Cuvîntul Nou, februarie 1972 (Anul 5, nr. 551-575)
1972-02-01 / nr. 551
Pag. 2 po Dea 0 0 0000 D G □ D D D D D D D D D D D D D D D D D D 00 D D D D0 D D0 00 0 D 000 0 000 0 0000 0 000 0 0 0 0 0 0 00 D 0 00 0 0 0 0 0 0 D 0 00 0 0 0 0 0 Cartoful este una dintre principalele culturi ale judeţului nostru, întîlnind aici condiţii deosebit de favorabile. Suprafaţa cultivată cu această plantă — luînd laolaltă toate unităţile agricole de stat, cooperatiste şi individuale — este de circa 22.000 hectare în fiecare an, constituind principala sursă de realizare a veniturilor băneşti în agricultura judeţului. Avînd în vedere existenţa condiţiilor deosebit de favorabile pentru cultura cartofilor, în cadrul Trustului judeţean de I.A.S., mai multe ferme agricole sunt profilate pentru producerea cartofilor. Pentru rezultatul deosebit de bun care s-a obţinut în anul trecut la această cultură, de 21.500 kg cartofi la hectar pe întreaga suprafaţă cultivată de 1.770 hectare, Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România, a conferit Trustului judeţean de I.A.S. Covasna „Ordinul Muncii“ clasa I, în semn de apreciere pentru contribuţia activă adusă de către lucrătorii, mecanizatorii, tehnicienii şi inginerii din cadrul trustului de I.A.S. la realizarea producţiei şi la asigurarea substanţială a fondului central al statului cu cantităţi sporite de cartofi. Producţia ridicată de cartofi din cadrul fermelor I.A.S. nu este un eveniment nou, deoarece în multe dintre ele s-au obţinut producţii mari ani de-a rîndul, prin aplicarea unei tehnologii corespunzătoare, cît şi datorită executării la timp a măsurilor agrotehnice. Pentru a face cunoscute „secretele“ producţiilor ridicate şi pentru unităţile agricole cooperatiste producătoare de cartofi, în cele ce urmează vom trece în revistă metodele folosite în cadrul I.A.S., metode prin care lucrătorii din unităţile de stat reuşesc să obţină an de an recolte mari de cartofi. O PRIMĂ CONDIŢIE - MĂRIREA FERTILITĂŢII SOLULUI Solurile I.A.S. au o fertilitate naturală ridicată în aproape toate fermele producătoare de cartofi, deoarece cu ocazia profilării fermelor pentru producerea cartofilor, în primul rînd, s-a avut în vedere potenţialul de producţie al terenului de care dispun. Cu toate acestea, datorită exploatării intensive a solului, cu plante furajere, cartofi, precum şi cu alte culturi, este necesar ,ca elementele nutritive extrase din sol de către plante să fie recuperate prin fertilizarea acestuia cu îngrăşăminte naturale şi chimice ce se aplică anual. Aceasta se impune şi pentru faptul că nu se poate concepe realizarea unor producţii mari de cartofi fără aplicarea îngrăşămintelor, chiar dacă terenurile au un potenţial de fertilitate ridicat. Cerinţele cartofului faţă de îngrăşăminte sunt, în general, mai maridiecît ale celorlalte plante de cultură şi, prin urmare, cartoful reacţionează pozitiv la doze sporite de îngrăşăminte. Fertilizarea solului pentru cartofi s-a făcut diferenţiat în cadrul fermelor, în funcţie de planta premergătoare — cereale, plante prăşitoare furajere, trifoliene etc. — şi în funcţie de cantităţile de îngrăşăminte naturale care s-au aplicat în cadrul fermelor sub arătura de toamnă. La stabilirea necesarului de îngrăşăminte s-a pornit de la faptul că la o producţie de peste 20 tone la hectar, cartoful extrage din sol circa 116—137 kg de azot, 25—39 kg de fosfor şi 126—166 kg de potasiu. Pentru a pune de la bun început la dispoziţia cartofilor aceste cantităţi de substanţe nutritive, în cadrul fermelor s-au aplicat cantităţi mari de îngrăşăminte naturale şi chimice. Toamna, o dată cu arătura adîncă s-a încorporat în sol o cantitate de 30 tone gunoi de grajd. Această măsură — aplicarea îngrăşămintelor naturale — s-a executat în cadrul I.A.S. pe 800 hectare, ceea ce înseamnă peste 40 la sută din suprafaţa totală cultivată cu cartofi. O dată cu arătura de toamnă s-a introdus în sol şi o cantitate de 250— 300 kg de superfosfat şi 150— 200 kg de sare potasică. Aprovizionarea solului cu azot a avut loc în primăvară, o dată cu pregătirea patului germinativ. In cadrul unor ferme, cum sunt cele din Catalina, Leţ și Dalnic, azotatul de amoniu s-a administrat o dată cu plantatul cartofilor, utilîndu-se mașinile de plantat cu un dispozitiv special, care a permis introducerea în sol a îngrăşămintelor în acelaşi timp cu plantatul. Această operaţiune simultană s-a dovedit deosebit de bună din punct de vedere agrotehnic — reducînd tasarea solului, prin eliminarea unei treceri cu tractorul — şi, în acelaşi timp eficientă, prin micşorarea cheltuielilor de producţie. Cantitatea de azotat de amoniu aplicată la unitatea de suprafaţă a variat între 450— 500 kg la hectar, administrîndu-se cantităţi mai mari pe terenurile care nu au fost fertilizate în toamnă cu îngrăşăminte naturale, în legătură cu acţiunea de fertilizare, aşa cum au accentuat de altfel toţi şefii de ferme, este deosebit de important ca, toamna, gunoiul de grajd să fie introdus sub brazdă imediat după transportarea şi împrăştierea lui în cîmp, deoarece cu fiecare zi, cu fiecare oră de întârziere — timp cît stă gunoiul la soare şi vîntul îl usucă — efectul lui scade. Atît toamna cît şi în primăvară, la fertilizarea cu îngrăşăminte chimice trebuie avut în vedere ca maşinile să împrăştie îngrăşămintele uniform, să nu rămână fîşii neîngrăşate între două treceri cu tractorul, iar maşinile, să fie bine reglate. Respectînd întocmai cele arătate, fertilizarea solului a constituit una dintre condiţiile principale care au permis realizarea unor producţii sporite de cartofi în cadrul fermelor I.A.S. din judeţ. ROLUL DEOSEBIT AL SEMINŢEI ŞI LUCRĂRILOR DE PLANTAT Cerinţele biologice ale cartofului faţă de sol, sunt mai mari prin faptul că tuberculii care se dezvoltă în pămînt au nevoie de un sol afinat în profunzime, bine aerat şi bine aprovizionat cu apă şi substanţe nutritive. în cadrul fermelor I.A.S. acest deziderat s-a asigurat printr-un complex întreg de lucrări. Arătura adîncă de toamnă a fost executată pe întreaga suprafaţă care urma să fie plantată cu cartofi. Adîncimea arăturii a fost de 24—26 cm, în funcţie de adâncimea stratului arabil şi de tipul de sol. Primăvara, terenurile au fost grăpate, iar înainte de plantat au fost pregătite cu polidiscul şi cu grape cu colţi, pînă cînd s-a obţinut un pat germinativ reavăn şi suficient de afinat pentru a putea fi plantată sămînţa de cartofi. Şi iată-ne ajunşi la sămînţă — o problemă mult discutată, dar din păcate încă departe de a fi rezolvată în totalitate. Nu mai este un secret pentru nimeni că sămînţa, „soiul“, contribuie în proporţie de circa 20 la sută larealizarea producţiei. Cu toate acestea, nici fermele I.A.S. nu au putut planta întreaga suprafaţă cu cartofi din soiurile cele mai productive, deoarecare nici I.A.S. nu au fost asigurate în mod corespunzător cu sămînţă. Cu cartofii din soiul Desirée, care s-a dovedit a fi cel mai productiv în condiţiile noastre, s-a plantat 45 la sută din suprafaţa cultivată în cadrul fermelor. Restul suprafeţelor au fost plantate cu cartofi din alte soiuri — Bintje, Carpatin, Mercur — care au dat însă un randament cu mult mai scăzut faţă de soiul Desirée. Producţia medie realizată cu acest soi, atît la Catalina cît şi la Ozun, a depăşit 30.000 kg la hectar, fapt care dovedeşte valoarea economică deosebită a acestui cartof în condiţiile noastre pedoclimatice. Dacă întreaga suprafaţă cultivată cu cartofi în cadrul fermelor ar fi fost plantată cu soiul Desirée, Trustul judeţean de I.A.S. Covasna ar fi fost azi, poate, primul la producţia de cartofi. Chiar dacă nu toată sămînţa era din soiul cel mai productiv, ea a corespuns din celelalte puncte de vedere. Sămînţa a fost sănătoasă şi a permis mecanizarea completă a lucrărilor de plantat. Putem afirma aceasta cu atît mai mult cu cît s-a realizat şi o densitate optimă a cuiburilor la hectar. La cartofii de vară densitatea realizată a fost de 57.000 cuiburi, iar la soiurile mai tîrzii s-a obţinut o densitate de 46.000 cuiburi la hectar. In realizarea unei densităţi optime de plante, un rol deosebit de important l-a avut sortarea seminţei, operaţiune prin care au fost eliminaţi toţi cartofii bolnavi şi tuberculii care nu erau corespunzători ca mărime. O dată cu sortatul cartofilor au fost îndepărtaţi şi lăstarii care ar fi putut împiedica buna funcţionare a maşinilor de plantat. Referitor la plantatul mecanizat al cartofilor trebuie arătate, de asemenea, cîteva probleme care probabil sunt cunoscute şi de alţii, dar nu se ţine cont de ele, ceea ce dăunează producţiei. In primul rînd, trebuie avut în vedere ca la maşinile de plantat, prin reglarea corectă a marcatoarelor, rîndurile realizate să fie la distanţe egale între ele. De asemenea, este important şi ceea ce s-a urmărit în cadrul fermelor I.A.S., unde prin reglarea corespunzătoare a discurilor din spatele mașinii s-a ajuns la acoperirea corectă a cartofilor și bilonul lăsat în urmă a avut o coamă bine formată, iar cartofii s-au plantat la 8 cm adîncime, în mijlocul bilonului. Aceasta a permis ca, cu puţine excepţii, răsărirea cartofilor să se facă prin coamă şi nu lateral, avantaj care s-a confirmat în timpul întreţinerii cartofilor cu cultivatorul. La stabilirea momentului începerii plantatului, şefii de ferme din I.A.S. au luat în consideraţie mai mulţi factori, printre care starea vremii, a solului, numărul maşinilor de plantat existente, starea seminţei etc. Este un fapt care merită să fie reţinut de către mulţi cultivatori de cartofi şi chiar de unii tehnicieni, care împărtăşesc credinţa sătenilor, cum că înainte de 1 aprilie cartofii nu pot fi plantaţi în cîmp. In I.A.S. cartofii s-au plantat începînd din ultima decadă a lunii martie şi s-a obţinut o producţie excelentă. ÎNTREŢINEREA EXECUTATĂ LA TIMP, CONCURA LA SPORIREA PRODUCŢIEI Tuberculii de cartofi sunt nişte tulpini modificate şi prin urmare au nevoie de o intensă aerisire în tot timpul perioadei de vegetaţie. Pentru aceasta, fermele de stat au menţinut solul în stare afinată printr-o serie de lucrări mecanizate prin care s-a realizat şi distrugerea buruienilor ce stânjenesc dezvoltarea cartofului. Măsurile de întreţinere a cartofilor au început prin grăparea lanului înainte de răsărirea cartofilor, lucrare executată cu grapa cu colţi. Prin grăpare a fost distrusă crusta de pe biloane şi au fost dezrădăcinate buruienile abia răsărite. Numărul grupărilor era foarte diferit de la o fermă la alta; chiar în cadrul aceleiași ferme au existat tarlale unde s-a grăpat de mai multe ori din cauza crustei sau răsăririi unui număr mai mare de buruieni. Au fost cazuri cînd între două grăpări a fost intercalată lucrarea de refacere a bilotanelor, spre a se evita scoaterea cartofilor la suprafaţă şi cu scopul distrugerii buruienilor dintre rînduri. Majoritatea fermelor care au executat la timp această praşilă oarbă au avut mai puţină bătaie de cap în vară, fiindcă gradul de îmburuienare a fost cu multmai slab în restul anului. Aceasta nu numai că le-a uşurat executarea lucrărilor ulterioare, dar a contribuit şi la reducerea cheltuielilor de producţie la hectar. In combaterea buruienilor, un rol deosebit l-a avut apucarea erbicidului „Prometrin“, cu care au fost stropite în cadrul fermelor, 800 hectare de cartofi. Combaterea chimică a buruienilor s-a aplicat mai mult în fermele din Dalnic, Leţ, Ozun şi Hăghig, dar din cauza precipitaţiilor abundente din primăvară nu s-a ajuns la rezultatele scontate. Terenurile erbieidate, după trecerea unei perioade de 50—60 zile, au trebuit prăşite mecanic sau manual. Totuşi au fost necesare mai puţine lucrări şi cheltuieli de producţie cu 300 lei mai scăzute la hectar faţă de suprafeţele unde nu s-a aplicat combaterea chimică a buruienilor. In ce priveşte restul lucrărilor de întreţinere executate mecanizat, utilizînd tractoarele L-400, său forţa de muncă manuală, numărul praşilelor mecanice şi manuale s-a stabilit în funcţie de gradul de îmburuienire a lanului, urmărindu-se ca munca manuală să fie substituită pe cît este posibil cu lucrul mecanizat, acesta din urmă fiind cu mult mai ieftin. Acolo însă unde mecanizarea lucrărilor nu era posibilă şi lanul era îmburuienit s-a intervenit prompt cu toate forţele existente. Printre lucrările de întreţinere a culturii cartofului se numără şi acţiunile de combatere a bolilor şi dăunatorilor. Pe măsura introducerii soiurilor de vară, care în cadrul fermelor de stat s-au cultivat pe 900 hectare, a trebuit să se ţină seama de faptul că un factor hotărîtor în realizarea producţiei la aceste soiuri este şi combaterea manei. In cadrul fermelor, anul trecut, s-a executat 3—4 stropiri cu zeamă „Bordeleză“ folosind în acest scop tractoa- Să urmăm exemplul celor distinşi în cultura cartofilor rele L-400 cu pneuri înguste, care datorită înălţimii roţilor au putut intra in lanul de cartofi pînă în ultima perioadă a vegetaţiei. Atenţia care s-a acordat combaterii bolilor şi dăunătorilor este reflectată şi de faptul că fermele I.A.S. din Ozun şi Dalnic au obţinut la soiul Bintje, un cartof de vară, producţii medii de 22—23.000 kg la hectar. RECOLTĂRILE S-AU TERMINAT ŞI ELE LA TIMP Recoltatul cartofilor prezintă o mare importanţă din mai multe puncte de vedere. In primul rînd, datorită suprafeţelor mari cultivate cu cartofi recoltatul înseamnă un volum mare de lucrări care deocamdată nu este în întregime mecanizat. Pe de altă parte, tuberculii de cartofi sunt uşor perisabili, scăderea temperaturii toamna puţind distruge o mare parte din producţie. Deci un volum mare de muncă trebuie executat într-o perioadă cit mai scurCum au procedat fermele I.A.S. pentru ca lucrările de recoltat să se desfăşoare în limitele perioadei optime şi fără pierderi din producţie ? Fermele au optat pentru devansarea momentului începerii lucrărilor de recoltat. Astfel, la ferma nr. 6 din Cîmpu Frumos, de exemplu, recoltatul cartofilor s-a început încă din 17 august, după ce cu două săptămîni mai înaintea vrejii de cartofi s-au distrus cu „Dibutox“. Această măsură a permis ca recoltările să se termine din timp, cu toate că condiţiile climatice au fost neprielnice în toamna anului trecut. O singură deficienţă în timpul recoltărilor nici în cadrul fermelor I.A.S. nu au fost utilizate în măsură suficientă combinele de recoltat cartofi. Cele 6 combine au recoltat în total 120 hectare de cartofi, fiind utilizată în proporţie de numai 30—40 la sută capacitatea lor de producţie. Nu greşim afirmînd că dacă ar fi existat mai multă preocupare din partea conduceri fermelor, s-ar fi putut recolta cartofi mai mulţi cu combinele, fapt care ar fi influenţat favorabil realizarea beneficiului la cultura cartofului. CREŞTE PRODUCŢIA ŞI, O DATA CU EA, ŞI RENTABILITATEA Depăşirea producţiilor planificate la cartofi a permis livrarea către fondul central al statului cu 9.300 tone cartofi mai mulţi faţă de cantitatea planificată. Producţia marfă suplimentară obţinută la cartofi a sporit considerabil veniturile realizate de către fermele I.A.S. Dacă Trustul I.A.S. a prevăzut, prin plan, realizarea unui beneficiu de 287 lei pe tona de cartofi, datorită producţiei obţinute peste plan acest beneficiu a crescut la 474 lei. Faţă de beneficiul total prevăzut, de 10.271.000 lei, s-a realizat o depăşire de 6.705.000 lei, datorită producţiilor ridicate de cartofi. Faţă de aceste rezultate care oglindesc situaţia pe întreg ansamblul Trustului judeţean de I.A.S., au fost ferme, ca cele din Ozun — şef de fermă Gheorghe Szabó — şi ferma nr. 14 de la Catalina — şef de fermă László Ferencz, care au obţinut rezultate şi mai bune. Aşa bunăoară, la ferma nr. 14 de la Catalina, de pe cele 350 hectare cultivate cu cartofi s-a obţinut o producţie medie de 30.025 kg. Cel mai productiv s-a dovedit şi aici soiul „Desirée“, care a dat 37.000 kg cartofi la hectar. In cadrul acestei ferme s-au cheltuit pentru producţia unui hectar de cartofi 12.200 lei, iar prin vînzarea producţiei s-au realizat 30.025 lei, ceea ce înseamnă un beneficiu de 17.827 lei la hectar. In această unitate de producţie, faţă de 242 lei beneficiu prevăzut să se obţină la fiecare tonă de cartofi s-a obţinut un beneficiu de 572 lei, de două ori mai mare decit cel planificat. Rezultate asemănătoare au fost obţinute şi în cadrul fermei din Ozun, unde producţia realizată la hectar a fost cu 10.000 kg mai mare decit cea planificată, iar la hectarul de cartofi beneficiul se ridică la 15.160 lei. Şi în cadrul acestei U ferme cultură cartofului s-a dovedit mai rentabilă, faţă de LI prevederile iniţiale realizînndu-se 650 lei beneficiu după fiecare tonă de cartofi, în loc fi de 337 lei cît s-a planificat. Rezultatele obţinute de fi f.A.S. în anul 1971 demons- LI trează cît se poate mai con- ["] ringător marile rezerve care LJ e xistă în agricultura judeţului pentru sporirea producţiei. Pe baza producţiilor obţinute în fermele de stat, precum şi în multe din cooperativele agricole se poate trage concluia că folosind din plin condiţiile create prin baza materială existentă, perseverînd în aplicarea tehnologiilor avansate, împreună cu experienţa proprie acumulată, se poate crea un cadru favorabil obţinerii unor producţii tot mai mari. Ing. D. SZABÓ tă. o o o o o o CUV1NTUL NOU □□□□□□□□□□□□□□□□aDaaaiaaappaaDaaa 0 .0 D D D D 0 000 0 0 0 0 0 00 o o o o oo o0 o o 0 o o 0 00 o0 o0 0 o o00 D o0 o o00 o 0 00 o0 0 o o u o 0 1 o o o o 0o ooo0 0o Din HOTÄRIREA privind îmbunătăţirea prețurilor de cumpărare unele produse agricole Consiliul de Ministri al Republicii Socialiste România hotărăște : ART. 1. Prețurile de cumpărare și condițiile de calitate a orezului nedecorticat preluat de la cooperativele agricole de producţie şi unităţile agricole de stat, precum şi preţul cu ridicata la orezul livrat de către întreprinderile pentru valorificarea cerealelor şi plantelor tehnice, sunt cele prevăzute în anexa nr. 1. ART. 2. Preţurile de contractare, sporul de preţ şi avantajele contractuale la tulpinile de cînepă, teişor şi in cu capsule pentru fibre sunt cele prevăzute în anexa nr. 2. ART. 3.Preţurile de contractare şi avantajele contractuale la cicoare sunt cele prevăzute în anexa nr. 3, iar prețurile de contractare la tutun sunt cele prevăzute în anexa nr. 4. Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare, Silviculturii și Apelor va lua măsuri de îmbunătăţirea soiurilor de tutun existente și de introducerea in cultură a unor soiuri superioare. ART. 9. Prețul cu amănuntul la sortimentul de orez tip G. se reduce de la 11,50 lei/kg la 10 lei/kg incepind cu data de 24 ianuarie 1972. Ministerul Comerţului Interior, Comitetul de Stat pentru Economia şi Administraţia Locală, precum şi comitetele executive ale consiliilor populare judeţene care au în subordine rizerii, vor lua măsuri să producă şi să livreze sortimentul ieftin de orez şlefuit cu 8 lei/kg in proporţie de cel puţin 76 la sută din cantitatea totală prevăzută in plan a se desface la populaţie. Unităţile comerciale din reţeaua Ministerului Comerţului Interior, Centrocoopului şi comitetelor executive ale consiliilor populare judeţene şi al municipiului Bucureşti vor vinde orezul glasat cu preţul cu amănuntul de 10 lei/kg numai concomitent cu orezul ieftin cu preţul cu amănuntul de 8 lei/kg. ART. 10. Preţurile prevăzute în prezenta hotărîre intră în vigoare începînd cu recolta 1972 pentru produsele vegetale şi de la 1 ianuarie 1972 pentru cele de origine animală. Anexa 2 PREŢURILE DE CONTRACTARE LA TULPINILE DE CÎNEPĂ, TEIŞOR ŞI IN CU CAPSULE PENTRU FIBRA Producătorii contractanţi care predau tulpini de cînepă şi teişor pînă la 1 septembrie al fiecărui an, primesc un spor de preţ de 100 Iei pe tonă pentru cantităţile de tulpini de calitatea I şi a II-a. Producătorii contractanţi care predau cel puţin 60 de tone tulpini de cinepă şi teişor vor primi pentru întreaga cantitate predată un spor de preţ de 60 lei tona, iar acei care predau cel puţin 200 tone tulpini de cinepă şi teişor vor primi pentru întreaga cantitate predată un spor de preţ de 120 lei tona. Producătorii contractanţi care predau tulpini de in cu capsule pentru fibră, beneficiază de un spor de preţ de 200 lei/to. pentru întreaga cantitate de tulpini din calitatea I şi II şi 100 lei/to. pentru tulpinile din calitatea IlI-a. Judeţele care vor beneficia de aceste sporuri precum şi data pînă cînd se acordă sporurile de mai sus se vor stabili de Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare, Silviculturii și Apelor, împreună cu Ministerul Industriei Uşoare. Anexa 3 REGIMUL DE CONTRACTARE LA CICOARE 1. Prețul de contractare pentru C.A.P.-uri se stabileşte la 450 lei/tona de cicoare. Pentru cantitățile care depășesc 150 tone de cicoare predată, C.A.P.-urile vor primi un spor de preţ de 50 lei/tona. C.A.P.-urile pot cumpăra cite 400 kg borhot umed de sfeclă cu 7 la sută substanţă uscată la preţul de 10 lei/tona, sau borhot uscat în echivalenţă pentru fiecare tonă de cicoare predată /franco vagon staţia de predare a cicoarei). Pentru fiecare tonă de cicoare predată în curtea fabricii, C.A.P.-urile pot cumpăra câte 200 kg borhot umed de sfeclă cu 7 la sută substanţă uscată, la preţul de 10 lei tona, sau borhot uscat în echivalenţă, peste cantitatea de borhot prevăzută la alineatul precedent. C.A.P. pot cumpăra pentru fiecare tonă de cicoare predată . — 6 kg melasă furajeră, la preţul de 390 lei/tona. —30 kg porumb la preţul cu amănuntul. Pentru fiecare tonă de cicoare, C.A.P.-urile vor primi gratuit cite 4 kg de zahăr. Termenele şi condiţiile de acordare a cantităţilor de zahăr de mai sus se vor stabili prin contract. C.A.P.-urile vor primi gratuit pentru fiecare tonă de cicoare predată cite 0,5 kg surogat de cafea, precum şi săminţa necesară însămînţărilor şi reînsămînţărilor pentru suprafaţa contractată. 2. Fabricile de cicoare pot cumpăra cicoare de la gospodăriile individuale la preţul de 450 lei/tona. 3. întreprinderile agricole de stat care contractează şi cultivă cicoare, beneficiază de condiţiile contractuale prevăzute pentru C.A.P.-uri, cu excepţia avantajului în zahăr. 4. Pentru stimularea C.A.P.-urilor şi întovărăşirilor agricole şi a cadrelor tehnice din aceste unităţi şi de la organele agricole judeţene, care realizează sau au contribuit la obţinerea de producţii mari, Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare, Silviculturii şi Apelor va putea acorda anual din fondurile proprii distincţii, premii în unelte agricole şi în bani. Anexa 5 PREŢUL DE CUMPĂRARE A UNEI BRUTE (NESPĂLATĂ) DIN CONTRACTĂRI ŞI ACHIZIŢII — lei/kg — Cal. I Cal. II Cal. III Preţurile de cumpărare prevăzute la art. 2 din Hotărîrea Consiliului de Miniştri nr. 127 din 28. I 1957, precum şi preţurile cu ridicata ale întreprinderi prevăzute în H.C.M. nr. 989 din 16 VII. 1964 pentru lina brută stogoşe şi ţurcană se înţeleg pentru linurile colorate. • Anexa 6 PREŢURILE DE CUMPĂRARE LA PIEI BRUTE DE PORCINE ŞI PIELICELE KARAKUL A. PIEI BRUTE PORCINE Lei/kg — — Condiţia de livrare este loco producător, excl. ambalajul. — Preţurile la pieile de porcine se aplică şi pentru livrările efectuate de către abatoare. Calitatea I Calitatea II Calitatea III Calitatea IV Tulpini de cînepă şi teişor pentru fibră 1,40 lei/kg. 1,00 lei/kg. 0,70 lei/kg. Karakul negru şi metişi Karakul brumăriu şi metişi Ţurcană brumărie şi metişi la Tulpini de in cu capsule pentru fibră 2,70 lei/kg. 2,30 lei/kg. 1,40 lei/kg. 0,90 lei/kg. lei/buc. — Hîrşii a) Prin contractări — lină stogoşe albă — lină ţurcană albă b) Prin achiziţii — lină stogoşe albă — lină ţurcană albă NOTA : albă 42 31 16 albă 40 30 15 albă 40 29 14 albă 38 28 13 B. PIELICELE BRUTE KARAKUL Calitatea Denumirea pieilorI II III Brac Piei brute porcine, tip 3, 6 şi 7 13 10,507 2 Piei brute de vieri, tip 20 V6 4 2 — Calitatea pieilor Extra 280 280 Calitatea I 220 220 160 35 Calitatea 11 160 160 120 25 Calitatea III 120 120 90— Calitatea IV 90 90 60— Calitatea V 60 51 29— Calitatea VI 37— — — Brac 10 10 10— ANUL V Nr. 551