Cuvîntul Nou, februarie 1971 (Anul 4, nr. 240-263)

1971-02-02 / nr. 240

Fag 2. OGLINDA DEZVOLTĂRII ACCELERATE A ECONOMIEI NOASTRE (Urmare din pag. 1­ a) lui nostru, este creşterea bunăstă­rii oamenilor muncii. Încheierea acţiunii de generalizare a noului sistem de salarizare — salariul real a crescut cu 8 la sută faţă de anul 1969 -- creşterea sumelor alocate de stat pentru acţiuni social-culturale cu 5,5 la sută faţă de anul prece­dent, cele 99.000 de apartamente construite din fondurile statului şi pe bază de credite acordate de stat, sunt numai, o parte din mărturiile preocupărilor permanente, susţinu­te, ale partidului nostru, pentru îm­bunătăţirea necontenită a condiţii­­lor de viaţă ale oamenilor muncii. Consemnînd marile succese do­­bîndite de harnicul nostru popor în anul 1970, Comunicatul menţionea­ză totodată — în spiritul realist, o­­biectiv, al documentelor noastre de partid şi de stat — şi o seamă de dificultăţi şi neajunsuri ce s-au fă­cut simţite în unele domenii de ac­tivitate. Fie că s-au datorat unor factori obiectivi — inundaţii şi ca­lamităţi naturale — fie că au fost provocate de unele imperfecţiuni din activitatea unor întreprinderi şi instituţii, ele fac astăzi obiectul u­­nei analize serioase, atente, pentru ca în noul an 1971 — să fie pe de­plin înlăturate. Ceea ce se desprinde cu pregnan­ţă din lecturarea Comunicatului, es­te ideea că am încheiat un an deo­sebit faţă de alţii — atît prin vo­lumul sarcinilor, cit şi prin com­plexitatea, prin caracteristica lor calitativă. Pentru îndeplinirea lor, întreaga noastră naţiune a depus eforturi mari Rodul acestor efor­turi — marile realizări economice şi sociale — constituie un prilej de mîndrie pentru întregul nostru po­por, un îndemn de a munci mai bine, pentru ca ,în noul an 1971 — să obţinem succese şi mai mari pen­tru a da viaţă luminosului program de dezvoltare a ţării,, adoptat de Congresul al X-lea al P.C.R. •pont TURNEE, TURNEE... funia aceasta capricioasă se joacă cu noi. Ne acordă zile de primăvară, cu soare, făcindu-ne să avem tendin­ţa de a îmbrăca pardesiul, jocurile de pregătire ale fotbaliştilor nu mai au loc pe terenuri albe ci... negre de no­roi, iar jucătorii nu sunt îmbrăcaţi în treninguri, ci în tricouri şi chiloţi. Schiul a fost eliminat din programul lor de antrenament. N-aş vrea să co­besc, dar teamă mi-e că prima etapă a returului, la 14 martie, va avea de suferit din cauza impracticabilităţii terenurilor pe bază de... îngheţ. Iarna este totuşi iarnă şi au înce­put turneele Tradiţionalele turnee. Dibaciul Zacour — impresarul brazi­lian specializat în fotbalul românesc — şi-a făcut apariţia ca de obicei şi două echipe bucureştene (Dinamo şi Rapid), au plecat în America de Sud. Tot ca de obicei. Timp avem, de ce să nu vedem şi noi lumea? Stăm la pla­jă pe Copacabana, bem cu faiul ră­coritoare şi mai facem un fotbal. A­­dicătelea oamenii învaţă. Că „e recep­tivi băieţii“. Turnee, turnee... Folositoare sau nu, rentabile sau nu, ele au loc cu o re­gularitate demnă de o cauză mai bu­nă, în fiecare iarnă, prin aceleaşi părţi de lume, cu aceleaşi echipe. Cum spu­neam, Dinamo şi Rapid s-au dus să mai vadă o dată felul cum sud-ameri­­canii umblă cu „obiectul“, şi, după ce Dinamo a făcut meci­­ul — dintr-o greşeală de telex­ — cu U­niversitario, i-a învins — reconfortant — pe cei de la Vasco da Gama. Rapidul începe turneul la Sao Paulo cu Portuguesa. Bine ar fi ca telexurile să funcţioneze corect. Altfel iar ne-am bucura o zi şi a doua nu. . . Ieşenii lui Mărdărescu au plecat în Africa, după ce au mulţumit frumos Federaţiei pentru încrederea acordată, luîndu-şi şi un solemn angajament de a onora cu rezultate-bombă această încredere. „Vom face tot posibilul, măi tovarăşi, pentru a-i învinge“. (J.T.A. şi Steagul roşu — mai mo­deste — au plecat în Grecia, Atena, Salonic, Pireu, Acropole, citrice, soare, sirlaki, fără probleme de aclimatiza­re... Şi apoi grecii nu sunt fotbalişti răi. In ’69, la ultimul meci din preli­minarii, la Bucureşti, un singur gol le mai trebuia şi... adio Mexic pentru naţionala noastră, adio loc în elita mondială, adio... Angelo ! Steaua şi S. C. Bacău îşi iau zbo­rul spre Iran. Ploieştenii au plecat în Maroc şi Al­­geria. Turnee, turnee... Bune, rele, ele au devenit o realitate prezentă la fiecare început de an. Ar trebui însă o mai mare selectivitate în alegerea oferte­lor. Fotbalul românesc şi-a cucerit de­ja acele galoane care îl îndreptăţesc să decline oferte neavantajoase. Dacă stăm şi ne gîndim, sunt ţări mai apro­piate, cu un fotbal mai dezvoltat, a căror climă este şi în timpul iernii propice practicării jocului cu balonul rotund. Ce-ar fi, zău, ca la anul să citim în ziare: Steaua va juca cu Ca­gliari, sau Petrolul cu Benfica Lisa­bona, sau S. C. Bacău cu Olympique Marseiile, sau „U" Cluj cu Real Ma­drid? Ne-ar crește inima. Si, sînt con­vins că aceste întîlniri ar fi mai folo­sitoare. Insă — se vede — ne mai trebuie un dram de curaj. MARIUS DEAC ie LS ăsta se cîştigător ,NEW YORK­­ (Agerpres). — Te­­nismanul român Ilie Năstase şi-a făcut un debut remarcabil în noul sezon internaţional cîştigînd tur­neul pe teren acoperit „Midlands •International Indoor tennis Cham­pionships“, disputat în localitatea Omaha (statul Nebraska). In fina­lă Ilie Năstase l-a învins în trei seturi cu 6—4, 6—3, 6—1 pe ame­ricanul Cliff Richey care anul tre­cut terminase pe primul loc în ma­rele premiu al Federaţiei interna­­ţonale de tenis. „Românul a ju­cat excelent — transmite cores­pondentul agenţiei Associated Press — el a confirmat că este unul din­tre cei mai buni jucători ai lumiii la ora actuală“. Comentatorii re­amintesc, de asemenea, că Ilie Năs­tase şi-a reînnoit victoria obţinută cu un an în urmă asupra lui Ri­chey în finala turneului de la Sa­lisbury. Proba de dublu bărbaţi a revenit cuplului Clark Graebner (S.U.A.), Thomas Kock (Brazilia) victorios cu 6—4, 4—6, 6—4 în finala cu pe­rechea americană Jim Osborne,­ Jim McManus. Confruntări cu publicul şi repetiţii (Urmare din pag. 1-a a­tacob­. Nici evoluţia brigăzii artis­tice a Căminului cultural din Ciu­­mernic nu poate fi trecută cu ve­derea ; se remarcă munca talen­taţilor interpreţi, în întregime să­teni şi muncitori forestieri, deşi ar fi încă de obiectat, atît în ce pri­veşte calitatea textului, cit şi miş­carea scenică — întîmplătoare, fă­ră o concepţie clară. Nici acele preţiozităţi din text nu aduc vreo notă nouă, ci îngreunează. Brigada Căminului cultural din Păpăuţi, sat aparţinător comunei Zagori, a pre­zentat un text „frumos“, adică fă­ră nici o adresă precisă. Interpre­ţii, între care se întrezăresc şi au­tentice talente, nu au avut ce pre­zenta publicu­lui, lipsa concretului făcînd programul total neintere­­sa­t. Aceleaşi observaţii sunt vala­bile şi la adresa brigăzii artisti­ce a Căminului cultural din Bra­ţe.), precum şi a celei reprezentînd Casa de cultură din Intorsura Bu­zăului. (Ca o concluzie la acest ca­pitol, putem consemna următoare­le : brigăzile artistice de agitaţie sunt spectacole scurte în care se utilizează scheciul, cupletul, mono­logul etc., dar toate trebuie să fie cu maximum de concentrare pe ex­presie, pentru a avea eficienţă. Or, din acest punct de vedere păcă­tuiesc textierii şi regizorii noştri­­ se pierd în consideraţii generale, mişcarea nu este întrebuinţată pen­­tru a sublinia replica, ci este doar întîmplătoare Recitatorii şi montajele literar­­muzicale, sau numai literare, nu­­au avut pondere în concurs , men­ţionăm prezenţa Corneliei Cojoca­­ru şi a Martei Papp de la Casa de cultură din Covasna, precum şi a lui Gheorghe Boriceanu, care s-au distins prin fineţe în inter­pretarea versurilor. Montajul lite­­rar-muzical, prezentat de Căminul cultural din Dobîrlău, a fost şters, neinteresant, poate şi prin făptui că s-a făcut simţită o anume ne­siguranţă pe text, poate şi prin lungimea sa şi, mai ales, prin lip­sa totală de mişcare. Credem că aceste deficienţe, remediate fiind, montajul ar cîştiga în valoare şi, implicit, în priză la public. îna­inte de a încheia această parte, trebuie să mai relevăm şi nota bună de interpretare pe care Etel­ka Pakuts, din Boroşneul Mare, a conferit-o monologului ei. In ceea ce priveşte prezenţa spectacolelor de teatru — aceasta a fost intr-adevăr... prezentă. De la Caragiale, prezentat în limba maghiară de Căminul cultural din Zagon, cu un act­ din „D-ale car­­navalului“, destul de îngrijit, dar cu prea multă şarjă pe aspectul comicului de gestică şi nu de si­tuaţie, la „Buborékok“ de Csiki Gergely, în interpretarea unui co­lectiv al Căminului cultural din Boroşneu — în care nivelul artis­tic a lăsat de dorit, poate şi pen­tru faptul că de la Casa judeţeană a creaţiei populare li s-a oferit prea puţin ajutor metodic — la „Mireasa cu maşină“ a căminului cultural din Dobîrnău, căreia din nou putem să-i reproşăm lipsa de repetiţii, pînă la ultimele două spectacole, pe care am vrea să le discutăm mai pe larg : „Este vino­vată Maria Serafim ?“ de­­s.aure­n­­ţiu Fulga, în interpretarea colec­tivului de artişti ,amatori ai Ca­sei de cultură din Intorsura Bu­zăului şi „Intr-o noapte de toam­nă“ de Ştefan Tita, aparţinînd Că­minului cultural din Barcani. Spectacolul întorsurenilor, care adună artişti de diferite profesii, a fost de un nivel, am putea spu­ne chiar bun, personagiile fiind bine înţelese şi conduse de către regizor (actorul Flavius Constan­­tinescu de la Teatrul Dramatic din Braşov) cu precizie şi nuanţare. Ni s-au părut bune interpretările con­ferite de Aliodor Dogaru (Judecă­torul), Rodica Popica (Maria Sera­fim), Gheorghe Boriceanu (Andrei), uneori de o elegantă fineţe în nu­anţe şi tonuri, Petru Aldea (Pe­tru Serafim) , desigur, nici Dorina Popica (Corina), nici Băiculescu Maria (Elena Dolniceanu) nu au fost în afara personajelor, însă o anume nesiguranţă, un fals melo­dramatic şi-au făcut loc în­­replica lor. Dacă, de pildă, scena dintre mamă şi fiu (Maria şi Andrei) este bine interpretată, ajungîndu-se la acel dramatism care captează aten­ţia, scena din­tre Elena Dolniceanu şi Corina trenează, este nesigură atît în mişcare cit, mai ales, în interpretarea nuanţelor, de deose­bită subtilitate, pe care Laurenţiu Fulga le-a acordat textului. De­corul, avind doar un caracter func­ţional, a slujit diferitelor scene, prin simplitatea sa, prin economia de elemente, care au scos în evi­denţă actorul. Scena de acasă, de la Rudy (Alexandru Stäuble — bi­ne în interpretare), este excelent rezolvată. Un „clenci“ regizorul es­te, de asemenea, notabil , seduce­rea Corinei de către Rudy şi ges­tica, semnificativă, de aducere a ei în pragul păcatului. In general, spectacolul are o notă viabilă, ca­re îl va conduce la succes. Totuşi, trebuie amintit că nu au fost sufi­ciente repetiţiile, aceasta se poa­te constata cu uşurinţă, în special în scenele unde interpreţii sunt la un loc. Un „set“ de zece-douăspre­­zece repetiţii ar duce spectacolul la o notă lăudabilă. Cealaltă piesă de teatru, care ne-a reţinut atenţia a fost cea pre­zentată de Căminul cultural din Barcani : „Intr-o noapte de toam­nă“. O construcţie dramatică sim­plă, dar cu atît mai bine contura­tă, este realizată de un colectiv de trei persoane : Constantin Neagoe, Ion Iaru şi Maria Iaru. Omogen, spectacolul a adus în faţa publicu­lui o dramatică încleştare dintre conştiinţele unor soldaţi care tre­buie să ucidă o comunistă ce a ac­tivat în ilegalitate , deosebit de bi­ne pusă la punct, de acelaşi regi­zor, Flavius Constantinescu, piesa cîştigă atît prin nota de profundă sinceritate a interpreţilor, care se dăruiesc în fiecare moment perso­najelor, cit şi prin simplitatea de­corului, care n-a făcut decît să su­gereze cadrul desfăşurării acţiunii. Constantin Neagoe, cunoscut inter­pret amator, versat în înfruntarea cu publicul, a primit replica lui Ion Iaru în Soldatul tînăr, la fel de bun, deşi, poate, la începutul piesei este dominat de interlocutor, Soldatul în vîrstă. Moartea Solda­tului tînăr, realizată simplu, ca o melodie de vioară, a trezit con­ştiinţa Soldatului în vîrstă, care o lasă pe comunistă să fugă, în loc s-o împuşte. Nici aici repetiţiile nu au fost prea multe, replica nu „curge“ în­totdeauna, ori. Se întîmplă ca in­terpreţii să iasă din personagiu, pentru a reintra doar în momen­tul când intră şi în replică. Ar mai trebui, de asemenea, „lucrat“ cu Maria Iaru, care, deşi se „în­­tîlneşte“ cu personagiul, nu întot­deauna izbuteşte să redea „bărbă­ţia“ de care vorbeşte Soldatul tî­năr, căci, dacă celelalte personagii se caracterizează singure, „Vrăbiu­ţa“ este caracterizată doar prin atitudine şi prin replicile celorlalţi. In încheierea acestor însemnări despre faza judeţeană a Bienalei „I. E. Caragiale“, se poate consem­na că efortul celor peste 130 de in­terpreţi a fost încununat de suc­ces; dar, pentru că nu se ştie de ce, trebuie să existe şi acest dar, n­e întrebăm, de ce, dacă există po­sibilităţi, dacă există talente, se munceşte „în asalt“ ? Căci, peste tot, în măsură mai mare sau mai mică, se simte lipsa de spectacol, de confruntare cu publicul, se sim­te lipsa unu­i suficient număr de repetiţii. Aceasta ar fi şi o aten­ţionare a Comitetului judeţean pen­tru cultură şi artă şi a Casei ju­deţene a creaţiei populare­­ pen­tru a acorda un ajutor mai sub­stanţial formaţiilor artistice. Laborantul Palikti Péter de la illatura Covasna firelor, stabilind umiditatea MEM­E­N­T­O DIACMA BARAOLT CASA DE CULTURA — Fraţii Sa­­roian (ora 20). MARŢI, 2 FEBRUARIE SFÎNTU GHEORGHE „ARTA“ — Femeia să se teamă de bărbat (orele 16, 18, 20, matineu la ora 10). „VASILE ROAITA“ — Vînătorul de căprioare (orele 17, 19). tîrgu secuiesc „8 MAI" — Călătorie în jurul cra­niului meu (orele 16, 18, 20, ma­tineu la ora 10). COVASNA „VICTORIA" — Dacii (orele 18,20). INTORSURA BUZĂULUI CASA DE CULTURA — Străin în casă (ora 19). 10,00—11,00 Teleşcoală. Chimii (cl. a VIII-a). Tema — Stări de agregare a materiei. Posta tele­şcoală va răspunde la scrisorile elevilor despre : — Continuitatea elementului daco-roman la nord de Dunăre în secolele III—IX. Teo­rema lui Pitagora generalizată. Plasma şi aplicaţii ; 18.00 Deschide­rea emisiunii. Ateneu — Emisiu­ne de actualitate muzicală; 18.30 Steaua polară — Cabinet TV de o­­rientare profesională. — Profesiu­nea de operator chimist; 19,15 Cin­cinalul 1966—1970 în cifre şi ima­gini; 19,20 1001 de seri — emisiune pentru cei mici; 19,30 Telejurnalul de seară; 20,00 România ’71 — Azi Judeţul Caraş-Severin; 20,30 Sea­ră de teatru : „Minunata pantofă­­reasă" de E. Gargia Lorca. — Pre­mieră TV. ; 21.25 Suplimentar... astă seară ; 21.45 Festival pe ghea­ţă — înregistrare de la Insel (R.F. a Germaniei). Patinaj artistic. Ba­let pe gheaţă. Fotbal, sărituri şi clovnerii pe gheaţă; 22.35 Telejur­nalul de noapte; 22.45 închiderea emisiunii. Cum va fi vremea? Vremea în răcire uşoară, cu ce­rul mai mult noros. Vor cădea pre­cipitaţii sub formă de lapoviţă şi ninsoare. Vint slab la potrivit din nord-vest. Temperatura în scădere. Meteorolog de serviciu, GHEORGHE MECHEL ■•-'vi-' •SSfi&ii . Mineri din tată în fiu egal organic prin zec­i de ar­tere cu cele 16 localităţi din care pornesc zilnic sute de mineri spre adîncurile abataje­lor, Baraoltul este un oraş nou, es­te o realizare prestigioasă­­a cinci­nalului încheiat. Poposind aici, în această zonă cu vechi tradiţii în ale mineritului, am stat de vorbă cu cîţiva oameni ai „adîncurilor“. Ne-am oprit la casa minerului Francisc Albert, muncitor de frun­te, preşedintele comitetului sindi­cal la mina dată de curînd în ex­ploatare din sectorul Baradlt­est. Chiar de la prima vedere ne sînt oferite destule argumente ca­re să ne convingă că în această ca­să noul şi-a pus amprenta din plin. Camere spaţioase, curate, aranjate cu gust. Ospitalitatea, amabilitatea cu care t­e întîmpină gazdele chiar din prag erează de la bun început o atmosferă, caldă, familiară. Intr­­un cuvînt te face să te simţi „ca acasă“. Din vorbă în vorbă „nenea Feri" începe să se destăinuie, evo­­cînd crâmpeie din munca sa de mi­ner, din viaţa sa de familie . Sunt miner de 20 de ani, ne mărturiseşte acesta. Am lucrat pe la toate exploatările din bazin. Am trecut prin multe, „focuri“ de mine, inundaţii, presiuni excesive; dra­gostea faţă de meseria îndrăgită încă din fragedă tinereţe nu m-a părăsit niciodată. Ştiţi, am fost pre­zent şi la deschiderea minei Bara­­olt-est, unde — de ce să n-o spun — am dat primele „lovituri" de tîrnăcop. — Ce v-ă determinat să alegeţi meseria de miner ? — O bună parte din viaţa mea se confundă cu cea lucrată în mină. Ce poate fi mai frumos decit să munceşti acolo unde îţi dă ghes Inima ! Şi mai este ceva: în fami­lia noastră această profesiune este o tradiţie din tată în fiu, din gene­raţie în generaţie. Tatăl meu a fost miner în Filia, un sat din apropi­erea Baraoltului, eu la fel, iar din trei copii, doi au îmbrăţişat tot a­­ceastă meserie. — Fratele meu şi cu mine (Fran­­cisc Albert-fiul n.n.) am dorit foar­te mult să muncim în mină. Ale­gerea mi se pare firească pentru că este o meserie frumoasă care îţi o­­feră multe satisfacţii, mai ales da­că o profesezi cu dăruire şi pasiune. Şi mai este şi ... tradiţie ... In aceşti cinci ani munca depusă de familia lui Francisc Albert a fost răsplătită din plin, multe vi­suri au devenit realitate, împliniri. — Ne-am construit casă nouă în 1967, povesteşte în­­continuare in­terlocutorul nostru, ne-am cumpărat televizor, mobilă, frigider, maşină de spălat, motocicletă etc. Să ştiţi că în realizarea lor foarte mult m-au ajutat copiii. Pot spune că sunt fericit, că suntem­ cu toţii fericiţi. E şi firesc să fie aşa. Salariul mi­nerului a crescut în anul 1970 cu 40 la sută faţă de 1965, venitul anu­al sporind de la 25.200 de lei la­ 41.460 de lei. Adăugind şi contribu­ţia celor doi copii, venitul global al familiei în anul 1970 s-a ridicat la 84.000 lei. Iată doar cîteva cifre, în­să cu semnificaţii multiple, care re­flectă, în primul rînd, creşterea ve­nitului familiei de mineri, în gene­ral a nivelului de trai al oamenilor muncii. Şi familia lui Albert nu este un caz singular, în marea familie a minerilor. Aici, în Baraolt oriunde ai întoarce privirea te întîmpină noul. In ultimii ani, s-au ridicat nu­meroase case noi, multe familii s-au mutat în blocuri moderne, con­fortabile. Sunt numai cîteva dovezi, dar elocvente, ale bunăstării oame­nilor din această parte a județului. FRANCISC UNGVÁRI a címvo­áton ANUL IV. Nr. 240 M.I.M.G. — C.M.F.N. Cluj întreprinderea Minieră Harghita Miercurea Ciuc Anunţă vacant un post de ŞEF CARIERĂ, în cadrul Întreprinderii Miniere Harghita. Solicitanţii trebuie să îndeplinească următoarele condiţii con­form H.C.M. : — Studii superioare tehnice cu 3 ani vechime în funcţii tehnice; — Diploma fostelor şcoli de subingineri şi 9 ani vechime în funcţii tehnice; — Studii medii conform H.C.M. 1053 1960, cap. II, anexa nr 4 şi 4 ani vechime în funcţii tehnice. Salarizarea în conformitate cu H.C.M. 914/1968. Combinatul chimc Făgăraş angajează imediat: • STRUNGARI • FREZORI, • LĂCĂTUŞI • CAZANGIU • SUDOR • OPERATOR CHIMIST, specialitatea mase plastice • TURNĂTORI Λ MODELOR • MUNCITORI NECALIFICAŢI pentru calificare. Condiţii de salarizare conform H.C.M. nr. 914/1968. Informaţii suplimentare, la serviciul perso­nal al uzinei. Telefon : 17­10, interior 148. întreprinderea pentru produse de balastiere şi cariere Braşov Şoseaua Feldioarei nr. 25 angajează următoarele categorii de muncitori : ♦ lăcătuşi confecţii metalice ♦ mecanici auto ♦ strungari ♦ sudori ♦ muncitori necalificaţi Salarizarea se asigură conform H.C.M. nr. 914/1968. Informaţii la centrala întreprinderii, telefon 2.17.68, interior 25, Braşov. O.C.L. Mixt Sfîntu Gheorghe str. Oltului nr. 6 angajează de urgenţă : — gestionari în sectorul metalo-chimic. — gestionari în alimentaţie publică. — tehnician constructor. Salarizarea se face conform H . M. nr. 914/1968.

Next