Cuvîntul Nou, iulie 1970 (Anul 3, nr. 135-136)

1970-07-18 / nr. 135

­n societatea contemporană, creşterea şi educarea copiilor au mai constituie o preocupa­re şi obligaţie numai a părin­ţilor. Statul, prin diverse căi şi mijloace, sprijină şi controlea­ză viaţa de familie, se ocupă direct de tînăra generaţie, ca­re trebuie pregătită să preia „ştafeta" edificării socialiste a ţării. Astfel, comitetele executive ale consiliilor populare desfă­şoară, prin colectivele de spri­jin, o permanentă activitate de autoritate tutelară. Colectivele de sprijin, formate din repre­zentanţi ai unor instituţii, or­ganizaţii de masă şi obşteşti este­, sunt menite să ocrotească şi să apere interesele minori­lor lipsiţi de ocrotire părin­tească sau pred­ispuşi la săvîr­­şirea unor fapte antisociale, precum şi interesele tuturor celor care, din diferite cauze, nu-şi pot exercita drepturile. Majoritatea cazurilor ce intră în activitatea de autoritate tu­telară se referă la copii mi­nori, a căror creştere şi edu­caţie au de suferit din cauza părinţilor lor. Să exemplificăm cu cîteva cazuri care au con­stituit preocuparea colectivu­lui de sprijin, de pe lingă Consiliul popular al oraşului Sfîntu Gheorghe . Părinţii minorului E. B. s-au despărţit, mama părăsind fami­lia şi domiciliul. Tatăl — şofer la o întreprindere din localita­te — rămîne singur să se ocu­pe de copil. L-a neglijat însă. Cazul a fost sesizat autorităţii tutelare în martie a.c. de către conducerea şcolii în care E. B. era (de fapt, absentând, mai mult nu era) elev în clasa a VllI-a... în prezent, minorul E. B. este absolvent al şcolii generale, iar tatăl său intenţio­nează să-l ajute să urmeze o şcoală profesională... Mai «rulţi minori (M. B. ; I. M. ; Cs. K.; G. T.; A. Cs. — Şcoala generală nr. 1 şi nr. 4) ajunseseră, din cauza absenţe­lor, în situaţia de a fi neşco­­larizaţi. A intervenit colectivul de sprijin. Cu excepţia lui M. B., copiii s-au dus, apoi, cu regularitate la şcoală. Mama minorei M. B. arată că fata ei (înscrisă în clasa a VI-a) tre­buie să îngrijească... copilul unei surori. O altă „justifica­re" : „E suficient că fata știe să scrie și să citească..." Con­vinsă, pina la urmă, că altfel trebuie să-și justifice calitatea de mamă, s-a angajat că, la toamnă, M. B. va urma cu re­gularitate cursurile clasei a Vl-a. Un caz aparte îl constituie minora M. Cs. în vîrsta de 16 ani. încă din 1969, autoritatea tutelară a sesizat Judecătoria pentru luarea măsurilor de in­ternare a minorei într-o insti­tuție de reeducare, pentru fap­te de vagabondaj. Situația în familie era cu atît mai nedo­­rit­ă, cu cît, luînd „exemplu" de la sora lor, cei doi fraţi mai mici începuseră să lipseas­că de la şcoală. Diagnosticul: prea puţină atenţie din partea părinţilor, pentru creşterea şi educarea copiilor. In perioada în care soţul a stat în detenţiune, P. K. şi-a neglijat cei trei copii, dintre care cel mai mare, de... cinci ani. Autoritatea tutelară, cu sprijinul Biroului forţelor de muncă, i-a asigurat lui P. Et. un loc de muncă, pentru a-şi putea întreţine şi îngriji copiii. Ea, însă, n-a „rezistat" decir trei luni în întreprindere, inte­resând-« prea puţin baza ma­terială stabilă ce i se oferise pentru a-şi putea îngriji copiii. Aceştia au fost internaţi în in­stituţii de ocrotire... În prezent, cei doi părinţi (tatăl şi-a ispă­şit pedeapsa) sânt hotărîţi să-şi refacă familia. în ianuarie a.c., I. V. şi-a părăsit soţul şi căminul (din Miercurea Ciuc) „poposind" în oraşul Sfîntu Ghe­orghe, îm­preună cu cei doi copii­ (mi­nori) ai lor. Cîteva luni de zile, dezorganizarea familiei a avut urmări nefaste asupra copiilor. în iunie, autoritatea tutelară, împreună cu organe­le de miliţie, i-au pus faţă în faţă pe cei doi soţi, determi­­nîndu-i să revină pe făgaşul înţelegerii, în interesul familiei şi, mai ales, al copiilor. La vîrsta de 16—17 ani, A. C. şi A. D. au ajuns în faţa instanţei judecătoreşti, în ur­ma comiterii mai multor spar­geri în diverse locuinţe. Or­ganele de miliţie au solicitat autorităţii tutelare efectuarea unei anchete sociale. La vîrsta cînd alţi tineri învaţă, se pre­gătesc pentru viaţă, cei doi bă­ieţi, foşti elevi la liceul de construcţii, au ajuns pe banca acuzaţilor. Dar părinţii lor?! în calitate de ,,soţ" şi „tată", M. J. (Chilieni) se certa şi îşi batea nevasta şi pe cei doi copii — fete de 14 şi respectiv 16 ani. Nu cunoştea, probabil, alt mod de a-şi „exercita" ro­lul pe care-1 avea în familie ... în luna martie, acest caz a fost sesizat autorităţii tutelare. Du­pă aceea, situaţia familiei s-a îmbunătăţit simţitor, cele două fete puţind să se întoarcă li­niştite acasă, de la muncă sau şcoală. ★ Am prezentat, succint, cîteva cazuri reprezentative de rău tratament aplicat minorilor, in­fluenţă negativă asupra celor din familii dezorganizate, creş­terea şi educarea copiilor peri­clitate din cauza comportării nesănătoase a părinţilor, lipsa de supraveghere a copiilor­ de către părinţi, aplanarea litigii­lor şi neînţelegerilor dintre soţi cu copii minori, în sco­pul evitării divorţului, pentru reconsolidarea familiei. Am o­­mis cazurile de tutelă şi cura­­telă, numărul lor fiind foarte mic. Competenţa, conştiinciozita­­tea şi — putem spune — chiar dăruirea de care dau dovadă membrii colectivului de sprijin al autorităţii tutelare, atunci cînd au de asanat viaţa unor familii, pentru consolidarea ei şi apărarea intereselor minoru­lui, pot fi luate ca exemplu de către acei părinţi, care, con­duşi de interese meschine sau sentimente ce nu fac nimănui cinste, privesc prezentul şi viitorul propriilor lor copii cu indiferenţă. In aces­te cazuri, expresii ca „dragoste de mamă", „ocroti­­re părintească", „tatăl — stîlp al casei şi sprijin de nădejde al familiei", devin inconsisten­te, uneori chiar nepotrivite. Ce „dragoste de mamă" are acea femeie care-şi neglijează co­piii, interesîndu-se numai de propriile-i plăceri şi satisfac­ţii ? ! Ce „ocrotire părintească“ au acei copii ajunşi în situa­ţia de a fi trimişi, de către stat, în instituţii de ocrotire sau reeducare?! Ce „stîlp al familiei", este acel tată, ai că­rui copii n-au curaj să meargă acasă, de frica bătăii şi a in­sultelor? ! Ce viitor asigură, copiilor lor, acei părinţi care consideră că, în ziua de azi, e suficient dacă ştii „să scrii şi să citeşti" ? ! In asemenea cazuri, copilul ajunge, la maturitate, un infirm sufletesc, un mutilat ca inte­lect, un om incapabil să se integreze mersului înainte al societăţii. Dar societatea are nevoie de oameni întregi, să­nătoşi. De aceea, ea intervine din primul mom­ent în care observă că unul din fiii ei este un pericol. Educaţia copiilor nu mai este de mult numai o „problemă de familie". Conco­mitent. ..Fiul acţionează atît pentru sancţionarea părinţilor care-şi, neglijează îndatoririle, cit şi pentru ocrotirea şi apă­­rarea minorilor lipsiţi de grija părintească. Copilul nu este numai al părinţilor ci este şi membru al întregii societăţi. Iar societatea intervine atunci cînd formarea, dezvoltarea mi­­norului ca om al zilelor noas­tre, este periclitată. Aceste o­­bligaţii aparţin însă, în primul rînd, părinţilor. Ei sunt direct răspunzători de creşterea şi e­­ducarea copiilor lor, şi această obligaţie poate fi sprijinită, dar niciodată substituită sau neglijată. D. CUCU EDUCAŢIA COPIILOR - numai o „problemă de familie“? COLECTIVELE OBŞTEŞTI PENTRU MUNCA POLITICĂ - MAI ACTIVE, MAI INFLUENTE şi etapa actuală de făurire a societăţii socialiste multilateral dezvoltate, realizarea măreţelor sarcini stabilite de Congresul al X-lea al P.C.R., impune in­tensificarea participării conştiente a maselor largi la realizarea politicii partidului, creşterea aportului conştiinţei socialiste asupra progresului în toate do­meniile vieţii sociale. „Edificarea orînduirii socaliste, subliniază tovarăşul Nicolae Ceauşescu, este opera conştientă a maselor, rodul gindirii şi activităţii creatoare a întregului popor, ce-şi făureşte liber propriul său destin". Munca politică de masă, ca parte componentă a muncii de partid, este un mijloc deosebit de eficace în mîinile organizaţiilor de partid, în munca lor de educare politică a muncitorilor, ţăranilor şi intelec­tualilor de la oraşe şi sate, în perioada care s-a scurs de la începutul acestui an, munca politică de masă a contribuit la mobiliza­rea muncitorilor, tehnicienilor, inginerilor din între­prinderile industriale şi agricole, ţăranilor coopera­tori, a celorlalţi oameni ai muncii, la îndeplinirea şi depăşirea sarcinilor de plan. Este de menţionat că faţă de perioada corespunzătoare a anului trecut, producţia globală industrială a crescut cu 21,7 la sută, ceea ce corespunde unui spor de 114.991.000 lei, 48,5 la sută din acestea realizîndu-se pe seama creşterii productivităţii muncii. Prin eforturile depuse de oamenii muncii din agri­cultură, cu toate cele 29.000 ha. calamitate, campa­nia de primăvară s-a încheiat în condiţii corespun­zătoare, iar în prezent întreţinerea culturilor se află într-un stadiu destul de avansat. S-au obţinut creşteri însemnate la efectivele de animale. In ca­drul C.A.P. numai în cursul primului semestru al acestui an s-a înregistrat o creştere de 2515 bovine, peste 21.000 ovine, iar la producţia de lapte de va­că, faţă de aceeaşi perioadă a anului precedent, s-a realizat un plus de 19.900 hi. Organele şi organizaţiile de partid din judeţul Co­­vasna, folosesc variate mijloace şi forme ale mun­cii politice de masă (convorbiri, expuneri, seri de calcul, de întrebări şi răspunsuri, schimburi de ex­perienţă, munca politică de la om la om etc.). Aces­te mijloace şi forme au fost reactualizate ca urmare a concluziilor comisiei pentru problemele propagan­dei şi ale muncii politice şi educative de masă a G.C. al P.C.R. în acest sens munca politică de ma­să trebuie subordonată realizării şi depăşirii sarci­nilor ce revin judeţului nostru, din planul econo­miei naţionale pe 1970, din viitorul plan cincinal, mobilizând toţi oamenii muncii din întreprinderile industriale şi agricole din C.A.P. etc. să depună eforturi sporite pentru a da produse peste angaja­mentele asumate, contribuind astfel la recuperarea pierderilor provocate de calamităţile naturale. Prin munca politică de masă trebuie să explicăm ţărănimii, lucrătorilor din unităţile agricole de stat, tuturor specialiştilor din agricultură, sarcinile ce le revin din Legea privind organizarea pro­ducţiei şi a muncii în agricultură, determinîndu-i să se situeze printre primii în respectarea prevede­rilor acestuia. Pornind de la aprecierea că activitatea ideologică, cu formele ei — printre care munca politică de ma­să — este sarcină de mare răspundere a fiecărei organizaţii de partid, a birourilor organizaţiilor de bază, secretarii şi locţiitorii acestora sunt che­maţi să îndrume şi să conducă permanent organiza­rea şi activitatea colectivelor obşteşti pentru mun­ca politică de masă. Colectivul obştesc pentru munca politică de ma­să se organizează pe lingă fiecare organizaţie de bază, la locul de muncă, în întreprinderi, pe şantie­rele de construcţii, în unităţile comerţului de stat şi cooperatist, în cooperativele meşteşugăreşti, în şcoli, în alte instituţii, în­­cartiere, I.M.A., I.A.S., C.A.P., sate necooperativizate etc. Munca cu membrii acestor colective nu se poate desfăşura la întâmplare. Ea necesită un sistem bine chibzuit şi organizat. Selecţionarea justa şi educa­rea tovarăşilor din aceste colective, organizarea unei munci permanente cu aceştia, constituie una din cele mai importante sarcini ale birourilor orga­nizaţiilor de partid. Numărul celor cuprinşi în co­lectivele obşteşti pentru munca politică de masă, este în funcţie de numărul comuniştilor, al oameni­lor muncii din unitatea respectivă. în aceste colective trebuie selecţionaţi cei mai buni comunişti, membrii birourilor organizaţiilor de bază, ai activelor U.T.C., sindicale, cadrele de spe­cialişti, maiştri, cadre cu munci de răspundere din întreprinderile de stat şi unităţile agricole, fruntaşi în producţie, tovarăşi care sunt exemplu de com­portare şi ţinută morală, receptivi la tot ceea ce este nou, iar componenţa nominală a acestor colec­tive să se aprobe de adunările generale ale organi­zaţiilor de partid. în comune şi oraşe deputaţii au obligaţia să ex­plice în circumscripţiile lor electorale, sarcinile ce decurg din hotărîrile adoptate în sesiunile ordinare sau extraordinare ale consiliilor populare, să mobi­lizeze alegătorii la opera de, înfăptuire a întregii politici a partidului şi a statului nostru. în ultimele două luni, sub îndrumarea nemijlocită a organului județean de partid, comitetele orăşeneşti, comunale şi organizaţiile de bază au format 265 colective obşteşti pentru munca politică de masă, ele cuprinzând peste 3200 membri. Consider că nu­mărul celor cuprinşi în aceste colective este însă sub posibilităţile de care dispunem. Astfel, putem aminti I. M. Căpeni, unde din totalul comuniştilor ANUL III nr. 135 pag. 2

Next