Cuvîntul Nou, februarie 1972 (Anul 5, nr. 551-575)

1972-02-01 / nr. 551

Pag. 2 po De­a 0 0 00­0­0 D G □ D D D D D D D D D D D D D D D D D D 00 D D D D0 D D0 00 0 D 000 0 000 0 0000 0 000 0 0 0 0 0 0 00 D 0 00 0 0 0 0 0 0 D 0 00 0 0 0 0 0 Cartoful este una dintre principalele culturi ale jude­ţului nostru, întîlnind aici condiţii deosebit de favorabi­le. Suprafaţa cultivată cu a­­ceastă plantă — luînd laolal­tă toate unităţile agricole de stat, cooperatiste şi individua­le — este de circa 22.000 hec­tare în fiecare an, constitu­ind principala sursă de reali­zare a veniturilor băneşti în agricultura judeţului. Avînd în vedere existenţa condiţiilor deosebit de favora­bile pentru cultura cartofilor, în cadrul Trustului judeţean de I.A.S., mai multe ferme a­­gricole sunt profilate pentru producerea cartofilor. Pentru rezultatul deosebit de bun ca­re s-a obţinut în anul trecut la această cultură, de 21.500 kg cartofi la hectar pe întrea­ga suprafaţă cultivată de 1.770 hectare, Consiliul de Stat al Republicii Socialiste Româ­nia, a conferit Trustului ju­deţean de I.A.S. Covasna „Or­dinul Muncii“ clasa I, în semn de apreciere pentru contribu­ţia activă adusă de către lu­crătorii, mecanizatorii, tehni­cienii şi inginerii din cadrul trustului de I.A.S. la realiza­rea producţiei şi la asigura­rea substanţială a fondului central al statului cu canti­tăţi sporite de cartofi. Producţia ridicată de cartofi din cadrul fermelor I.A.S. nu este un eveniment nou, deoa­rece în multe dintre ele s-au obţinut producţii mari ani de-a rîndul, prin aplicarea u­­nei tehnologii corespunzătoa­re, cît şi datorită executării la timp a măsurilor agrotehnice. Pentru a face cunoscute „se­cretele“ producţiilor ridica­te şi pentru unităţile agricole cooperatiste producătoare de cartofi, în cele ce urmează vom trece în revistă metodele folosite în cadrul I.A.S., me­tode prin care lucrătorii din unităţile de stat reuşesc să obţină an de an recolte mari de cartofi. O PRIMĂ CONDIŢIE - MĂRIREA FERTILITĂŢII SOLULUI Solurile I.A.S. au o fertili­tate naturală ridicată în a­­proape toate fermele produ­cătoare de cartofi, deoarece cu ocazia profilării fermelor pentru producerea cartofilor, în primul rînd, s-a avut în vedere potenţialul de produc­ţie al terenului de care dis­pun. Cu toate acestea, datori­tă exploatării intensive a so­lului, cu plante furajere, car­tofi, precum şi cu alte culturi, este necesar ,ca elementele nutritive extrase din sol de către plante să fie recuperate prin fertilizarea acestuia cu în­grăşăminte naturale şi chimi­ce ce se aplică anual. Aceas­ta se impune şi pentru faptul că nu se poate concepe reali­zarea unor producţii mari de cartofi fără aplicarea îngră­şămintelor, chiar dacă terenu­rile au un potenţial de ferti­litate ridicat. Cerinţele carto­fului faţă de îngrăşăminte sunt, în general, mai mari­­die­­cît ale celorlalte plante de cultură şi, prin urmare, car­toful reacţionează pozitiv la doze sporite de îngrăşăminte. Fertilizarea solului pentru cartofi s-a făcut diferenţiat în cadrul fermelor, în funcţie de planta premergătoare — ce­reale, plante prăşitoare fura­jere, trifoliene etc. — şi în funcţie de cantităţile de îngră­şăminte naturale care s-au a­­plicat în cadrul fermelor sub arătura de toamnă. La stabi­lirea necesarului de îngrăşă­minte s-a pornit de la faptul că la o producţie de peste 20 tone la hectar, cartoful extrage din sol circa 116—137 kg de azot, 25—39 kg de fosfor şi 126—166 kg de potasiu. Pen­tru a pune de la bun început la dispoziţia cartofilor aces­te cantităţi de substanţe nu­tritive, în cadrul fermelor s-au aplicat cantităţi mari de îngrăşăminte naturale şi chi­mice. Toamna, o dată cu arătura adîncă s-a încorporat în sol o cantitate de 30 tone gunoi de grajd. Această măsură — aplicarea îngrăşămintelor na­turale — s-a executat în ca­drul I.A.S. pe 800 hectare, ceea ce înseamnă peste 40 la sută din suprafaţa totală cultiva­­­­tă cu cartofi. O dată cu ară­tura de toamnă s-a introdus în sol şi o cantitate de 250— 300 kg de superfosfat şi 150— 200 kg de sare potasică. Aprovizionarea solului cu azot a avut loc în primăvară, o dată cu pregătirea patului germinativ. In cadrul unor ferme, cum sunt cele din Ca­talina, Leţ și Dalnic, azotatul de amoniu s-a administrat o dată cu plantatul cartofilor, utilîndu-se mașinile de plan­tat cu un dispozitiv special, care a permis introducerea în sol a îngrăşămintelor în ace­laşi timp cu plantatul. Aceas­tă operaţiune simultană s-a dovedit deosebit de bună din punct de vedere agrotehnic — reducînd tasarea solului, prin eliminarea unei treceri cu tractorul — şi, în acelaşi timp eficientă, prin micşora­rea cheltuielilor de producţie. Cantitatea de azotat de amo­niu aplicată la unitatea de suprafaţă a variat între 450— 500 kg la hectar, administrîn­­du-se cantităţi mai mari pe terenurile care nu au fost fer­tilizate în toamnă cu îngrăşă­minte naturale, în legătură cu acţiunea de fertilizare, aşa cum au accen­tuat de altfel toţi şefii de fer­me, este deosebit de impor­tant ca, toamna, gunoiul de grajd să fie introdus sub braz­dă imediat după transporta­rea şi împrăştierea lui în cîmp, deoarece cu fiecare zi, cu fiecare oră de întârziere — timp cît stă gunoiul la soare şi vîntul îl usucă — efectul lui scade. Atît toamna cît şi în primăvară, la fertilizarea cu îngrăşăminte chimice tre­buie avut în vedere ca maşi­nile să împrăştie îngrăşămin­­tele uniform, să nu rămână fîşii neîngrăşate între două treceri cu tractorul, iar maşi­nile, să fie bine reglate. Res­­pectînd întocmai cele arătate, fertilizarea solului a constituit una dintre condiţiile principa­le care au permis realizarea unor producţii sporite de car­tofi în cadrul fermelor I.A.S. din judeţ. ROLUL DEOSEBIT AL SEMINŢEI ŞI LUCRĂRI­LOR DE PLANTAT Cerinţele biologice ale car­tofului faţă de sol, sunt mai mari prin faptul că tubercu­lii care se dezvoltă în pămînt au nevoie de un sol afinat în profunzime, bine aerat şi bi­ne aprovizionat cu apă şi substanţe nutritive. în cadrul fermelor I.A.S. acest dezide­rat s-a asigurat printr-un complex întreg de lucrări. Arătura adîncă de toamnă a fost executată pe întreaga suprafaţă care urma să fie plantată cu cartofi. Adînci­mea arăturii a fost de 24—26 cm, în funcţie de adâncimea stratului arabil şi de tipul de sol. Primăvara, terenurile au fost grăpate, iar înainte de plantat au fost pregătite cu polidiscul şi cu grape cu colţi, pînă cînd s-a obţinut un pat germinativ reavăn şi suficient de afinat pentru a putea fi plantată sămînţa de cartofi. Şi iată-ne ajunşi la sămîn­­ţă — o problemă mult discu­tată, dar din păcate încă de­parte de a fi rezolvată în to­talitate. Nu mai este un se­cret pentru nimeni că sămîn­ţa, „soiul“, contribuie în pro­porţie de circa 20 la sută la­­realizarea producţiei. Cu toa­te acestea, nici fermele I.A.S. nu au putut planta întreaga suprafaţă cu cartofi din soiu­rile cele mai productive, de­­oarecare nici I.A.S. nu au fost asigurate în mod corespun­zător cu sămînţă. Cu cartofii din soiul Desirée, care s-a do­vedit a fi cel mai productiv în condiţiile noastre, s-a plan­tat 45 la sută din suprafaţa cultivată în cadrul fermelor. Restul suprafeţelor au fost plantate cu cartofi din alte soiuri — Bintje, Carpatin, Mercur — care au dat însă un randament cu mult mai scăzut faţă de soiul Desirée. Producţia medie realizată cu acest soi, atît la Catalina cît şi la Ozun, a depăşit 30.000 kg la hectar, fapt care dove­deşte valoarea economică deo­sebită a acestui cartof în con­diţiile noastre pedoclimatice. Dacă întreaga suprafaţă culti­vată cu cartofi în cadrul fer­melor ar fi fost plantată cu soiul Desirée, Trustul judeţean de I.A.S. Covasna ar fi fost azi, poate, primul la produc­­­­ţia de cartofi. Chiar dacă nu toată sămîn­ţa era din soiul cel mai pro­ductiv, ea a corespuns din ce­lelalte puncte de vedere. Să­mînţa a fost sănătoasă şi a permis mecanizarea completă a lucrărilor de plantat. Putem afirma aceasta cu atît mai mult cu cît s-a realizat şi o densitate optimă a cuiburilor la hectar. La cartofii de vară densitatea­ realizată a fost de 57.000 cuiburi, iar la soiurile mai tîrzii s-a obţinut o densi­tate de 46.000 cuiburi la hec­tar. In realizarea unei densi­tăţi optime de plante, un rol deosebit de important l-a a­­vut sortarea seminţei, opera­ţiune prin care au fost eli­minaţi toţi cartofii bolnavi şi tuberculii care nu erau cores­punzători ca mărime. O dată cu sortatul cartofilor au fost îndepărtaţi şi lăstarii care ar fi putut împiedica buna func­ţionare a maşinilor de plan­tat. Referitor la plantatul meca­nizat al cartofilor trebuie a­­rătate, de asemenea, cîteva probleme care probabil sunt cunoscute şi de alţii, dar nu se ţine cont de ele, ceea ce dăunează producţiei. In primul rînd, trebuie a­­vut în vedere ca la maşinile de plantat, prin reglarea co­rectă­­ a marcatoarelor, rîndu­­rile realizate să fie la distan­ţe egale între ele. De aseme­nea, este important şi ceea ce s-a urmărit în cadrul ferme­lor I.A.S., unde prin reglarea corespunzătoare a discurilor din spatele mașinii s-a ajuns la acoperirea corectă a carto­filor și bilonul lăsat în urmă a avut o coamă bine formată, iar cartofii s-au plantat la 8 cm adîncime, în mijlocul bi­­lonului. Aceasta a permis ca, cu puţine excepţii, răsărirea cartofilor să se facă prin coa­mă şi nu lateral, avantaj care s-a­ confirmat în timpul între­ţinerii cartofilor cu cultivato­rul. La stabilirea momentului începerii plantatului, şefii de ferme din I.A.S. au luat în consideraţie mai mulţi factori, printre care starea vremii, a solului, numărul maşinilor de plantat existente, starea se­minţei etc. Este un fapt care merită să fie reţinut de către mulţi cultivatori de cartofi şi chiar de unii tehnicieni, care împărtăşesc credinţa săteni­lor, cum că înainte de 1 aprilie cartofii nu pot fi plan­taţi în cîmp. In I.A.S. cartofii s-au plantat începînd din ul­tima decadă a lunii martie şi s-a obţinut o producţie exce­lentă. ÎNTREŢINEREA EXECU­­TATĂ LA TIMP, CONCU­RA LA SPORIREA PRODUCŢIEI Tuberculii de cartofi sunt nişte tulpini modificate şi prin urmare au nevoie de o intensă aerisire în tot timpul perioadei de vegetaţie. Pentru aceasta, fermele de stat au menţinut solul în stare afi­nată printr-o serie de lucrări mecanizate prin care s-a reali­zat şi distrugerea buruienilor ce stânjenesc dezvoltarea car­tofului. Măsurile de întreţinere a cartofilor au început prin gră­­parea lanului înainte de răsă­rirea cartofilor, lucrare exe­cutată cu grapa cu colţi. Prin grăpare a fost distrusă crus­ta de pe biloane şi au fost dezrădăcinate buruienile abia răsărite. Numărul grupărilor era foarte diferit de la o fer­mă la alta; chiar în cadrul aceleiași ferme au existat tar­lale unde s-a grăpat de mai multe ori din cauza crustei sau răsăririi unui număr mai mare de buruieni. Au fost ca­zuri cînd între două grăpări a fost intercalată lucrarea de refacere a bilotanelor, spre a se evita scoaterea cartofilor la suprafaţă şi cu scopul dis­trugerii buruienilor dintre rînduri. Majoritatea fermelor care au executat la timp această praşilă oarbă au avut mai pu­ţină bătaie de cap în vară, fiindcă gradul de îmburuiena­­re a fost cu mult­­mai slab în restul anului. Aceasta nu nu­mai că le-a uşurat executarea lucrărilor ulterioare, dar a contribuit şi la reducerea cheltuielilor de producţie la hectar. In combaterea buruienilor, un rol deosebit l-a avut apu­carea erbicidului „Prometrin“, cu care au fost stropite în ca­drul fermelor, 800 hectare de cartofi. Combaterea chimică a buruienilor s-a aplicat mai mult în fermele din Dalnic, Leţ, Ozun şi Hăghig, dar din cauza precipitaţiilor abunden­te din primăvară nu s-a ajuns la rezultatele scontate. Tere­nurile erbieidate, după trece­rea unei perioade de 50—60 zile, au trebuit prăşite meca­nic sau manual. Totuşi au fost necesare mai puţine lucrări şi cheltuieli de producţie cu 300 lei mai scăzute la hectar faţă de suprafeţele unde nu s-a aplicat combaterea chimi­că a buruienilor. In ce priveşte restul lucrări­lor de întreţinere executate mecanizat, utilizînd tractoare­le L-400, său forţa de mun­că manuală, numărul praşile­­lor mecanice şi manuale s-a stabilit în funcţie de gradul de îmburuienire a lanului, urmărindu-se ca munca ma­nuală să fie substituită pe cît este posibil cu lucrul mecani­zat, acesta din urmă fiind cu mult mai ieftin. Acolo însă unde mecanizarea lucrărilor nu era posibilă şi lan­ul era îmburuienit s-a intervenit prompt cu toate forţele exis­tente. Printre lucrările de în­treţinere a culturii cartofului se numără şi acţiunile de combatere a bolilor şi dăuna­torilor. Pe măsura introduce­rii soiurilor de vară, care în cadrul fermelor de stat s-au cultivat pe 900 hectare, a tre­buit să se ţină seama de fap­tul că un factor hotărîtor în realizarea producţiei la aces­te soiuri este şi combaterea manei. In cadrul fermelor, a­­nul trecut, s-a executat 3—4 stropiri cu zeamă „Bordeleză“ folosind în acest scop tractoa- Să urmăm exemplul celor distinşi în cultura cartofilor rele L-400 cu pneuri înguste, care datorită înălţimii roţilor au putut intra in lanul de cartofi pînă în ultima perioa­dă a vegetaţiei. Atenţia care s-a acordat combaterii boli­lor şi dăunătorilor este reflec­tată şi de faptul că fermele I.A.S. din Ozun şi Dalnic au obţinut la soiul Bintje, un cartof de vară, producţii me­dii de 22—23.000 kg la hectar. RECOLTĂRILE S-AU TERMINAT ŞI ELE LA TIMP Recoltatul cartofilor pre­zintă o mare importanţă din mai multe puncte de vedere. In primul rînd, datorită su­prafeţelor mari cultivate cu cartofi recoltatul înseamnă un volum mare de lucrări care deocamdată nu este în între­gime mecanizat. Pe de altă parte, tuberculii de cartofi sunt uşor perisabili, scăderea temperaturii toamna puţind distruge o mare parte din producţie. Deci un volum ma­re de muncă trebuie executat într-o perioadă cit mai scur­Cum au procedat fermele I.A­.S. pentru ca lucrările de recoltat să se desfăşoare în limitele perioadei optime şi fără pierderi din producţie ? Fermele au optat pentru de­vansarea momentului începe­rii lucrărilor de recoltat. Ast­fel, la ferma nr. 6 din Cîmpu Frumos, de exemplu, recolta­tul cartofilor s-a început în­că din 17 august, după ce cu două săptămîni mai înainte­a vrejii de cartofi s-au distrus cu „Dibutox“. Această măsu­ră a permis ca recoltările să se termine din timp, cu toate că condiţiile climatice au fost neprielnice în toamna anului trecut. O singură deficienţă în timpul recoltărilor­­ nici în cadrul fermelor I.A.S. nu au fost utilizate în măsură sufi­cientă combinele de recoltat cartofi. Cele 6 combine au re­coltat în total 120 hectare de cartofi, fiind utilizată în pro­porţie de numai 30—40 la su­tă capacitatea lor de produc­ţie. Nu greşim afirmînd că dacă ar fi existat mai multă preocupare din partea condu­ceri fermelor, s-ar fi putut re­colta cartofi mai mulţi cu combinele, fapt care ar fi in­fluenţat favorabil realizarea beneficiului la cultura carto­fului. CREŞTE PRODUCŢIA ŞI, O DATA CU EA, ŞI RENTABILITATEA Depăşirea producţiilor pla­nificate la cartofi a permis li­vrarea către fondul central al statului cu 9.300 tone cartofi mai mulţi faţă de cantitatea planificată. Producţia marfă suplimentară obţinută la car­tofi a sporit considerabil ve­niturile realizate de către fermele I.A.S. Dacă Trustul I.A.S. a prevăzut, prin plan, realizarea unui beneficiu de 287 lei pe tona de cartofi, da­torită producţiei obţinute pes­te plan acest beneficiu a crescut la 474 lei. Faţă de be­neficiul total prevăzut, de 10.271.000 lei, s-a realizat o depăşire de 6.705.000 lei, dato­rită producţiilor ridicate de cartofi. Faţă de aceste rezultate ca­re oglindesc situaţia pe în­treg ansamblul Trustului ju­deţean de I.A.S., au fost fer­me, ca cele din Ozun — şef de fermă Gheorghe Szabó — şi ferma nr. 14 de la Catali­na — şef de fermă László Fe­­rencz, care au obţinut rezul­tate şi mai bune. Aşa bunăoară, la ferma nr. 14 de la Catalina, de pe cele 350 hectare cultivate cu car­tofi s-a obţinut o producţie medie de 30.025 kg. Cel mai productiv s-a dovedit şi aici soiul „Desirée“, care a dat 37.000 kg cartofi la hectar. In cadrul acestei ferme s-au cheltuit pentru producţia unui hectar de cartofi 12.200 lei, iar prin vînzarea producţiei s-au realizat 30.025 lei, ceea ce înseamnă un beneficiu de 17.827 lei la hectar. In aceas­tă unitate de producţie, faţă de 242 lei beneficiu prevăzut să se obţină la fiecare tonă de cartofi s-a obţinut un be­neficiu de 572 lei, de două ori mai mare decit cel planificat. Rezultate asemănătoare au fost obţinute şi în cadrul fer­mei din Ozun, unde producţia realizată la hectar a fost cu 10.000 kg mai mare decit cea planificată, iar la hectarul de cartofi beneficiul se ridică la 15.160 lei. Şi în cadrul acestei U ferme cultură cartofului s-a­­ dovedit mai rentabilă, faţă de LI prevederile iniţiale realizîn­­n­du-se 650 lei beneficiu după­­ fiecare tonă de cartofi, în loc fi de 337 lei cît s-a planificat.­­ Rezultatele obţinute de fi f.A.S. în anul 1971 demons- LI trează cît se poate mai con- ["] ringător marile rezerve care LJ e xistă în agricultura judeţului pentru sporirea producţiei. Pe baza producţiilor obţinute în fermele de stat, precum şi în multe din cooperativele a­­gricole se poate trage conclu­i­a că folosind din plin con­diţiile create prin baza mate­rială existentă, perseverînd în aplicarea tehnologiilor a­­vansate, împreună cu expe­rienţa proprie acumulată, se poate crea un cadru favora­bil obţinerii unor producţii tot mai mari. Ing. D. SZABÓ­ tă. o o o o o o CUV1NTUL NOU □□□□□□□□□□□□□□□□aDaaaiaaappaaDaaa 0 .0 D D D D 0 000 0 0 0 0 0 00 o o o o oo o0 o o 0 o o 0 00 o0 o0 0 o o00 D o0 o o00 o 0 00 o0 0 o o u o 0 1 o o o o 0o ooo0 0o Din HOTÄRIREA privind îmbunătăţirea prețurilor de cumpărare unele produse agricole Consiliul de Ministri al Republicii Socialiste România hotărăște : ART. 1. Prețurile de cumpărare și condițiile de calitate a orezului nedecorticat preluat de la cooperativele agricole de pro­ducţie şi unităţile agricole de stat, precum şi preţul cu ridicata la orezul livrat de către întreprinderile pentru valorificarea cereale­lor şi plantelor tehnice, sunt cele prevăzute în anexa nr. 1. ART. 2. Preţurile de contractare, sporul de preţ şi avantajele contractuale la tulpinile de cînepă, teişor şi in cu capsule pentru fibre sunt cele prevăzute în anexa nr. 2. ART. 3.­Preţurile de contractare şi avantajele contractuale la cicoare sunt cele prevăzute în anexa nr. 3, iar prețurile de con­tractare la tutun sunt cele prevăzute în anexa nr. 4. Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare, Silviculturii și Apelor va lua măsuri de îmbunătăţirea soiurilor de tutun existente și de introducerea in cultură a unor soiuri superioare. ART. 9. Prețul cu amănuntul la sortimentul de orez tip G. se reduce de la 11,50 lei/kg la 10 lei/kg incepind cu data de 24 ianuarie 1972. Ministerul Comerţului Interior, Comitetul de Stat pentru Eco­nomia şi Administraţia Locală, precum şi comitetele executive ale consiliilor populare judeţene care au în subordine rizerii, vor lua măsuri să producă şi să livreze sortimentul ieftin de orez şle­fuit cu 8 lei/kg in proporţie de cel puţin 76 la sută din cantitatea totală prevăzută in plan a se desface la populaţie. Unităţile comerciale din reţeaua Ministerului Comerţului Inte­rior, Centrocoop­ului şi comitetelor executive ale consiliilor popu­lare judeţene şi al municipiului Bucureşti vor vinde orezul gla­­sat cu preţul cu amănuntul de 10 lei/kg numai concomitent cu orezul ieftin cu preţul cu amănuntul de 8 lei/kg. ART. 10. Preţurile prevăzute în prezenta h­otărîre intră în vi­goare începînd cu recolta 1972 pentru produsele vegetale şi de la 1 ianuarie 1972 pentru cele de origine animală. Anexa 2 PREŢURILE DE CONTRACTARE LA TULPINILE DE CÎNEPĂ, TEIŞOR ŞI IN CU CAPSULE PENTRU FIBRA Producătorii contractanţi care predau tulpini de cînepă şi tei­şor pînă la 1 septembrie al fiecărui an, primesc un spor de preţ de 100 Iei pe tonă pentru cantităţile de tulpini de calitatea I şi a II-a. Producătorii contractanţi care predau cel puţin 60 de tone tulpini de cinepă şi teişor vor primi pentru întreaga cantitate pre­dată un spor de preţ de 60 lei tona, iar acei care predau cel puţin 200 tone tulpini de cinepă şi teişor vor primi pentru întreaga can­titate predată un spor de preţ de 120 lei tona. Producătorii contractanţi care predau tulpini de in cu cap­sule pentru fibră, beneficiază de un spor de preţ de 200 lei/to. pentru întreaga cantitate de tulpini din calitatea I şi II şi 100 lei/to. pentru tulpinile din calitatea IlI-a. Judeţele care vor beneficia de aceste sporuri precum şi data pînă cînd se acordă sporurile de mai sus se vor stabili de Minis­terul Agriculturii, Industriei Alimentare, Silviculturii și Apelor, împreună cu Ministerul Industriei Uşoare. Anexa 3 REGIMUL DE CONTRACTARE LA CICOARE 1. Prețul de contractare pentru C.A.P.-uri se stabileşte la 450 lei/tona de cicoare. Pentru cantitățile care depășesc 150 tone de cicoare predată, C.A.P.-urile vor primi un spor de preţ de 50 lei/tona. C.A.P.-urile pot cumpăra cite 400 kg borhot umed de sfeclă cu 7 la sută substanţă uscată la preţul de 10 lei/tona, sau borhot uscat în echivalenţă pentru fiecare tonă de cicoare predată /franco vagon staţia de predare a cicoarei). Pentru fiecare tonă de cicoare predată în curtea fabricii, C.A.P.-urile pot cumpăra câte 200 kg borhot umed de sfeclă cu 7 la sută substanţă uscată, la preţul de 10 lei tona, sau borhot uscat în echivalenţă, peste cantitatea de borhot prevăzută la ali­neatul precedent. C.A.P. pot cumpăra pentru fiecare tonă de ci­coare predată . — 6 kg melasă furajeră, la preţul de 390 lei/tona. —30 kg porumb la preţul cu amănuntul. Pentru fiecare tonă de cicoare, C.A.P.-urile vor primi gratuit cite 4 kg de zahăr. Termenele şi condiţiile de acordare a cantităţilor de zahăr de mai sus se vor stabili prin contract. C.A.P.-urile vor primi gratuit pentru fiecare tonă de cicoare predată cite 0,5 kg surogat de cafea, precum şi săminţa necesară însămînţărilor şi reînsămînţărilor pentru suprafaţa contractată. 2. Fabricile­ de cicoare pot cumpăra cicoare de la gospodăriile individuale la preţul de 450 lei/tona. 3. întreprinderile agricole de stat care contractează şi cultivă cicoare, beneficiază de condiţiile contractuale prevăzute pentru C.A.P.-uri, cu excepţia avantajului în zahăr. 4. Pentru stimularea C.A.P.-urilor şi întovărăşirilor agricole şi a cadrelor tehnice din aceste unităţi şi de la organele agricole judeţene, care realizează sau au contribuit la obţinerea de pro­ducţii mari, Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare, Silvi­culturii şi Apelor va putea acorda anual din fondurile proprii distincţii, premii în unelte agricole şi în bani. Anexa 5 PREŢUL DE CUMPĂRARE A UNEI BRUTE (NESPĂLATĂ) DIN CONTRACTĂRI ŞI ACHIZIŢII — lei/kg — Cal. I Cal. II Cal. III Preţurile de cumpărare prevăzute la art. 2 din Hotărîrea Consiliului de Miniştri nr. 127 din 28. I 1957, precum şi preţuri­le cu ridicata ale întreprinderi prevăzute în H.C.M. nr. 989 din 16 VII. 1964 pentru lina brută stogoşe şi ţurcană se înţeleg pentru linurile colorate. • Anexa 6 PREŢURILE DE CUMPĂRARE LA PIEI BRUTE DE PORCINE ŞI PIELICELE KARAKUL A. PIEI BRUTE PORCINE Lei/kg — — Condiţia de livrare este loco producător, excl. ambalajul. — Preţurile la pieile de porcine se aplică şi pentru livrările efectuate de către abatoare. Calitatea I Calitatea II Calitatea III Calitatea IV Tulpini de cînepă şi teişor pentru fibră 1,40 lei/kg. 1,00 lei/kg. 0,70 lei/kg. Karakul negru şi metişi Karakul brumăriu şi metişi Ţurcană brumărie şi metişi la Tulpini de in cu capsule pentru fibră 2,70 lei/kg. 2,30 lei/kg. 1,40 lei/kg. 0,90 lei/kg. lei/buc. — Hîrşii a) Prin contractări — lină stogoşe albă — lină ţurcană albă b) Prin achiziţii — lină stogoşe albă — lină ţurcană albă NOTA : albă 42 31 16 albă 40 30 15 albă 40 29 14 albă 38 28 13 B. PIELICELE BRUTE KARAKUL Calitatea Denumirea pieilorI II III Brac Piei brute porcine, tip 3, 6 şi 7 13 10,507 2 Piei brute de vieri, tip 20 V6 4 2 — Calitatea pieilor Extra 280 280 Calitatea I 220 220 160 35 Calitatea 11 160 160 120 25 Calitatea III 120 120 90— Calitatea IV 90 90 60— Calitatea V 60 51 29— Calitatea VI 37— — — Brac 10 10 10— ANUL V Nr. 551

Next