Cuvîntul Nou, noiembrie 1970 (Anul 3, nr. 163-186)

1970-11-01 / nr. 163

Anul III Nr. 163 DUMINICĂ 1 noiembrie 1970 4 pagini 30 bani Organ al Comitetului judeţean Covasna al P.C.R. şi al Consiliului popular judeţean In amfiteatrul de la Vîrghiş O fabrică, o uzină, un complex industrial îşi fac simţită intr-un anumit fel prezenţa in peisajul unei aşezări, ritmul muncii, freamătul gîndurilor, îndemînarea mii­­nilor, zumzetul maşinilor şi instalaţiilor izvorind de dincolo de zidurile halelor, desfăşurîndu-se în spaţiu ca un­ flux mag­netic ce te învăluie, te atrage, pentru ca apoi să te risipească in ceea ce presimţi că se petrece acolo, în inima şi sufletul fabricii, unde munca rodeşte în fiecare zi, unde anotimpul recoltelor bogate n-are sfîrşit. Aşa ţi se întîmplă să simţi de pildă în apropierea plat­formei industriale de la Tîrgu Secuiesc, sau în preajma Fabri­cii de cherestea de la Zăbrătău, sau... şi exemplele ar mai putea continua încă, judeţul nostru cunoscînd din plin verti­cala înnoirilor industriale. έn cariera de la Vîrghiş, însă, unde munca înseam­nă o luptă continuă dintre om şi împotriva muntelui, frea­mătul de care vorbeam primeşte alte valenţe, se încarcă cu alte ipostaze, de mit, fluxul magnetic al muncii ademenind deopotrivă om, pămînt şi cer, înălţîndu-se şi învăluind totul asemeni fiorului nespus de plăcut din basmele cu zmei şi Feţi-frumoşi. Ca un amfiteatru, parcă anume tăiat din puterea de-a fi a pămin­­tului, cariera îşi primeşte oaspe­ţii în linişte, munca purtînd aici cu adevărat însemnele unui ritu­al, încîntător spectacol de panto­­mimă. T­îrziul toamnei a ajuns şi la Vîrghiş. Dealurile, lipsi­te de verdeaţa ierbii şi a pădurilor, arată ca nişte spinări de animale preistorice, uriaşe, costelive, căzute în foamea doru­lui de primăvară. Soarele zîm­­beşte amar­­a neputinţă. Cariera însă nu ţine seama că natura şi-a pus o altă mască. Indiferenţa ei înseamnă menţinerea din toate puterile, fie soare, ploaie, cald sau frig, a unui ritm de muncă supe­rior, care să asigure îndeplinirea şi depăşirea exemplară a sarcini­lor de plan şi a angajamentelor. Şi aceasta cu atît mai mult cu cit pe cartea de vizită a sectorului Vîrghiş, stă scris, cu litere de aur depăşirea planului cu peste 34.000 tone de cărbune. D­escătuşat de blestemul ere­lor, care, în zgîrcenia lor de fete bătrîne l-au învă­luit în pămînt şi piatră, stratul de cărbune rabdă supus muşcături­le excavatorului care a pare un dinosaur înviat din morţi. Székely­­ Iosif, excavatoristul, mînuind cu pricepere manetă după manetă, potoleşte foamea benzii transpor­toare ce se furişează ca un şarpe uriaş, de-a lungul car­erei, ca o arteră, purtînd încărcătura grea şi preţioasă, diamantul negru, că­tre o gură de galerie, de unde, o altă bandă îl preia ducîndu-l către silozul sub care vagoanele C.F.I. aşteaptă veşnic nerăbdătoa­re. La dozator, Bogdan Francisc şi Andreica Emeric, urmăresc a­­tenţi ca începutul de drum al cărbunelui să fie cum s-ar zice „într-un ceas bun“. P­e treapta de sus a carierei, in partea nordică, alt exca­vator, care ascultă de Ben­­cza Ştefan, execută descoperta. Una după alta, autocamioanele, între care cele stăpînite de Nagy Árpád şi Moise Nicolae, trec lin­gă excavator, aşteaptă cîteva cli­pe pînă ce sînt încărcate şi, gîfî­­ind sub greutatea pămîntului, se îndreaptă spre haldă. Pînă să a­­jungi la stratul de cărbune, tre­buie evacuaţi mii, zeci de mii de metri cu­bi de pămînt. Zilnic exca­vatoarele dislocă 1500 tone de cărbune şi peste 2 000 metri cubi de steril. Şi pentru ca spectacolul să fie deplin, ca un regizor, buldo­zeristul Farcaş Alexandru, nu mai pridideşte să creeze condiţii cu­ RADU SELEJAN (Continuare în pag. a 3-a)­ la peisajul industrial al Intorsurii Buzăului se înscrie și Fabrica de lăzi care produce 9000 de furnituri pe zi. Vremea bună ne favorizează Să dinamizăm ritmul arăturilor şi al însămînţărilor de toamnă Avem condiţii optime de inten­sificare a ritmului de pregătire a recoltei, anului viitor. Timpul ne favorizează. Recoltarea cartofilor s-a terminat în cea mai mare par­te­ şi astfel, tractoarele pot fi uti­lizate din ce în ce mai mult la e­­fectuarea arăturilor şi însămînţă­rilor de toamnă. In aceste zile tre­buie doar să dăm dovadă de un înalt simţ gospodăresc. Pînă în seara zilei de 30 octom­brie a.c. realizările mecanizatori­lor şi cooperatorilor din judeţul nostru se prezentau astfel : teren pregătit — 72,7 la sută, însămîn­­ţări total — 70,5 la sută, din care grîu-secară — 82,1 la sută. Se re­marcă­­ o apreciată intensificare a vitezei de lucru. In ultimele patru zile s-au efectuat în medie zilnic 550 ha. pregătiri de teren şi 580 ha. însămînţări. Un mare număr de unităţi cooperatiste au terminat cultivarea griului de toamnă. Prin­tre ele : Catalina, Chichiş, Chilieni, Ilieni, Lemnia, Mereni, Moacşa, Păpăuţi, Sîntionlunca, Tg. Secuiesc, sau se apropie de finişul acestei l­u­­­crări . Băţanii Mari, Estelnic, Ghe­­linţa, Lisnău, Lunga, Ozun, Reci, Sf. Gheorghe şi Valea Grişului. C.A.P. Lisnău, din totalul însămin­­ţărilor de toamnă nu mai are de efectuat decit 25 ha. La fel la C.A.P. Estelnic 20 ha., Bicsad 20 ha. şi Păpăuţi 20 ha. La adresa acestor unităţi cooperatiste frunta­şe nu putem avea decit cuvinte de laudă. Mecanizatorii şi-au făcut din plin datoria, muncind şi în timpul nopţii. Nu se poate vorbi însă pretutin­deni de o preocupare atentă din partea consiliului de conducere şi a secţiilor de mecanizare în ce priveşte folosirea judicioasă a tim­pului şi a maşinilor disponibile în vederea grăbirii terminării lucră­rilor agricole de toamnă în cele mai bune condiţiuni. O astfel de situaţie se prezintă la C.A.P. Bră­duţi, care are în plan însămînţa­­rea a 800 ha., din care a realizat doar 390 ha. La C.A.P. Malnaş a nu însămînţat 95 ha. din 160 ha. Deci, plan mic, realizări la fel de mici. Sub un procent de 50 la sută se află şi unităţile­­cooperatiste din Belin, Aita Mare, Cernat, Petri­­ceni etc. Şi în aceste cazuri consilii­lor de conducere din amintitele u­­nităţi cooperatiste le revine obli­gaţia luării unor măsuri concrete de sporire a vitezei de lucru la în­­sămînţările de toamnă. Aceasta presupune în primul rînd, gră­birea eliberării terenurilor, în ••.pe­cial ale celor ocupate de cartofi şi o mai bună utilizare a tractoa­relor şi maşinilor agricole. Este ştiut că fiecare oră pierdută are repercusiuni asupra volumului producţiei cerealiere a anului viitor. Din această cauză repartizarea zil­nică trebuie să se facă în aşa fel incit fiecărui tractor să i se asi­gure o perioadă de lucru corespun­zătoare folosirii la maximum a zi­­lei-lumină. In acelaşi timp, să fie respectată indicaţia Direcţiei agri­cole judeţene şi U.J.C.A.P. cu pri­vire la o operativă deplasare a tractoarelor spre acele unităţi coo­peratiste care au ce să le dea de lucru. E o sarcină ce rrgvine între­prinderilor de mecanizare a agri­culturii ca şi inginerilor şefi din cooperativele agricole de produc­ţie, direct­ răspunzători de realiza­rea planului de producţie a secţii­lor de mecanizare. TEODOR PARLEAI /k ZI PROLETARI DIN TOATE TARILE UNITI-VA ! VâNTURILOR Poluarea aerului şi a­­pei, zgomotul, reziduuri­le radioactive, aglomera­ţiile urbanistice, crimi­nalitatea — iată­ cîteva fenomene care amenin­ţă în perspectivă socie­tatea în ţările puternic industrializate ale lumii apusene. Numeroşi oa­meni de ştiinţă trag sem­nalul de alarmă şi cau­tă soluţii care să pună­ la adăpost viitoarele ge­neraţii. MOR­PINII DE PE VIA APPIA Revista americană „Time“ relata recent că, în prima săptămînă a lunii septembrie, mari­le centre urbane de pe glob erau înecate într-o atmosferă viciată. In Statele Unite, aerul po­luat a cuprins întreaga coastă a Atlantiadul de (Continuare în pag. a 4-a) „SOCIETA­TEA SINUCIGAȘĂ i­ I­I Aur cîntător ! Cîndva, abia sosit pe un mare şantier cuprins de febra creşterilor, un excavatorist tînăr, cu obrazul ars de arşiţă şi vînt, surprinzîndu-mi, poate, privirea admirativă în care cu­prindeam colosul cu zgomot sacadat şi pătrunzător, braţul său uriaş descriind, cu cupa arcuri largi pe cer, mi-a strigat prie­tenos de la înălţimea ferestrei cabinei de comandă : — E aur cîntător... Nu mi-am dat seama imediat de semnificaţia cuvintelor sale. Evidentă, surprinzător de caldă, a fost afecţiunea cu care le-a rostit...’ Abia mai tî­r­ziu m-am­ edificat asupra înţelesului adînc al sintagmei sui-generis „aur-cîntător“ ... Gîndul din rîndurile de mai jos s-a vrut împărtăşit sub lumina acestei me­tafore . .. T. MORAR (Continuare în pag. a 3-a) Am intilnit paznici la datorie Cu cîteva zile în urmă am primit de la Boroşneul Mare o scrisoare „anonimă“ în care ni se­ cerea să relatăm în „amănunte“ despre activitatea paznicilor şi din alte locuri ale judeţului nostru Iată, că sîntem în măsură să va satis­facem dorinţa, de data aceasta, „drumeţind“ prin noapte, pe poteci de munte, prin comunele din In­­torsura Buzăului, bvnd frigid se aşterne ca la el acasă, mînînd oa­menii spre gurile­ sobei.­ Primul po­pas l-am făcut la Barcani, la bu­fet. Era luni. Bufetul, închis. Aici geamul era spart, legat doar cu o sîrmă, înăuntru fel de fel de bu­nătăţi, care mai de care făcîndu-ne cu ochiul. Dar nu eram flămînzi. Magazia, neasigurată. De altfel cine s-ar fi aşteptat la asemenea vizitatori „întîrziaţi“ ? Afară, re­zemate de peretele mucegăit al ma­gaziei, cîteva sobe de aragaz. Le putem încărca, sau le pune în „funcţiune“ ca să ne încâl­zim pentru întîlnirile viitoare. Dar, fiind la începutul drumului, le-am lăsat în paza „liniştei“ şi am ple­cat, tocmai la Consiliul popular comunal, unde paznicii Ion şi Du­mitru Neagu, se cuibăreau lingă sobă. Şi aşa trebuia să fie cineva la consiliu în locul tovarășului Va­sile Dogaru­, care nu venise însă la „datorie“. L-am așteptat. Am intrat în sala de sport... unde se putea juca în toată regula o partidă de tenis de masă. Erau patru: sergen­tul major Nicolae Moldovan, Ro­mulus Bocîrnea, contabil șef la Intorsura Buzăului — Nicolae Bu­­larea, şoferul şi... reporterul. Dar partida n-a avut loc pentru că la contabilitate uşa era des­chisă şi ni s-a „prins“ o maşină de scris „Consul“ că e lăsată, pe ma­să, , să înfrunte frigul din interior. Nu i-am putut îndeplini dorinţa — n-am găsit unde să o închidem. In sertarele deschise încărcate doldora cu acte oficiale şi borde­­rouri (cu data de 26.X. 1970) n-a încăput. Ne-a părut rău. Am „ru­­gat-o“ să-i transmită tovarăşului contabil Ion Tudor şi­ casieriţe­lor, că le-am lăsat actele in ordine, le-am aranjat frumos, le-am închis sertarele, aşa, ca să fie închise pînă dimineaţa, că­­ e­­rau actele consiliului şi remizierei. Nu de altceva dar să se ştie că a „umblat“ cineva la ele, le-a ascul­tat „plîngerile“, le-a „încurajat“ că omul de serviciu, trebuie să sosească din ■ moment în moment, că nu se poate lăsa totul deschis la voia întîmplării. Șoferul a vrut ION MĂRGINEANU (Continuare în pag. a 3-a)­ ­ ! Contracte pentru produse alimentare Pentru asigurarea fondului de marfă pe anul 1971, O.C.L. mixt Sfîntu Gheorghe a în­cheiat zilele acestea contracte de achiziţii cu cîteva dintre unităţile furnizoare din jude­ţul Constanţa, pentru produ­se alimentare. Contractele sunt încheiate pentru produ­se zaharoase, biscuiţi, conser­ve de carne, paste făinoase, conserve de legume ..şi fructe. Săptămîna aceasta urmează să fie încheiate contracte pentru achiziţionarea unor­ produse lactate, brînzeturi, vinuri, rachiuri, tutun etc. A. MURT­E­AN |­ a////////////////////////////////////////^ //H«//ZOT/////////////////////«­/rf în pagina a 2-a Cadran cultural ...şi carul de foc urca harnic prin Valea Zânelor, spre co­drii de aur şi argint ai Coman­­dăului ... Foto : A. BARTHA In faza de lucru un descarcator mecanic La U.E.I.L. Intorsura Buză­ului, noţiunea de mecanizare se află în permanentă con­cretizare. In prezent, se află în faza de lucru — la secţia Zăbrătău — realizarea unui descărcător­­ mecanic. Folosi­rea acestuia, va permite eco­nomii de manoperă echiva­­lând cu munca a 4—5 munci­tori și reducerea cheltuielilor de manipulare cu 1—2 lei la fiecare metru cub masă lem­­­­noasă. CLUB AL TINERETULUI LA BARAOLT Ieri, s-a deschis la Bara­­olt • Clubul tineretului , din programul pentru această seară de­­început a amintitei instituții, am spicuit următoa­rele activităţi : în afară de muzică şi dans, pentru destin­derea tinerilor oameni ai muncii, utecişti români­­şi maghiari, se vor recita ver­suri şi va avea loc un inte­resant concurs „Cine ştie, câştigă“ dotat cu premii. Cele zece întrebări ale concursului nu vizează o temă anume, și aceasta, credem, va conferi o mai mare atractivitate serii. __________| Sezonul rece şi avatarurile aprovizionării muncitorilor forestieri „AVEM, dar... lipseşte !“ CIND GESTIONARII SE GRĂBESC... ÎNCET TOVARĂŞI DE LA U.J.C.C., SUNTEŢI PE „RECEPŢIE“ Zilele acestea intrăm în cea d­e-a treia lună din actualul an forestier, deci putem spune că ne aflăm în plină campanie... forestieră. Dar nu despre mersul producţiei ne-am propus să vorbim aici.. Subiectul abordat se referă la modul în ca­re s-a înfăptuit pînă la această oră aprovizionarea magazinelor ce de­servesc muncitorii forestieri, maga­zine ce se cifrează la 33 pe în­treaga rază a judeţului nostru, şi care ar trebui, cel puţin d­in punct de vedere teoretic, să reprezinte nişte unităţi-etalon din toate punc­tele de vedere , să fie bine apro­vizionate, cu sortimente specifice, diversificate, ce sunt solicitate în mod deosebit de către forestieri. Concluziile desprinse în urma a­­cestei acţiuni de control, între­prinse de către Inspectoratul co­mercial de stat al judeţului în co­laborare cu Consiliul judeţean al sindicatelor, Direcţia comercială, U.J.C.C. şi I.J.V.L.P. contrazic in bună măsură principiile teoretice enunţate mai înainte. Aceasta pen­tru că pretutindeni, în afara unor mici excepţii pe ici, pe colo, s-au înregistrat aceleaşi deficienţe, al unei , atotcuprinzătoare nepăsări, venite din partea gestionarilor res­pectivelor magazine, precum şi din partea preşedinţilor cooperative­lor de consum ce le patro­nează. Ce explicaţii ni se pot da, privitoare la penuria din rafturile magazinelor a unor sortimente foarte căutate de forestieri ca : slănină afumată şi sărată, costiţă afumată, toate sortimentele de pas­te făinoase şi de brînzeturi fermen­tate, oţet, ceai (!), aşa cum am în­­tilnit la magazinul forestier din comuna Zăbala, unde funcţionează ca gestionară Elena Burnichi ? Dar slaba aprovizionare întîlnită la Ză­bala, nu are un caracter de unicat. Aspecte similare vom găsi şi la alte unităţi din bazinul Covasna , Păpăuţi, Comandău, cu punctele ANCHETA NOASTRĂ Giveş şi Mica, Zagon ş.a. In ba­zinul Breţcu au fost controlate ma­gazinele forestiere de la gurile de exploatare Oituz, Caraslău, Lepşa, Donath, înregistrîndu-se şi aici nu­meroase... absenţe : untură, mălai, conserve de carne de porc, griş, făină intermediară etc. Nici în bazinul Intorsurii Buzăului, si­tuaţia nu este mai strălucită. Şi de aici lipsesc multe­­ sorti­mente, începînd cu banala un­soare pentru bocanci (Urlătoarea şi Tîrsa) şi terminînd cu margarina, untura, peştele sărat, sucul de ro­şii etc. (Bota şi Mercu). De fapt la Metcu, funcţiona înainte şi o can­tină pentru muncitorii ce lucrau la fasonat, dar care, în prezent, poate oferi doar... lacăte pe uşi, urmînd ca forestierii să-şi cumpere alimente de la magazinul cu pri­cina, care, s-a văzut mai sus­, este aprovizionat aşa cum este ! O altă lacună, în acest parchet forestier o constituie faptul, că la nici un magazin n-am întîlnit măcar aşa „de sămânţă“ vorba-ceea, car­tofi, ceapă, varză, zarzavaturi, precum şi alte legume, trebuin­cioase consumatorului curent. Şi aspectele critice nu se opres­c aici. Astfel, dacă în alte părţi­­lipseşte brînza (şi aceasta datorită unei de­xW * ' . V fectuoase aprovizionari), apoi , la magazinul forestier din oraşul Baraolt — gestionar Andrei Gali — ea se depreciază. Organele de con­trol au găsit în acest magazin, bine pusă la păstrare, o cantitate de 25 kg. brînză telemea de vacă, ce îşi modificase proprietăţile organo­­leptice. Şi fiindcă A.G., a ţinut parcă să demonstreze că degrada­rea brînzei n-a fost un accident, s-au mai descoperit două kilograme de dragouri de ciocolată ce aveau crema mucegăită ! Halal gestionar.. Cu prilejul controlului s-a mai constatat, tot ca o notă generală, că deficienţe la magazinele fores­tiere sunt nu numai la capitolul a­­provizionării. Pînă la data apari­ţiei acestor rînduri, în unităţile din toate parchetele se însilozează pentru iarnă o cantitate foarte mică de cartofi, ceapă, varză, fa­sole uscată, rădăcinoase, murături (vezi magazinele din Breţcu, Oi­tuz, Poiana Sărată, Lepşa, Tîrsa, Bota, Micfalău, Bicsad etc., etc.). Ba,mai mult. Bordeiele în care ur­mează să se facă însilozarea sunt, în parte , degradate, neamenajate ori complet deteriorate. Altele sunt abia în construcţie, aşa cum este cazul unităţilor din Comandău, Gives, Donath, Lepşa. Oare­ ce se­ aşteaptă ? Venirea intr-adevăr a zăpezii şi a gerului ? De ce la unele magazine treaba merge bine? Cum de unii gestio­nari, ex. : Keresztes Tibor (Turia) Bálint Vilmos (Cormoş­­ — Bara­olt), ori preşedinţii unor coopera­tive de consum, dintre care am pu­tea să-i menţionăm la loc de cinste: pe Finna Gábor (Sînzieni) sau pe Téglás Andrei (Malnaş),­­ pot să se preocupe de toate ? Pentru că alţii nu le urmează pilda, mulţumin­­du-se doar să le înregistreze stră­daniile cu... răceală ? Poate că spiritul de iniţiativă al gestionarilor Victor Bularca (Tîr­­sa),­ Iulian Neagoe­ (Bota), Ludovic Danes (Cernát), Esztera Dénes (Cor­moş 2 — Baraolt), sancţionaţi con­travenţional­ de către organele de control cu prilejul raidului, se va „dezgheţa“ în sfîrşit, acum în ulti­mul ceas înainte de venirea ier­nii... Ce ziceţi tovarăşi de la U.J.C.C., se poate ? HORIA C. DELIU :

Next