Cuvântul Liber, mai 2018 (Anul 30, nr. 81-101)

2018-05-02 / nr. 81

SFIDARE INTERNAŢIONALĂ SAU (ŞI) IRESPONSABILITATE CRASĂ??? LA CERNOBIL SE VA PRODUCE IAR... ENERGIE! (Urmare din pag. 1) ce vedeţi aici în faţă este structura iniţială, construită peste reactorul distrus." Ţi se zbârleşte părul pe cap. Ce poveşti spun oamenii ăştia!!! Deşi bilanţul oficial al catastrofei din 1986 a fost de 4.000 de morţi, este contrazis şi acum de diferite organizaţii neguvernamentale, care afirmă că numărul deceselor care au legătură cu expunerea la radiaţii s-ar apropia de un milion. în ziua de 6 aprilie 1986 a fost explozia de la centrala atomoelectrică de la Pripiat- Cernobîl, din Ucraina. Dezastrul a fost imens, cu foarte multe pierderi de vieţi omeneşti, atunci şi în timp, radioactivitatea afectând până şi oile din Ţara Galilor. Un banal incendiu în zonă, imposibil de rezolvat, ar propaga toată radioactivitatea existentă încă, în cantităţi uriaşe, spre restul lumii. Aceea ar fi cu adevărat Apocalipsa! Mă întreb dacă nu cumva ideea aceasta nebu­nească le-a fost sugerată de americani. încă din 2014, Ucraina se cere în NATO, cu o insistenţă demnă de cauze mai bune. Cea mai recentă dovadă este oferta militară făcută de Kiev, de a înlocui Rusia! Nu ne mirăm, este binecunoscută aroganţa administraţiei ucrainene. Concret, Compania de stat ucraineană Antonov a anunţat vineri că „este pregătită să furnizeze mai multe avioane Antonov 124 unor armate din ţări membre NATO, pentru a compensa retragerea grupului rus Volga- Dnepr, care nu va prelungi un contract pe care îl are cu Alianţa Nord-Atlantică şi care expiră la sfârşitul anului", relatează AFP. Potrivit termenilor acestui contract, numit Salis, şi care a fost prelungit în mod constant din 2006, Antonov şi Volga-Dnepr trebuiau să furnizeze fiecare până la şase avioane de transport Antonov 124 unor state membre ale NATO, pentru a acoperi deficitul capacităţilor de transport aerian strategic ale Alianţei. Cele zece state membre NATO care beneficiază de contractul Salis sunt: Belgia, Republica Cehă, Franţa, Germania, Ungaria, Luxemburg, Norvegia, Polonia, Slovacia şi Slovenia. „Retragerea companiei Volga-Dnepr este o lovitură deosebit de puternică pentru armata franceză, afectată de întârzierea livrărilor şi de problemele tehnice ale noii aeronave de transport militar european A400M şi care este nevoită să se bazeze pe avioanele Antonov 124 pentru misiunile sale externe, în special în regiunea Sahel. Există doar aproximativ 20 de avioane Antonov 124 în lume, deţinute de trei companii: grupul rus Flight Unit FU-224, compania privată ucraineană Antonov Airlines şi Volga-Dnepr, aceasta din urmă deţinând majoritatea aparatelor de acest tip. Proiectat în epoca sovietică, Antonov 124 are o capacitate de transport de 120 de tone, mult superioară modelului A400M, şi poate transporta inclusiv elicoptere sau vehicule blindate." Antonov a indicat, de asemenea, posibili­tatea de a furniza statelor NATO modelul Antonov 225 „Myra", cea mai mare aeronavă cargo din lume, ca­pabilă să transporte până la 250 de tone. în mod cert, Ucraina are nevoie de „spatele" şi garanţiile internaţionale pe care i l-ar putea asigura NATO, relaţiile sale cu unii vecini - mai mari sau mai mici - nefiind cele mai fericite. Nu mai vorbim de situaţia internă­­ irespirabilă, din cauza confruntărilor armate cu rebelii proruşi, ori de cea din Crimeea anexată de Moscova, unde ruşii dau iama între ţigani şi tătari, îi bat de-i snopesc şi-i fură fără ruşine. Agenţia oficială Ukrinform chiar anunţa, sâmbătă dimineaţă, că „Separatişti înarmaţi pătrund în casele romilor, îi bat şi jefuiesc, indiferent de vârsta şi sexul lor, în special, au fost agresaţi câţiva copii şi femei", a relatat un jurnalist pentru site-ul Novosti Donbassa, conform Mediafax. Agresorii afirmă că acţionează în baza unui ordin primit din partea „primarului poporului", Veaceslav Ponomariov. Potrivit unor martori, persoane înarmate scot din casele romilor obiecte de valoare, pe care le încarcă în camioane. Pe de altă parte, tătarii sunt expropriaţi dacă nu accepta cetăţenia rusă. „Poliţia verifică la fiecare pas documentele. Oamenii nu ştiu ce să creadă. Tătarii care refuză să devină cetăţeni ai Rusiei sunt concediaţi şi li se spune că nu vor mai putea fi angajaţi", declară liderul minorităţii tătare Mustafa Djemilev, citat de site-ul Gazeta.ua. „Aceşti tătari pierd, de asemenea, dreptul la proprietate asupra bunurilor lor", a adăugat el. Tătarii din Crimeea, care reprezintă aproximativ 12 la sută din populaţie, s-au opus ferm referendumului din 16 martie, şi au votat în favoarea creării unei autonomii. Minoritatea tătară nu are încredere în Moscova de când Iosif Stalin a ordonat deportarea în masă a tătarilor­­din Crimeea către Asia Centrală, la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, când jumătate dintre aceştia au murit pe drum. Lor nu li s-a permis să se întoarcă în Crimeea înainte de sfârşitul anilor 1980." Situaţia este irespirabilă pentru ucraineni,într-adevăr, dar asta nu scuză comportamentul lor mizerabil faţă de etnicii români, în privinţa dreptului la educaţia şi învăţământul în limba maternă, şi la alte drepturi, pe care nu le invoc în acest spaţiu. Discuţia ar fi prea lungă şi nu accept niciun „argument" din partea „prietenilor" de acolo, până nu se revine la normalitate. în fond, cine... de cine are mai multă nevoie,în acest cadrul... politic internaţional? Pupăză peste colac,încă din martie, preşedintele rus Vladimir Putin a semnat un decret privind bazele politicii privind frontiera de stat, care menţionează, printre pericolele la adresa Rusiei, „pretenţiile teritoriale ale unor state vecine", posibilitatea unor conflicte, precum şi consolidarea NATO la frontiera vestică a Federaţiei Ruse, relatează vineri portalul newsru.com. Moscova este preocupată, potrivit documentului, de „pretenţiile teritoriale ale unor state străine şi corporaţii internaţionale asupra resurselor strategice din zona arctică şi Orientul îndepărtat rus" (n.n. Kazahstan, probabil!), pericolul infiltrării de peste graniţă a reprezentanţilor serviciilor de informaţii străine şi a unor terorişti, precum şi la posibile focare de tensiune în spaţiul CSI (Comunitatea Statelor Independente), conform Agerpres. „Pentru a spori eficienţa activităţii de frontieră, Rusia va creşte capacităţile operaţionale tehnice ale forţelor sale de grăniceri, prin conlucrarea acestora cu Serviciul Federal de Securitate (FSB), Ministerul de Interne, Garda Naţională (Rosgvardia) şi alte organisme de supraveghere. în decembrie 2017, şeful FSB, Aleksandr Bortnikov, a declarat că, în ultimii cinci ani, în Rusia au fost condamnaţi 137 de ofiţeri de informaţii ai unor servicii secrete străine şi agenţi ai lor, dar că «agenţiile de informaţii străine continuă încercările de a pătrunde în toate sferele de activitate ale statului nostru. Fireşte, aceasta întâmpină o ripostă din partea contrainformaţiilor ruse». Tot atunci Bortnikov a mai spus că, în 2017, au fost dejucate 23 de atentate pe teritoriul Federaţiei Ruse, iar în ultimii doi ani mai mult de 200 de persoane au avut interdicţie de a părăsi ţara, întrucât voiau să se alăture unor grupări teroriste din străinătate." Iaca! Aşa că, după cum am mai scris, în disperare de cauză. Ucraina a început demersurile pentru aderarea la NATO în 2014, după protestele antiguver­namentale din Maidan (Piaţa Independenţei din Kiev), în urma cărora preşedintele prorus Viktor Ianukovici a fost înlăturat şi ulterior acuzat de deturnarea fondurilor publice şi înaltă trădare, în mandatul său (februarie 2010 - februarie 2014), spre deosebire de Poroşenko, acesta declara că nu-l interesează aderarea la NATO. ■ Ucraina este efectiv măcinată de conflictul militar din Doneţk şi Lugansk, între serviciile de securitate ucrainene şi insurgenţii separatişti proruşi, izbucnit în 2014, şi soldat până acum cu aproximativ 10.000 de morţi. Acordul de la Minsk, care prevede încetarea ostilităţilor, a fost încălcat în mod frecvent. La 18 iulie 2017, regimurile separatiste din estul Ucrainei au proclamat un nou stat pe teritoriile pe care le controlează. Rusia şi-a manifestat în repetate rânduri îngrijo­rarea faţă de extinderea NATO către Est. Moscova a denunţat instalarea elementelor antirachetă ame­ricane în România şi Polonia, susţinând că, deşi sunt prezentate ca defensive, aceste sisteme pot lansa rachete de croazieră, interzise prin Tratatul Forţelor Nucleare Intermediare (INF). Hoţul strigă: „Hoţii!". „Relaţiile dintre Rusia şi NATO au ajuns la cel mai scăzut nivel de la sfârşitul Războiului Rece, după anexarea ilegală a Crimeei, în 2014, şi susţinerea de către Rusia a separatiştilor din estul Ucrainei." în replică, în martie, Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) a oferit Ucrainei statut de ţară aspirantă pentru aderarea la alianţă militară, relatează site-ul agenţiei UNIAN. Evident, pentru impresie artistică, fiindcă mare lucru tot nu vor face. Nu şi-l vor pune în cap pe Putin acum, pentru Ucraina, când au deschise fronturi mult mai profitabile! Unde suntem noi în toată această poveste? Pe hartă, de jure, vecini şi cu Rusia belicoasă, şi cu Ucraina iresponsabilă, care face centrală solară pe cadavrul celei nucleare de la Cernobîl. Deci, de facto... în aer! Doamne, ocrotește-i pe români! ____________­__________________________/ CUVÂNTUL MIERCURI, 2 MAI 2018 Al doilea transplant cardiac din acest an în România! (Urmare din pag. 1) potrivit anunţului făcut duminică, de prof. dr. Horaţiu Suciu. Acesta a mai precizat că pe lista de aşteptare pentru transplant există în acest moment 32 de pacienţi cu indicaţie de urgenţă, care aşteaptă acest tip de intervenţie chirurgicală, îngreunată, însă, din lipsa donatorilor. „în continuare, IUBCvT Târgu-Mureş este singurul dintre centrele medicale acreditate pentru transplantul cardiac din România în care această procedură se efectuează în mod continuu dar, din păcate, numărul redus al donatorilor din ţară face ca numărul acestor intervenţii chirurgicale de înaltă performanţă să fie mult sub necesarul real la nivel naţional. Acest număr ar trebui să se situeze în jurul a 2-3 proceduri la un milion de locuitori, conform statisticilor ţărilor membre ale Uniunii Europene. Pe locul întâi, conform statisticii din 2017, se află Slovenia, cu 14 transplanturi de cord la un milion de locuitori, urmată de Croaţia, cu 11 astfel de proceduri la un milion de locuitori. în România, în anul 2016, s-au efectuat 12 transplanturi cardiace, respectiv 3 proceduri în 2017", se mai arată în comunicatul citat. (sursa - agerpres.ro) PSD-ALDE-UCMIR au legiferat: puşcăria la domiciliu sau la firi frecvenţi... (Urmare din pag. 1) Puşcăria va deveni o afacere în condiţiile date. Oricine poate fi dispus să dea un tun, să fure o sumă frumuşică pe care să se asigure că nu va fi găsită şi mai apoi să stea în casă, adică în detenţie la domiciliu? îmi amintesc că acum vreo doi ani de zile, infractorul Bunea Stancu, fost preşedinte al Consiliului Judeţean Brăila, a primit consecutiv man­date de arest la domiciliu. Domi­ciliul său fiind o somptuoasă casă pe malul Dunării, lângă faleza ora­şului, întrucât arestul la domiciliu a coincis cu o perioadă căldu­roasă de vară, din poziţia publică pe care o ocupa, a dispus ca firma care contractase serviciile de dezinsecţie a oraşului să vină şi la domiciliul său pentru a presta servicii de combatere a insectelor, întrucât arestatul nu putea sta seara pe terasă din cauza ţânţa­rilor. Dar câţi cămătari care au spoliat necăjitul şi naivul de rând prin împrumuturi cu dobânzi abe­rante sunt în astfel de situaţii... Pe câţi îi aşteaptă palatele de domiciliu,­­piscinele, terenurile de sport cu care şi-au străjuit proprie­tăţile de pe urma afacerilor lor veroase şi oneroase? Oare ce părere are condamnatul penal Liviu Dragnea?! Judecaţi în contrapartidă liber­tatea unui om necăjit, despre care am citit în presă recent, care locuia la etajul 10 al unui bloc periferic şi care muncea de dimineaţa, până seara, pentru a-şi creşte singur cei 4 prunci, fiindcă rămăsese văduv. Comparativ, care dintre cele două cazuri sunt mai aproape de condiţiile pe care le presupune o astfel de situaţie de recluziune, de penitenţă, de pedeapsă judi­ciară? în legătură, însă, cu aceste măsuri legislative jignitoare pen­tru omul de rând, cred că prea puţini se gândesc la faptul că legea poate deveni un mare fiasco. Spre exemplu, orice con­damnat la puşcărie la domiciliu va putea, la un moment dat, să ridice problema că nu mai are mijloace de subzistenţă şi, în atare situaţie, V­.­­este obligatoriu să i se permită să muncească, implicit să pără­sească domiciliul. Sau îi vor aduce reprezentanţii statului mâncarea şi cele necesare subzis­tenţei la domiciliu, cu sufertaşul. De asemenea, nimănui nu i se va putea îngrădi dreptul la cultură, la educaţie, la credinţă, care implică iarăşi aprobarea părăsirii domiciliului. în concluzie, pare că se duce de către români o luptă împotriva statului de drept, împo­triva Statului Român şi a oamenilor cinstiţi, plătitori de taxe din aceas­tă ţară... Sub pretextul recomandărilor primite din partea Uniunii Euro­pene şi a CEDO, s-a pritocit aceas­tă aberaţie legislativă. Consiliul legislativ a avizat negativ proiectul, iar Guvernul a indicat precaut următoarele: „Curtea Europeană recomandă statului român măsuri generale pentru remedierea pro­blemei structurale constatate. Aceste măsuri sunt de două tipuri: - măsuri ce vizează diminuarea supraaglomerării şi ameliorarea condiţiilor materiale de detenţie (atât cu privire la detenţia ante­rioară condamnării, cât şi cu privire la detenţia posterioară condamnării); ; căi de atac, în concluzie, propunem ca ideile şi principiile enunţate în cuprinsul iniţiativei legislative să fie reţinute cu ocazia analizei şi elaborării planului de acţiune solicitat de către Curtea Euro­peană a Drepturilor Omului." Cu alte cuvinte, este vorba despre un plan de acţiune com­plex pe care trebuie să şi-l asume România, iar fondul acestuia priveşte construirea a noi spaţii de detenţie, conform standardelor actuale în materie, şi investiţii în infrastructura penitenciarelor. Or, actualii guvernanţi au decis doar să se asigure că se vor pune la adăpostul pedepselor alternative pentru propriile culpe penale aflate pe rolul justiţiei. Vom susţine sesizarea CCR în privinţa acestui act normativ. ___________________./

Next