Cuvîntul Nou, mai 1971 (Anul 4, nr. 316-341)

1971-05-05 / nr. 319

Pag 3 Mlădiţă a unui arbore tainic şi puternic, tineretul este ca seva dătătoare de viaţă lungă, este certitudinea prezentului pentru viitor. Entuziasm, luciditate, optimism, putere de dă­ruire, receptivitate faţă de tot ce e nou şi valoros — cîteva din trăsăturile ce-l definesc, izvoare ale muncii,­ ale creaţiei în toate domeniile existenţei sociale. Generaţia tînără a zilelor noastre este principalul „bene­ficiar“ al tuturor înfăptuirilor, care dau sens prezentului şi temelie viitorului, este — totodată — unul din făurarii noii „geografii“ materiale şi spirituale a patriei. O dată cu înfiinţarea judeţului Covasna, tineretului de pe aceste meleaguri, alături de toţi ceilalţi oameni ai muncii, i s-au deschis noi căi de afirmare, posibilităţi mult sporite de formare a unei personalităţi puternice, complexe. In şcoli, în fabrici, pe ogoare sau pe șantiere, pretutindeni, tineretul răspunde PREZENT ! Răsadul izbînzilor de mîine Ne-am obişnuit ca, în împre­jurări de mai mică sau mai mare amploare, dînd evenimen­tului o notă festivă şi solemnă, să vedem pionierii. Cînd oaspeţi dragi ne vizitează ţara, oraşul sau comuna, la demonstraţiile festive ale marilor sărbători, în orice moment care marchează bucuria unei împliniri, sărbă­toarea unui succes de micro sau macro-nivel, prezenţa lor e to­nică, emoţionantă şi simbolică. Ii facem martorii izbînzilor noastre, le sădim în suflet as­piraţiile înalte, ambiţia, construc­tivă, le insuflam prin exemplul succesului, dragostea şi preţui­rea roadelor muncii, a făuritori­lor acestor roade. Ne spunem şi suntem­ încredinţaţi că umerii a­­ceştia fragezi vor deveni largi şi puternici, în stare să ridice şi să susţină coloanele înfăptui­rilor viitoare, ne­ mîndrim cu acest răsad răsărit dintr-o să­mînţă sănătoasă într-o cetate a soarelui, aşa cum şi-o visaseră străbunii noştri ; în foşnetul cravatelor lor purpurii auzim zvonul supersonicelor, al furna­lelor şi uzinelor, al „Gloriilor...“ de pe ogoare şi al cîtor altor cuceriri ale ştiinţei şi tehnicii, pe care ei le vor împlini , le auzim deja desfăşurarea largă a aripilor, curcubeul superb al penajului ne orbeşte... închidem pentru, o clipă ochii, ca pentru a ne strivi o lacrimă, noi, gene­raţiile ce depăşim trentagenarul, noi, care la vîrsta lor aveam zborul ciuntit, fără înălţime şi perspectivă, în cîţi dintre noi nu mai stăruie fumul de lumi­nare, glasul poruncitor, spinarea încovoiată, palma crăpată, gus­tul amar al trudei nerăsplătite. ...Amintiri îndepărtate, venite să amplifice şi mai mult bucu­riile muncii noastre de fiecare zi, amintiri risipite în faţa cer­titudinii că avem continuatori de nădejde care să ne apere cu­ceririle de azi şi ale lor de mîine... De aceea, dorim să-i fa­cem martorii realizărilor noas­tre... să-i „oţelim“ în succese... Să auzim glasul chemător al trompetei, să vedem coloana fes­tivă în mers, oprită la porţile fabricilor de confecţii, de şuru­buri sau de amidon din Tîrgu Secuiesc, ori la Fabrica de lăzi din întorsura Buzăului — obiective noi, ce aşteptau tradi­ţionala tăiere a panglicilor inau­gurale, pentru ca puterea lor să ţîşnească năvalnică, să se u­­nească cu alte puteri şi, împreu­nă, să formeze puterea noastră, a oamenilor români, maghiari, germani şi de alte naţionalităţi, înfrăţiţi în muncă şi idealuri, puterea României socialiste. Le auzim mulţumirile şi ele vorbesc despre adînca iubire şi recunoş­tinţă faţă de partid, pe care atît de cald îl numesc „părinte“, să le primim florile şi să le dorim ca mîine să-i vedem în salopetă de lucru aici, sau acolo unde vor fi viitoarele fabrici de echipa­ment de bord pentru autovehi­cule sau de instalaţii pentru a­­coperiri galvanice... Să ne sărbătorească azi, pe noi, cei care aici, la I.M. Căpeni, Tîrgu Secuiesc ori Sfîntu Gheor­­ghe primim diploma de între­prindere evidenţiată pe ramură, a 5-a oară consecutiv, sau dra­pelul de întreprindere fruntaşă şi să le urăm ca mîine ei să fie cei sărbătoriţi, pentru rezultate de zece ori mai mari decit ale noastre. Iar noi, educatorii, să fim şi blînzi şi severi, dar totdeauna drepţi, şi în omuleţul acela doar cu-o şchioapă răsărit deasupra băncii să vedem viitorul om al muncii pe care ni-l cere socie­tatea , să-i potolim setea de-a şti, să-i dăm orizont privirii, să-l facem să vadă şi să simtă harta realizărilor ca rezultat al jertfelor trecutului şi al muncii perseverente de azi. In omul muncii de mîine să avem încre­dere ! Căci în el zac energii ne­bănuite... şi o mare omenie... Vreţi un exemplu ? Nu demult, în cinstea semicentenarului P.C.R., 100 de pionieri din jude­ţul nostru au parcurs pe bicicle­te un traseu turistic în judeţul nostru şi în judeţul Harghita, pentru a cunoaşte frumuseţile făurite de oameni şi natură , 5 zile de pedalare prin zăpadă sau ploaie, urcuş sau coborîş de peste 250 de km., cu popasuri scurte, fiecare dorind să dea dovezi de comportare şi curaj bărbătesc — aprecierea supremă, ca şi deviza competiţiei ciclo­turistice „Floarea prieteniei“. „Ei bine, ne-a spus conducătorul echipajului, copiii aceştia cari nu s-au plîns o clipă cu toate greutăţile şi surprizele pe care le oferă orice încercare de acest gen, copii care nu se cunoşteau pînă atunci, români, maghiari, la despărţire au vărsat torente de lacrimi ; 5 zile i-au solidari­zat şi unii pentru că împreună au fost şi la bine şi la rău“. Un exemplu dintr-o mie... o nestemată sufletească : prietenia şi stima faţă de semenii noştri — cu toţii, semizeii de azi, de mîine, dintotdeauna, ai istoriei. Dar în anul 1968, industria a început cea mai impresionantă ofensivă din istoria acestei aşe­zări. Impresionantă prin „forţa de atac“, prin rapiditatea cu­­ca­re s-a desfăşurat. Intîiul „atac“ l-a dat fabrica de confecţii. Şantierul de con­strucţii, dar mai ales obiectivul economic care a răsărit dintre schele­t detronat vechi „idoli“ ai profesiilor, a înscăunat alţii, pe măsura zilelor noastre. Primului „val“ i-a urmat al doilea — fabrica de şuruburi­­ şi, aproape concomitent, al trei­lea — fabrica de amidon. — Mă bucur că Tîrgu Secu­iesc se „îmbogăţeşte“ în oameni şi fabrici noi — ne spune Iuliu Bencze, secretarul comitetului orăşenesc U.T.C. Trebuie să ştiţi că organizaţia noastră de tineret a crescut, numeric, foarte mult, sunt şi utilaje dintre cele mai moderne. — înainte am lucrat la Sfîntu Gheorghe, ca ţesătoare la „Oltul“ — ne mărturiseşte Maria Dora Dragomir. Fiind din Oj­­dula, cînd am văzut că mă pot apropia de părinţi, n-am prege­tat să mă recalific, pentru a de­veni confecţioneră. Sînt mulţu­mită aici. Acum, împreună cu alte cîteva sute de fete, urmez și un curs de ridicare a cali­ficării. Sîntem deja un colectiv de muncă bine închegat. Discu­tăm între noi, fetele, despre fe­lul cum trebuie să lucrăm ca să ne realizăm planul, dar mergem împreună și la dans, la specta­cole. Muncim laolaltă, munca unuia depinde de a celorlalţi, formăm un colectiv, trebuie deci să ne cunoaştem, să fim alături şi la bine, şi la greu. Dar despre „mirajul industri­al“ se poate vorbi nu numai lu­­înd ca exemplu oraşul Tîrgu Secuiesc şi zona limitrofă. în cincinalul precedent, harta eco­nomică a întregului judeţ a con­semnat apariţia de noi obiective, extinderea altora existente, în Sfîntu Gheorghe, Baraolt, Co­vasna, întorsura Buzăului, chiar şi în localităţile rurale, unde pătrunde şi se dezvoltă mai ales industria locală, cooperaţia meş­teşugărească şi de consum, creînd noi locuri de muncă, ocu­pate în mare măsură de tineri. Dezvoltarea economică a ju­deţului în actualul cincinal, des­chide noi şi multiple perspecti­ve de afirmare pe tărîmul mun­cii, al creaţiei, pentru mii şi mii de tineri. Majoritatea obiec­tivelor ce se vor construi sînt deja cunoscute, unele au şi că­pătat contur. De la industria constructoare de maşini, la „in­dustria turistică“ există o gamă largă de domenii de activitate. Infuzia de tinereţe se va face simţită nu numai în colectivele de muncă de la oraşe, ci şi din mediul rural. Mecanizarea şi chimizarea sporită a agriculturii determină schimbarea nu numai a concepţiei despre modul de lucru în acest sector al econo­miei, ci şi formarea de cadre specializate, bine pregătite. Un singur exemplu este, credem, e­­dificator. In actualul cincinal, zootehnia va oferi noi locuri de muncă, prin construirea printre altele, a unor mari complexe zootehnice de creştere a anima­lelor, adevărate „fabrici“ de produse animaliere, unde se v­a lucra cu maşini şi aparate mo­derne, care vor înlocui munca fizică şi, implicit,, vor necesita calificarea unui însemnat număr de oameni, mai ales tineri. Fabrici noi, profesii noi, oa­meni noi — o realitate evidentă în judeţul nostru, o realitate pe care o trăim cu toţii, o dovadă grăitoare a grijii faţă de om, faţă de bunăstarea lui, un sti­mulent mobilizator pentru afir­marea deplină a tinerei gene­raţii în viaţa cotidiană a socie­tății noastre. CUVtNTUL NOU Fabrici noi, profesii noi, oameni noi In urmă cu cîţiva ani, călăto­rul care ar fi trecut prin Tîrgu Secuiesc putea să aprecieze par­ticularităţile urbanistice ale clă­dirilor, ineditul ulicioarelor de­numite de localnici „curţi“, ama­bilitatea cetăţenilor. Nimeni în­să nu i-ar fi putut spune — şi arăta — că există un oraş indus­trial Tîrgu Secuiesc, în ultima perioadă. Gîndiţi-vă că numai la fabrica de confecţii avem peste 700 tineri, că alţi 300 sunt în curs de calificare, pentru meseria de strungari, la fabrica de şuruburi ! Deci, iată că, după cel mai sumar calcul, peste o mie de fete şi băieţi lucrează sau vor lucra „acasă“ practicînd o profesie nouă pentru ei, în fabrici cu una­— Sint din Tîrgu Secuiesc — ne spune Eva Bogyo — şi do­ream să rămîn în oraşul natal. Cînd eram in clasa a VIII-a, se ştia deja de construcţia fabricii de confecţii. După ce am absol­vit, la Focşani, şcoala profesio­nală, am fost angajată aici. Eu­­crez la o maşină nouă, modernă, de mare randament, a liniei Ri­­moldi. E o cinste pentru mine, că mi s-a acordat atîta încredere, deşi nu am decit 18­­ ani. Mă străduiesc ca, prin muncă, să do­vedesc că merit să beneficiez de condiţiile de muncă şi viaţă ce mi se oferă. Am şi alte preocu­pări, pentru care găsesc şi timp, şi energie , urmez cursurile li­ceului seral — sunt în clasa a IX-a — activez şi ca responsa­bilă cu sportul în cadrul secţiei, fac parte şi din echipa de dan­suri. Exemplele ar putea continua, zeci şi sute. Fiecare tînăr a des­coperit, o dată cu prezenţa im­petuoasă a industriei în Tîrgu Secuiesc, o nouă­ vocaţie in pro­fesie, un nou drum în viaţă. VLĂSTAR TINERETUL VIGUROS AL GLORIOSULUI PARTID ANUL IV. Nr. 319 .»Sarcina principală a U.T.C — organizaţie comunistă ce cuprinde toate categoriile de tineri din patria noastră, fară deosebire de naţionalitate — este aceea de a uni eforturile întregii tinere generaţii pentru înfăptuirea politicii partidului, pentru propăşirea ţării, pentru construirea comunismului în România" (din „Cuvântarea tovarăşului Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, rostită la deschiderea lucră­rilor Congresului al IX-lea al Uniunii Tineretului Comunist“). Continuatorii unei frumoase tradiţii Marele examen de integrare a omului în societate este munca. Munca, în folosul fiecăruia şi al întregii colectivităţi, munca în comun a tuturor. Un examen care justifică existenţa socială a omului, un examen al cărui rezultat e înnobilarea fiinţei umane, îmbogăţirea vieţii sale materiale şi spirituale. Există tradiţii de muncă păstrate din generaţie în gene­raţie. Există însă şi forme, noi ale acestora. Noul, prezent pre­tutindeni, se face simţit şi în preocupările tineretului din ju­deţul nostru. Edificator în acest sens, este exemplul oferit de organizaţia de tineret din oraşul întorsura Buzăului. O dată cu înfiinţarea judeţului Covasna, fosta comună din Ţara Buza­telor a păşit cu toate drepturile pe calea urbanităţii. Era fi­­resc ca locuitorii săi să-şi justifice marea calitate ce li se acor­dă, prin faptele lor. Tinereţii oraşului i-au, răspuns şi tinerii oraşului, cărora li se ofereau noi posibilităţi de afirmare. Conştienţi de marile energii de care dispuneau, tinerii au ştiut să le fructifice nu numai acolo unde îşi desfăşurau activitatea zilnică, ci şi in­tr-un cadru aparte, cel al muncii patriotice. ...Şi astfel s-a născut, pe aceste meleaguri, tradiţia de fruntaşi în munca voluntar-patriotică a tineretului. Pentru organizaţia orăşenească U.T.C. întorsura Buzăului, anul 1969 a însemnat prima victorie : locul I şi titlul de frun­taşă între organizaţiile din oraşele judeţului. Faţă de planul muncii patriotice din acel an, tinerii realizează obiective re­­prezentînd 209 la sută , întreţinerea păşunilor, împăduririle, recoltarea seminţelor forestiere, îngrijirea arboretelor, lucră­rile de înfrumuseţare a localităţii au fost cîteva din lucrările pe care tineri ca Gheorghe Iuga, Viorica Gociman, Nicolae Ti­­cuşan, Bazăr Burciu — de la U.E.I.L., Cristea Cornelia, Betiţia Radu, Remus Bularca, Irina Telean — de la liceu, sau Dorina Popica şi Maria Puşcaşu — cadre sanitare, le-au realizat în acel prim an victorios. Succesul, meritat, putea să rămină fără ecou, cu atît mai mult, cu cit întrecerea cu celelalte organizaţii nu era de loc uşoară, locul fruntaş fiind „ameninţat“ şi de tinerii din cele­lalte localităţi. Dar cei din întorsura Buzăului, ambiţioşi, au ştiut să se mobilizeze în continuare, să contribuie prin muncă, la viaţa economică a acestei aşezări, să valorifice rezervele materiale existente pe meleagurile buzoiene. Printre fruntaşii în munca patriotică efectuată în anul 1970 — nume „vechi“ şi noi : Vio­rica Gociman, Margareta Soos, Dorina Popica, Angela Baciu, Virgil Neagoe, Cecilia Tudorache, Gheorghe Bularca, Lauren­­ţiu Tudoran, Melania Tohăneanu şi mulţi alţii. Tinerii din oraş au strîns şi predat 45 tone fier vechi, 400 kg plante medici­nale, a­u curăţit 26 ha de păşune, au îngrijit arboretele de pe 40 hectare. Numai pentru acţiunile de înfrumuseţare şi gos­podărire a localităţii, tinerii au efectuat 200.000 ore de mun­că voluntar-patriotică ! Pentru activitatea lor, membrii organizaţiei orăşeneşti U.T.C. au obţinut, din nou, locul I şi titlul de fruntaşi pe anul 1970. Bilanţul muncii lor se dovedea deosebit de rodnic. Anul acesta, tinerii din întorsura Buzăului au hotărît să rămină în fruntea acestei întreceri, cu largi semnificaţii în conştiinţa tinerei generaţii. Ei vor să-şi păstreze şi consolideze calitatea de continuatori ai frumoasei lor tradiţii de muncă. Gîndurile lor sunt însoţite de faptele de pînă acum. Rezulta­tul , planul şi angajamentele luate în cinstea gloriosului se­micentenar al partidului au fost îndeplinite. Tineretul din ora­şul întorsura Buzăului, ca de altfel întreg tineretul judeţului nostru, cinstesc măreţul eveniment de la 8 Mai, prin activi­tatea lor de zi cu zi, justificînd astfel încrederea şi sprijinul acordat lor de conducerea partidului şi statului nostru, deve­nind — alături de cei vîrstnici — făurari ai propriului lor pre­zent şi viitor. Pagină realizată de : ANNA COTIE și DUMITRU POPESCU Foto: A. BARTHA

Next