fost Viorel Hrebenciuc! Gratis?! Nu. A făcut-o în schimbul unei părţi din pădurea care urma să fie retrocedată. Mită. Trafic de influenţă. Arestaţi Viorel Hrebenciuc, fiul Andrei, Ioan Adam şi Paltin Sturdza. Care ar fi învăţămintele după aceste retrocedări ilegale, în urma unor penibile manipulări politice, fără niciun drept moral şi juridic, primind, tot mai mult contur în Ardeal? Să nu mai fie revendicat niciun imobil ridicat din fonduri publice, cu valoare de simbol în oraşele transilvane! Verificarea tuturor retrocedărilor de până acum şi adus înapoi,în folosul statului, tot ce a fost furat! Votarea, în Parlament, a unei alte legi care să apere patrimonial şi interesul naţional! Republica Moldova a ales drumul spre Europa! Potrivit ultimelor rezultate anunţate de Comisia Democrat) - 19,46%, PCRM (Partidul Comuniştilor) - Electorală Centrală din Republica Moldova, după 17,95%, PDM (Partidul Democrat) -15,78% şi PL(Partidul procesarea a 89,24 la sută din procesele verbale. Liberal)-9,36 la sută. Prin urmare, partidele proeuropene PSRM (Partidul Socialiştilor) se menţine pe primul obţin majoritatea mandatelor (56), în timp ce partidele loc cu 21,34 la sută din voturi, PLDM (Partidul Liberal proruse obţin 45 de mandate. (L.P.)