Cuvîntul Nou, decembrie 1971 (Anul 4, nr. 500-526)
1971-12-01 / nr. 500
Pag. 2 O poveste de dragoste, frumoasă şi cuceritoare poveste de dragoste romanul „Adîncuri“ apărut cu trei ani în urmă în limba maghiară şi recent tradus în limba română. Te cucereşte întîi realismul crud al observaţiei, condensat într-o anecdotică liniară şi o exprimare neostentativă, limpede, fără „intelectualistele“ ambiguităţi; te captează apoi efortul eroinei de a se integra în „normal“, în aspra condiţie umană a oamenilor sănătoşi, cu psihologia lor, lipsită de „adîncurile“ infirmităţii. Simplificind lucrurile, s-ar putea afirma că romanul se circumscrie literaturii „cazului“, a anormalului; psihologia infirmului, temă fertilă şi seducătoare, are, în cazul de faţă, alte coordonate, într-un fel mistificate : angoasa, susceptibilitatea radicală, sensibilitatea ultragiată, disimularea, răutatea, interiorizarea exagerată, şi alte „specificităţi“ pe care se pune accent în literatura anormalului sînt eludate sau cînd, totuşi, îşi fac loc nu mai sînt puse pe seama anomaliei, ci pe ciudăţenia firii omeneşti. Szabó Gyula îşi anulează cu desăvîrşire prezenţa sa auctorială ; romanul, construit la persoana I, dă glas confesiunii Zsuzsikai. „Mă numesc Zsuzsika. Suntem două surori. Sora mea Eva e cu patru ani mai mare ca mine (...) Am şi eu un leagăn, ne-am plictisit de el, dar e atîta zăduf că ar trebui să mă las în adîncul fîntînii. Şi mai e şi Jancsika aici, el n-are leagăn, aşa că mă apucă cheful să mă dau cu el în leagăn ...“ Sub semnul acestei plăcute sporovăieli începe romanul, stil limpede, simplu, ritmat. E vorba doar, de un copil de 6 ani, părăsit de mamă, trăind în voluptatea mîngîierii bunicii şi adoraţia tatălui. Naratoarea, recte Zsuzsika, îşi cenzurează perfect trăirile; ea îşi va derula confesiunea, dar nu vom afla-o decît la sfîrşitul lecturii, cînd va avea o vîrstă matură, soţie, şi mamă, de acum. Femeia, care a trăit, totuşi, o dramă, va intra cu naturaleţe în lumea copilăriei, înregistrîndu-i un pic amuzată etapele, fără a le retrăi pentru că trauma fizică şi morală, se produsese în anii aceia fragezi. La 6 ani cade împreună cu micul Jancsika din leagănul cu pricina prilejuindu-şi o gravă fractură a şirei spinării — infirmitate care o va urmări şi apăsa toată viaţa ; dar dacă primii ani ai copilăriei — accidentul, lunile de spitalizare, revenirea printre copii, efortul fetiţei de a-şi eclipsa infirmitatea printr-o permanentă vervă spirituală, neastîmpăr intelectual, şotii, spirit bătăios — sînt rememoraţi ca pentru sine, mai tîrziu, Szabó Gyula ADÎNCURI însă, începînd de la vîrsta de 15 ani, Zsuzsika se adresează în exclusivitate „lui“, tonul cărţii primeşte un surplus de explicitate, de nostalgie adolescentină ; totodată şi structura romanului se modifică ; acesta îşi va alimenta acţiunea din scrisorile celor doi, fără însă a se transforma într-un roman epistolar propriu-zis ; căci Zsuzsika nu numai că va comenta citatele din scrisorile reciproce trimise în 5 ani de zile, dar ea va transforma dialogul scrisorilor într-unul viu, cu doi protagonişti, Zsuzsika şi Béla, în felul acesta timpul epistolar, cu cel real, cu cel psihologic al eroinei vor fuziona într-o ciudată atemporalitate ; deduci totuşi că lucrurile trebuie să se fi petrecut înainte şi după Eliberare; spaţiul, de asemenea, se reduce la „satul meu“, „oraşul nostru“ pentru că de fapt locul de desfăşurare a proceselor este conştiinţa şi psihologia femeii-pitică, care a fost Zsuzsika. S-au cunoscut prin scris, pe cînd erau amîndoi elevi, vor continua să destăinuie hîrtiei gîndurile lor fierbinţi vreme de 5 ani, timp în care el va fi trecut prin şcoală şi stagiu militar, iar ea va fi devenit profesoară, apoi funcţionară într-un sat vecin cu al lui. O iubire curată şi tonică pentru ambele părţi ; zeci de planuri pentru cînd se vor întîlni. Dar întîlnirea va fi punctul de vîrf după care va începe degringolada ; nu pentru că pe Bela l-ar fi speriat statura pitică a iubitei, nici pentru că pe lucida Zsuzsika ar fi înspăimîntat-o frumuseţea şi vigoarea bărbatului , ci pentru că lucrase prea mult imaginaţia — bătuse prea mult cîmpii însorite, senine — capcana adolescenţei. Sublimul va eşua într-o amară resemnare ; amîndoi îşi vor întemeia un cămin cu altcineva; după şapte ani se vor întîlni cu aceleaşi întrebări mute, cu acelaşi dor nerostit. „Adîncuri“ este romanul unei iubiri ; autorul nu s-a ferit de romantisme, le-a presărat, dimpotrivă, din abundenţă, în structura personajelor, în momentele cheie, în împrejurările-limită ; arhitectonica are mai mult armonia amănuntului decît a întregului ; autorul are ştiinţa depistării semnificaţiei şi savoarei amănuntului psihic , un peisaj, stare de suflet, o obsesie, o superstiţie („rolul cireşelor şi a lunii lui april în viaţa mea“). Dar, în ansamblu, romanul pare eterogen şi neîmplinit; suspensul din final nu-i conferă un plus de sens şi simbol ci îl defavorizează, lipsindu-l de mesaj şi concluzie. Rămîne totuşi zbuciumata iubire a Zsuzsikai şi trista ei resemnare. ANNA COŢIE Pelicula documentarului a surprins, atunci pe tărâm nipon, grozăvia crimei, şi vieţile chircite, şi ochi nevinovaţi întorşi definitiv spre un cer sticlos, mort. Totul era strivit atunci de puterea absurdă a „ciupercii atomice“... Au rămas martori oculari, contaminaţi încă de radiaţii... Au urmat mărturii ... Şi lumea a pornit să răspîndească, peste ruinele trecutului, liniştea păcii. In prezent, pentru viitor. Pericolul distrugerii persistă însă ! Împotriva lui se ridică conştiinţele clare, oameni care nu au uitat, cei care vor să-şi urce urmaşii spre lumină... Posesori ai unor astfel de „instrumente“, artiştii-oameni, artiştiilucizi au lansat şi ei — sub formă artistică — grave avertismente. Unul dintre acestea este şi filmul „Secretul planetei maimuţelor“ şi, ce este interesant, el e realizat în ţara cu cele mai acute contradicţii... Sugestivă este formula pe care o foloseşte regizorul american Ted Post pentru a-şi transmite mesajul. In cadrul unor coordonate fantastice (ne aflăm deja în anul 1995.. ) el cultivă alegoria. In această „evoluţie inversă“ în care gorila este superioară, omul fiind aşezat pe ultima treaptă, similitudinile cu lumea secolului XX sînt adesea transparente: gorila-ostaş, care propovăduieşte ca singură posibilitate de existenţă forţa, incitînd fiinţele cu raţiune rudimentară la invazie ; cimpanzeii-savanţi, care cu un plus de gîndire, prevăd dezastrul şi se opun războiului , omul normal care este redus la neputinţă în acest univers absurd. Astfel incit situaţiile imaginate de realizatorii filmului au corespondenţe directe cu posibie evenimente de pe Terra: exerciţiile militare, maimuţele hidoase urlînd a război... Spectatorul se va întreba firesc, cum s-a ajuns la această situaţie absurdă, în care ignoranţa este luată drept superioritate ori raţiune de a fi! Pentru acest spectator şi în primul rînd pentru cei care trebuie să vadă şi să audă, filmul dezvăluie tragicul „secret al planetei maimuţelor“ ... Acolo, în „zona interzisă" a planetei a existat civilizaţia omenească. Cineva sau cîţiva pe care astronauţii Taylor şi Brent îi blestemă, au aprins însă focarul şi... Civilizaţia a fost îngropată, evoluţia speciilor s-a răsturnat, în favoarea iraţionalului!... Şi tocmai prin această atmosferă stranie, cu ruine de viaţă înmormînată, filmul spune un categoric „nu“ chiar şi voalat de alegorie, care se întregeşte prin apariţia altor fiinţe, mult „superioare“ omului, care se roagă unui dumnezeu tehnic : bomba atomică... Sub măştile lor îngheţate se ascund cranii cu piele smulsă de radiaţiile primului dezastru. Ei semnifică naţiunea superioară . Se „roagă“ bombei atomice... Şi lupta din final, dintre gorile şi aceşti nebuni rafinaţi, reprezintă, în fond, lupta dintre ignoranţă şi geniul răului. Iar gestul omului, care declanşează el însuşi explozia atomică, simbolizează dorinţa acestuia de a stinge definitiv răul (urmînd „legea“ alegoriei — răul actual), sursa atîtor sumbre presimţiri... Aceasta pentru ca Terra secolului XX să nu devină o planetă moartă, poate satelitul unei alte planete din milioanele de galaxii!... DAN GIUREA „Secretul maimuțelor“ -9 avertisment cinematografic PENTRU MICII SPECTATORI ! După reuşitul spectacol cu piesa „Unchiul Temistocle“ de Tudor Muşatescu, formaţia de teatru a Liceului de cultură generală din întorsura Buzăului, pregăteşte sub îndrumarea profesorului-regizor Oliviu Bobeş — pentru micii spectatori — lucrările dramatice „Foişorul“ de Alexandru Adrian şi „Băiatul cu chitara“ de Alecu Popovici. Printre elevii care participă în mod frecvent, cu entuziasm la repetiţii amintim pe Tiberiu Modroiu, Elena Tohăneanu, Daniela Mihai, Adrian Pătrunjel, Carol Petrie, Mariana Popica, Constantin Cristea, Cornel Crăciun ş.a. (I.N.). „VIAŢA“ desen de CAROL DENEŞ CUVÎNTUL NOU Librarul , va recomandă EDITURA POLITICA: Mircea Sîntimbreanu — „SA STAM DE VORBA FARA CATALOG !“ Volumul a apărut iniţial în anul 1967, iar acum, ca urmare a solicitărilor stăruitoare ale unor cadre didactice, instructori, pionieri şi părinţi, se reeditează într-o formă revăzută. La prima ediţie lucrarea s-a epuizat într-un timp record. Autorul tratează în volum, într-un stil remarcabil, prin- cipalele aspecte ale vieţii pio- nierilor şi şcolarilor : învăţătura, răspunderea pentru îndeplinirea îndatoririlor pioniereşti, cinstea, onoarea, curajul, demnitatea în relaţiile colegiale, voinţa, autodisciplina, respectul faţă de părinţi şi profesori, preocuparea pentru alegerea unei profesiuni etc. Bogat ilustrată de Iurie Darie, cartea se adresează sutelor de mii de pionieri, precum şi tuturor celor ce se ocupă de educaţia lor. Costin Murgescu — „ECHIPA DE CONDUCERE ÎN UNITĂŢILE ECONOMICE“. Eseuri despre munca şi conducerea colectivă. Autorul, actualmente directorul Institutului pentru studierea conjuncturii economice internaţionale şi vicepreşedinte al Asociaţiei române de marketing, adună în lucrare reflecţiile şi observaţiile sale asupra experienţei româneşti de trecere de la perfecţionarea metodei muncii în comun la instituţionalizarea conducerii colective în care se oglindeşte mai consecvent natura socialistă a întreprinderilor, dubla calitate a celor ce lucrează în cadrul lor — proprietari ai tuturor mijloacelor de producţie şi producători ai întregii avuţii naţionale, caracterul puterii de stat şi al întregii orînduiri socialiste. Autorul reliefează nu numai considerente de eficienţă economică ce au dus la această instituţionalizare, dar şi cerinţele de transformare a muncii în bucurie a creaţiei conştiente, de punere în valoare a energiei şi capacităţii creatoare a fiecărui membru al societăţii. Recent, tovarăşul Nicolae Ceauşescu insista asupra cerinţei de a se trata problemele de organizare ale economiei ca probleme teoretice şi ideologice, subliniind totodată importanţa participării tot mai active a clasei muncitoare şi a întregului popor la conducerea societăţii „deoarece numai astfel democraţia socialistă se va afirma drept cea mai avansată democraţie din lume“. In lumina acestor gînduri au fost scrise paginile acestei cărţi. I. FLOREA István Tibor, cel mai bun tenismen Pe Szabó Ludovic, antrenorul centrului de tenis pentru copii din localitate, l-am găsit în sala de şedinţe a Consiliului judeţean pentru educaţie fizică şi sport unde analiza comportarea tenismenilor la campionatul republican al centrelor de copii de la Oradea, care a avut loc între 6—12 septembrie. Am avut o scurtă convorbire pe această temă. — Deşi vă ocupaţi de o perioadă scurtă de acest resort, aţi obţinut totuşi rezultate bune, după cum am citit şi în presa de specialitate. Ce ne puteţi spune în acest sens ? — După un an şi jumătate de activitate la secţia de copii, am participat la patru concursuri unde am obţinut rezultate foarte bune. Amintesc că la campionatul republican desfăşurat la Bucureşti, am ocupat locul III, la Oradea în cadrul „Cupei Dr. Petru Groza“ locul II (prin István Tibor), iar acum, la campionatul centrelor de copii de la Oradea unde au participat echipele de copii reprezentînd 20 de oraşe cu vechi tradiţii în tenis, ca Arad, Brăila, Constanţa, Deva, Iaşi, Hunedoara, Oradea şi altele, oraşul nostru, reprezentat de echipa de copii a Asociaţiei sportive „Sanitarul“ a avut o comportare bună. In cadrul acestui campionat s-au desfăşurat trei probe la categoria copii 8—10 ani, 11—12 ani, şi 13—14 ani. — Rezultatele ? — La campionatul centrelor de copii unde au participat peste 170 de copii, la categoria 8—10 ani, titlul de campion al ţării pe acest an a revenit lui István Tibor, elev în clasa a IV-a A, de la Liceul nr. 1 din localitate, fapt pentru care a fost inclus în lotul naţional, fiind chemat pentru anul viitor la un cantonament de două luni. Alături de el s-a evidenţiat elevul Cziko Árpád, din clasa a V-a a Liceului nr. 1, care a ocupat, tot în acest campionat, locul IV (categoria 11—12 ani) şi jucătorul Nemes Páll, elev, (locul V). După părerea mea, ca antrenor, rezultatele obţinute sunt foarte bune, centrul nostru fiind înfiinţat abia în anul trecut. Ţin să mulţumesc atît părinţilor, conducerii Asociaţiei sportive „Sanitarul“ cît şi Consiliului judeţean pentru cultură fizică şi sport pentru sprijinul acordat. — Pentru viitor ce planuri veţi ? — Vom continua în acelaşi ritm, cu aceeaşi seriozitate, antrenamentele pentru ca şi în anul viitor rezultatele să fie tot atît de frumoase. Anul 1972, va fi un an greu privind rezultatele, atît la concursul individual cît şi la campionatul pe echipe, datorită faptului, că jucătorii-copii sunt într-o perioadă cînd trec de la o categorie inferioară la una superioară, unde concurenţa este şi mai mare. Sperăm totuşi să avem o comportare care să onoreze judeţul nostru şi în această ramură sportivă. GH. BRÅILEANU Baschet Ştiinţa Sf. Gheorghe — Voinţa Tîrgu Mureş 29—65 (11-26) Baschetbalistele de la Ştiinţa n-au mai fost în vervă ca un meciul cu Rapid Deva. Ele întîlneau pe fruntaşa clasamentului, echipă cu un bogat palmares. Mureşencele s-au impus chiar din primele minute de joc, printr-o bună comportare a întregii echipe. Oaspetele au dominat printr-un joc tehnic şi individual foarte bun, la care s-a mai adăugat şi o excelentă condiţie fizică. In plus, ele au în jucătoarea Opriciu (selecţionată în,,, echipa, naţională) o bună coordonatoare şi realizatoare, care a pus coechipierele în multiple situaţii de a marca. Victoria mureşencelor nu ne surprinde. Ea este perfect explicabilă prin buna comportare şi prin ... scor. Principalele realizatoare Molnár (9 p. accidentată în repriza a II-a), Rebi (6 p.) Berszan (4 p.) Mark (4 p.) pentru gazde şi Opriciu (11 p.) Lukacs (13 p.) Farkas (10 p.) Novak (9 p.) Papp (10 p.) pentru oaspete. Arbitrii Ştefan Palici şi Mircea Măieran din Braşov, au condus foarte bine formaţiile: Ştiinţa (antrenor Vancsa Albert): Rethi, Berszan, Molnár, Biro, Daczo, Mar, Iuga, Kiss, Iuhos, Mark, Miklós, Balazs şi Voinţa Tîrgu Mureş: (antrenor Ladislau Gruber), Opriciu, Farkas, Abraham, Papp, Novak, Szakács, Brassay, E. Antal, Magyari, Lukács, Brassai B. GH. BRIOTA Echipa, de lupte libere a Asociaţiei sportive „Autosport" Sfîntu Gheorghe care a reuşit performanţa promovării în categoria A. Foto : G. BORTNYIK In urma întîlnirii redactorilor ziarului „Cuvîntul nou“ cu cititorii de la Cooperativa meşteşugărească „Avîntul“—Covasna, răspundem întrebărilor puse de aceştia Zonda Eugenia şi Maria T. — Covasna. Conform H.C.M. nr. 1356/22 iunie 1968, art. 1 lit. a, ajutoarele materiale în cadrul asigurărilor sociale de stat pentru incapacitate de muncă determinată de boală sau accident, se stabilesc astfel : — pînă la 2 ani vechime neîntreruptă în muncă — 50 la sută din salariul tarifar lunar ; — de la 2—5 ani vechime neîntreruptă în muncă — 65 la sută din salariul tarifar lunar ; — de la 5—8 ani vechime neîntreruptă în muncă — 75 la sută din salariul tarifar lunar ; — peste 8 ani vechime neîntreruptă în muncă — 85 la sută din salariul tarifar lunar ; Conform aceluiași act normativ, art. 1 lit. e, pentru sarcină și lehuzie concediul de boală se calculează astfel — 85 la sută pentru angajatele cu o vechime neîntreruptă în muncă de peste 12 luni; Poșta juridică — 65 la sută pentru angajatele cu o vechime neîntreruptă în muncă de 6—12 luni ; — 50 la sută pentru angajatele cu o vechime neîntreruptă în muncă pînă la 6 luni; — 94 la sută pentru angajatele ce nasc al treilea copil şi următorii indiferent de vechimea neîntreruptă în muncă. Bede Tibor — Covasna. Acţiunea înaintată Tribunalului judeţean Covasna a fost respinsă. Hotărîrea este definitivă şi poate fi atacată numai pe calea recursului extraordinar. Gheorghe L. Covasna. In conformitate cu art. 35 din Legea pensiilor nr. 27/1966, angajaţii care nu îndeplinesc condiţiile pentru obţinerea unei pensii şi sunt lipsiţi de mijloace proprii de existenţă au dreptul la ajutor social ce se plăteşte din fondul de asigurări sociale de stat, dacă se încadrează în una din următoarele situaţii : bărbaţii în vîrstă de 62 de ani şi femeile în vîrstă de 57 de ani şi au o vechime de cel puţin 5 ani efectiv lucraţi. Deci, nu puteţi pretinde ajutor social pînă la împlinirea vîrstei de 57 de ani. IOAN LASCU, procuror Comisiile de judecată, organe obşteşti de influenţare şi jurisdicţie—un loc pentru reclamaţii plăsmuite Cunoscut şi apreciat ca important, rolul comisiilor de judecată — organe obşteşti de influenţare şi jurisdicţie — sporeşte în etapa actuală corespunzător tendinţei generale de perfecţionare a activităţii întregii societăţi. Contribuind la creşterea rolului opiniei publice în combaterea abaterilor de la normele de convieţuire socialistă, prin activitatea desfăşurată, comisia de judecată de pe lîngă Consiliul popular al comunei Dobîrlău, a reuşit într-o bună măsură să-şi ducă la îndeplinire sarcinile ce i-au revenit. Ceea ce dorim de fapt, este relevarea unui aspect deloc de neglijat, al modului cum înţeleg unii cetăţeni rolul comisiilor de judecată şi de aici a consecinţelor negative pe care le generează această „înţelegere“. Acest aspect se evidenţiază la o cît de sumară cercetare a dosarelor rezolvate sau în curs de rezolvare. Concret, ne vom referi la concepţia greşită, la optica deformată pe care „o posedă“ unii cetăţeni ai comunei şi care creează dificultăţi în munca acestui organ. Din cele 76 de „cazuri“ rezolvate de la începutul anului pînă în prezent (cifra este semnificativă într-un anume sens) nu puţine sînt acelea care pur şi simplu nu aveau de ce să-şi „caute" rezolvarea aici. Cu o perseverenţă demnă de o cauză mai bună unii cetăţeni asaltează (acesta este cuvîntul) comisia, cu reclamaţii bazate pe fapte ireale sau în cazurile mai fericite, cu probleme minore, unele hilare chiar. In prima categorie se înscrie plîngerea făcută de Ioan Curuţ, împotriva pădurarului Vasile Pătrunjel pe motiv că acesta din urmă i-ar fi bătut copilul, fapt verificat şi constatat ca fiind ireal. Din a doua categorie, spicuim cîteva ce ni s-au părut semnificative . Viorica Ganea îl cheamă în faţa comisiei pe Ioan Arcuşan cerînd nici mai mult nici mai puţin decît să i se impună acestuia „să lase şi alţi tineri să-i vină în curte pentru a sta de vorbă“, pe motiv că respectivul avînd „sentimente deosebite“ pentru ea, nu permite „accesul" altor eventuali pretendenți în preajma adoratei..« Elena Banciu îl reclamă pe Gheorghe Marcu pe motiv că ar fi... auzit că acesta din urmă ar fi insultat-o (sic !). Vasile Boroş cheamă în faţa comisiei pe Maria Becheteş, învinuindu-i... clinele că i-a mîncat noaptea o găină (sărmanul cîine). Dacă ar fi să căutăm o culme a acestui tip de acţiuni ar trebui în mod expres să cităm plîngerea făcută de Alexandru Iacob împotriva lui Viorel Ganea pe motiv că ultimul i-a bătut noaptea în poartă şi l-a deranjat. .. Dacă completăm, că „pîrîtul“ a acționat în dorința de a cere un serviciu, atunci întradevăr trebuie să tragem concluzia că e mai sănătos să sărim gardul decît să batem la poarta cuiva de teama vreunui nou Iacob. Limitîndu-ne numai la cele cîteva exemple, concluzia ce se desprinde e că nu toţi cunosc suficient de bine atribuţiile comisiei de judecată sau unii (ceea ce e mai trist) chiar dacă le cunosc le ignoră cu bună ştiinţă. Urmarea firească a acestei stări de lucruri este supraaglomerarea comisiei cu dosare care-şi aşteaptă rezolvarea. Şi aici cîteva cifre vor fi, credem, concludente. (Precizăm că cifrele reprezintă numărul de cazuri rezolvate în ziua respectivă). 16 în 19 mai 1971, 13 în 2 iunie, 15 în 4 august. Oare este posibil — omeneşte — ca în cele cîteva ceasuri afectate unei şedinţe să se rezolve, să zicem 16 pricini? O măsură pentru limitarea pe viitor a unor asemenea situaţii s-a luat. Este vorba de crearea unei filiere intermediare, în sensul că orice reclamaţie este mai întîi prezentată Consiliului popular Dobîrlău pentru a se stabili dacă este sau nu de competenţa comisiei. La aceasta, credem noi, s-ar mai putea adăuga, cu rezultate sperăm bune, o mai largă popularizare în rîndurile cetăţenilor a atribuţiilor acestei comisii şi în general a rolului său în viaţa comunei. în felul acesta s-ar putea asigura un climat propice, de bună înţelegere între cetăţenii comunei, contribuind astfel la ridicarea satului pe acele culmi ale civilizaţiei către care năzuim cu toţii. Profesor CONSTANTIN NIŢU — Şi dacă tot n-ai nici o treabă hai la comisia de judecată, com găsi noi vreo pricină, pe drum ANUL IV. Nr. 500