Cuvântul Liber, august 2015 (Anul 27, nr. 147-167)

2015-08-01 / nr. 147

& éá//éá*d­a*/. A SCRIE CUVÂNTUL ROMAN CU LITERA MARE Cel care scrie cuvântul Român cu literă mare, necontenind să vorbească la reuniuni culturale internaţionale şi să scrie în presa Europei despre portretul Românilor din lucrările sale literare, este scriitorul Hans Bergher Născut la Râşnov, dar trăitor de zeci de ani în Germania, neobosit în a scrie monografia „România, portretul unei naţiuni", Hans Bergher a împlinit, în ziua de 26 iulie a.c., 90 de ani. Pentru cunoscutul scriitor, istoria, cultura şi spiri­tualitatea românească sunt viaticum. Timpul trăit în România este un continuu „prezent conştient", întâlnirea cu „demersurile" spirituale româneşti însemnând îmbogăţirea propriei sale existenţe sufleteşti, o parte organică a eului său, cum detalia într-o conferinţă la München. Românul, întotdeauna scris de Berghel cu literă mare, este parte idestruc­­tibilă a fiinţei sale: „...o parte din mine însumi. (...) Nu sunt dintre aceia care se leapădă de trecut ca de o pălărie."De aceea, Românul, în literatura lui Hans Bergher, este mai mult decât un „fragment", este „o parte a individualităţii" sale, ceea ce îl determină să cerceteze rădăcinile spiritualităţii româneşti, specificul lăuntric al acesteia, „componenţa fiinţei Românului", pornind, mai ales, de la opera lui Lucian Blaga. Cu nobleţea judecăţilor profunde şi a sentimentelor limpezi­­ Berghel respinge acţiunea celor orbiţi de ură, în stare să mistifice adevărul - descoperă impulsurile vitale ale culturii române, eleganta formă latină şi gândirea ageră a artelor româneşti, numindu-i pe Eminescu, Tzara, Arghezi, Bacovia, Pillat, Culianu, Cioran, Noica, Grigorescu, Brâncuşi, Enescu, „fascinante perspective" care i-au marcat încă din tinereţe conştiinţa. „ O astfel de cultură nu putea decât să mă fascineze" (...) In drumul meu spre ceea ce numim cultura europeană, întâlnirea mea cu spiritualitatea română a reprezentat jalonul cel mai important." O asemenea idee a fost detaliată în discursul rostit la Universitatea din Bucureşti, la decernarea titlului de Doctor Honoris Causa, sub numele „întâlnirea mea cu spiritualitatea română", publicat şi sub titlul „Perso­nalitatea mea este şi va rămâne marcată până la sfârşitul vieţii de cultura acestor plaiuri". Prin astfel de exprimări, Hans Bergher îşi respectă propria valoare intelectuală şi umană. Scriitorul şi omul slujesc Adevărului, nu Diavolului, preocupaţi de destinul românesc, de vocaţia europeană a României, care se cere manifestată la modul cel mai demn, destructurând forţele centrifuge ce cauzează, pe nedrept, tensiuni interne, transformând bogăţia în ameninţare. Pentru echilibru, luciditate şi omenie, pentru frumuseţea gândului, Românii îl preţuiesc pe cel care a scris „Dans în lanţuri", „întoarcerea lui Urse", „Când vin vulturii", „Radu Gyr şi melanc­­olia Europei Sud­­estice", „Mai multe popoare adunate sub mărul Granvensteiner", şi, mărturiseşte scriitorul, îl îmbră­ţişează când îl întâlnesc (căci, spun cei vechi şi buni, a fi om e lucru mare­), făcându-l să simtă că are o patrie, aşa cum o simţea Blaga în poezia „Orizont pierdut": „ Când anul nu-ţi este prielnic/ te-ntorci să te-mpaci printre umbre./ Undeva, în trecut, te întâmpină pragul." Am aflat detalii despre aniversarea scriitorului Hans Bergher dintr-o corespondenţă cu poetul Ion Dumitru, din München (arhiva mea radiofonică păstrează interviuri cu poetul Ion Dumitru şi dorul lui de Ţara- Mamă), mulţumindu-i pentru veste, promiţându-le, amândurora, cu dragoste confraternă, că o să scriu şi eu, întotdeauna, cuvântul Român cu literă mare. VALENTIN MARICA (Din Manuscrisul de jad) Mureşeni participanţi la fEstivalul de cArte şi muzică Braşov 2015 Da! Avem nevoie de carte frumoasă, avem nevoie de gin­găşie, avem nevoie de flori, avem nevoie de frumos, într-o societate măcinată de conflicte, de calom­nii, de vulgaritate, simţim nevoia să evadăm în...frumos. Frumosul care să ne readucă aminte că suntem oameni cu suflet, cu sentimente, cu căutări interioare. Şi frumosul s-a concretizat în festivalul de cArte şi muzică Braşov 2015 organizat de Aso­ciaţia Culturală Libris Braşov şi Primăria Oraşului Braşov. Festi­valul se află la a 4-a ediţie şi s-a desfăşurat în Piaţa Sfatului din Braşov, pe perioada a patru seri, fiecare dintre seri având o sec­ţiune aparte. în cea de a treia seară a avut cuvânt poezia. Au răspuns prezent la această che­mare domnul Nicolae Băciuţ - directorul Direcţiei de Cultură a judeţului Mureş, Biblioteca Orăşenească „Liviu Rusu" Sărmaşu - judeţul Mureş - şi Şcoala Gimnazială Cămăraşu judeţul Cluj. Seara a fost deschisă de un recital de poezie al domului Nicolae Băciuţ - poet mureşean cunos­cut, şi câştigător a numeroase premii - intitulat, sugestiv, „Pe unde umbli poezie?". Cuvântul de deschidere al domnului Băciuţ precum şi poeziile recitate au avut menirea de a răscoli în sufletele celor prezenţi nevoia de frumos, de sensibilitate. A fost prezentat şi volumul de poezie „Despărţirea de îngeri" al poetului. Momentul poetic a continuat cu recitalul de poezie al grupului „Excelsior"al Bibliotecii Orăşeneşti „Liviu Rusu" Sărmaşu, coordonat de bibliotecar Dinica Burian. Giulia Blăjan a recitat poezia „Regina ostrogoţilor" de George Coşbuc, Tőkés Odette a recitat poezia „Lasă-i lumea"de Mihai Eminescu, şi Alina Uţiu a recitat poezia „Doina" de Mihai Eminescu. Şi pentru că nu se cuvine să uităm tradiţia populară, a fost prezentată, de către elevii Alina Uţiu şi Szekely Cristian, o scenetă de descriere a costumului popular românesc, scrisă de prof. înv. primar Ana Uţiu şi prof. înv. primar Nelly Bucur, de la Şcoala Gimnazială Cămăraşu - judeţul Cluj. Mulţumim în mod deosebit dom­nului Virgil Oniţă - directorul Librăriei „Libris" Braşov, pentru iniţiativa organizării unui astfel de festival, ca alternativă a ieşirii din cotidian. IULIANA SOCACIU „ Carte frumoasă, cinste cui te-a scris încet gândită, gingaș cumpănită. Ești ca o floare, anume înflorită Mâinilor mele, care te-au deschis." (TUDOR ARGHEZI - „Ex libris”) CUVÂNTUL SÂMBĂTĂ, 1 AUGUST 2015 „VATRA VECHE”, DE LA REVISTĂ LA EDITURĂ Ideea de a înfiinţa o editură cu numele de „Vatra veche" i-a aparţinut poetului Darie Ducan, masterand la Sorbona. Sigur, am agreat acest gând, personal negândindu-mă vreodată la o astfel de formulă, „revistă şi editură". Revista are deja... vechime, fiind în al şaptelea an de apariţie! Mai mult, tânărul poet a mai avut un proiect regat de editură, care m-a entuziasmat, pur şi simplu: editura să marcheze centenarul Marii Uniri, cu 100 de cărţi mureşene. Mi-am asumat deîndată acest proiect şi am trecut la treabă. De Sfântul Nie, 20 iulie, Editura a fost acreditată. Iar centenarul 1918- 2018 va fi onorat cu un gest de eleganţă al scriitorilor mureşeni. Toate cele 100 de cărţi vor fi numerotate de la 1 la 100. Fiecare carte va avea pe coperta IV înscrisul: „100 de cărţi pentru Marea Unire, 1918-2018". în noiembrie 2018, intenţionăm să organizăm câte o expoziţie cu cele 100 de cărţi în principalele localităţi mureşene şi întâlniri literare dedicate centenarului. Autorii mureşeni sunt aşteptaţi să facă propuneri pentru acest proiect. Vor fi şi cărţi cu texte inedite, dar vom încerca să retipărim titluri şi din opera celor care nu mai sunt! E loc pentru toate genurile: poezie, proză, teatru, critică şi istorie literară, publicistică etc. Intenţionăm să tipărim circa 25 de titluri în fiecare an, până la 1 decembrie 2018. Cum era firesc, am pornit la drum, cu gândul la binecunoscutele versuri ale Imnului Naţional: „Preoţi cu crucea-n frunte, că oastea e creştină". Astfel, prima carte a şi văzut lumina tiparului şi poartă semnătura părintelui dr. Gheorghe Nicolae Şincan: „Aştept să înflorească ruga mea". NICOLAE BĂCIUŢ Preot Dr. Gheorghe Nicolae Şitican AŞTEPT SĂ ÎNFLOREASCĂ RUGA MEA ”“"BS VASILE BOTNARU, „Oameni de sticlă99 Editura ARC Lui Dumitru Matcovschi O-ntrebare de a vieţii: Cum şi de ce mor poeţii? Unii mor în nebunie, Alţii mor în veşnicie, Unii mor de boli lumeşti, Alţii, de vise cereşti. Mor poeţii ca poeţii Şi-n avere şi desculţi Numai nu striviţi de-un struţ Numai nu striviţi de-un struţ. Păianjenul gri în lanţu-i atârnă, Candela aprinsă prespară lumină Din ochii icoanei atinsă de pâclă Coboară şi pleacă oameni de sticlă. Pagină realizată de MARIANA CRISTESCU Vasile Botnaru Născut la 24 mai 1954 la Groteşti, Nisporeni. Textier, autor de muzică, regizor de sunet, Oameni de sticlă

Next