Cuvîntul Libertății, ianuarie 1991 (Anul 3, nr. 278-297)

1991-01-15 / nr. 285

m • VREȚI SA OCUPAȚI MAI MULTE FUNCȚII, LEGEA 7 Nimic mai RESFECTÎND simplu. Citiți /iarul nostru de raiine ! • TOȚI CEI CARE DUPĂ REVOLUȚIA DIN DECEMBRIE 1989 au părăsit județe­le Harghita, Covasna și Mureș, și domici­liază acum in municipiul Craiova, sunt ru­gați să se prezinte la birourile senatoriale ale circumscripției electorale Dolj. 9 ALI­­AN I­A „SIGMA“ ANUNȚA sindicatele afi­liate că miercuri, 18 ianuarie a.e., la ora 18.30, va avea loc ședința pe luna ianua­rie, la Ciobul I.T.M.A. * COTIDIANUL TIMIȘOREAN „RENAȘTEREA BĂNĂ­ȚEANĂ“ și-a reluat apariția, sub condu­­cerea aceluiași gazetar talentat și patriot, George Boeru. # Nu putem decit să sa­lutăm DESCHIDEREA PRIMEI MĂCELA­RII PRIVATE PE STRADA BUZEȘTI (fos­tă „Karl Mars“), mai ales că are program zilnic L-20 și este relativ bine aprovizi­onată. » INTR-UN ACCIDENT RUTIER și-a pierdut viața, aflat în misiune, lucră­torul de poliție CONSTANTIN GRIGORAȘ­­CU, în etate de 15 ani, fostul șef al Postu­lui de poliție din Ostroveni. • DEOSEBI­TA PROMPTITUDINE a dovedit conduce­rea întreprinderii de Drumuri și Poduri, a­­tât la felicitările­­ referitoare la starea principalelor căi rutiere din județ), ci­ «mai ales )a semnalul critic și propunerea pri­vind reîntinerirea îmbrăcăminții asfaltice a străzilor din Craiova. Totul ar fi bine pînă aici, numai că se resimte și necesi­tatea unui control mai riguros și mai exi­gent asupra calității și ritmului lucrărilor începute chiar în aceste zile în Bănie. Dea Domnul ca toate conducerile unităților e­­conomico-sociale să reacționeze tot atît de prompt la semnalele apărute în ziar! • AUDIENȚE: LUNI: dl. viceprim­ar VOINESCU ION — orele 13—17; MARȚI: dl. primar BUȘOI CONSTANTIN — 13—17. MIERCURI: d-na viceprimar GHIȚA CI­­BELICA — 13—17; JOI: dl. secretar RADU­­­LESCU ANGHEL — 13—17. înscrierile se fac în zilele respective, intre orele 8— 10,00. • In cadrul manifestărilor omagia­le dedicate zilei de naștere a poetului na­țional MIHAI EMINESCU, în sala Filar­monicii „Oltenia“, de la ora 17, are loc o conferință susținută de prof. univ. dr. Marin Beșteliu, urm­ată de un recital al corului Filarmonicii, alcătuit din piese pe versuri eminesciene. • PENSULE: Direc­ția Județeană de Poștă ne-a comunicat că, întrucât s-au intîmpînat greutăți din partea D.M.O.S., PENSULE PENTRU LU­NA IANUARIE se vor achita după urmă­torul program: MARȚI, 15 1 - C * MIER­CURI, IS­I — D, E, F » JOI, 17 I — G, H, I, J, K • VINERI, IS­I — L, M « SIM­­BATA, 19 I — N, O * LUNI, 21 I — P » MARȚI, 22 I — R « MIERCURI, 23 1 — S, Ș « JOI, 241 —T, Ț « VINERI, 25 I _• J • SI­MB­AT­A, 25 1 — . Maxima zilei: „Nu e întotdeauna bine să spunem tot ce avem pe inimă, dar să căutăm să n-avem pe inimă de­cât ceea ce am putea spune“ • PAUL JANET îl V.WAV.V.V.V V.V.V.V. MARTI­N­I 15 IANUARIE I NR­ 285 - 1391 — 4 PAGINI —­­ 2 LEI .v.v.v.v.v.v.v.v.w. ANUL II „Vom trece Rubiconul marți noaptea...“ Această declarație face parte din discursul cel mai belicos al lui James Baker, după eșecul nego­cierilor de la Geneva cu Tam­ij R­iz, latre timp, du­pă dezbateri nu puțin fur­tunoase în Senatul ameri­can. George Bush este au­torizat să folosească forța, fapt ce s-a mai petrecut a­­cum 27 de ani, în cazul a­­tacării Vietnamului. „Ce garanții avem că războiul va fi scurt?“ — întreba cu îngrijorare un congresman. Concluzia lui Baker este EMIL CALOTA (Continuare in pag. a Iil-a) / Mai priviți și-n ochii noștri, oameni ai acestui pămînt. Poate veți vedea nevoia de cer senin pen­tru ziua de ruîine. loto : Hie Alex. 141 de ani de la nașterea poetului național „Em­inescu stă­pine­a cu desăvârșire cunoștința trecutu­lui românesc și era perfect inițiat în istoria universală : nimeni din generația lui n-a avut­ în acest grad instinctul adevăratului înțeles al istoriei, la nimeni el nu s-a pre­făcut ca la dinsul într-un element permanent și determi­nant al întregii lui judecăți. E uimit cineva astăzi, după adăugirea unui imens material de informație și atîtor sforțări ale criticii, cînd constată cît știa, cu­ înțelegea acest om, și gînd­itorul politic trebuie să admire ce mare era puterea lui de a integra faptele mărunte și trecă­toare ale vieții publice contemporane în maiestuoasa curgere a dezvoltărilor istorice. Nu e de mirare că un asemenea limbaj și care ar fi onorat orice țară de veche cultură n-a fost priceput de contemporani cu o pregătire așa de slabă, a căror minte nu se putea ridica la recu­noașterea acelorași adevăruri eterne“. NICOLAE IORGA SECȚIA LUI EMINESCU Copleșiți de evenimente, stresați de cotidian, obse­dați de existență, îngrijorați de viitor, dezumanizați de patimile politice și de lupte­le pentru putere, subjugați de interesele cele mai mă­runte, n-avem dreptul să uităm ziua nașterii Luceafă­rului poeziei românești — mintea cea mai adîncă mai cuprinzătoare, conștiin­și ța cea mai acută, cel mai mare om de spirit pe care l-a dat acest spațiu carpa­­to-danubiano-pontic, acela care ne-a exprimat, in u­­niversalitate, sufletul și as­pirațiile noastre, ca popor. Eminescu rămîne o: treapta cea mai înaltă — de înțe­lepciune, sensibilitate și pu­ritate — la care s-a ridicat, vreodată, ființa românească, arhetipul in spiritual, mo­delul absolut, la care tre­buie să ne raportăm în per­manență. Tocmai în momen­tele și în ceasurile de grea cumpănă este nevoie, mai mult ca oricând, ca Emines­­cu să fie invocat, ca spiri­tul său să ne călăuzească pașii. Viața și opera lui Em­ines­­cu, cum a trăit și a gîndit marele nostru poet național, principiile după care s-a con­dus și gîndurile pe care le-a așternut, pentru eternitate, pe hîrtie, constituie pentru noi — ca indivizi și ca po­por — un inestimabil izvor de înțelepciune, averea noas­tră cea mai de preț, în via­ța și opera geniului nostru național, putem să aflăm răspunsurile la întrebările ce ne frămîntă, forța ade­vărurilor elementare, pe ca­re­­— spre dezastrul și ne­fericirea noastră — le uităm, adeseori, în Eminescu ne re­găsim ființa noastră cea mai intimă. Prin Eminescu ne purificăm de patimi oarbe și de instincte primare. Prin Eminescu putem deveni mai buni și mai înțelepți. Emi­nescu este­ icoana neamului românesc. După un an de convulsi­­uni și de tensiuni — multe­­ dintre ele alimentate artifi­cial — în care ne-am făcut rău noi înșine, mai mult de­cât ar fi putut să ne facă dușmanii la un loc, este ca­zul să ne reculegem, cu toții, întru Eminescu. Lec­ția lui Eminescu este... fără de sfîrșit. Eminescu este cel mai uni­versal și cel mai național dintre toți românii cîți s-au perindat pe acest pămînt. Și n-ar fi fost atît de universal, dacă n-ar fi fost atît de ro­mân. ..Fiind foarte român, Eminescu este universal — OVIDIU GHIDIRMIC (Continuare la pag a­­l-a» Peste 11 milioane lei—credite pentru locuitorii satelor „De la 1 decembrie 1990, prin Hotărîrea Guvernului nr. 1196, Banca Agricolă devenit Societate pe acțiuni,­­ cu un capital de 6 miliarde lei și cu 1,2 milioane acțiuni a câte 5 000 lei fiecare". A­­ceastă infor­m­ație ne-a de­terminat să purtăm o discu­ție cu domnul ec. HERMAN ECHERT, om cu 35 de ani de activitate în bancă și, de 13 ani, director. — Ce înseamnă noua for­mă de organizare, domnule director ? — In primul rând, Banca Agricolă S.A. nu mai este partenerul, în exclusivitate, al­­ unităților agricole. Orice agent economic, atît de stat, cit și particular, poate apela __ serviciile noastre. Ac­tuala’ Societate este o Bancă Comercială și de Dezvoltare. Iar în statut avem inclusă și finanțarea inițiativei parti­ja­culare cu activități utile din punct de vedere social și eficiente economic. — Cum s-a concretizat sprijinirea inițiativei parti­culare ? — încă înainte de a deveni societate pe acțiuni, am acordat credite ’ întreprinză­torilor particulari, conform Decretului 54/1999. Trei ase­menea agenți economici au CO­N­ST­A­N­TI­N TRAN­­­A­­ rir*,‘ r* a , HJM Dor de Eminescu Azi noapte l-am visat pe Eminescu și pădurea Lui și lacul albastru. Eram într-o poiană, iar deasupra mea cădeau flori de tei. Au apărut ielele. Fiicele pădurii, fiicele nopții, zînele rele. M-au înconjurat, și-au început să danseze. Dansau haotic, dansau bezmetic, răsfirîndu-și cosițele grele. Inima îmi era plină de Eminescu, de dor de Eminescu. Ielele mi «au smuls inima din piept, și-au plecat, luînd­u­-mi dragostea cu ele. Inima mea »lingea cu lacrimi de sînge pe altarul iubirii. Voi, cei care n-ați iubit că Eminescu, n-ați suferit ca Eminescu­, n-ați traversat oceanul de­ singurătate al lui Eminescu, nu aveți ce căuta în Templul Iubirii ! Ascult tăcerea și mi-e dor. Mi-e dor de Eminescu. MARIANA TA­TOMIK Poliția în acțiune De mai multă vreme, cu­noscutul vad comercial din incinta și imediata vecină­tate a hotelului „Jiul“ din Craiova a devenit zona preferată de acțiune a unor scursuri sociale care po­luează întregul climat de (Continuare in pag a IV-a) ăUl

Next