Cuvîntul Nou, august 1971 (Anul 4, nr. 395-421)
1971-08-01 / nr. 395
Pag. 2 ŞTIINŢA ŞI TEHNICA Poate fi evitată coroziunea metalelor ? Această problemă, prezentînd o mare importanţă, îndeosebi pentru industria chimică, şi-a găsit recent rezolvarea prin două procedee româneşti, care au căpătat calificativul de invenţii. Inginerii Ion Dobrescu, Ştefan Pîrvulescu şi Victor Popescu-Pietriş de la întreprinderea „Amicorozivul" din Bucureşti, au stabilit un procedeu cu o deosebită eficienţă pentru protecţia anticorozivă a reactoarelor utilizate în fabricarea acidului fosforic. Potrivit metodei propuse de inginerii bucureşteni, pe pereţii reactorului se aşează straturi omogene dintr-o glazură specială. Această stratificare, nu prezintă coeficienţi de contracţie diferiţi şi are o rezistenţă mecanică şi chimică deosebită. Prin utilizarea procedeului se evită, de asemenea, depunerea gipsului rezultat din reacţiile chimice. Aceste calităţi anticorozive şi tehnologice prelungesc mult timpul de folosire a instalaţiilor, ceea ce contribuie la mărirea eficacităţii economice a invenţiei. Un procedeu de protecţie a realizat şi inginerul Vaier Vasile Pop, de la Institutul de Cercetări pentru Foraj şi Extracţie din Cîmpina. El a creat o bandă rezistentă care poate fi aplicată cu uşurinţă pe conductele metalice destinate a fi îngropate. Bandajul respectiv protejează izolaţia exterioară a ţevilor, care uneori se deteriora la montajul în şanţuri. în U.R.S.S. a fost realizat un aparat cu care se pot executa cele mai fine operaţii din domeniul neuro-chirurgiei fără a se recurge la trepanarea craniului. în instalaţie s-a recurs la un reflector sferic, care vibrează cu o frecvenţă ce ajunge la 2 milioane de ori pe secundă. Trecînd prin eaîn Anglia s-a realizat un detector de fum, care semnalizează rapid apariţia incendiilor. Pereţii interiori ai camerei detectorului sînt ionizaţi cu un material radioactiv şi izolaţi de mediul exterior. Cînd fumul pătrunde în camera exterioară, între camera exterioară şi selecraniului, undele sonore se ficilizează într-un punct anumit al creierului, pe care-l distrug. Uneori puterea acestui impuls de înaltă Frecvenţă atinge 20 000W. S-a demonstrat, experimental, că metoda acustică aplicată celulelor vii exclude consecinţele secundare ale operaţiei, cea interioară se produce o diferenţă de potenţial, care se amplifică şi se transmite blocului de comandă a sistemului de semnalizare. Asemenea detectoare pot fi folosite la temperaturi de la — 10° C la + 60° C. Un detector controlează încăperi cu un volum de 280 m.c. Operații fără bisturiu Dispozitiv de semnalizare a incendiilor : \ Folosind rezervele din rucsacul dumneavoastră CIORBĂ DE PEŞTE Pentru o persoană se pun 400 gr apă la fiert, cu cite o lingură de rîntaş cu slănină, conservă de zarzavat, plus ceapă în rotocoale. Se curăţă o farfurie plină de ciuperci proaspete, care vor fi tăiate în felii egale; vom prăji peste 400 gr ulei gata, ciupercile fiind puse în supă la fierbere. Aromatizarea se va face cu sărurile rezerve. Vor mai fi adăugate 3—4 bucăţi de boabe de ienupăr. Tăiem peştele curăţit în bucăţi egale şi vom adăuga 1 lingură de pastă de tomate în supa. La terminare se va adăuga şi un păhărel de rom sau 1 pahar de vin. CIUPERCI CU SLĂNINĂ (pentru 4 persoane) Ciupercile spălate foarte bine vor fi tocate în felii egale, în tigaie punem 100 gr slănină afumată în felii mici şi cînd s-a prăjit pe jumătate adăugăm ciuperci şi o lingură de ceapă rotocoale din rezervă. Frigem sub capac pînă la scăderea umezelii. Punem o lingură de rîntaş rezervă, o lingură de pastă tomate şi atîta apă cit să se formeze un sos nu prea subţire. Servim cu mămăligă caldă, presărată cu rotocoale de ceapă prăjită. Folosim din sarea cu miros de usturoi. ALEXANDRU WOLFF LA ÎNCEPUT AU FOST GRECII Ideea existenţei vieţii pe corpurile cereşti este veche de mai bine de două milenii. Apariţia ei a fost determinată de dezvoltarea timpurie a astrologiei şi de personificarea aştrilor existentă în toate mitologiile antice. Civilizaţia elină, creatoare a celui mai bogat patrimoniu ştiinţific al antichităţii, a prilejuit şi exprimarea primelor opinii asupra acestei probleme. Astfel Anaximene a formulat ipoteza că în cer există mai multe corpuri asemănătoare cu Pămîntul, iar Anaxagora şi Plutarh gîndeau că Luna este aidoma planetei noastre, fiind locuită de fiinţe inteligente. Argumentele lor erau de ordin exclusiv filozofic, dar ideea a dovedit o vitalitate excepţională, înaripînd imaginaţia unor generaţii succesive de scriitori. Autorul primului roman de ficţiune despre o călătorie cosmică este Lucian din Samosate, care a trăit în secolul al II-Iea e.n. Cartea sa, intitulată „Vera Historia“, povesteşte peripeţiile unor marinari a căror corabie a fost ridicată de o trombă marină pînă la Lună. Acolo eroii lui Lucian au cunoscut pe „Hippogypi", nişte fiinţe ciudate care călăreau pe Vulturi cu trei capete, în Evul Mediu, ideea pluralităţii lumilor locuite fiind considerată contrarie dogmelor creştine, a fost combătută viguros de către biserică. Unul din motivele pentru care călugărul italian Giordano Bruno a fost ars pe rug în 1600 era tocmai faptul că acesta susţinuse teoria existenţei vieţii pe corpurile cereşti. De asemenea, persecutarea lui Galilei s-a datorat, în parte, împrejurării că inventatorul lunetei astronomice a presupus că pe suprafaţa Lunei trăiesc oameni. ACEASTĂ SCARĂ DUCE LA LUNĂ Răsturnînd imaginea falsă, conform căreia Pămîntul trona în centrul Universului, Kepler şi Copernic au dat un nou impuls fanteziei „lunatecilor", între ■ 1634, cind însuşi savantul Kepler a publicat romanul său de ficţiune intitulat „Somnium", în care prezenta seleniţii ca pe nişte locuitori ai cavernelor, şi 1835, cînd a avut loc scandalul mistificării Lunei, literatura călătoriilor cosmice imaginare a fost înfloritoare. în paginile zecilor de cărţi apărute în aceste două secole temerarii astronauţi au ajuns în Lună traşi de vulturi, de gîşte sălbatice, azvîrliţi de un resort, ridicaţi de un balon sau de un magnet, de rouă închisă în nişte sticle prinse de brîu ori, pur şi simplu, s-au urcat pe o... scară („Man în the Moon" a vicarului englez Israel Jobson). Alături de mijloacele năstruşnice concepute de scriitori s-a nimerit însă şi procedeul judicios folosit în zilele noastre: racheta. Primul scriitor care şi-a expediat eroul cu ajutorul rachetelor a fost Savinien de Cyrano de Bergerac, el însuşi devenit mai târziu eroul unei cunoscute piese de teatru. Printre scriitorii celebri care au abordat tema călătoriilor lunare se numără şi Daniel Defoe, Allan Poe, Jules Verne şi H. G. Wells. Ceea ce s-a numit „mistificarea Lunii" a dovedit, în 1835, în ce măsură numeroşi oameni erau dispuşi să accepte existenţa viaţii pe alte corpuri cereşti. Acest bluff celebrus-a datorat ziaristului Richard Adams Locke, care a publicat un reportaj fantezist asupra creaturilor lunare văzute, chipurile, cu marele telescop al lui sir John Herschel. Reportajul, intitulat pompos „Mari descoperiri astronomice făcute recent de sir John Herschel, U. D. F.R.S. etc. la Capul Bunei Speranţe", a apărut în foileton în revista „Sun" de la New York, în septembrie 1835. El a beneficiat de credulitatea unui public larg şi a produs un scandal notoriu. Astfel, pe planeta roşie se pot observa cu telescopul numeroase pete închise, de mărimi şi forme variate. Savanţii sunt de părere că aceste pete ar fi zone umede şi fertile acoperite cu o vegetaţie specifică. Ipoteza este susţinută, în special, de faptul că, după cum s-a dovedit şi pe cale fotografică, petele marţiene nu sunt nişteformaţii stabile (cum sunt, de pildă, „mările" de pe Lună), ci sunt foarte, variabile. îndată ce pe Marte se iveşte primăvara şi calota polară începe să se micşoreze, petele închise din apropierea ei se întunecă şi mai mult. Această întunecare se extinde vertiginos dinspre polul planetei către ecuatorul ei, probabil pe măsură ce vaporii de apă pătrund în atmosfera marţiană. Fenomenul s-ar putea datora, desigur, şi unor schimbări pur chimice, ale scoarţei planetei. Totuşi, analizînd radiaţia infraroşie emisă de petele întunecate de pe Marte, astronomii au dovedit că ele cu ORIZONTAL: 1. Suport metalic sau din lemn ce însoţeşte ridicarea oricărei construcţii — Giganţi; 2. Metal uşor, extrem de utilizat în construcţiile moderne — Energiei; 3. întindere de teren — Firide; 4. Agenţia de asigurări — Conducătorul unui institut ele învăţămînt superior; 5. in ţiglă — Hale de producţie ; 6. Program de lucru — Extremităţile unui turn ; 7. în perete — Parcelă ; 8. Cămin sătesc destinat activităţii artistice. 9. Se construiesc multe în prezent pentru folosinţă particulară — Glob luminos ; 10. Baie — Scripete ; 11 Şade — Elemenţi de construcţie acoperiţi cu un strat din alte materiale. VERTICAL: 1. Muncitori ce execută lucrări de fundaţii — Constantin Stănescu ; 2. Imobil — Etaj ; 3. Argilă moale, întrebuinţată în construcţii — Element arhitectural format dintr-un arc şi elemente de susţinere; 4. Canal pentru scurgerea apelor — Poartă ; 5. Fără valuri — Argilă arsă folosită pentru acoperişuri (pl.); construcţii; 10. Arc — Identic; 6. Vestibul — Tudor Lungu; 7. 11. A face parte integrantă din Pronume — A munci; 8. Lucrător tr-un lucru — Ce se bate în zid, — Foc pe sfîrşitel; 9. Are — Material metalic întrebuințat în CONSTANTIN DELIU ■ I m IU 3 s . MCOU / i? ' 345623 ■ m ‘ ' Ei s m C IV a CUVlNTUB NOU PICASSO „CETĂŢEAN DE ONOARE AL PARISULUI“ Celebrul pictor Pablo Picasso a fost numit, prin decizia unanimă a Consiliului parizian, „cetăţean de onoare al Parisului“. Distincţia i-a fost acordată cu prilejul aniversării a 90 de ani de viaţă, din care 70 petrecuţi în capitala Franţei. COVOR URIAŞ La muzeul de arte aplicate din Aşhabad (R.S.S. Turkmehă) se află un covor uriaş, confecţionat acum 30 de ani. Covorul are o suprafaţă de 200 m, o greutate de 850 kg şi conţine 50 de milioane noduri de diferite culori. CA LA TEATRU.. Richard Eakin, profesor de zoologie la Universitatea din California, se poate lăuda că a descoperit o metodă originală de predare a cursurilor de specialitate. Cînd predă studenţilor un curs despre originea speciilor, el se prezintă grimat în aşa fel incit să semene cu Charles Darwin, iar la cursul de genetică apare în faţa auditorilor cu trăsăturile lui Mendel. Eakin arăta că recurge la aceste „culise universitare pentru,, a „surmonta apatia devenită obişnuinţă la sudenţii săi“. APĂRAREA ACUZĂ In ultimul timp, cetăţenii americani intentează acţiuni judiciare împotriva... propriilor lor avocaţi. Şi asta din ce în ce mai des. După cum arăta revista „U. S. News and World Report“ intr-o anchetă realizată pe această temă, numărul afacerilor de acest gen a crescut cu 25 la sută faţă de perioada ultimilor cinci ani. Revista menţionează, de asemenea, şi cauzele care duc la situaţii de acest gen : erorile grave ale avocaţilor în cursul proceselor, „relaţiile îndoielnice“ între avocaţi şi clienţii lor, escrocheriile flagrante ale unor jurişti etc. CANICULA IN CIUBOTKA In luna iulie, termometrele localităţii Pevek, situată dincolo de Cercul polar, au înregistrat o Temperatură neobişnuită pentru regiunile polare , minima — plus 20 grade, maxima — plus 30 grade Meteorologii au explicat că aceasta se datorează unui val de aer cald venit din sud, iar locuitorii Pevekului s-au simţit timp de 10 zile, cit a durat canicula, ca pe litoralul Mării Negre. , „TOP SECRET“ IN AER LIBER Recent, în oraşul american Philadelphia a fost organizată o originală expoziţie în aer liber. A fost aleasă cea mai animată stradă a oraşului unde au fost expuse copiile unor documente „top secret" ale F.B.I.-ului, ale căror originale fuseseră furate în lunia martie a acestui an și căutate, fără rezultat, pînă la ora actuală. WilETNTI INFORMAŢII ŞTIINŢIFICE în căutarea vieţii extraterestre Spre sfîrşitul secolului al XIX-lea, povestirile despre călătorii imaginare în Lună au intrat în declin. Ele au rămas în afara curentului principal al romanelor ştiinţifico-fantastice. Cauza principală a acestei dizgraţii este faptul că perfecţionarea mijloacelor optice de studiere a satelitului nostru a permis astronomilor să afirme cu destulă convingere că Luna este un astru mort, lipsit de atmosferă şi apă. DACA NU PE LUNĂ, ATUNCI MĂCAR PE MARTE Fantezia scriitorilor s-a îndreptat, aşadar, spre planetele sistemului solar, şi în primul rînd spre Marte, pe care astronomul italian G. Schiaparelli a descoperit, în 1877, o reţea întunecată de linii pe care le-a considerat ca fiind nişte canale de irigaţie construite de marţien. Descoperirea sa a stîrnit senzaţie, la vremea respectivă, şi teoria canalelor marţiene mai are şi astăzi adepţi, deşi ulterior s-a dovedit că aşa-zisele canale nu sunt ţinut geometrice, ci nişte sisteme de pete mărunte dispuse în formă de benzi. De fapt, în ciuda dezminţirii teoriei lui Schiaparelli, posibilitatea existenţei vieţii pe Marte — măcar sub formă vegetală — nu este exclusă şi în sprijinul său au fost aduse numeroase argumente bazate pe observaţii, prind unele substanţe organice care se găsesc în algele de pe Pământ. Aceasta nu constituie încă o probă incontestabilă a existenţei algelor pe Marte, dar, în lumina faptelor cunoscute, este greu de crezut că asemenea substanţe organice complexe au putut să apară pe Marte în afara organismelor vii. RUDELE NOASTRE SUNT SAU FOARTE CIUDATE, SAU FOARTE ÎNDEPĂRTATE Informaţii deosebit de importante cu privire la compoziţia chimică a corpurilor cereşti au putut fi obţinute cu ajutorul spectrometriei care studiază, prin descompunere, radiaţia emisă de un corp, iar în ultimele decenii, astrofizica a beneficiat din plin de ştiinţa propagării radioundelor şi de descoperirile fizicii atomice. Pe măsură ce au fost deduse condiţiile fizice de pe suprafaţa planetelor sistemului solar, probabilitatea existenţei unor forme de viaţă superioară a scăzut. Temperaturi de plus sau minus cîteva sute de grade, atmosfere ultrararefiate sau strivitoare, compuse din bioxid de carbon, amoniac, hidrogen etc., nopţi eterne şi radiaţii cosmice ucigătoare, acestea sunt condiţiile în care ar trebui să trăiască locuitorii planetelor învecinate. Totuşi, adepţii pluralităţii lumilor locuite nu s-au descurajat. Biologia le-a furnizat numeroase exemple de vietăţi care prosperă chiar pe planeta noastră în condiţii inacceptabile pentru om. Ele trăiesc în zona îngheţului veşnic, în craterele vulcanilor, la 7—8 mii metri adîncime în ocean. Există chiar paraziţi care îşi desfăşoară, nestingheriţi, activitatea într-un mediu de acid cianhidric. Desigur, pe Pămînt toate aceste cazuri constituie nişte excepţii, dar ele pot fi astfel tocmai pentru că , mediul cel mai răspîndit pe planeta noastră este cel bogat în apă şi oxigen, adică în elementele aosiderate de noi ca indispensabile vieţii. Este firesc, deci, ca fiinţele terestre superioare să fie cele care s-au dezvoltat în acest mediu predominant, favorabil evoluţiei complexe şi pe scară largă. Nimic nu ne împiedică să ne imaginăm, de pildă, o evoluţie similară în condiţiile temperaturii ridicate şi ale atmosferei de bioxid de carbon existente pe planeta Venus. In acest caz însă, fraţii noştri întru Soare ar trebui să fie foarte deosebiţi de noi, iar comunicăria cu ei ar constitui o problemă mai grea chiar decit călătoria pînă la locul lor de baştină. O altă şcoală de gîndire a partizanilor existenţei unor fiinţe superioare în Cosmos situează viaţa extraterestră în alte constelaţii. Ei au emis ipoteza că o parte din stelele Galaxiei sunt înconjurate de planete, la fel ca şi Soarele, şi că unele din acestea trebuie să ofere condiţii favorabile vieţii. Observaţii efectuate în ultima vreme au confirmaţi în mod indirect că şi alte stele au planete. Întrucît distanţa bină acolo este prea mare, planetele altor stele nu au putut fi văzute cu telescopul, dar existenţa acestora a fost dedusă din perturbările produse de masa lor asupra traiectoriei stelelor vizibile, în jurul cărora se rotesc. Metoda este eficace şi a fost aplicată, pentru prima oară, în 1846 de către, matematicianul francez Le Vender, care a dedus prin calcul existenţa planetei Neptun. Luîndu-se în consideraţie şi alte mărimi astrofizice , viteza de rotaţie, luminozitatea şi temperatura superficială a stelelor, se poate afirma cu mare probabilitate că stele de tipul G K şi M sunt înconjurate de sisteme planetare. Şi deoarece aceste clase reprezintă un procent mare din stelele Galaxiei noastre, rezultă că sistemele planetare constituie un fenomen frecvent în întreaga Galaxie, printre cele cîteva zeci sau chiar sute de milioane de planete (estimarea aparţine astronomului englez Jeansi este foarte probabil să existe numeroase planete cu condiţii de viață asemănătoare celor terestre. Din păcate, distanta pînă la cea mai apropiată este de cîtiva ani-lumină, ceea ce exclude posibilitatea unei călătorii la faţa focului în condiţiile actuale ale dezvoltării cosmonauticii. ADRIAN MÎNTULESCU ANUL IV. Nr. 395 FILATELIE . * Ce a adus anul 1911 in filatelia românească Azi ne propunem o pauză în „Istoria filateliei", pentru a face (fig. 1) cunoştinţa cu emisiunile apărute în primul semestru al acestui an în ţara noastră. Primele emisiuni se referă la unele aniversări. Conducătorului revoluţiei de la (fig. 5) 1821, Tudor Vladimirescu, i se consacră un timbru cu ocazia celei de a 150-a aniversări a comemorării morţii sale. Timbrul reprezintă pictura lui Th. Aman (fig. 1). Anului internaţional de luptă ,împotriva rasismului şi discriminării rasiale i se dedică un timbru reprezentând simbolic unirea dintre rase. Evenimentele principale din țara noastră, din această perioadă a anului, nu sunt trecute cu vederea. Astfel Congresul sindicatelor deschide seria cu o valoare, urmată de o valoare dedicată noului sediu al Muzeului de Istorie al R.S.R. şi de o emisiune de trei valori închinată măreţului eveniment de la 8 Mai: ,,A 50-a aniversare a creării P.C.R." (fig. 2). Navelor cosmice sovietice : Luna 16 şi Luna 17-Lunahod, li s-au dedicat două frumoase valori asamblate într-o frumoasă coală (fig. 3). Emisiunea „Apolo 14“ se compune dintr-o singură valoare asamblată într-o reușită coală. Sportul este reprezentat în această perioadă printr-o emisiune de „Turism". Fauna a găsit reprezentare într-o emi- / sîune ,de, șase, valori, sintetizînd tot ceea ce are mai frumos rasa canină, (fig. 4). Ultima emisiune apărută , Balkanfila III, s-a editat cu ocazia reuşitei expoziţii balcanice ce a avut loc recent la Bucureşti. Seria se compune din şase valori reprezentând cîte o pictură de femeie în port naţional din fiecare ţară balcanică. Ţara noastră este reprezentată prin pictura lui Carol Pop de Szatmary: „Argeșeanca" și prin colita ce reprezintă „Hora" lui Th. Aman (fig. 5). DAN VINTILA î . (fig. 4) fj * I....... › uf SEEll s lilIPI' ' MM: mm ■; ‘ ■ ‹ ■ ax X'X ‡ ο ο. v. (fig- 3)