Cuvîntul Nou, decembrie 1970 (Anul 3, nr. 188-214)

1970-12-01 / nr. 188

Primele şarje de amidon au con­semnat apariţia pe harta judeţului Covasna a unui nou şi modern o­­biectiv industrial : Fabrica de ami­don din Tîrgu Secuiesc. în coloa­nele presei au apărut primele in­formaţii, elogii aduse constructo­rilor, primele consemnări ale iz­­bînzii. Iar peste cîteva luni de zi­le, acest­ început de creaţie va in­­tra în cotidian, în obişnuit. Oa­menii vor vorbi despre producţia acestei fabrici, despre frumuseţea ei şi a muncitorilor de acolo, ca despre­­ un lucru simplu, obişnuit. Reporterii vor scrie despre izbînzi şi­ visuri, despre împliniri şi datine, despre oamenii care hotărăsc soar­ta producţiei. Dar, întotdeauna va rămîne o doză de­ inedit, de legendă necu­noscută în totalitatea sa. Aerul va păstra gesturile începutului, primele cuvinte, o anumită febră care caracterizează primii paşi. Şi ca intr-o străveche legendă, zarea care a văzut omul proiectat în toa­tă monumentalitatea sa, statuar, făurindu-şi propriul destin, s■a păstra urmele unei poezii aparte, mereu pură şi frumoasă. După probele mecanice şi tehno­logice, primele cantităţi de ami­don au devenit deja producţie cu­rentă. Fluxul tehnologic a dobîn­ însemnări de reporter orele începutului din continuitate. Munca şi-a do­­bîndit un ritm, o personalitate. In­stalaţiile vor atinge nu peste mult timp parametrii proiectaţi. Con­strucţia s-a terminat. Oamenii care au construit fabrica se vor muta pe alt şantier, în alt oraş al ţării, unde vor ridica alte siluete de be­ton şi metal, unde-şi vor aduce a­­portul la edificarea altor fabrici, altor obiective economice. Şi zilele de febră care s-au consumat acolo, la marginea oraşului Tîrgu Secu­iesc pe locul unde se ridică impu­nătoare cea mai modernă fabrică de amidon din Europa,­­ vor intra în legendă, în biografiile construc­torilor, în viaţa lor. Acolo s-au născut, visuri şi pasiuni, s-au îm­plinit destine. Acel început va rămîne în memoria noastră, ca o frumoasă amintire, ca o poezie trăită. Căci el a fost un act de construcţie şi de creaţie în acelaşi timp, aşa cum sînt toate faptele o­­mului contemporan, a omului care construind se desăvîrşeşte, se depă­şeşte necontenit. ★ Soarele urca spre cerul amiezei cînd am vizitat fabrica. Era în ziua care premergea darea în funcţiune a unităţii. Ritmul, trepidanţa, fe­­brilitatea gesturilor, aveau o dis­tincţie deosebită. A doua zi trebuia să înceapă producţia. Oamenii se încrucişau în drumuri scurte, pre­cise, printre instalaţii şi agregate. In­ curtea fabricii am cunoscut pe unul dintre cei care au lucrat acolo, pe şantier , şeful de echipă Ştefan Apetrei. Desăvîrșea ultimele lucrări GEORGE BOITOR (Continuare în pag a 3-a) PROLETARI DIN TOATE ŢARII E UNIŢI VA ! Organ al Comitetului judeţean Covasna al P.C.R. şi al Consiliului popular judeţean Anul III Nr. 188 MARŢI, 1 decembrie 1970 4 pagini 30 bani Pe marginea expunerii tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU la şedinţa de lucru de la C.C. al P.C.R.din 23 noiembrie 1970, cu privire la îmbunătăţirea organizării, planificării şi conducerii agriculturii Un îndemn mobilizator, puternic pentru lucrătorii ogoarelor DOMINIC SZÁSZ, secretar al Comitetului judeţean de partid Expunerea secretarului general al P.G.R., tova­răşul Nicolae Ceauşescu, la şedinţa de lucru de la C.C. al P.C.R., din 23 noiembrie 1970, cu pri­vire la îmbunătăţirea organizării, planificării şi conducerii agriculturii, se înscrie în contextul programului partidului de dezvoltare şi de mo­dernizare a agriculturii, ramură principală a eco­nomiei naţionale. Prin relaţiile noi de producţie şi formele de­ or­ganizare care s-au statornicit în urma cooperati­vizării agriculturii, avînd condiţii naturale favo­rabile şi o bază materială corespunzătoare, (Continuare în pag. a 2-a) Reorganizarea I. M. A., o necesitate reală a producţiei In expunerea tovarăşului Nicolae Ceauşescu, la şedinţa de lucru de la C.C. al P.C.R., din 23 noiembrie 1970, cu privire la îmbunătăţirea organizării plani­ficării şi conducerii agriculturii, o importanţă de prim ordin , se acordă reorganizării întreprinderi­lor de mecanizare a agriculturii. Aşa cum se ara­tă în expunere, pentru folosirea mai raţională a­ ba­zei tehnice, cu care este dotată agricultura, pentru utilizarea coordonată şi unitară a mijloacelor me­canice şi pentru creşterea răspunderii întreprinde­rilor de mecanizare în întreaga desfăşurare a ac­tivităţii de producţie, este necesar ca acestea să fie legate în mod direct de cooperativele agricole. Rea­lizarea acestui deziderat prin crearea unui număr mai mare de întreprinderi de mecanizare­ este ca­lea cea mai sigură, care prezintă avantaje mul­­tipie pentru producţia agricolă. Ing. GHEORGHE MĂGĂRIE directorul I.M.A. Sf. Gheorghe (Continuare în pag. a 2-a) yw////////wr///OT///j,'/////w/«/W//////////w//////w///////«///w«/H////e TELEGRAMĂ CĂTRE, Comitetul Central al Partidului Comunist Român, tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU, secretar general al Partidului Comunist Român BUCUREŞTI IUBITE TOVARĂŞE NICOLAE CEAUŞESCU, Noi, învăţătorii, elevii de ieri şi de astăzi, părinţii, toţi locui­torii din comuna Catalina, judeţul Covasna, cu ocazia aniversării a 300 de­­ari de existenţă a şcolii noastre, ne exprimăm recunoştinţa­­ şi preţuirea faţă de conducătorii de partid şi de stat, faţă de Dv. personal, scumpe tovarăşe Nicolae Ceauşescu. Vă mulţumim pentru grija deosebită pe care o acordaţi dezvoltării instituţiilor de învăţă­­mînt, în scopul realizării sarcinilor trasate de Congresul al X-lea al partidului, în vederea făuririi societăţii socialiste multilateral dez­voltate. Această aniversare este încă o dovadă a sprijinului acordat de partidul nostru în valorificarea tradiţiilor progresiste ale naţionalită­ţilor conlocuitoare şi în asigurarea dezvoltării permanente a culturii acestora. In anii de după eliberarea patriei noastre, şcoala din Catalina, ca toate şcolile din ţară, s-a dezvoltat, atît în ceea ce priveşte baza materială, cit şi în perfecţionarea procesului instructiv-educativ. Ală­turi de şcoala veche s-au construit, cinci săli de clasă, un laborator bine înzestrat şi o bază sportivă, care stau la dispoziţia copiilor. Asigurăr­i Comitetul Central al Partidului Comunist Român, per­sonal pe Dv. mult stimate tovarăşe Nicolae Ceauşescu, că vom munci neobosiţi pentru educarea generaţiilor noi în spiritul dragostei nemăr­ginite faţă de partid şi patrie, în lumina măreţelor sarcini trasate de Congresul al X-lea al P.C.R., pentru a întimpina cu noi succese ma­rele eveniment, semicentenarul creării partidului, contribuind astfel la înflorirea continuă a scumpei noastre patrii — Republica Socia­listă România, Catalina 29 noiembrie 1970. Cadrele didactice, elevii şi comitetul de părinţi al Şcolii generale din Catalina Instalația­ de concentrare de la Fabrica de amidon din Tîrgu Secuiesc. „SECRETUL" . PERFORMANŢE Zilele trecute Fabrica de confecţii din Tîrgu Secuiesc a încheiat un con­tract cu Libia pentru livrarea a 40 000 bucăţi pantaloni. Termenul de livra­re era 20 decembrie a.c. Conform ve­chiului flux tehnologic, contractul nu putea fi onorat decît în proporţie de 70 la sută. Pentru respectarea terme­nului de livrare era necesară reorga­nizarea întregului flux tehnologic, ac­ţiune realizată într-un timp record de Costică Stoenescu şeful serviciului teh­nic, prin mecanizarea a două opera­ţii principale — prin suplimentarea operaţiilor mai importante şi mai com­plexe ca execuţie pentru asigurarea unei viteze de lucru mărite, prin creşterea numărului utilajelor şi a per­sonalului direct etc. Toate aceste mă­suri rezolvate la timp din resurse lo­cale n-au impietat cu nimic produc­ţia celorlalte secţii ale întreprinderii. De la 1500 pantaloni pe zi, în con­diţiile vechiului flux tehnologic, după reorganizarea acestuia, producţia sec­ţiei respective a crescut la 2500 bu­căţi pe zi.­­ însuşirea acestui plan de măsuri a fost realizată, cu o mare operativi­tate, în numai 10 ore. Verificat şi a­­probat de colectivul de conducere al întreprinderii, el a fost transpus în practică sîmbătă, 28 noiembrie a.c. la ora 5,00. Pînă la ora 13, zece mă­suri din 12 cîte cuprindea planul, s-au realizat fără dificultate. In condiţiile acestei îmbunătăţiri a procesului de producţie, contractul cu Libia va putea fi onorat cu 5 zile î­­nainte de termen. A. MUREŞ­AN în pagina a 2-a SPORT PREZENŢE FAMILIARE In acest an de învăţămînt peste 50 de absolvenţi ai institutelor de învăţămînt superior au fost repar­tizaţi în diferite şcoli ale judeţu­lui nostru. Li s-a făcut atunci, în prima lor zi de „prezentare la post“ o primire festivă la Casa agrono­mului din­­Arcuş , o atmosferă ge­nerală de entuziasm şi nelinişte în­trebătoare stăpînea adunarea căci, încă impresiile nu se diferenţiase­­ră pe deplin şi apoi erau la­­primul şi cel mai important pas al lor in viaţă ; veniseră aici cu încrederea lor tinerească în viitor şi în pute­rile lor, cu dorinţa de a-şi împlini personalitatea lor creatoare, cu gîndul intim de a deveni fiecare educatorul desăvîrşit. A­ trecut de atunci cîtva­­ timp de muncă, la ca­tedră. I-am cunoscut pe cîţiva din­tre ei, mai siguri, mai maturi, pre­ocupaţi de activitatea lor, prezenţe armonioase şi familiare la locul lor de muncă, aşa mi-au apărut : Bu­cura Petrovan, Gabriela Garcea, profesoare la Liceul din Covasna, Ladislau Vinceffi, profesor la Şcoa­la generală­ din Zagon. Împreună cu ceilalţi tineri profesori ai jude­ţului nostru ei au reuşit să se in­tegreze în munca productivă, să respire pulsul rapid, cu ample re­zonanţe al zilelor noastre. Le-a fost uşor ? Bucura Petrovan : Au fost mai „grele“ gîndurile pe care mi le fă­ceam înainte de a mă prezenta la post. „Cum e orăşelul“ ? „Ce vei face“ ? „în ce colectiv voi nime­ri“ ? „Va fi desigur un colectiv distant, antipatic „încuiat“, direc­torii excesiv de severi, etc. etc.“ Toate aceste presupuneri care le A. C. (Continuare în pag. a 2-a) ... AST­AZI E O ZI MARE Grăbeam spre căminul cultural din Catalina, unde avea loc aniver­sarea a 300 de ani de existenţă a Şcolii generale de aici, vociferări, oameni grăbiţi, mai tineri ori vîrst­­nici, unii îmbrăcaţi în pitoreştile costume populare, animaţia şi at­mosfera cu acel „ce“ deosebit care vorbeşte şi precede­­ evenimentele insufleţitoare din viaţa oricărui sat, traducea o mare participare şi ataşare afectivă. Simulînd neştiin­ţa, m-am apropiat de un grup de săteni, cerînd lămuriri. • He-hei, se vede că nu sînteţi de pe aici ; şcoala noastră împlineş­te 300 de ani, înţelegeţi, 300 de ani... Noi suntem­ din satul Mărtineni... pe vremuri am învăţat aici şi-am ve­nit s-o felicităm; altă apă curgea pe atunci la moară, dar înlătur a­­ceste aduceri aminte, căci as­tăzi e o zi mare... M-am convins de acest fapt cînd, o sală arhiplină, asculta, sorbea a­­proape, cuvintele tovarăşilor din prezidiu : Carol Sántha, vicepreşe­dinte al Consiliului popular jude­ţean, Francisc Izsák, inspector ge­neral al Inspectoratului şcolar ju­deţean, Ernest Zakariás, directorul şcolii, Ludovic Kiss, directorul Li­ceului din Tg. Secuiesc, cadre şi foste cadre didactice, elevi şi foşti elevi. Se vorbea aici de o evoluţie anevoioasă şi trudnică pe care a ţi­vut-o şcoala lor, de zelul unor das­căli, de ajutorul unor localnici, erau amintiţi, traversînd genera­ţiile, foşti elevi, deveniţi mîndrie a satului. Cei prezenţi la festivităţi au adre­sat o telegramă Comitetului Cen­tral al P.C.R., tovarăşului Nicolae Ceau­şescu — imn de recunoştinţă şi angajament, în acelaşi timp, pen­tru minunatele condiţii care s-au creat desfăşurării activităţii de in­struire şi educare a generaţiilor zi­lelor noastre. Şi fiecare se simţea mîndru că a învăţat, ori învaţă în această şcoa­lă, care îşi trăieşte în reţeaua în­­văţămîntului nostru de azi, viaţa de nobilă educatoare în spiritul ce­lor mai înalte idei ale umanismu­lui­ , ale comunismului. Şcolii sărbătorite i-a fost oferit, mai apoi, un remarcabil buchet ar­tistic, din partea formaţiei locale de dansuri populare şi cor, din partea orchestrei şi soliştilor for­maţiei artistice a Şcolii generale din Zăbala ; era, de altfel, ziua o­­magiilor... ANNA COTIE O problemă majoră. CONTRACTAREA FONDULUI DE MARFĂ PENTRU ANUL VIITOR Una din cele mai importante ac­ţiuni în asigurarea fondului de mărfuri destinat aprovizionării populaţiei o constituie elaborarea şi fundamentarea necesarului de mărfuri şi transmiterea acestora în structură la furnizori, prin comen­zile specificative. Organizaţiile şi întreprinderile comerciale de stat şi ale cooperaţiei de consum au sarcina de a elabora, pe baza unei temeinice fundamen­tări, necesarele proprii de mărfuri şi de a participa efectiv la contrac­tarea fondului de marfă cu indus­tria. Pentru asigurarea unei judi­cioase fundamentări a cererilor de mărfuri la nivelul fiecărei între­prinderi şi organizaţii comerciale, trebuie avute în vedere următoa­rele elemente : consumurile pe lo­cuitor din localitatea respectivă, în comparaţie cu nivelul înregistrat pe ţară sau în alte judeţe, perspectiva creşterii veniturilor, schimbările ce intervin în structura populaţiei prin realizarea noilor obiective economi­ce , datele privind evoluţia desface­rilor realizate, tendinţele cererii, volumul şi structura stocurilor exis­tente, nivelul pe care trebuie să-l aibă acestea pentru a asigura con­tinuitatea aprovizionării populaţiei, dezvoltarea construcţiilor de lo­cuinţe, darea în folosinţă a noilor apartamente, ceea ce presupune creşterea cererii pentru bunuri de folosinţă îndelungată, materiale de construcţii şi mobilă, posibilitatea oferirii înlocuitorilor. Prin prisma noilor reglementări în vigoare, în acţiunea de constitu­ire şi contractare a fondului de măr­furi pe anul 1971, atribuţiile orga­nizaţiilor şi întreprinderilor comer­ciale au crescut substanţial. In acest sens, în cadrul măsurilor de simpli­ficare a relaţiilor, nomenclatorul mărfurilor care s-au nominalizat şi defalcat la nivelul Direcţiei comer­ciale judeţene a fost redus de la 87 de produse principale, în acest an, la 15 produse pentru anul 1971. Corelat cu cerinţele prezentate mai sus, cu potenţialul în continuă creştere al industriei bunurilor de consum, fondul de marfă angajat pentru anul 1971 este îmbunătăţit, atît ca volum cit şi ca structură, în comparaţie cu cel din acest an. Un prim argument : la principalele ar­ticole de folosinţă îndelungată s-au asigurat creşteri de 7—40 la sută faţă de anul curent, creşteri carac­terizate printr-o diversificare sorti­mentală, prin ridicarea „ştachetei" calităţii la produsele contractate. Concretizat, acesta înseamnă că la anul 1971 în judeţul nostru vor in­tra cu peste 23,7 la sută mai multe televizoare, într-un sortiment de şase tipuri (faţă de două tipuri în anul curent) şi anume : Venus E 47, Modern E 47, Olimp E 47, Miraj 59, AUREL BIRT, dispecer comercial la Direcţia comercială judeţeană Covasna (Continuare în pag. a 2-a) VtNTURILOR Orice încercare de a e­­numera domeniile de fo­losire a electricităţii în lumea modernă implică un risc ce frizează absur­dul. Deşi, este cert, ni­meni nu foloseşte electri­citate, ci doar roadele ei, sau, să zicem aşa, sub for­mă „prelucrată", expri­mată în lumină, căldură, mişcare etc., ca atare, e­­lectricitatea rămîne as­cunsă simţurilor omului. Există însă la Moscova un centru care foloseşte electricitatea sub formă „crudă“ unde un grup de savanţi se ocupă numai de acest lucru. ... Undeva în vecinăta­tea Volgai, lingă o imensă pădure de mesteceni, nu departe de Moscova, se ridică o antenă uriaşă, „paratrăsnetul“, înconju­rată de un adevărat „cuib“ de figuri ciudate : un tei de berze cu două catalige, fără cioc, roşii, galbene, verzi (li se spune „sepa­ratoare de tensiune“), pă­sări stranii într-un picior („declanşatori aerieni de tensiune“). Şi, deasupra lor, o adevărată ghirlandă de obiecte castanii, sus­pendate de un fir („lan­ţuri de izolatoare“). Un­deva, mai la o parte, câ­teva căsuţe cu acoperiş argintiu — umilite parcă de horele de culori pro­iectate pe cerul senin al Volgai. Iar în faţa lui, grupuri de oameni în ha­late albe privesc nerăb­dători ultimele zvîcniri roşietice ale amurgului in apele Volgai. Şi după ce undele fluviului capătă nuanţe de oţel, iar deasu­pra paratrăsnetului începe să clipocească prima stea, o voce de bărbat pietroa­să începe să numere în difuzor : „.. .Trei, doi, unu­.­.. experiment“. O lu­mină orbitoare alb-porto­­calie înconjoară lanţul de izolatori, iar peste cîteva fracţiuni de secundă, o pîrîitură năprasnică zgu­duie totul în jur, ecoul ei aleargă pierzîndu-se pes­te mestecenii foşnind. Un miros de ars se prelinge în jos, peste oamenii care nu au izbutit încă să-şi ia din faţa ochilor apara­tele de filmat şi fotogra­fiat. Iar după ce vocea din difuzor anunţă că „expe­rimentul s-a terminat“, începe forfota. Toţi alear­gă spre una din căsuţele umile. Şi aici, prin faţa camerelor de developat, se aud, una după alta, în­trebările : — Durează mult ? — Puţină răbdare. Iar cînd operatorul din cabina de developat iese cu oscilograma încă udă, în jurul lui se string toţi, ciorchine. Ce să fie ? Niş­te linii negre sinusoidale curgînd în jos ca nişte rădăcini. — Excepţional, eclato­­rul a funcţionat excepţio­nal, exclamă cineva, ară­­tînd spre una din linii. — Rebeele — la înălţi­me pur şi simplu, se îm­bujorează o tînără. — „Experiment izbutit“, conchide vocea din difu­zor, dar nu mai e o sim­plă voce. E chiar Vasili Fleaghin, responsabilul pentru utilaj şi pentru co­nectarea substanţei la supratensiune. Oscilogra­mele sunt puse la uscat. — Electricitate, aşa,cum este ea. Vezi ? Electrici­tate crudă, nefolosită. A­­flată în drum spre folosire. Forţă, uite-o­­. Calculele încep din nou. Dacă vor izbuti, înseamnă­ că pe viitoarele „căi de transport“ vor fi înlătu­rate numeroase piedici, şi aşa ceva trebuie ştiut bine dinainte, căci se trimit 750.000 volţi curent alter­nativ. Toţi odată, pe fir. Şi... Practic, fire de trans­port pentru 750 KW nu există deocamdată. Exis­tă numai unul, experimen­tal, Konakovo-Moscova, pe o lungime de numai 60 km. Pe parcurs, electrici­tatea este „scoasă“ de pe fir în stare „crudă“, pen­tru a i se studia compor­tarea înainte de a fi trimi­să la drum lung. Aici, la substația „Opîtnaia“, se studiază­­. modul de com­portare a liniei de tensiu­ne supraînaltă la diferite regimuri de funcţionare, L. DUŢA, corespondent Agerpres la Moscova (Continuare în pag. a 4-a„ Electricitate sub formă......crudă“ RAID — ANCHETA SIMBATĂ - 6 ORE pe drumuri publice Sîmbătă seara, am fost invitaţi la un raid întreprins de lucrătorii I.M.J. — Covasna, cu scopul de a surprinde aspecte legate de circu­laţia pe drumurile publice, împre­ună cu echipajul maşinii Dacia 1300, format din locotenentul Vio­rel Cojoc şi sergentul major Petru Hrişcă începînd de la ora 18, timp de 6 ore) am străbătut aproape în­treaga reţea de şosele, ce împîn­­zeşte judeţul nostru. De la bun în­ceput trebuie să menţionăm, că majoritatea conducătorilor auto pe care i-am întîlnit în raidul nostru, respectau cu stricteţe regulile de circulaţie, traseul înscris pe foaia de parcurs şi prezentau autovehi­culele într-o bună stare tehnică. Dar, din păcate, după cum ne-a confirmat şi tov. colonel Rudolf Izsák, comandantul I.M.J. Covasna, unii conducători auto, de multe ori aceiaşi, vechi clienţi ai organelor de circulaţie, nu înţeleg să res­pecte regulile de circulaţie produ­­cînd perturbări ale traficului ru­tier şi uneori accidente care duc la importante pierderi materiale. Asupra acestor aspecte vom insis­ta în raidul-anchetă întreprins. Numai un păhărel! Este binecunoscut ce influenţe nefaste are alcoolul pentru omul de la volan. In raidul nostru, după testele efectuate au fost reţinute 5 permise de conducere, de către organele de miliţie, celor care se aflau într-o stare de „euforie ba­hică“. Vom exemplifica numai două cazuri. T. ADJUDEANU (Continuare în pag. a 3-a)

Next