Cuvîntul Nou, octombrie 1971 (Anul 4, nr. 448-474)

1971-10-27 / nr. 470

Pag. 2 CUVINTUL NOU ANUL IV. Nr. 470 L­EGEA cu privire la gospodărirea fondurilor fixe, resurselor materiale şi aprovizionarea tehnico-materială Utilizarea judicioasă, completă a fondurilor fixe şi a resurselor materiale — componente princi­pale ale avuţiei naţionale — con­stituie un factor determinant al progresului neîntrerupt economic şi social al ţării, al creşterii e­­ficienţei în toate domeniile de activitate Obţinerea unui volum cit mai mare de bunuri mate­riale prin folosirea intensivă a capacităţilor de producţie şi va­lorificarea superioară a­­resurse­lor materiale, în vederea satis­facerii nevoilor economiei, a cerinţelor populaţiei, impune ac­centuarea măsurilor pentru ex­ploatarea, întreţinerea, repararea şi modernizarea tuturor fonduri­lor fixe, eliminarea locurilor în­guste, organizarea ştiinţifică a producţiei şi a muncii, gospo­dărirea raţională a materiilor prime, materialelor, combustibi­lilor, energiei şi perfecţionarea continuă a sistemului de apro­vizionare tehnico-materială. în acest scop, Marea Adunare Naţională a Republicii Socialiste România adoptă prezenta lege. CAPITOLUL I GOSPODĂRIREA FONDURILOR FIXE Art. 1. — Ministerele, celelalte organe centrale şi locale ale administraţiei de stat, centralele industriale, întreprinderile, insti­tuţiile şi celelalte unităţi sunt obligate să gospodărească judi­cios fondurile fixe, să le menţină în stare de funcţionare, să asi­gure recuperarea fondurilor in­vestite în acestea la termenele stabilite prin normative sau do­cumentaţiile de investiţii, precum şi modernizarea lor, luînd mă­suri pentru : a) prevederea în plan a nive­lelor de producţie care să asi­gure încărcarea completă a ca­pacităţilor şi spaţiilor productive, în concordanţă cu necesităţile economiei naţionale ; b) organizarea ştiinţifică a pro­ducţiei şi a muncii, aplicarea de metode moderne de pregătire — programare — lansare a pro­ducţiei ; c) aprovizionarea ritmică a proceselor de producţie cu ma­terii prime, materiale, combusti­bili, energie, piese şi subansam­­ble ; d) întreţinerea, revizia şi re­pararea fondurilor fixe, conform prescripţiilor tehnice ; e) calificarea corespunzătoare şi ridicarea permanentă a nive­lului de cunoştinţe ale persona­lului de deservire şi de întreţi­nere ; f) modernizarea fondurilor fixe şi a tehnologiilor, în condiţii de eficienţă economică şi ţinînd seama de progresele realizate pe plan mondial, prin folosirea îndeosebi a cercetărilor şi stu­diilor proprii, autoutilaje, apli­carea de inovaţii şi invenţii. Art. 2. — Ministerele, celelalte organe centrale şi locale ale administraţiei de stat, centralele, întreprinderile, instituţiile şi ce­lelalte unităţi sunt obligate ca, la elaborarea planului, a studiilor tehnico-economice cu privire la dotarea cu noi fonduri fixe, la construirea de noi capacităţi sau dezvoltarea celor existente, să prezinte organelor de avizare şi aprobare şi gradul de utilizare a fondurilor fixe şi a capacităţi­lor de producţie existente, din profilul respectiv de activitate. Art. 3. — Pentru eliminarea lo­curilor înguste care limitează folosirea unor capacităţi de pro­ducţie, organele de conducere colectivă ale unităţilor econo­mice, colegiile ministerelor şi celorlalte organe centrale, comi­tetele executive ale consiliilor populare judeţene şi al munici­piului Bucureşti au obligaţia de a examina şi aplica soluţii efi­ciente din punct de vedere eco­nomic, de a prevedea în plan mijloacele materiale şi financia­re necesare şi de a realiza în termenul cel mai scurt lucrările prevăzute. Art. 4 — Ministerele, celelalte organe centrale şi locale ale administraţiei de stat, centralele, întreprinderile, instituţiile şi cele­lalte unităţi răspund de aplica­rea şi respectarea riguroasă în procesele de producţie a tehnolo­giilor proiectate şi omologate. Se interzic abaterile de la tehno­logiile stabilite sau aplicarea de tehnologii neomologate. Perfecţionarea tehnologiilor se va face pe baza experimentării, verificării şi omologării preala­bile. Pentru procesele care se realizează cu tehnologii de complexitate deosebită, perfec­ţionările tehnologice se pot face numai cu aprobarea organului ierarhic superior. Art 5. — Orice demolare sau dezafectare de fonduri fixe se va face numai cu respectarea con­dițiilor legale. Pentru fondurile fixe amortizate care se justifică din punct de vedere economic să fie menţinute în funcţiune, se vor examina şi aplica soluţii efici­ente de modernizare a acestora, în condițiile legii. CAPITOLUL II DEZVOLTAREA BAZEI DE MATERII PRIME ȘI UTI­LIZAREA JUDICIOASĂ A RESURSELOR MATERIALE Art. 6. — Ministerele, celelalte organe centrale şi locale ale administraţiei de stat, centralele, întreprinderile şi celelalte unităţi economice vor dezvolta şi diver­sifica baza de materii prime in­terne, vor extinde cercetarea şi asimilarea în producţie a înlo­cuitorilor care să asigure eco­­nomisirea materiilor prime şi ma­terialelor deficitare, vor asigura recondiţionarea sau regenerarea unor materiale ce pot fi refolosite în procesul de producţie şi răs­pund de buna gospodărire şi utilizarea judicioasă a materiilor prime şi materialelor. Art. 7. — La elaborarea balan­țelor materiale, a planului, Co­mitetul de Stat al Planificării, Ministerul Aprovizionării Tehnico- Materiale şi Controlului Gospodă­ririi Fondurilor Fixe, ministerele, celelalte organe centrale şi lo­cale ale administraţiei de stat, unităţile economice, răspund de corelarea sarcinilor prevăzute cu posibilităţile reale de aprovizio­nare tehnico-materială. O dată cu propunerea con­struirii de noi capacităţi, de dez­voltare a celor existente sau de introducere în fabricaţie de noi produse, titularii de plan vor stabili soluţiile şi măsurile ce se impun pentru asigurarea certă şi în perspectivă, îndeosebi din ţară, a materiilor prime, mate­rialelor, produselor de comple­tare, pieselor de schimb și am­balajelor Dezvoltarea bazei de materii prime, combustibili, ener­gie, înlocuitori, produse de com­pletare se va realiza concomitent cu construirea noilor capacităţi de producţie, astfel încît să se asigure alimentarea continuă,­­de la punerea în producţie, a a­­cestora. Art. 8. — Materiile prime şi produsele necesare dezvoltării echilibrate a economiei, în mă­sura în care nu pot fi asigurate din producţia internă, vor fi im­portate îndeosebi pe bază de contracte şi acorduri economice de lungă durată ce se vor în­cheia cu partenerii externi, asi­­gurîndu-se certitudinea aprovizio­nării în perspectivă. Art. 9. — întreprinderile, cen­tralele, și celelalte unități eco­nomice, titularii de plan de stat, Ministerul Aprovizionării Teh­nico-Materiale și Controlului Gos­podăririi Fondurilor Fixe, Comi­tetul de Stat al Planificării au obligaţia de a stabili şi aplica pentru toate produsele potrivit competenţelor ce le revin, norme şi normative de consum de ma­terii ,prime, materiale, combusti­bili, energie, precum şi norme de deviz, pentru activitatea de construcţii-montaj, cu fundamen­tare tehnico-economică, la nive­lul celor mai bune realizări ob­ţinute pe plan mondial, în insta­laţii, tehnologii şi condiţii simi­lare. Normele şi normativele de consum se stabilesc prin planul cincinal şi anual şi vor fi revi­zuite anual şi ori de cîte ori se aduc îmbunătăţiri, pe baza pro­iectării de noi produse şi tehno­logii şi a reproiectării celor exis­tente şi în strînsă corelare cu schimbările care intervin în pro­ducţie, gradul de dotare, calita­tea produselor, astfel încît să se asigure utilizarea judicioasă a resurselor materiale, extinderea înlocuitorilor, folosirea cu precă­dere a materiilor prime interne. Stabilirea, aprobarea și revi­zuirea normelor și normativelor de consum și de stoc se fac de către Comitetul de Stat al Plani­ficării, Ministerul Aprovizionării Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe, mi­nistere, celelalte organe centrale şi locale ale administraţiei de stat, unităţi economice, conform competenţelor ce vor fi stabilite prin hotărîre a Consiliului de Miniştri. Pentru produsele noi se vor stabili și aproba norme de con­sum, o dată cu introducerea în fabricație a acestora; încadrarea în limitele de con­sum stabilite prin normele apro­bate este obligatorie pentru toate unitățile economice. Art. 10. — Normele și norma­tivele de stoc de materii prime, materiale, combustibili şi pro­duse finite trebuie să asigure continuitatea proceselor de pro­ducţie şi a desfacerii producţiei, ţinînd seama de ritmul livrărilor şi al consumului, de specificul activităţii întreprinderilor, de na­tura materialelor ce se consumă. Unităţile furnizoare şi cele be­neficiare sunt obligate să asigu­re şi să îmbunătăţească perma­nent ritmicitatea livrărilor în vederea diminuării imobilizărilor de resurse materiale în stocuri. Unităţilor economice le este interzisă consumarea stocurilor normate în scopul depăşirii pla­nului de producţie sau pentru a­­coperirea unor consumuri deter­minate de depăşirea normelor de consum, în cadrul stocurilor normate se stabilesc stocuri de siguranţă, care vor putea fi consumate nu­mai cu aprobarea organului ie­rarhic superior, în cazuri temei­nic justificate, cu obligaţia re­întregirii lor în termenul cel mai scurt, din livrările curente. Pen­tru unele materii prime şi mate­riale, importante, al căror nomen­clator se stabileşte prin­ hotărîre a Consiliului de Miniştri, stocu­rile de siguranţă vor putea fi consumate numai cu aprobarea Ministerului Aprovizionării Teh­nico-Materiale și Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe. Art. 11. — Ministerele, celelalte organe centrale şi locale ale administrației de stat, centralele, întreprinderile şi celelalte unităţi economice sunt obligate să or­ganizeze și să intensifice activi­tăţile de identificare şi redistri­buire operativă a stocurilor dis­ponibile şi de colectare, valori­ficare şi prelucrare industrială a deşeurilor de materii prime şi materiale. Art. 12. — In ceea ce priveşte depozitarea, manipularea şi con­servarea bunurilor materiale, u­­nităţile economice au obligaţia să asigure : a) recepţia, depozitarea şi conservarea corespunzătoare, astfel încît să se menţină cali­tatea şi integritatea produselor ; b) reîmprospătarea stocurilor de produse industriale şi agro­­alimentare, evitîndu-se degrada­rea acestor produse prin depozi­tare îndelungată ; c) circulaţia raţională în de­pozit şi utilizarea judicioasă a spaţiilor de depozitare, prin în­cărcarea optimă a suprafeţelor existente şi construirea spaţiilor noi de depozitare, cu soluţiile cele mai economicoase ; d) mecanizarea şi automatiza­rea operaţiunilor de manipulare în depozite, creşterea gradului de dotare cu mecanisme de de­servire, îndeosebi din cele pro­duse în ţară ; e) reducerea pierderilor în manipularea, depozitarea şi transportul produselor şi diminu­area corespunzătoare a coefici­enţilor admisibili de perisabili­tate. Art. 13. — Personalul unități­lor economice care realizează consumuri specifice de materia­le mai mici decît cele stabilite prin normele aprobate, respectiv prin proiectele de execuție, în condițiile realizării structurii sor­timentale şi a respectării nor­melor de calitate a produselor sau reduc coeficienţii de perisa­bilitate admişi, vor fi recompen­saţi pentru economiile realizate, potrivit legii. Art. 14. — Daunele aduse avu­tului obştesc din culpa perso­nalului, ca urmare a depăşirii normelor de consum, a fabricării de produse necorespunzătoare, a pierderilor ivite prin gospodă­rirea, depozitarea, conservarea necorespunzătoare a materiale­lor, atrag răspunderea materială a acestuia, potrivit legii, întreprinderile furnizoare care livrează produse ce nu cores­pund condiţiilor contractuale vor suporta pagubele provocate be­neficiarilor din această cauză. CAPITOLUL III GOSPODĂRIREA COMBUSTIBILILOR SI ENERGIEI 9 Art. 15. — Dezvoltarea produc­ţiei şi consumului energiei de toate formele se face în concor­danţă cu prevederile balanţei e­­nergetice generale a economiei naţionale, a planurilor de stat şi a programelor de lungă per­spectivă, în asigurarea resurselor ener­getice primare se va avea în ve­dere valorificarea resurselor din ţară a cărbunilor, energiei hidro şi nucleare, folosirea judicioasă a combustibililor superiori lichizi şi gazoşi, în scopul extinderii prelucrării industriale a acesto­ra. Unităţile economice care con­sumă, transportă sau distribuie combustibili şi energie de toate formele sunt obligate să asigure reducerea continuă a consumu­rilor specifice, valorificarea re­surselor secundare, reducerea pierderilor și eliminarea risipei. Art. 16. — Unitățile economice consumatoare de energie de toa­te formele sunt obligate să se preocupe permanent de ridica­rea randamentelor de utilizare, întocmind în acest scop progra­me anuale şi de perspectivă, de studii, cercetări, proiectare, mă­suri tehnice şi organizatorice, pe baza bilanţurilor energetice ce vor fi elaborate şi actualizate în fiecare an, atît pe ansamblul unităţilor cît şi pe principalele procese şi instalaţii mari consu­matoare. De asemenea, vor asi­gura înscrierea în plan şi reali­zarea lucrărilor de investiţii cu caracter de îmbunătăţiri şi raţio­nalizări energetice, care conduc la utilizarea intensivă a potenţia­lului energetic al combustibililor. Art. 17. — Unităţile economice au obligaţia de a stabili norme de consum de combustibili şi e­­nergie, pe fiecare instalaţie, grup de maşini şi utilaje, prin care să se asigure utilizarea resurselor energetice cu randamentele pre­scrise, reducerea pierderilor şi eliminarea risipei, valorificarea resurselor energetice secundare. Art. 18. — La proiectarea, asi­milarea, omologarea şi fabrica­rea noilor instalații și utilaje, care consumă sau transformă re­surse energetice de orice fel, mi­nisterele, institutele de cercetări şi proiectări, unităţile economice, vor asigura randamente termo­­energetice ridicate, la nivelul ce­lor mai bune realizări obţinute pe plan mondial. Art. 19. — Ministerele, celelal­te organe centrale şi locale ale administraţiei de stat, centrale­le, întreprinderile şi celelalte u­­nităţi economice au obligaţia de a asigura îmbunătăţirea standar­delor de stat ale instalaţiilor de ardere, precum şi modernizarea şi dotarea cu aparatura necesa­ră a instalaţiilor în funcţiune, care au randamente energetice scăzute, revizuind consumurile normate, anual şi ori de cîte ori este nevoie. Este interzisă punerea în func­ţiune a instalaţiilor energetice noi sau a extinderilor şi moder­nizărilor cu randamente scăzute sau care nu sunt dotate, conform prevederilor din proiectele apro­bate, cu aparatajul de măsură, control, reglaj şi automatizare, instalaţiile de recuperare a re­surselor energetice secundare sau la care nu s-au realizat sche­mele de alimentare şi măsurile tehnologice prevăzute în proiec­te. Art. 20. — Organele de condu­cere colectivă ale unităţilor e­­conomice răspund de menţine­rea în permanentă stare de func­ţionare a instalaţiilor energetice şi aparatajelor de măsură şi con­trol, de asigurarea întreţinerii şi reparării corespunzătoare a aces­tora, precum şi a pieselor de schimb şi a materialelor de în­treţinere, de controlul permanent al parametrilor de funcţionare şi al gradului de utilizare a com­bustibililor şi energiei. CAPITOLUL IV APROVIZIONAREA CU UTILAJE ŞI PIESE DE SCHIMB Art. 21. — Ministerul Industriei Construcţiilor de Maşini, cele­lalte ministere, organe centrale şi locale ale administraţiei de stat, Consiliul Naţional pentru Ştiinţă şi Tehnologie, unităţile economice producătoare, insti­tutele de cercetări şi proiectări, au obligaţia ca în activitatea de cercetare, proiectare şi dezvol­tare a producţiei­­de maşini, uti­laje şi instalaţii să asigure rea­lizarea acestora, cu parametrii tehnici şi economici ridicaţi, în vederea prelucrării şi valorifică­rii eficiente a materiilor prime şi materialelor, îmbunătăţirii cali­tăţii produselor fabricate, redu­cerii continue a pierderilor teh­nologice, creşterii productivităţii muncii. Aprovizionarea cu maşini, uti­laje, instalaţii, trebuie să asigu­re dotarea tehnică corespunză­toare pentru punerea în funcţiu­ne a capacităţilor de producţie industrială, înzestrarea cu maşini şi utilaje a agriculturii, a unită­ţilor de construcţii-montaj, dez­voltarea transporturilor şi a al­tor activităţi, conform obiective­lor înscrise în planurile de dez­voltare a economiei naționale. Art. 22. — Ministerele, celelal­te organe centrale şi locale ale administrației de stat, centralele, întreprinderile şi celelalte unităţi economice beneficiare, precum şi coordonatorii de balanţe, vor de­termina necesarul de maşini, u­­tilaje, instalații, în condițiile uti­lizării optime şi la capacitatea nominală a parcului existent. Art. 23. — Unitățile producă­toare, titularii­­ de plan de stat, Comitetul de Stat al Planificării, Ministerul Aprovizionării Tehni­co-Materiale și Controlului Gos­podăririi Fondurilor Fixe, vor a­­sigura necesarul de maşini, uti­laje, instalaţii prin dezvoltarea capacităţilor de producţie inter­nă, organizarea unei cooperări largi, eficiente, între unităţile pro­ducătoare, folosirea intensivă a capacităţilor existente, lărgirea acţiunilor de autoutilare. Art. 24. — Ministerele, celelalte organe centrale și locale ale ad­ministrației de stat, centralele, întreprinderile și celelalte uni­tăţi economice vor dezvolta, în conformitate cu sarcinile de plan stabilite, acţiunile de cooperare economică şi tehnico-ştiinţifică cu organizaţii competente din alte ţări, în vederea producerii în condiţii de eficienţă economică a unor maşini, utilaje şi instala­ţii atît pentru nevoile interne cît şi pentru export, dotării prin coo­perare a unor obiective interne de investiţii, asigurării pe ter­men lung a unor materii prime, pe bază de acorduri de coope­rare. Art. 25. — Asigurarea necesa­rului de piese de schimb, în ve­derea funcţionării continue a maşinilor, utilajelor, instalaţiilor, se face prin planurile de dezvol­tare a economiei pe bază de nor­me şi normative de consum cu motivare tehnică elaborate de întreprinderi, centrale, ministere şi alte organe centrale şi locale ale administraţiei de stat, princi­pale producătoare, împreună cu cele beneficiare ale utilajelor, maşinilor şi instalaţiilor. Art. 26. — întreprinderile şi centralele industriale producă­toare de maşini, aparate, utilaje, instalaţii, precum şi cele care cooperează prin executarea unor piese sau subansamble, sunt o­­bligate să asigure piesele de schimb necesare întreţinerii şi reparaţiei acestora în cantităţile stabilite pe baza normativelor de consum şi de stoc de piese de schimb, aprobate, în cazul încetării fabricaţiei de serie a unor maşini, aparate, u­­tilaje, instalaţii, întreprinderile şi centralele producătoare sunt obli­gate să aprovizioneze în conti­nuare, fie din producţie proprie fie prin cooperare, piesele de schimb necesare pe perioada de funcţionare a acestora sabilită de coordonatorii de balanţe îm­preună cu beneficiarii şi furni­zorii. Pentru asigurarea pieselor de schimb după expirarea perioadei astfel stabilită, precum şi pentru piesele de schimb necesare pro­duselor unicate şi de serie mică sau provenite din import, centra­lele, ministerele, celelalte organe centrale şi locale ale administra­ţiei de stat, beneficiare, vor orga­niza producţia acestora în între­prinderile specializate şi în sec­ţiile sau atelierele mecanice de reparaţie şi întreţinere. Ministerul Industriei Construcţiilor de Maşini va acorda asistenţă tehnică, va asigura beneficiarilor sculele, dispozitivele, verificatoarele şi aparatele de măsură şi control standardizate şi va asigura co­laborările necesare, care nu pot fi executate de către beneficiari din lipsa condițiilor tehnice. Art. 27. — La contractarea im­porturilor de maşini, utilaje, in­stalații, aparate, unităţile benefi­ciare vor asigura piesele de schimb necesare pentru prima dotare, precum şi documentaţiile tehnice de execuţie pentru piese­le de schimb a căror fabricaţie urmează să fie asimilată în ţară. Răspunderea fabricării interne a pieselor de schimb necesare in­stalaţiilor şi utilajelor importate revine beneficiarului care va e­­labora în acest scop, împreună cu Ministerul Industriei Construc­ţiilor de Maşini şi alte ministere şi organe centrale şi locale ale administraţiei de stat, programe de asimilare, organizînd fabrica­rea în secţii proprii sau — după caz — cooperări cu alte unităţi economice în vederea reducerii importurilor. Respectarea acestor programe este obligatorie pentru ministe­rele şi unităţile economice fur­nizoare şi beneficiare. Art. 28. — în­ cadrul sarcinilor de plan de producţie a pieselor de schimb stabilite centralelor şi întreprinderilor producătoare, se vor nominaliza şi sarcini fizice pe diferite ansamble, subansam­ble şi piese. Art. 29. — în vederea sporirii resurselor de piese de schimb, coordonatorii de balanţe îm­preună cu ministerele, celelalte organe centrale şi locale ale ad­ministraţiei de stat, vor lua mă­suri pentru organizarea recondi­­ţionării pieselor de schimb uzate, în cazurile în care aceasta se justifică din punct de vedere eco­nomic şi se pot obţine piese de schimb recondiţionate de calita­te corespunzătoare, stabilind în acest scop normative cu privire la proporţia recondiţionărilor pentru principalele tipuri de pie­se de schimb. La cererea beneficiarilor, pro­ducătorii vor pune la dispoziţie documentaţiile tehnologice nece­sare pentru executarea recondi­­ţionării pieselor de schimb,­­alte organe centrale şi locale ale administraţiei de stat, între­prinderile producătoare şi con­sumatoare, precum şi cele din sfera circulaţiei mărfurilor, vor lua măsuri pentru extinderea preambalării produselor, precum şi pentru refolosirea ambalaje­lor pe baza normativelor stabi­lite, controlînd respectarea stric­tă a acestor normative. De ase­menea, vor organiza activitatea de recuperare a tuturor amba­­lajelor refolosibile şi vor asigura depozitarea, întreţinerea, repara­rea şi manipularea corespunză­toare a acestora, în vederea re­introducerii lor în circuitul eco­nomic Art 32 — Ministerul Aprovi­zionării Tehnico-Materiale şi Con­trolului Gospodăririi Fondurilor Fixe şi Ministerul Transporturilor şi Telecomunicaţiilor împreună cu celelalte ministere şi organe cen­trale şi locale ale administraţiei de stat vor acţiona în vederea introducerii şi extinderii contai­­nerizării şi paletizării, adaptării corespunzătoare a mijloacelor existente de transport feroviare, navale şi auto, precum şi meca­nizării operaţiunilor de încărca­re şi descărcare a mărfurilor. CAPITOLUL VI PLANIFICAREA­­ SI REALIZAREA APROVIZIONĂRII TEHNICO-MATERIALE Art 33. — Planul de aprovizio­nare tehnico-materială, parte componentă a planului de stat, asigură concordanţa dintre re­sursele economiei şi nevoile de consum, în condiţiile valorifică­rii complete a potenţialului teh­­nic-productiv, dimensionării ne­cesarului prin norme şi normati­ve de consum şi de stoc, stabi­lirii unor rezerve economice ca­re să permită desfăşurarea con­tinuă a proceselor productive. Activitatea de aprovizionare şi desfacere se desfăşoară pe ba­za prevederilor cuprinse în pla­nurile de dezvoltare a economi­ei, prin relaţii directe între fur­nizori şi beneficiari concretizate în contracte economice. Art. 34. — Planul de aprovizio­nare tehnico-materială a econo­miei naţionale cuprinde balanţe materiale, precum şi norme şi normative de consum. Elabora­rea planului de aprovizionare tehnico-materială se desfăşoară în cadrul activităţii de întocmire a planurilor de stat de dezvol­tare economico-socială, pe toate treptele organizatorice, pornind de la întreprinderi şi centrale; în elaborarea planului, unită­ţile economice vor ţine seamă de rezultatele acţiunii permanen­te de prospectare a pieţei inter­ne şi externe şi de contractele economice încheiate, în scopul satisfacerii cerinţelor cantitative şi calitative ale beneficiarilor, în ritmul cerut de nevoile produc­ţiei. Art. 35. — Pentru principalele materii prime, materiale, com­bustibili, energie, utilaje, piese de schimb şi alte produse hotă­­rîtoare pentru îndeplinirea sar­cinilor de producţie, investiţii, export, fondul pieţei şi altor acti­vităţi, este obligatorie elabora­rea de balanţe. Sarcina elaborării şi echilibră­rii balanţelor materiale pentru planurile cincinale, cu defalcare pe ani, aceea a adaptării aces­tora în cursul îmbunătăţirilor a­­nuale ale planului, răspunderea executării balanţelor aprobate, precum şi a luării sau propune­rii unor măsuri în cursul echili­brării şi realizării acestora, re­vine coordonatorilor de balanţe. Nomenclatorul produselor pen­tru care se elaborează balanţe, lista coordonatorilor de balanţe, precum şi competenţele de apro­bare a balanţelor materiale­­se stabilesc prin hotărîre a Consi­liului de Miniştri. Pentru produsele cu rol hotă­­rîtor în asigurarea proporţiilor de bază din economie, balanțe­le se aprobă prin planul de stat. Art. 36. - Coordonatorii de ba­lanțe, pornind de la cererile be­neficiarilor elaborate conform prevederilor planului, vor cu­prinde în balanțe toate resursele din ţară și din import și vor asi­gura necesarul justificat al eco­nomiei cu produsele respective, în cadrul resurselor planificate, fiind răspunzători împreună cu celelalte unităţi economice pro­ducătoare şi consumatoare, de utilizarea completă a capacităţi­lor, folosirea resurselor din ţară, dimensionarea judicioasă a con­sumurilor pe bază de norme , şi normative de consum şi de stoc. Pentru activitatea de construcţii­­montaj, dimensionarea în balanţe a necesarului de materiale se va face pe bază de proiecte sau prin indici de consum. Coordonatorii de balanţe vor prevedea în balanţe rezerve la dispoziţia Ministerului Aprovizio­nării Tehnico-Materiale şi Con­trolului Gospodăririi Fondurilor Fixe, dimensionate în funcţie­­de natura materialelor şi specificul proceselor productive, în vede­rea acoperirii unor nevoi nepre­văzute ce apar în cursul execu­tării planului şi a efectuării co­recturilor necesare ca urmare a elaborării unor proiecte de exe­cuție. Art. 37. — Pentru unele materii prime, materiale, combustibili, maşini şi utilaje, care prezintă o importanță deosebită pentru dez­voltarea pe ansamblu a econo­miei şi sunt deficitare în anumite etape, Consiliul de Miniştri va aproba nomenclatorul produse­lor şi competenţele de stabilire a restricţiilor în consum. Art. 38. — Răspunderea asigu­rării aprovizionării tehnico-ma­­teriale, în concordanţă cu obiec­tivele şi prevederile planurilor de dezvoltare a economiei naţiona­le, revine centralelor, întreprin­derilor şi celorlalte unităţi eco­nomice, care sunt obligate ca prin relaţii directe cu furnizorii şi beneficiarii şi prin încheierea din timp a contractelor econo­mice să-şi asigure baza materia­lă necesară îndeplinirii sarcini­lor de plan, precum şi desface­rea producţiei. Art. 39. — Realizarea aprovi­zionării cu materii prime, ma­teriale, combustibili şi alte pro­duse, în cantităţi vagonabile, se efectuează — de regulă — prin livrări directe de la producători la consumatori, iar pentru mate­rialele de uz general necesare în cantităţi nevagonabile, prin reţeaua de baze şi întreprinderi teritoriale de aprovizionare a Ministerului Aprovizionării Tehni­co-Materiale şi Controlului Gos­podăririi Fondurilor Fixe. Cantităţile nevagonabile de materii prime şi materiale speci­fice unor ramuri de activitate sau provenite din import se vor aproviziona prin unități specia­lizate din cadrul ministerelor sau centralelor, în cazurile în care aceasta se justifică din punct de vedere economic, cu acordul Mi­nisterului Aprovizionării Tehnico- Materiale și Controlului Gospo­dăririi Fondurilor Fixe. Art. 40. întreprinderile, cele­lalte unități economice, centra­lele, titularii planului de stat, precum și coordonatorii de ba­lanţe vor lua măsuri ca înche­ierea contractelor dintre furni­zori și beneficiari și expedierea materiilor prime şi materialelor de masă să se facă pe baza cal­culelor prealabile de optimizare a transporturilor. De asemenea, vor asigura extinderea paletiză­rii şi containerizării, în vederea creşterii eficienţei în activitatea de transport şi manipulare. La stabilirea amplasamentelor noilor capacități producătoare sau consumatoare de materii pri­me şi materiale de masă, titula­rii planului de stat vor ţine sea­ma de soluțiile optimizate de transport pentru resursele apro­vizionate şi pentru produsele fi­nite destinate desfacerii. Art. 41. — Ministerele, celelal­te organe centrale și locale ale administrației de stat, în cali­tate de furnizori, sunt obligate să ia măsuri pentru întocmirea și difuzarea de cataloage care să cuprindă toate produsele ce se fabrică de unitățile subordonate, , cu sortimentele, caracteristicile tehnice, dimensionale, comercia­le, preţurile şi, după caz, mostre, modele, palete de culori, care vor sta la baza relaţiilor econo­mice şi contractuale atît la intern cît şi cu partenerii externi. Aceste cataloage vor fi revi­zuite şi îmbunătăţite în funcţie de schimbările intervenite în producţie, de perfecţionarea u­­nor produse sau asimilarea de produse noi, de scoaterea din fabricaţie a produselor învechi­te şi de alte modificări în carac­teristicile şi preţurile acestor produse. CAPITOLUL VII ATRIBUŢII ÎN DOMENIUL GOSPODĂRIRII FONDURILOR FIXE, RESURSELOR MATE­RIALE ȘI APROVIZIONĂRII TEHNICO-MATERIALE A. Atribuțiile Comitetului­­ de Stat al Planificării Art. 42. — Comitetul de Stat al Planificării răspunde, împreună cu titluarii planului de stat, de echilibrul material al planului de stat, de asigurarea bazei teh­nice şi materiale necesare în­făptuirii sarcinilor şi obiectivelor prevăzute, de elaborarea planu­lui aprovizionării tehnico-materi­­ale a economiei naționale. Art. 43. — Comitetul de Stat al Planificării asigură prin plan utilizarea intensivă, cu eficiență maximă, a fondurilor fixe, în ca­re scop: a) organizează, împreună cu Ministerul Aprovizionării Tehni­co-Materiale şi Controlului Gos­podăririi Fondurilor Fixe şi Di­recţia Centrală de Statistică e­­videnţa fondurilor fixe, a utiliză­rii capacităţilor de producţie pe ansamblul economiei, elaborînd normativele generale de determi­ CAPITOLUL V ASIGURAREA AMBALAJELOR NECESARE ECONOMIEI NAȚIONALE Art. 30. — Ministerele, celelal­te organe centrale şi locale ale administrației de stat, centralele, întreprinderile şi celelalte uni­tăţi economice producătoare şi consumatoare de ambalaje şi ma­teriale pentru ambalaje vor lua măsuri pentru: a) dezvoltarea de unităţi sau secţii specializate pentru pro­ducţia de ambalaje necesare la intern şi pentru export, precum şi organizarea în acest scop a cooperărilor cu alte unităţi; b) diversificarea producţiei şi utilizarea de materiale eficiente pentru ambalaje, obţinerea de ambalaje moderne, atrăgătoare, igienice, rezistente la transport, manipulări şi depozitare, modu­late după dimensiunile paletelor standardizate; c) extinderea tipurilor eficiente de ambalaje refolosibile; d) efectuarea de cercetări şi experimentări cu privire la noi materiale şi tipuri de ambalaje, cu consumuri specifice reduse, folosirea de înlocuitori, ţinîmd seama de tendinţele pe plan mondial în acest domeniu. Art. 31. — Ministerele şi cele­

Next