Cuvîntul Nou, iulie 1971 (Anul 4, nr. 368-394)

1971-07-24 / nr. 388

Pag. 2 eUVINTUL NOU Vizita de lucru a tovarăşului NICOL AE în portul şi pe Şantierul de construcţii Cuvîntarea tovarăşului NIC­O­L A E C (XJrmgre din pag. 1) vind pregătirea cadrelor­ de con­ducere pentru toate sectoarele de activitate, programul de recalifica­re şi reciclare a, cadrelor, vala­bil şi pentru industrie, şi pentru agricultură, şi pentru comerţ. Fără îndoială că şi turismul se înca­drează în programul de reciclare şi pregătire a cadrelor. Vom adop­ta în acest sens acele forme care şi pe plan mondial se dovedesc eficace şi care corespund cel mai bine necesităţilor dezvoltării ac­tivităţii noastre în diferite do­menii. Ceea ce trebuie să ne preo­cupe este ca, indiferent de forme­le pe care le vom adopta, indife­rent de locul unde vor funcţiona diferite cursuri sau şcoli, să asi­gurăm cadre bine pregătite,­ în stare să îndeplinească în mod conştiincios toate sarcinile ce le revin. Pe măsură ce trec anii, so­cietatea noastră­­ se diversifică, pretenţiile cresc, deci şi obligaţiile cadrelor — la toate nivelele, de jos şi pînă sus — cresc. Acesta este sensul măsurilor luate de Comitetul nostru Central privind reciclarea şi calificarea cadrelor, sensul măsurilor adoptate în ul­timul timp de Comitetul Executiv privind îmbunătăţirea activităţii ideologico-educative în rîndul ti­neretului, al întregului nostru po­por. Noi sîntem un partid revoluţio­nar , am înfăptuit revoluţia şi am trecut la construirea societăţii so­cialiste — sarcină pe care am rea­lizat-o cu succes. Congresul al X- lea a stabilit un program vast de făurire a societăţii socialiste multi­lateral dezvoltate ; ne propunem ca, realizînd această nouă etapă în dezvoltarea socialistă a Români­ei, să creăm condiţiile pentru a trece la edificarea societăţii comu­niste. Toate aceste etape ale­ dez­voltării noastre sunt, de fapt, eta­pe ale revoluţiei socialiste şi co­muniste. Ele cuprind diferite dome­nii de activitate, toate sferele vie­ţii sociale. Şi procesul de dezvolta­re a industriei şi agriculturii este un proces revoluţionar. El incumbă dezvoltarea şi introducerea în pro­ducţie a ştiinţei şi tehnicii celei mai înainte. Mersul nostru înain­te presupune, în acelaşi timp, transformarea omului ; nu se poate concepe făurirea societăţii comun­niste fără transformarea revoluţio­nară a omului, fără ca omul, care constituie figura centrală a socie­tăţii comuniste, să devină un om nou, pătruns de spirit revoluţio­nar, hotărît întotdeauna să lupte împotriva vechiului, pentru victo­ria noului. Lupta pentru nou în toate domeniile de activitate este o luptă revoluţionară. Noi sîntem revoluţionari şi trebuie să rămî­­nem tot timpul revoluţionari, dacă vrem să rămînem comunişti ! (A­plau­ze puternice). Doresc să remarc cu satis­facţie că atît în cuvîntul tovarăşului Vîlcu cit şi al celorlalţi tovarăşi care au , vorbit aici, s-au făcut referiri la preocu­pările organizaţiei de partid din Constanța privind activitatea ideo­­logico-educativă de făurire a o­­mului nou, constructor al socialis­mului și comunismului. Este, într­­adevăr, o preocupare de onoare care trebuie să stea permanent în atenţia partidului nostru. Numai îmbinând activitatea de dezvoltare a industriei şi agriculturii cu preo­cuparea pentru formarea omului nou, pentru ridicarea conştiinţei socialiste, pentru realizarea unor relaţii noi între oameni, întemeia­te pe echitate şi dreptate socială, pe colaborare şi ajutor reciproc, relaţii în care fiecare să-şi înţelea­gă răspunderea şi menirea în so­cietate. în lupta pentru făurirea orânduirii comuniste, mimai astfel vom asigura fiecărui membru al societăţii tot ceea ce este necesar, atît din punct de vedere material cît şi spiritual, pentru înflorirea personalităţii sale. Să ne gîndim permanent că ceea ce facem tre­buie să­­servească fiecărui membru al societăţii , în acelaşi timp, că are obligaţii şi îndatoriri, că trebuie să facă totul pentru a-şi aduce contribuţia la înfăptuirea progra­mului minunat de făurire a comu­nismului în România. (Aplauze pu­ternice). Am arătat la întîlnirea cu acti­vul de partid din domeniul muncii ideologice că avem rezultate bune în toate domeniile de activitate, inclusiv în educaţia comunistă a maselor. Şi în acest domeniu ne propunera sarcini sporite. Trebuie să avem un program de perspectivă şi în sfera activităţii politico-ideo­­logice , aşa cum avem în pro­ducţia materială, în formarea ca­drelor, în cercetarea ştiinţifică. Numai îmbinînd în mod armonios toate aceste laturi ale activităţii sociale vom reuşi să ţinem sus steagul luptei revoluţionare pentru făurirea comunismului şi, totodată, să ne aducem contribuţia la ca­uza victoriei socialismului şi co­munismului în întreaga lume. Aşa cum am subliniat nu o dată, noi considerăm că între sarcinile naţionale şi cele internaţionale există o unitate strînsă. Fără îndo­ială, rezultatele, succesele noastre — ca ale oricărei ţări socialiste — în făurirea socialismului sînt un bun al sistemului socialist mon­dial, un bun al cauzei socialismu­lui în lume ■, de aceea, noi consi­derăm că prima noastră îndatori­re, ca partid de guvernământ, este de a lucra în aşa fel încît să asi­gurăm edificarea,în condiţii cît mai bune, cu lipsuri cît mai puţine, a socialismului în România. Să de­monstrăm, prin preocuparea noas­tră, de zi cu zi, superioritatea orân­duirii socialiste. In felul acesta, ne îndeplinim nu numai o obligaţie sacră faţă de poporul român, ci şi o importantă îndatorire internaţio­­nalistă, pentru că exemplul ţărilor care construiesc socialismul con­stituie un imbold pentru popoare­le care mai gem sub jugul colo­nialismului şi imperialismului, care luptă pentru eliberare naţională şi socială, pentru socialism. (Vil a­­plauze). Desigur, ca ţară socialistă Ro­mânia se preocupă permanent de dezvoltarea relaţiilor sale cu toa­te ţările socialiste. Noi acţionăm pentru depăşirea divergenţelor existente în relaţiile dintre ţările socialiste, dorim să facem totul ca existenţa unor deosebiri de păreri, într-o problemă sau alta, să nu in­fluenţeze în nici un fel asupra raporturilor dintre state şi partide. Considerăm că mai presus de ori­ce trebuie să fie colaborarea strîn­să a ţărilor socialiste, întrajutora­rea lor în lupta pentru făurirea, în fiecare ţară, a socialismului, în lupta împotriva imperialismului, pentru progres social şi pace în lume. (Aplauze prelungite). Ne preocupăm şi acţionăm pen­tru dezvoltarea colaborării cu ţările din cadrul C.A.E.R. De alt­fel în curînd va avea loc, în Ro­mânia, o sesiune consacrată cola­borării în C.A.E.R. Noi considerăm C.A.E.R.-ul ca un organism impor­tant în realizarea colaborării dintre ţările socialiste membre ale acestei organizaţii. Considerăm că aceas­tă colaborare trebuie să contribuie la dezvoltarea economiei­­ fiecărei ţări, la­ întărirea bazei tehnico­­materiale a socialismului din fie­care ţară, la crearea în fiecare stat membru al organizaţiei a condiţii­lor pentru făurirea societăţii co­muniste. în aceasta vedem noi pri­ma obligaţie şi direcţie principală a colaborării dintre ţările membre ale C.A.E.R., pentru că numai aşa socialismul se va putea afirma ca orînduire superioară din toate punctele de vedere. Desigur, for­mele de cooperare pot fi diverse, dar oricît de diverse ar fi ele, oricît de mult se va dezvolta interde­pendenţa în producţie între diferi­te sectoare de activitate, aceasta nu trebuie­­să ducă în nici un fel la încălcarea suveranităţii naţio­nale, nu trebuie să impieteze cu nimic asupra dreptului partidului comunist din fiecare ţară, al clasei muncitoare — care este clasa con­ducătoare a poporului respectiv, de a hotărî de sine stătător pro­gramul dezvoltării, potrivit pro­priei voinţe. (Aplauze puternice). Noi ne preocupăm de a dezvol­ta larg relaţiile cu toate ţările so­cialiste, pentru că sistemul socia­list mondial este totalitatea celor 14 state socialiste care construiesc astăzi, în condiţii diverse, noua o­­rînduire şi considerăm că intre toate aceste ţări trebuie să existe relaţii de colaborare în toate do­meniile de activitate. în spiritul acesta au acţionat şi acţionează partidul, guvernul ţării noastre. Vizita pe care am făcut-o în ţări­le socialiste din Asia este tocmai expresia acestei poliţiei a partidu­lui şi guvernului nostru — politi­că de dezvoltare a colaborării cu toate ţările socialiste, de intărire a unităţii şi colaborării tutu­ror ţărilor socialiste. Consi­derăm că, prin vizita pe care am făcut-o, am adus o con­tribuţie uriaşă la dezvoltarea rela­ţiilor dintre partidul nostru şi partidele comuniste din aceste ţări, la lărgirea relaţiilor dintre Româ­nia şi aceste state, socialiste şi că, totodată, am dat prin aceasta un a­­por­t de seamă la cauza unităţii tu­turor ţărilor socialiste, a tuturor partidelor comuniste şi muncito­reşti, a tuturor forţelor antiimpe­­rialiste. (Aplauze puternice). în lume au loc schimbări foarte mari ; popoare întregi se ridică la luptă împotriva dominaţiei străine, denunţă acorduri şi tratate vechi, înrobitoare, atît în domeniul eco­nomic, cît şi militar, punînd pe pri­mul plan afirmarea drepturilor lor de­­a-şi hotărî singure dezvoltarea, fără nici un amestec din afară. Pri­viţi în America Latină, în Africa, priviţi chiar în Europa , în Islan­da, în Malta ! Peste tot noi şi noi popoare şi guverne cer denunţarea vechilor acorduri imperialiste im­puse cu forţa, cer retragerea tru­pelor străine, cer dreptul ca bogă­ţiile naţionale să aparţină poporu­lui respectiv. Noi considerăm că acest proces revoluţionar, care se afirmă cu putere, constituie o ca­racteristică principală a epocii ac­tuale și arată că au apus pentru totdeauna vremurile politicii de asuprire şi dictat, că popoarele sînt hotărîte să trăiască libere, fă­ră dominaţie străină! (Aplauze prelungite) Noi am sprijinit și sprijinim lup­ta popoarelor care se ridică pentru eliberarea lor naţională, împotriva colonialismului şi neocolonialismu­­lui, pentru independenţă naţiona­lă, pentru dreptul de a-şi hotărî singure soarta. Vom acorda şi în viitor tot sprijinul acestor popoa­re, vom dezvolta colaborarea şi unitatea în lupta împotriva impe­rialismului cu toate popoarele, cu toate forţele care se înregimentea­ză în această luptă, considerînd că acesta este una din îndatoririle noastre internaţionale ca partid comunist, ca po­por care construieş­te societatea socialistă. România trăieşte în Balcani şi de aceea se preocupă ca în aceas­tă zonă să existe înţelegere şi co­laborare. Dorim ca Balcanii să nu mai fie un „butoi cu pulbere", ci o zonă a colaborării, a păcii, fără arme atomice, fără baze militare străine. Dorim ca în Balcani să se pună capăt cu desăvârşire oricăror încercări de agiţare a unui popor împotriva altuia ; se cunoaşte din experienţa trecutului că politica marilor puteri imperialiste de dez­binare a ţărilor balcanice şi, în ge­neral, a ţărilor mici nu a adus de­cit daune popoarelor respective, uşurînd dominarea şi asuprirea lor. Iată de ce ne-am adresat si ne adresăm tuturor popoarelor din Balcani de a găsi calea colaborării, a unirii pentru a asigura întărirea păcii şi colaborării în această zo­nă ! Dorim ca în Europa să se înfăp­tuiască securitatea, să fie promo­vate relaţii noi,­­ care să excludă folosirea forţei şi ameninţarea cu forţa în raporturile dintre state. Dorim să se asigure condiţii ca E­­uropa — continentul de unde în mai puţin de 50 de ani au pornit două războaie mondiale — să de­vină un continent al colaborării şi păcii, care, să contribuie la dez­voltarea progresistă a omenirii, la lichidarea înapoierii de pe alte continente, din alte zone ale lumii, în acest sens şi în această direcţie acţionăm, împreună cu ţările so­cialiste şi alte state din Europa, pentru înfăptuirea securităţii pe continent, pentru realizarea în cel mai scurt timp a unei conferinţe europene care să deschidă calea realizării acestui deziderat. Noi a­­preciem că există condiţii pentru a se ajunge la ţinerea acestei con­ferinţe şi vom acţiona cu toată forţa pentru organizarea ei, pentru înfăptuirea securităţii pe continen­tul nostru. Dorim să dezvoltăm continuu re­laţiile de colaborare cu celelalte state din Europa în toate domenii­le de activitate. Considerăm că acti­vitatea pe care am desfăşurat-o pînă acum în această direcţie co­respunde acestui ţel, ea ilustrând felul armonios în care se îmbină politica internă şi politica interna­ţională a partidului şi guvernului nostru (Vii aplauze). Ne pronunţăm pentru încetarea războaielor şi a conflictelor milita­re, pentru retragerea trupelor ame­ricane din Vietnam, din Cambod­­gia, din Laos, din întreaga Indo­china, pentru ca popoarele din a­­ceastă parte a lumii să fie lăsate să-şi hotărască singure dezvolta­rea, să-şi rezolve problemele inter­ne fără nici un amestec din afară­­, aşa cum ne pronunţăm pentru în­cetarea conflictului din Orientul Apropiat, pentru soluţionarea sa în spiritul rezoluţiei Consiliului de­­ securitate. Considerăm că dezvoltarea eve­­nimentelor internaţionale demons­trează în mod pregnant că trebuie pus cu desăvârşire capăt politicii imperialiste de forţă, dictat şi amestec în treburile altor state, că dezideratul păcii internaţionale nu se poate realiza decât, prin renun­ţarea la politica de război, la orice fel de presiuni împotriva altor sta­te. Viaţa arată că e absolut nece­sar ca la soluţionarea probleme­lor internaţionale să ia parte toa­te statele, fie ele mari sau mici. Desigur, nu este un secret pentru nimeni că, întotdeauna, primele victime ale politicii imperialiste de forţă şi dictat au fost ţările mici. De aceea noi acordăm o atenţie deosebită faptului ca ţările mici să acţioneze cu toată fermitatea pen­tru apărarea independenţei şi su­veranităţii lor, să se opună politi­cii imperialiste de forţă şi dictat, să-şi afirme şi să-şi apere dreptul la o viaţă liberă! Subliniind aceas­ta, pornim tocmai de la principiile de clasă, precum şi de la ceea ce dovedeşte experienţa — aş putea spune de milenii —­ a istoriei, că atunci cînd popoarele mici şi mij­locii s-au ridicat în apărarea inde­pendenţei lor au putut juca un rol important în viaţa internaţională. Exemplul poporului vietnamez, al celorlalte popoare din Indochina aduce noi şi noi confirmări acestui adevăr. Tocmai privind de pe po­ziţii de clasă, pornind de la nece­sitatea unirii tuturor forţelor lumii contemporane împotriva politicii imperialiste, ne pronunţăm pentru o largă colaborare cu ţările mici şi mijlocii, acţionăm împreună cu toate statele fără deosebire de mărime, pentru pacea şi securita­tea tuturor popoarelor, libere şi egale în drepturi. (Vii aplauze). Realizarea acestui deziderat ce­re găsirea de soluţii la probleme­le spinoase ale vieţii internaţiona­le. O importanţă deosebită au în a­­cest sens creşterea rolului O.N.U., Realizarea universităţii sale. Repu­blica Populară Chineză trebuie să-şi ocupe locul, pe care-l merită de drept în această organizaţie. Es­te timpul să se înţeleagă de către toată lumea că astăzi nu se mai pot soluţiona probleme internaţio­nale fără participarea marelui po­por chinez de 800 de milioane de oameni. Ignorarea acestei realităţi a zilelor noastre nu poate decit să dăuneze atît cauzei socialismu­lui şi luptei împotriva imperialis­mului, cît şi cauzei destinderii şi păcii în lume. Este ştiut, de altfel, că politica imperialiştilor de igno­rare pe o perioadă, de asemenea, destul de lungă, a Uniunii Sovie­tice — primul stat socialist din lu­me, a cărui creare a marcat o co­titură radicală în istoria omenirii — a suferit un eşec total. Astăzi, Uniunea Sovietică, datorită succe­selor obţinute în dezvoltarea sa economică şi socială, în construi­rea societăţii comuniste, joacă un rol­­ deosebit de important pe are­na mondială, se manifestă ca Un factor de seam­ă în rîndul forţelor progresului şi păcii, în lupta pen­tru colaborare, destindere şi securitate, în rezolvarea marilor probleme care frămîntă omenirea contemporană. Apare cu toată cla­ritatea că şi politica de izolare a R.P. Chineze, ca şi politica de izo­lare la timpul respectiv, a celor­lalte ţări socialiste, a suferit un eşec total. Nimeni în lume nu poate împiedica un popor­ care­ a păşit pe calea socialismului — fie el mare sau mic — să-şi constru­iască noua orînduire aşa cum o do­reşte el. De aceea, noi considerăm că afirmarea şi participarea Chinei la viaţa internaţională, în activi­tatea O.N.U. şi a celorlalte orga­nisme internaţionale, constituie un factor de mare importanţă pen­tru cauza socialismului, pentru lupta împotriva imperialismului, pentru progres şi pace în lume. (Aplauze puternice). Partidul şi statul nostru militea­ză ca în lume, în relaţiile dintre state, să se instaureze principii noi, să se pornească de la deplina egalitate în drepturi între toate ţările, de la respectarea indepen­denţei şi suveranităţii lor naţio­nale de la renunţarea la forţă şi ameninţarea cu forţa în raporturile dintre state, de la neamestecul în treburile interne, de la necesitatea colaborării pe baza avantajului reciproc. Numai în spiritul acestor principii se pot instaura relaţii noi care să excludă războaiele şi să asigure fiecărui popor posi­bilitatea de a se dezvolta inde­pendent. Nu uităm pericolul pe care-1 re­prezintă continuarea cursei înar­mărilor și nu sîntem deloc parti­zanii teoriilor care încearcă să convingă opinia publică că arma nucleară ar fi o armă a păcii. Nu există „armă a păcii" și cu atît mai mult tiu poate fi armă a păcii arma nucleară. Desigur, cît timp există imperialism, cît timp se menţine pericolul unui război, fie­care stat socialist — ca, de altfel, fiecare naţiune — este în drept să ia măsuri de , a se înarma, fiind gata să-şi apere independenţa, cu­ceririle revoluţionare. Dar, fiind comunişti, noi nu putem uita că arma nucleară este o armă a dis­trugerii şi că ea trebuie scoasă în afara legii. Noi nu considerăm că trebuie să ascundem poporului nostru — şi tuturor popoarelor lumii — realitatea despre perico­lul­ armei nucleare, pentru că ori­unde ar cădea bomba atomică ea nu va aduce decât moarte şi distru­geri. Iată de ce partidul şi guver­nul nostru se pronunţă cu hotărâ­re împotriva armelor nucleare, pentru distrugerea şi interzicerea lor. Considerăm că avem datoria să acţionăm în această direcţie cu toată fermitate şi energia, să chemăm, toate popoarele să-şi ri­dice vocea pentru a scoate arma atomică şi armele de distrugere în masă în afara legii, să lupte pen­tru dezarmarea generală. (Vii a­­plauze). Şi această luptă exprimă poziţia noastră revoluţionară! Dacă sîntem revoluţionari, dacă sîntem comunişti, trebuie ca în activitatea internaţională, în pro­blemele fundamentale ale dezvol­tării contemporane, ca şi in pro­blemele viitorului României, să ne plasăm pe aceeaşi poziţie! Să analizăm totul în spiritul materia­lismului dialectic şi istoric, al marxism-leninismului, şi să acţio­năm ca revoluţionari! Or, a fi re­voluţionari, comunişti, înseamnă a lupta pentru apărarea vieţii po­poarelor, împotriva politicii de în­armare care ameninţă viaţa în­tregii omeniri. (Aplauze puterni­ce) In acest spirit, îmbinînd sarcini­le naţionale cu cele internaţionale, partidul nostru acţionează şi va ■acţiona consecvent şi în viitor pentru a contribui la realizarea u­­nei politici de colaborare între toate ţările socialiste, între toate statele lumii, fără deosebire ■ de orânduire socială, pentru a con­tribui la cauza păcii şi cooperării în lume. (Aplauze prelungite). (Urmare din pag. 1) constructoare de nave din ţa­ra noastră, precum şi cercetă­tori şi proiectanţi ai institute­lor de specialitate. Se dau am­ple explicaţii în legătură cu o­­biective intrate în funcţiune, cu cele care urmează a fi realizate în cursul acestui cin­cinal. Dialogul generează propu­neri şi sugestii privind amplasa­rea, cît mai raţională a noilor o­­b­iective, în aşa fel ca portul, aflat în­ plin proces de redimensionare, şi Şantierul naval să-şi poată des­făşura activitatea în­­cele mai bu­ne condiţii. In continuare, se vizitează car­goul de mărfuri generale „Tîrgo­­vişte", ancorat în faţa Gării Ma­ritime. Pe punte, tovarăşul Nicolae Ceauşescu primeşte raportul co­mandantului navei, Eroul Mun­cii Socialiste, Ştefan Vasiliu. Oas­peţii sunt conduşi prin comparti­mentele cargoului, li se oferă ex­plicaţii de ordin constructiv şi funcţional cu privire la navă, a­­supra rutelor pe care le străbate şi mărfurilor transportate. Din 1957 şi pînă astăzi, nava „Tîrgo­­vişte", realizare­a constructorilor navali din Galaţi, este condusă de Ştefan Vasiliu. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu se interesează de con­diţiile de muncă­ şi de viaţă ale echipajului, de economicitatea curselor navei, de metodele de încărcare şi descărcare a mărfuri­lor transportate. Se face recoman­darea ca, pentru mai lesnicioasa lor manipulare, mărfurile să fie containerizate, balotate, parcheti­­zate, metode moderne care duc la scurtarea operaţiunilor de încăr­­care-descărcare, la economisirea cheltuielilor de muncă, la efectua­rea mecanizată a lucrărilor. Cu nava „Lancea" se vizitează­­ apoi portul. Ca două uriaşe braţe de piatră, impunătoarele diguri, construite în ultimii ani închid imensa incintă a noului bazin por­tuar. Lungimea lor totală însumea­ză peste 5 300 metri. Ele despart de mare o oglindă liniștită de apă de 523 ha, de două ori și jumătate mai mare decât cea a vechiului port. Nava înaintează încet în larg. La cheiuri se află aliniate nume­roase nave româneşti şi străine de mare tonaj ; în onoarea sosi­rii conducătorului partidului şi statului, ele au arborat marele pa­voaz. O originală simfonie de si­rene îl însoţeşte pe secretarul ge­neral al partidului, pe ceilalţi con­ducători de partid şi de stat, în călătoria în raza portului. Se acostează apoi la dana nr. 63, recent dată în folosinţă. Aici se dau noi explicaţii în legătură cu dezvoltarea portului Constan­ţa. Construcţia socialistă, industria­lizarea în ritm rapid a ţării au dus la creşterea considerabilă a schim­burilor economice internaţionale ale României. Au crescut şi s-au diversificat exporturile. Au deve­nit din ce în ce mai complexe im­porturile. De unde înainte vreme din portul Constanţa plecau nave încărcate în genere cu petrol, ce­reale, cherestea şi alte materii pri­me astăzi exportăm tot mai multe produse ale industriei, maşini de înaltă tehnicitate, utilaj petrolier, tractoare, fabrici complete de ci­ment, produse ale chimiei şi in­stalaţii chimice complexe. Ponderea României în comerţul mondial a crescut considerabil, atît sub ra­port cantitativ cît şi calitativ iar traficul de mărfuri prin portul Constanţa este o veritabilă, oglin­dă a acestei realităţi. Redimensio­­narea portului, modernizarea lui decurg tocmai din această reali­tate. Constructorii portului dau ex­plicaţii în legătură cu amenajările interioare ale bazinului portuar în care au prins contururi precise noi cheiuri şi dane mineraliere, petroli­ere şi pentru mărfuri generale, platforme, depozite şi magazii, căi ferate de rulare a macaralelor, clă­diri administrative şi feroviare etc. S-au şi dat în exploatare primele dane, platforme şi magazii pentru depozitarea mărfurilor. Se trece pe lingă podurile descărcătoare de mare randament pentru minereuri — 100 tone pe oră — pe lingă in­stalaţiile pentru manipularea pro­duselor petroliere, de iluminare semnalizare şi dirijare a navigaţiei şi transporturilor feroviare din incinta portului. Noul, bazin por­tuar — de două ori şi jumă­tate mai mare decit cel vechi — dispune de adîncimi ce permit intrarea în port a navelor de ma­re tonaj. Reconstruit şi modernizat, por­tul Constanţa se va situa în cate­goria marilor porturi europene. Prin darea în exploatare a celor 48 de noi dane, la care vor putea acosta nave pînă la 80 000 TDW, capacitatea traficului de mărfuri va atinge, la stadiul final, 51 milioa­ne tone­ pe an. La dana 64, conducătorii de par­tid şi de stat sunt invitaţi să vizi­teze cargoul mineralier „Dună­rea" cu un deplasament de 25 000 TDW, construit în Japonia. Dar­în încheiere, doresc să, urez Co­mitetului judeţean de partid, co­muniştilor, muncitorilor, ţăranilor, intelectualilor, tuturor oamenilor muncii din municipiul şi judeţul Constanţa succese tot mai mari în activitatea lor, multă sănătate şi fericire.­­Aplauze puternice, pre­goul, întors cu o importantă în­cărcătură de minereu algerian, se află în curs de descărcare. Direc­torul portului, Nicolae Zeicu, înfă­ţişează oaspeţilor şi unele aspecte privind dezvoltarea flotei comer­ciale. Flota noastră dispune în pre­zent de peste 50 de cargouri pen­tru mărfuri generale, mineraliere şi petroliere de diferite mărimi, realizate în ţară sau pe marile şan­tiere ale lumii, însumînd o capaci­tate de peste o jumătate de milion de tone. In portul Constanţa se manipulează în prezent de peste zece ori mai multe mărfuri faţă de realizările anilor de vîrf dinain­tea celui de-al doilea război mon­dial. In ultimul an, bunăoară, la cheiurile portului au acostat circa 2 000 de­­ nave româneşti şi străine şi au fost manipulate peste 6,5 mi­lioane tone mărfuri, de peste pa­tru ori mai mult decât în 1955, în cabina de comandă a vasului se studiază încă o dată soluţiile adoptate, se aduc corective. Dana pentru navele de pasageri primeş­te altă destinaţie, acestora atribu­­indu-li-se o altă dană, mai în in­teriorul portului. Pentru transpor­tul petrolului de la navă la rezer­voare se recomandă construirea unor conducte subacvatice. La clubul navei, în sala maşini­lor, în cabine secretarul general al partidului se întreţine cu marinarii asupra condiţiilor de viaţă şi acti­vitate pe vase asupra problemelor cu care se confruntă în lungile lor curse pe oceanele lumii. „Dună­rea" face legătura între Constan­ţa şi porturile japoneze. Din nou pe nava „Lancea". Se pătrunde în larg şi, după ce se descrie un arc de cerc, se a­­costează în faţa imenselor insta­­ilaţii ale­ şantierului naval con­­stănţean. Sute şi sute de construc­tori navali au venit să-l salute pe tovarăşul Nicolae Ceauşescu, ofe­­rindu-i buchete de flori, pe cei­lalţi conducători de partid şi de s­tat, în faţa unor sugestive planşe şi machete, ing. Dumitru Fuiorea pre­zintă stadiul actual şi perspecti­vele de dezvoltare ale acestei în­treprinderi a construcţiilor de na­ve care, nu de mult, a sărbătorit 75 de ani de existenţă. Planurile de dezvoltare a navigaţiei maritime,­ precum şi a celei pe riurile inte­rioare ale ţării, pun în faţa şan­tierului sarcini de mare importan­ţă Şantierul de construcţii nava­le din Constanţa, care cu numai doi ani în urmă a realizat prima­ navă maritimă cu o capacitate de­ 1 920 tone, devine­ şantierul naval nr. 1 al ţării, din ale cărui docuri vor fi lansate la apă nave mariti­me cu capacităţi cuprinse între 25 000—60 000 TDW, iar, în perspec­tivă, coloşi plutitori de 150 000 TDW. Ca în atîtea alte domenii de activitate, unde termenii de comparaţie — trecut — prezent — viitor — pun în lumină marile înfăptuiri ale poporului român în anii socialismului ca urmare a tra­ducerii în viaţă a politicii de in­dustrializare promovate cu fermi­tate de Partidul Comunist Român, dezvoltarea construcţiei de nave arată ce salt uriaş a făcut ţara noastră şi va face pe mai departe în acest important şi complex do­meniu al industriei constructoare de maşini. Se vorbeşte de perspec­tivele industriei construcţiilor na­vale, potrivit cărora, pînă în 1975, şantierul din Constanţa va construi şi va livra flotei noas­tre nave cu o capacitate de 60 000 tone şi va trebui să pregătească simultan construcţia altora mai mari. Se detailează proiectul pe baza căruia se va realiza marea întreprindere constructoare de nave. în viitoarele docuri usca­te se va realiza un ciclu produc­tiv cu o capacitate anuală în șan­tier de 5—6 nave mari. Se anali­zează problema pregătirii cadrelor, al căror număr va trebui să spo­rească de la 1 850, în prezent, la 4 600 în 1975. In prezent, în partea sudică a portului vechi, constructorii hidro­tehnicieni din Constanţa execută lucrările vizînd închiderea incintei viitoarelor docuri uscate. Acestea — unul pentru construcţii şi al­tul pentru reparaţii de nave — vor semăna cu două bazine alătu­rate, fiecare avînd cite o ecluză şi instalaţii puternice pentru eva­cuarea sau introducerea apei care va­ atinge o adîncime de 14 m. în interiorul lor vor putea intra la reparaţii sau vor fi construite pe uscat nave de mare tonaj, iniţial de 50 000 80 000 TDW, iar în per­spectivă pînă la 150 000 TDW. Construcţia noului şantier naval ridică probleme deosebit de com­plicate, între care desecarea şi umplerea unor mari suprafeţe de apă, devierea unora din conducte­le existente, mari lucrări de exca­­vare, impermeabilizări pe supra­feţe întinse şi la mari adîncimi. In timpul vizitei pe şantier, to­varăşului Nicolae Ceauşescu i se prezintă cîteva cargouri de 1 920 TDW, aflate în construcţie. Se subliniază că preocuparea con­structorilor este reducerea conti­nuă a timpului de asamblare a a­lun­gite­i urale; se scandează „Ceauşescu — P.C.R.", „Ceauşescu — P.C.R." ! Cei prezenţi ovaţio­nează îndelung pentru Partidul Comunist Român, pentru Comite­tul său Central, pentru secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu)u­nui asemenea vas şi că eforturile şi progresele constructorilor în această direcţie sunt remarcabile. Ultimele cargouri din această fa­milie au o greutate mai mică cu 15—20 tone şi dispun de instalaţii de navigaţie cu un grad superior de automatizare. La sectorul mecanic al şantie­rului, constructorii se află în pli­nă activitate pentru livrarea în termen a tuturor comenzilor so­licitate de beneficiar. Muncitorii opresc pentru cîteva clipe lucrul, vin înaintea tovarăşului Nicolae Ceauşescu, îl salută, exprimîndu-şi bucuria de a-l avea ca oaspete. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu se întreţine cu muncitorii asupra me­todelor de lucru folosite, asupra condiţiilor lor de muncă şi de viaţă. În hala mecanică, secretarului general al partidului i se prezintă, o serie de instalaţii şi dispozitive realizate pe şantier în cadrul ac­ţiunii de autodotare. Printre alte­le de bune aprecieri se bucură o instalaţie hidraulică de lansare a navelor, realizată pe şantier, ca­re a adus economii însemnate în­treprinderii. — Trebuie să acordaţi o deose­bită atenţie realizării pe şantier a tot mai multe instalaţii şi dispo­zitive necesare procesului tehnolo­gic, indică tovarăşul Nicolae Ceauşescu, reprezentanţilor con­ducerii şantierului. Numai astfel se pot însuşi tehnologii înaintate, pot fi asimilate produse noi. In încheierea vizitei pe şan­tierul naval constănţean, între conducătorii de partid şi de stat şi specialiştii din construcţia de nave are loc o amplă discuţie cu privire la perspectivele de dezvol­tare a industriei navale. Una din principalele preocupări pe care conducerea şantierului şi reprezen­tanţii ministerului de resort o în­făţişează secretarului general al partidului se referă la modalităţi­le şi, îndeosebi, la zonele de extin­dere a şantierului naval. Sunt ana­lizate cauzele rămînerii în urmă în realizarea unor obiective prin­cipale din profilul şantierului de la Constanţa, se recomandă so­luţii pentru remedierea situaţiei. Multe din proiecte se dovedesc susceptibile de îmbunătăţiri, iar tovarăşul Nicolae Ceauşescu re­comandă contructorilor să-şi re­vadă planurile, proiectele, să caute căile cele mai eficiente pen­tru folosirea raţională a investi­ţiilor importante alocate acestei ramuri de producţie. O problemă însemnată luată în discuţie este asimilarea în fabri­caţie a unor motoare de mare putere, în legătură cu aceasta, s-a evidenţiat necesitatea cooperării între întreprinderi, construcţiile navale fiind o activitate deosebit de complexă, de mare anvergură. Se arată că este necesar ca toate tipurile de nave produse în ţară să fie echipate cu mijloace de propulsie fabricate de industria noastră. Altă problemă : profilarea şantierelor navale din Galaţi şi Brăila pe construcţia anumitor ti­puri de vase. Se abordează pro­blema producţiei de nave pescă­reşti şi se indică să se elaboreze un studiu pe această temă. Se re­comandă să se studieze posibili­tatea creării unui nou şantier na­val la Mangalia, profilat atît pe producţia de nave pescăreşti, de transport, cît şi pe reparaţii ge­nerale de nave. Răspunzînd întrebărilor secreta­rului general al partidului în le­gătură cu gradul de integrare şi tipurile de nave ce se vor construi în ţara noastră, specialiştii arată că este prevăzută producerea în ţară a întregii game de agregate şi a tuturor aparatelor cu care sunt înzestrate navele. în cîţiva ani, se va realiza un nivel înalt de integrare. Gama actuală de pro­duse va fi lărgită cu alte tipuri de nave pentru diferite nevoi ale economiei naţionale şi, îndeosebi, vase destinate transportului de produse petrolifere, de minereuri, de cărbuni, cargouri pentru che­restea şi de mărfuri generale. Avem constructori navali pri­cepuţi, entuziaşti, care asigură pe secretarul general al partidului, pe ceilalţi conducători de par­tid şi­ de stat că îşi vor îndeplini exemplar obligaţiile asumate, reali­zând vase de tot mai mare tonaj, care vor duce sub pavilionul tri­color al patriei produsele româ­neşti pe cele mai îndepărtate me­ridiane ale lumii. După încheierea vizitei în port şi în incinta şantierului naval, co­loana maşinilor oficiale străbate din nou centrul municipiului Constanţa şi ajunge în faţa­ Sălii Sporturilor din localitate, unde se­cretarul general al partidului,­ cei­lalţi conducători de partid şi de stat sunt aşteptaţi de un mare număr de oameni ai muncii. Reportajul vizitei a fost realizat de : N. POPESCU-BOGDĂNEŞTI mircea s. ionescu CEAUŞESCU navale Constanţa­EAUŞESCU ANUL IV. Nr. 388

Next