Cuvîntul Nou, iunie 1972 (Anul 5, nr. 654-679)

1972-06-24 / nr. 674

Pag. 2 Herman Oberth, pionier al zborului cosmic(it. La Mediaş (1923—1938), Her­man Oberth continuă cu asidui­tatea şi perseverenţa lui caracte­ristice, cercetările sale teoretice şi experimentale. In anul 1929 publică a doua sa carte , „Wege zur Raumschiffahrt" (Căile na­vigaţiei cosmice), premiată de Asociaţia Franceză de Astronau­­tică. Ea cuprinde idei şi studii noi, fiind supranumită de specia­lişti „biblia astronauticii“; în a­­ceastă carte autorul dezvoltă i­­deea oglinzii spaţiale, o invenţie realizabilă abia în deceniile vii­toare. De asemenea, concepe pen­tru prima dată o navă cosmică electrică (ionică). Această carte va fi de altfel reeditată în anul 1972 de Editura Kriterion în o­­riginal, iar în traducere româ­nească de Editura Academiei. In anul 1930 Herman Oberth experimentează cu succes primul motor rachetă cu combustibil şi carburanţi lichizi. De perfecţio­narea lui se va ocupa încă multă vreme. Din aceas­tă perioadă datează şi o al­tă realizare importantă. Herman Oberth proiectează o rachetă al­­cool-oxigen, înaltă de 24 metri, capabilă să ridice o încărcătură utilă de 3,5 tone la înălţimea de 1.000 de km. Du­pă acest proiect şi mai ales după cele din 1917 urmau să se „inspire" realizato­rii rachetelor balistice „Agregat 4", intrate ulterior în istorie sub denumirea de „V 2“. Tocmai de aceea în anii post­belici mulţi considerau în per­soana lui Herman Oberth omul care ar fi construit la Peene­münde „rachetele minune" ale Germaniei fasciste. In realitate lucrurile stăteau cu totul alt­fel. Lucrările sale ştiinţifice, pro­iectele sale, ar fi constituit în­­tr-adevăr baza teoretică a rea­lizării lor. Dar realizarea pro­­priu-zisă s-a petrecut fără ştirea şi consimţămîntul lui. Herman Oberth era considerat un străin în care nu se avea încredere. El lucra încă la şcoala politehnică din Dresda cînd, la 21 martie 1940, la Peenemünde se experi­menta motorul-rachetă de 25 de tone, utilizat ulterior la „V 2“. Ofensat, Herman Oberth vrea să se reîntoarcă în patrie. Dar acest lucru nu i se permite. El trebuia să stea în apropiere pentru cazul în care realizatorii se vor împotmoli undeva. Abia în anul 1941, după ce a fost mobilizat, este adus la Peene­münde unde, după spusele sale, „24 de ore din zi nu aveam ni­mic de spus". El primeşte sar­cina formală de a verifica toate patentele asupra aplicabilităţii lor în tehnica rachetelor, iar doi ani mai tîrziu părăseşte deja baza experimentală de la Peene­münde. Este de altfel foarte semnificativ, în acest context, că Asociaţia Britanică de Astro­­nautică din Londra, oraşul în care au căzut primele rachete „V 2", a fost prima asociaţie na­ţională de astronautică care în 1949 îl primeşte pe Herman O­­berth ca membru de onoare. In perioada postbelică profe­sorul Oberth îşi continuă activi­tatea sa ştiinţifică. în 1945 apa­re cartea sa „OAMENI ÎN COS­MOS“ unde dezvoltă ideea oglinzii spaţiale, capabilă să transforme imensa energie solară în energie electrică, să topească gheţurile veşnice ale nordului, să transfor­me ţinuturile nordice în grădini înfloritoare, să regleze clima du­pă nevoia agriculturii, să lumi­neze nopţile din ţările tropicale pentru ca agricultorii să poată recolta noaptea, cînd temperatu­ra nu mai este atît de sufocantă etc. Este de altfel părerea auto­rilor, că Herman Oberth va fi a­­preciat la adevărata sa valoare abia după realizarea acestei in­venţii extraordinare. Această car­te a fost tradusă în mai multe limbi (engleză, franceză, spanio­lă, olandeză şi croată). Cinici ani mai tîrziu apare a patra sa car­te intitulată „DAS MONDAUTO“ (Automobilul lunar). Ca recunoaştere a contribuţiei sale, Herman Oberth a fost pri­mit ca membru de onoare în 15 asociaţii naţionale de astro­nautică din Europa şi America, a fost distins cu o serie de tit­luri şi medalii ştiinţifice, prin­tre care cu medalia Iuri Ga­garin în anul 19111. Celebrul său elev Wernher von Braun (1928—1930), părintele ra­chetei purtătoare Saturn V şi a programului Apollo a rezumat imensa contribuţie a lui Her­man Oberth la crearea ştiinţei şi tehnicii celei mai fantastice a zilelor noastre, în următoarele cuvinte : „Personal­­ vă datorez dumnea­voastră şi operei dumneavoastră steaua vieţii mele. Sunt pe deplin conştient în ce măsură ideile dumneavoastră revoluţionare, cu care vă situaţi şi azi încă mult timp înaintea celor care vă în­conjoară, au contribuit la reali­zările noastre ştiinţifice de pînă acum şi cît de imens ne vor aju­ta ele şi pe viitor la cucerirea spaţiului cosmic“. CEI TREI PIONIERI In 1903, Oberth împlinise abia 9 ani, cînd Constantin Eduardo­­vici Ţiolkovski publică articolul său „Cercetarea spaţiului cosmic cu aparate cu reacţie“; în această lucrare erau aprofundate deja multe din realizările cosmice ul­terioare. Profesorul din Kaluga vorbeşte despre spaţiile inter­­planentare şi publică o schiţă a unei rachete hidrogen-oxigen. Cu 6 ani mai tîrziu, în S.U.A., Robert H. Goddard publică în lucrarea sa „O metodă pentru atingerea unor înălţimi extre­me“, rezultate experimentale cu rachete cu praf de nitroliză, rea­lizate tot după principiul reac­ţiei. La rachete cu combustibil şi carburant lichid ajunge însă abia în anul 1924 după apariţia cărţii lui Herman Oberth, inti­tulată „Racheta spre spaţiile in­terplanetare", în care profesorul din Mediaş a conceput acest tip de rachetă în amănunţime. Ideea rachetei, a maşinii cu reacţie, singura în stare să ridi­ce omul în spaţiul cosmic, a fost, după cum se vede, exprimată înainte de apariţia cărţii lui O­­berth. Caracteristic ,pentru acele vremuri ramîne faptul că cei trei pionieri nu au ştiut unul de celălalt şi că fiecare dintre ei a ajuns independent de ceilalţi la rezultatele lor. Spre deosebire de ei, Oberth nu se va opri doar la bazele teo­retice şi scheme de principiu. A­­vantajat de vîrstă şi de faptul că între timp condiţiile tehnice pentru realizarea ideii zborului cosmic se maturizau, el elaborea­ză proiecte constructive, trece la realizarea practică a primelor motoare rachetă, prilej cu care face o serie de descoperiri fun­damentale în construcţia şi teh­nica rachete­­lor, fără de care, realizarea lor nu ar fi fost posi­bilă; în plus, el duce o luptă deschisă împotriva scepticilor şi adversarilor ideii zborului inter­planetar, împrăştiind pas cu pas, pe bază de rezultate concrete şi convingătoare, rezervele mani­festate chiar şi în lumea ştiin­ţifică a vremii. Faptul că C.E. Ţiolkovski din Kaluga, R.H. Goddard din New York şi Herman Oberth din Si­­ghişoara-Mediaş ajung indepen­dent unul de altul, şi relativ în aceeaşi perioadă, la rezultate ştiinţifice similare, dovedeşte o dată în plus viabilitatea punctu­lui de vedere materialist şi dia­lectic în teoria cunoaşterii , sco­purile pe care şi le pune omul pentru schimbarea lumii încon­jurătoare nu sunt arbitrare, în­­tîmplătoare, ci o expresie obiec­tivă a stadiului de dezvoltare so­cială şi tehnico-ştiinţifică în mo­mentul istoric considerat. Dr. Ing. HANS BARTH Spătare de scaune executate de elevii: Prázsmár György, Bálint András — jr., Kiss Antal și Bokor Lázár, sub îndrumarea renumitului cioplitor Bálint And­rás. TRASEUL NR. 3 : TRASEUL DE CREASTA: OZUNCA-BAI — VlRFUL PILISCA MARE — VîRFUL MITACI — VlRFUL CUCULUI — TINOVUL LUCI. DURATA : 3 ZILE . MARCAJ : BANDĂ ALBASTRA. Pornim pe un drum ce urmăreşte creasta (fără marcaj pe acest alinia­ment), din valea Pîrîu­­lui cu păstrăvi, de lîngă staţiunea Ozunca, şi ur­căm spre vîrful Pilişca Mică (1131 m). O şa în­gustă face legătura între această culme şi masivul Pilişca Mare (1374 m). Excursia în acest loc es­te răsplătită din plin, toamna, de... boncănitul cerbilor. Coborîm pe versantul răsăritean şi foarte a­­brupt al vîrfului, prin­tre fagii seculari. La o distanţă de cca.­ur oră de coborîş, întîlnim pote­ca ce suie de la staţiu­nea Tuşnad-Băi. Conti­nuăm traseul pe direc­ţia N—V, urmînd de a­­ceastă dată marcajul de bandă albastră ce înso­ţeşte poteca, începînd din staţiunea Tuşnad- Băi. Acest marcaj are drept ţintă vîrful Har­ghita Mădăraşului. Mar­cajul urmăreşte drumul ce desparte pădurea de o zonă defrişată. Ajun­gem la Păşunea Jahoros. Urcăm apoi prin lumi­nişuri, ajungînd la vîr­­ful Mitoci (1280 m). Pre­­tutinde­ni blocuri uriaşe de ,­andezite şi jur-îm­prejur o pădure mixtă. De pe vîrf, întovărăşiţi de marcaje, coborîm printr-o pădure deasă şi ieşim pe platoul larg şi luminos al Păşunii Mi­toci. Aici, pe trecătoarea pro­­priu-zisă, recunoaştem drumul cel vechi, care se îndreaptă spre Depre­siunea Ciucului. Pără­sim marcajul, continuînd mersul pe acest drum vechi, spre vest, pînă la marginea pădurii. De­ a­­ici, urmărind liziera pă­durii, spre nord, ajun­gem la clădirea Canto­nului silvic Mitaci, un­de se poate înnopta. Por­ţiunea de traseu de la Cabana vînătorească Pi­lişca şi pînă aici se poa­te parcurge în circa 2 o­­­ re. Deasupra păşunii Mi­taci, pe orizontul nord­­estic se înalţă masivul golaş al Muntelui Păzitor (1423 m). Drumul de la păşunea Mitaci se poa­te continua în două di­recţii. Urmînd şoseaua cea veche spre est , după o distanţă de 8 km se ajunge la staţia C.F.R. Tuşnad-Sat, sau de la cantonul silvic. Cobo­­rînd în valea pîrîului Brădetul Mic, se poate continua drumul pe tra­seul secundar nr. 1 A. Continuăm drumul. Traseul marcat traver­sează o pădure de fag şi păşunea de munte Ala­dar. După aproximativ 1—1, 1/2 ore ieşim la o poieniţă înconjurată de brazi uriaşi. In faţa noastră se află o potecă vînătorească ce urcă pe masivul central al Har­ghitei de sud , vîrful Cu­cului (1558 m). Urcuşul durează 20 de minute. De la Poieniţa Cucului, putem continua drumul pe cele două poteci indi­cate la traseul nr. 1. Pri­mul face legătura cu lo­cul denumit Cigányláb (cu posibilităţi de cazare) din valea pîrîului Bara­­olt, pe aliniamentul Ca­sa vînătorească „Cucu­lui“ — Fîntîna Boda, iar celălalt, marcat cu ban­dă albastră, urmăreşte curba de nivel de pe versantul estic al masi­vului Cucului şi se în­dreaptă spre izvorul rîu­­lui Baraolt. La distanţa de numai 1 km, în aval, se găseşte Poieniţa Vişi­nului, vestită pentru vii­turile abundente de ape carbogazoase sulfuroase. Drumul marcat traver­sează pădurea de brad de pe versantul Sudic al masivului Angelica (1485 m), Păşunea Sîntimbru, urcînd prin pădure pînă la Pietrosul Puturos. Pe traseul Vîrful Chei (1193 km) — Piatra Ba­­raoltului, se poate ajun­ge la Filia şi Brăduţ (15 km). Marcajele se abat spre est, spre Băile Sin­­timbru (1—1, 1/2 oră) Continuăm drumul. Tra­versăm o pădure de brad, unde ne aşteaptă o Cabană­­ vînătorească şi ieşim în Păşunea Sa­nei unde se înalţă o stîncă ciudată ca înfăţi­şare, sculptată de vîn­­turi şi vreme : Stînca Stînei (1312 m). Ne în­dreptăm apoi pe Valea pîrîului Pietrosul şi dru­mul forestier cu acelaşi nume, ajungînd pe mar­ginea sudică a Tinovului Luci (1079 m) ce s-a for­mat datorită invadării de către o vegetaţie a­­bundentă a lacului de o­­dinioară. De aici se des­chid mai multe trasee se­cundare : 1) Tinovul Luci — Miercurea Ciuc, marcaj punct roşu, durata 2—2, 1/2 ore ; 2) Tinovul Luci — Ca­bana vînătorească A­­brupta — Trecătoarea Haiducilor şi Cabana „Brădet“ — în continua­re pe marcajul de bandă albastră, durată 2—2­­/2 ore ; 3) Tinovul Luci — Bă­ile Sîntimbru — (spre sud) tot pe marcajul de bandă albastră, durata 1 oră ; 4) Tinovul Luci — Va­lea Cormoșului — Filia, durata 5 ore. ZOLTÁN KISGYÖRGY Trasee turis­ ­m) CUVINTUl NOU I ŞTIAJI CĂ... I ^ ... primele mărci poştale româneşti au apărut în Moldova în L 1 iulie 1858 („Cap de bour“) şi că prima emisiune de mărci, co- 7­­­mună ambelor ţări româneşti a fost denumită „Principatele Uni- I 1 te"? In acelaşi an a fost înfiinţată şi Direcţia Centrală a Poştelor ^ 1 din Bucureşti. Prima revistă filatelică românească a apărut în 1881­­­7 iar prima asociaţie a filateliştilor a fost constituită la Bucureşti I­a zece ani mai tîrziu.­­ * ...................­.................î­n ... potrivit protocolului, împăratul Bizanţului nu iscălea nici­­i­­­odată documentele oficiale într-o singură repriză ? ) ) Prima jumătate a numelui său el o așternea pe hîrtie cu 24­­ ^ de ore înainte de a așterne cea de-a doua parte a numelui. ^ \ ... aproximativ o tonă cîntărește craniul unui elefant care \ \ a trăit acum circa un milion de ani și care se află în prezent 1 ^ expus la muzeul din orașul Piatigorsk (U.R.S.S.) ? | \ ... cel mai mic bec electric din lume a fost realizat în An- \ ^ glia ? El măsoară 0,1 mm. .în lungime și 0,07 mm. în diametru ^ și este folosit la mașini de calculat miniaturale. ^ ( ... în partea de sud a regiunii Primorie din U.R.S.S., trăiesc l­a cele mai mici mamifere de pe pămînt ? Este vorba de un mami- ’ i fer liliputan (înrudit cu ariciul), care nu cîntăreşte decît circa 1 \ 3 g. şi este folositor omului întrucît distruge numeroase insecte i ^ dăunătoare.­­ ... cucuveaua polară încalcă tradiţiile suratelor ei şi vînează i i ziua ? Ar fi poate bucuroasă să trăiască după legile familiei din 7 j care face parte, însă, în condiţiile polare, ziua ţine şase luni. ) I ... cea mai lungă peşteră din lume este aşa-numita „Hölloch“ J J (Gura infernului) din Elveţia, un labirint de galerii în lungime \ \ totală de 78 km ? Următoarele două peşteri mari sunt în Statele l l Unite : peşterea Carlsbad (63 km) şi vestita peşteră Mamut consi- 7 7 derată pînă nu demult cea mai mare din lume şi care, în urma J ' ultimelor măsurători efectuate, s-a constatat că are doar circa l 45 km. \ i In ceea ce priveşte adîncimea (diferenţa de nivel de la i­­ intrare şi pînă în punctul cel mai adînc, pe verticală) cea mai 7 \ adîncă peşteră din lume este avenul Berger, situat la graniţa din- s ^ tre Franţa şi Spania (1122 m). ^ \ ... temperatura normală a corpului nostru variază regulat în \ I timpul zilei : între maximele de la sfîrşitul după amiezei şi Ince- 1 I putui serii şi minimul de la ora 4—5 dimineaţa poate exista o z 1 diferenţă de 0,5°, sau 1° ?. La muncitorii care lucrează noaptea, \ 1 momentele maximului şi minimului de temperatură sunt inversate, t 7 Munca musculară este o cauză importantă a ridicării temperaturii. i I Un efort muscular violent provoacă o creştere a temperaturii | 4° sau chiar mai mult. S-au citat tempe- \\ corpului de 0,6 râturi de peste exerciţii sportive. Munca intelectuală duce la ridicări neînsemnate I râturi de peste 40° în timpul unor eforturi fizice sau al unor 1 J nvone i iî î ci»-»/—»n i t r i~\ 'ii/T11 v\ An i vi 4nl vx 1 n I /-111 V­, i-\ 1 n IV1 VI i enri vx oî vi c /—I Wl IX etc \ de temperatură în comparație cu cea fizică. * Prof. Oberth (dreapta) alături de prima rachetă cu combus­tibil lichid, pentru care pri­mește certificatul de autor (1930). Varietăţi­­ varietăţi® varietăţi CINCI LIRE, CINCI SPIŢE... O nouă bancnotă de cinci lire sterline, emisă recent de Banca Angliei, face de cîtva timp obiec­tul unor serioase dispute în pre­sa britanică, în care sunt angajaţi specialişti din mai multe dome­nii. Bancnota are reprodusă pe una din feţe o vinietă care re­prezintă o zeiţă antică stînd in­tr-un car tras de cai. Numai că o roată a carului antic are... cinci spiţe. Mai multe persoane au scris ziarului „Times", întrebîn­­du-l despre semnificaţia, încă neclară, a celor cinci spiţe, ştiut fiind că aceste vehicule vechi a­­veau un număr par de spiţe. Controversa a fost prezentată lui B.F. Cook, şef al departamen­tului de antichităţi romane şi greceşti de la British Museum, care a încercat un compromis, găsind care antice şi cu un nu­măr impar de spiţe la roţi. A­­cestea însă aveau măcar nouă, au răspuns nemulţumiţii, ceea ce, spun ei, e cu totul altceva. SENATUL AUSTRALIAN : FARA PANTALONI SCURŢI! Senatul australian a adoptat recent o hotărîre întrucîtva neo­bişnuită pentru un for legislativ: decizia interzice purtarea de pan­taloni scurţi cu ocazia şedinţe­lor parlamentului. Un comitet special al Senatului a stabilit că „purtarea de pantaloni scurţi nu este adecvată pentru locurile un­de se desfăşoară tranzacţii şi a­­faceri oficiale şi lezează demnita­tea parlamentului". Preşedintele Senatului a precizat că legea se impunea, întrucît mai mulţi sena­tori aleseseră, cu ocazia şedinţe­lor din vara trecută, o ţinută prea ... estivală. SPIONAJ INDUSTRIAL PÎNÂ IN LUMEA DE APOI Un oarecare antreprenor de pompe funebre din Perpignan a remarcat că, de fiecare dată cînd îi era anunţat un deces prin te­lefon, reprezentanţii firmei sale erau devansaţi de concurenţă. După îndelungi şi minuţioase cercetări, au fost descoperite un fir cuplat la telefonul directoru­lui firmei şi un microfon montat în plafon. PASIUNE COSTISITOARE Trei englezi, aflaţi într-o că­lătorie în Eleveţia, s-au strecurat într-o giuvaergerie de unde au furat un obiect preţios. Dar fap­ta a fost comisă cu o atît de ma­re stîngăcie, încît poliţia oraşului a reuşit să-i prindă pe doi dintre ei chiar asupra faptului. Cel de-al treilea a reuşit să fugă şi s-a reîntors în mare grabă la Londra. Aflînd însă că echipa sa preferată, „Arsenal", va juca în ziua de 20 octombrie la Zürich împotriva clubului local „Grass­hoppers“, acest „al treilea“ a ui­tat incidentul de la Basel şi s-a îndreptat plin de elan suporteri­­cesc spre Elveţia. Meciul a mai apucat să-l vadă, dar la reîntoar­cere a fost recunoscut pe aero­port, reţinut şi, în cele din urmă, a ajuns în închisoarea din Basel. Regretul de a-şi fi însoţit echipa preferată este oricum tardiv — dacă un asemenea regret s-a pro­dus ... ANUNŢ PUBLICITAR DE SPECIALITATE O publicaţie vest-germană de mai mic tiraj „Reiter-Revue“ („Revista călăreţului“), a publi­cat recent următorul anunţ de mică publicitate : „Caut logodni­că proprietară a unui pur-sînge. O dată cu propunerile, în mod obligatoriu fotografia calului" ... ORIZONTAL ! 1) ... textilă, lemn, lapte etc. (pl.); 2) A în­covoia — Natria; 3) Centrul Co­­vasnei — Reprezintă cultura de bază a judeţului Covasna; 4) Altă bogăţie de mare importan­ţă a judeţului ; 5) ... minerală de Bodoc, Biborţeni e cunoscută în toată ţara — Serveşte la ame­najarea străzilor; 6) O găseşti greu — Niculescu Lucia — Din vară în vară; 7) Mister — Trăpa­şii din Dobrogea; 8) A ventila — Alb-gălbui; 9) Tăiat; 10) Aurul verde metamorfozat în U.E.I.L.­­uri. .VERTICAL i 1) Covasna sau oraşul celor 1000 de... — Cau­­tă-l în car 1; 2) Uneori poate fi şi în... de banii; 3) Afirmaţie — La Bicsad şi Malnaş, piatra este prelucrată mecanizat; 4) A face o ascensiune spre Coman­dări — Teren cu destinaţie agri­colă; 5) (inv.) încălţăminte fe­­meiască — „Fabricat" în Ro­mânia; 6) Agregat important la hidrocentrală — Stnt; 7) Cere­monie — Etaj; 8) însemnul turis­mului la noi în ţară — Literatu­ra, pictura, sculptura; 9) Broda­te cu fir ; 10) Posezi — A însu­fleţi. CONSTANTIN DELIU AM­­­V Nr. 674 Insula femeilor In Marea Caraibilor, în a­­propiere de Cuba, se află Insula Femeilor, a cărei isto­rie este cu totul neobișnuită. Francisca Hernandez de Cor­doba împreună cu marinarii săi a descoperit această insu­lă in anul 1518. Mare a fost desigur uimi­rea marinarilor spanioli cînd au descoperit că apărătorii care-i atacau de pe ţărm erau femei. Cei dinţii marinari de­barcaţi in recunoaştere au fost prinşi şi condamrnaţi la moar­te. Stăpînele insulei se închi­nau zeiţei Aihsel al cărei cult cerea ca orice bărbat apărut pe insulă să-i­­fie jertfit, dar numai după ce femeile se vor fi folosit de el, spre a-şi asi­gura continuitatea speciei. Bă­ieţii care se năşteau erau şi ei omoriţi. Triburi de amazoane indie­ne se pare că ar fi locuit şi pe continentul american, după cum reiese din ultele date cu­lese de exploratorul P. H. Fawcett. Cu timpul, marinarii spa­nioli au fost iertaţi, iar cum­plita zeiţă a fost dată uitării. Ca o amintire a unui trecut foarte îndepărtat este doar faptul că astăzi pe această insulă numărul femeilor de­păşeşte cu mult pe cel al băr­baţilor, poate şi din cauză că băieţii, o dată deveniţi ma­jori, pleacă în lume spre a-şi face un rost. Femeile nu pără­sesc niciodată insula. Ele îşi construiesc singure casele, pescuiesc şi vînează. O dată pe an are loc o mare sărbă­toare — rămăşiţă a cultului zeiţei Aihsel — cînd vin băr­baţi de pe insulele vecine şi sînt luaţi simbolic în captivi­tate. La frumusețea cu totul a­­parte a peisajului acestei insule, urmele unui trecut de mult spulberat adaugă un far­mec în plus.

Next