Cuvîntul Nou, iunie 1972 (Anul 5, nr. 654-679)

1972-06-24 / nr. 674

Pog. S •­... . . ■ . " ■ J ' ' • ■ •• ■.■ ■• 1 ■ j. Pe fronturile de luptă din Indochina VIETNAMUL, DE SUD 23 (A­­gerpres). — Aviaţia americană şi-a intensificat raidurile de bom­bardament asupra zonelor elibera­te şi a poziţiilor deţinute de pa­trioţi — relevă agenţia France Presse, citind o serie de date, date publicităţii de comandamentul a­­merican de la Saigon. De la relua­rea bombardamentelor efectua­te de reactoarele strategice B—52 și de bombardierele de vînătoare americane , Vietnamul de sud, la 30 martie a.c., asupra teritoriu­lui sud-vietnamez au fost lansa­te 146 700 tone de bombe de dife­rite calibre. In această perioadă, bombardierele B—52, al căror nu­măr a atins 200, au efectuat, por­nind de la bazele din Guam și Tailanda, 1 630 raiduri asupra Vietnamului de sud. In privinţa raidurilor efectuate de bombar­dierele de vînătoare americane, în marea lor majoritate aparate de tipul „Phantom“, capabile să tran­sporte, în cadrul unui raid o cantitate de 3 tone de bombe, acestea au luat parte la 24 000 de misiuni de bombarda­re a poziţiilor patrioţilor. Datele comandamentului ameri­can cuprind şi cifre referitoare la bombardarea zonelor populate din R. D. Vietnam. Numărul raiduri­lor efectuate de aviaţia america­nă pe teritoriul R. D. Vietnam a­­tinge pînă în prezent cifra de 12.000. VIETNAMUL DE SUD 23 (A­­gerpres). — O sută de bombardie­re „B—52“ — jumătate din efecti­vul total al octoreactoarelor stra­tegice americane în Pacific — au luat parte, vineri, la cea mai in­tensă serie de raiduri de bombar­dament efectuate asupra zone­lor eliberate de la limita septen­trională a Vietnamului de sud — provinciile Quang Tri şi Thua Thien — informează agenţiile Associated Press şi Reuter. In cursul a 33 de misiuni au fost lan­sate 2 500 tone de bombe de mare calibru, cea mai mare cantitate de exploziv lansată într-o singu­ră zi de la începutul războiului a­­gresiv al S.U.A. pînă în prezent. CAMBODGIA 23 (Agerpres).­­ Potrivit relatării agenţiei khme­re de informaţii (A.R.I.), în cursul unor operaţiuni ofensive desfăşu­rate în primele două săptămîni ale lunii iunie, forţele armate populare de eliberare naţională din Cambodgia au scos din luptă 420 militari ai regimurilor mario-u­netă de la Pnom Penh şi Saigon, au distrus 6 blindate M—113 şi au capturat mari cantităţi de ar­mament greu şi muniţii. Referindu-se la acţiunile de­clanşate de forţele patriotice de e­­liberare din Cambodgia, în pri­mele luni ale actualului sezon ploios, care a început în mai, ARI informează că patrioţii au scos din luptă peste 7 500 de militari inamici, au eliberat 74 localităţi, au capturat peste 3 200 de arme şi peste 100 tone de mu­niţii. Numai în ultima lună, pa­trioţii cambodgieni au doborît 5 avioane, au scufundat 10 şalupe şi vedete ale inamicului şi au ava­riat grav 12 vehicule militare. Noi bombardamente americane asupra R.D. Vietnam HANOI 23 (Agerpres).­­ O dată cu continuarea minării şi blocării porturilor maritime ale R.D. Vietnam, aviaţia S.U.A. a bombardat şi mitraliat, la 21 iu­nie, împrejurimile oraşului Hai­­fong, precum şi regiuni dens populate din numeroase provincii ale R.D. Vietnam. Ca urmare a acestor raiduri, au fost distruse numeroase locuinţe şi obiective economice şi culturale. Au fost grav avariate două baraje — în provinciile Thai Nguyen şi Quang Ninh, precum şi o ecluză din provincia Nam Ha. In aceeaşi zi, bombardierele gigant „B—52“ au efectuat raiduri asupra unor lo­calităţi rurale din provinciile Quang Binh şi Vinh Linh — re­levă agenţia V.N.A. Intr-o declaraţie de protest dată publicităţii, la Hanoi de Ministerul Afacerilor Externe al R.D. Vietnam se arată că aceste noi­ acte de război ale Admini­straţiei S.U.A. împotriva securi­tăţii şi suveranităţii R.D. Vietnam constituie grave încălcări ale normelor dreptului internaţional şi o sfidare la adresa opiniei pu­blice mondiale. M.A.E. al R.D. Vietnam cere cu vigoare înce­tarea imediată a blocării şi minării porturilor R.D. Vietnam, a bombardamentelor şi a tuturor acţiunilor ilegale îndreptate îm­potriva R.D. Vietnam. Cei care cercetează zi de zi pulsul sistemului monetar occi­dental sunt nevoiţi în aceste zile să recunoască faptul că „pentru tot aurul din lume“ nu se mai poate reveni la situaţia din tre­cut. Dolarul de astăzi nu mai es­te dolarul de altădată, lira sterli­nă şi-a pierdut din veleităţile de monedă-cheie, iar aurul lunii iu­nie 1972 este mai scump decît au­rul de altădată. La bursele din Frankfurt, Tokio, Amsterdam, Londra sau Bruxelles situaţia pre­zintă un numitor comun. In a­­­ceste zile, care preced vacanţei parlamentare, cînd diriguitorii politicii financiare îşi fac bagaje­le, părăsind marile metropole oc­cidentale, ei sunt nevoiţi să „îm­pacheteze“ şi grija ca nu cumva pe parcursul lunilor de vară să fie convocaţi de urgenţă pentru a salva din nou (a cîta oară ?), mo­ *­neda naţională de pericolul unor speculaţii de amploare, indiferent de numărul întîlniri­­lor de lucru dintre miniștrii de re­sort ai „celor zece“, criza latentă pare să sfideze în prezent toate e­­forturile depuse în ultimii ani. Comentatorii de specialitate se întreabă dacă nu cumva, după un august monetar fierbinte şi un decembrie (în 1971) care a făcut să îngheţe multe zîmbete opti-­ miste cu privire la evoluţia sis­temului monetar occidental, nu ne vom aştepta oare, în această va­ră, la un nou apogeu al acestei crize ? Principala cauză a crizei mone­tare este clară, fiind de nenumă­rate ori subliniată de către co­mentatori. Statele Unite, devalo­­rizîndu-şi moneda la 18 decem­brie 1971, s-au hotărît, cel puţin aşa indicau declaraţiile oficiale, să-şi impună o disciplină econo­mică şi financiară pentru ca no­ua paritate a monedei lor „inter­naţionale“ să poată inspira în­credere. Cu toate acestea, în pri­ma jumătate a anului în­ curs, Sta­tele Unite au făcut tot posibilul ca să dovedească contrariul. A­­nul financiar american, care se va încheia peste cîteva zile, va prezenta un deficit de aproape 40 miliarde de dolari, iar proiectul de buget pentru exerciţiul finan­ciar 1 iulie 1972—1 iulie 1973 nu este de natură să trezească opti­mismul, deoarece indică un defi­cit de 25 miliarde de dolari. Da­că pînă acum cîțiva ani pentru bancherii occidentali dolarul era sinonim cu stabilitatea, astăzi el a devenit o veritabilă minge pa­sată de la o bancă la alta de tea­ma ca nu cumva „ora H“ a unei noi devalorizări să găsească de­pozitele băncii respective inunda­te cu moneda americană. Pe de altă parte, rezervele va­lutare occidentale prezintă, de la sfîrşitul anului 1969 şi pînă la începutul acestui an, o creştere ce la 78 la 133 miliarde de dolari, a­­dică cu aproape 70 la sută. Re­zervele valutare de dolari deţinu­te de ţările occidentale, fără Sta­tele Unite, au crescut în­ aproxi­mativ doi ani cu aproape 150 la sută. Statisticile comerţului inter­naţional indică, pentru acelaşi in­terval, doar o creştere de 27 la sută. La toate acestea se adaugă acţiunea Fondului Monetar In­ternaţional, care a pus în circu­laţie alte miliarde de „drepturi speciale de tragere“, intensificînd fenomenele inflaţioniste şi sacri­­ficînd eforturile de asanare ale sistemului monetar interoccidental pe altarul intereselor de finan­ţare a diverselor expansiuni eco­­nomico-militare şi a unei căi fa­cile de acoperire a deficitului ba­lanţei de plăţi externe a marilor bancheri din F. M. I. Comentato­rii apreciază ironic faptul că sis­temul monetar occidental nu mai trucît în mod practic el s-a au­­todesfiinţ­at, devenind de nerecu­noscut faţă de situaţia iniţială. In­­cepînd de la Bretton Woods şi pî­nă la „pacea de la Washington“, din decembrie anul trecut, s-a în­registrat o permanentă depreciere a lui. Elaborarea unui sistem nou cere timp, doi—trei ani, dar în această perioadă nimeni nu poate garanta că se poate ajunge la o „îngheţare“ a stării de fapt, îm­­piedicîndu-se astfel permanentul proces de depreciere a raporturi­lor între monedele occidentale. Prin „pacea de la Washington“, Statele Unite şi-au devalorizat moneda cu 7,89 la sută, în timp ce R. F. G. şi Japonia au revalorizat monedele naţionale, creînd astfel între ele un nou raport valutar. Statele Unite au fost astfel bene­ficiarele acestei acţiuni prin fap­tul că devalorizarea „ieftineşte“ banii respectivi, făcînd mărfurile unu, nu este exclus ca el să ajun­gă la 85 dolari uncia. Incontesta­bil, această creştere a preţului au­rului reflectă o dată în plus scă­derea puterii de cumpărare a mo­nedei americane faţă de aur, de­gradarea poziţiei iniţiale a dola­rului în favoarea metalului gal­ben. Această evoluţie explică de altfel şi criza monetară occiden­tală prin schimbarea raportului de forţe dintre statele capitaliste. Alături de fenomene ca deterio­rarea poziţiilor deţinute de S.U.A. sau creşterea forţei economice a anumitor ţări occidentale mijlo­cii, reformatorii sistemului mone­tar occidental­ trebuie să includă în calculele lor creşterea rolului ţărilor mici şi mijlocii, intrarea în circuitul economic mondial a o serie de ţări în curs de dezvolta­re. Criza monetară, a cărei umbră se profilează peste vara acestui an, are, după cum o arată pînă în prezent evenimentele, „actor prin­cipal“ lira sterlină. In jocul „ce­lor doi“, aurul a înregistrat o creştere permanentă a preţului, în timp ce lira sterlină a dat semne de anemie, necesitînd un sprijin hotărît din partea majorităţii băncilor centrale. In aceste condi­ţii, pentru mare parte din ban­cherii City-ului londonez, proble­ma nu mai era de a se şti dacă lira sterlină va fi din nou devalo­rizată în viitorul imediat, ci mai ales cînd se va înregistra acest lucru. Evenimentul a avut loc vi­neri dimineaţa cînd guvernul bri­tanic a decis să lase cursul lirei sterline să floteze, ceea ce echiva­lează, în practică, cu o devalori­zare. Printre cauzele crizei lirei sterline ar putea fi enumerate im­posibilitatea guvernului Heath de a depăşi faza de „stagflaţie“, exis­tenţa unui milion de şomeri şi o creştere anuală a preţurilor de 7 la sută, în condiţiile în care ba­lanţa comercială şi de plăţi se de­teriorează continuu. Unii politici­eni comunitari, puţini la număr, văd cu optimism aceste dificul­tăţi, ca un efort necesar pentru o intrare efectivă a Marii Britanii în Piaţa comună. In perioada următoare mai sunt „programate“, în afara devalori­zării lirei sterline, care a avut, de fapt, loc vineri dimineaţa, o nouă încălzire a cursului aurului şi o deblocare a dolarului ameri­­­­can rămas neconvertibil. Rămîne de văzut, după cum apreciază co­mentatorii occidentali, în ce mă­sură „corabia comunitară“, cu e­­chipajul mărit la 10 membri, va reuşi să depăşească aceste furtuni pentru a ancora, în cele din ur­mă, în portul liniştit al unui nou sistem monetar, LIVIU MUREŞAN 9% de export mai competitive, iar re­valorizarea afectează capacitatea de concurenţă a mărfurilor ţă­rilor respective pe terţe pieţe. La aceste evenimente s-a mai adău­gat şi evoluţia din ultimele zile a aurului la diverse burse occi­dentale. De la preţul iniţial al unciei de aur, care era fixat la ni­velul de 35 dolari, în prezent s-a ajuns la aproximativ 60 dolari uncia, iar calculele estimative a­poate fi în prezent subminat, în­­rată că, la sfîrșitul acestui dece- Dosarul monetar occidental: Pentru tot aurul din "... CUVÎNTUL NOU VIETNAMUL DE SUD . Tineri din regiunea Kuang Tri transportă alimente pentru osta­șii armatei de eliberare. Situaţia din Orientul Apropiat BEIRUT 23 (Agerpres). — A­­genţiile Associated Press, Reuter şi France Presse informează că avioane israeliene au pătruns vi­neri în teritoriul libanez, unde au bombardat şi mitraliat tabere ale organizaţiilor palestiniene de rezistenţă, omorînd şi rănind mai multe persoane. Un purtă­tor de cuvînt al armatei liba­neze, menţionat de agenţiile Reuter şi United Press Interna­tional, a declarat că artileria israeliană a lansat vineri dimi­neaţa un violent atac de artilerie asupra satului Debein din sud­­estul Libanului. S-au semnalat victime în rîndurile populaţiei. TEL AVIV 23 (Agerpres). — Aviaţia israeliană a atacat, vi­neri după-amiază, o tabără a or­ganizaţiilor palestiniene de re­zistenţă, situată în localitatea Dir El Assayer, la 30 km în in­teriorul Libanului, în zona de nord-est a Muntelui Hermon, a declarat un purtător militar de cuvînt al armatei israeliene, re­luat de agenţiile France Presse şi Reuter. Din surse oficiale israeliene, s-a confirmat că oraşul Kiryat Shmona, situat în Galileea supe­rioară, a fost bombardat în noaptea de 22 iunie cu obuze lansate de pe teritoriul Libanu­lui. Artileria israeliană a ripos­­ tat. - Diin lumea capitaluui ROMA 23 (Agerpres).­­ Perso­nalul centrului de cercetări al Euratomului, din localitatea ita­liană Ispra, a declarat, joi, o gre­vă de 24 de ore, în semn de protest împotriva intenţiei Co­misiei Pieţei comune de a con­cedia aproximativ 500 de lucră­tori ai centrului, precum şi îm­potriva discriminării localnicilor în ce priveşte condiţiile de sala­rizare. Greve de protest împotriva concedierilor şi a discriminărilor în domeniul salarizării au fost organizate, în aceeaşi zi, şi în centre ale Euratomului din Bel­gia, Olanda şi R.F. a Germaniei. WASHINGTON 23 (Agerpres). — Patru mii de muncitori ai companiei americane construc­toare de automobile „General Motors" au intrat în cea de-a unsprezecea săptămînă a grevei pe care o desfăşoară împotriva intensificării continue a muncii, pentru îmbunătăţirea condiţiilor de lucru. Ca rezultat al grevei, au fost oprite principalele benzi rulante de asamblare ale uzine­lor din Norwood (statul Ohio). • MINISTRUL COMERŢULUI EXTERIOR AL R. S. CEHOSLO­VACE,­ Andrej Barcak, a deschis, vineri după-amiaza, Tîrgul inter­naţional de produse chimice „In­­cheba—1972“. La ediţia din acest an a Tîrgu­­lui participă firme şi întreprin­deri comerciale din 20 de ţări ale lumii. Industria chimică românească este şi de această dată larg re­prezentată. Din punct de vedere al suprafeţei deţinute, România se numără printre principalii par­ticipanţi. • NICOLAE M. NICOLAE, ministru secretar de stat la Mi­nisterul Comerţului Exterior, a fost primit joi de vicecancelarul şi ministrul de externe, Walter Scheel, de ministrul colaborării şi cooperării economice, Erhard Ep­­pier, şi a avut convorbiri cu Si­gismund von Braun, secretar de stat în M.A.E. al R. F. G. In ca­drul convorbirilor, au fost abor­date aspecte ale colaborării şi coo­perării economice, precum şi alte probleme de interes reciproc. • „SPANIA se pronunţă pen­tru retragerea trupelor israeliene din toate teritoriile arabe ocupa­te şi pentru aplicarea rezoluţiei Consiliului de Securitate din 22 noiembrie 1967 privind soluţiona­rea paşnică a crizei din Orientul Apropiat“, se arată în comunica­tul iordaniano-spaniol dat publi­cității la Amman, la încheierea vizitei ministrului de externe spa­niol, Gregorio Lopez Bravo. • MINISTRUL FRANCEZ al a­facerilor externe, Maurice Schu­mann, a avut, la Bonn, o între­vedere cu omologul său vest-ger­­man, Walter Scheel. Au fost dis­cutate, cu acest prilej, probleme legate de vizita oficială la Bonn, în zilele de 3 şi 4 iulie, a preşe­dintelui Franţei, Georges Pompi­dou. • TRIBUNALUL MILITAR DIN CHILE, care a judecat pro­cesul intentat generalului în re­tragere Roberto Viaux şi a altor persoane implicate în asasinarea fostului ministru al armatei, Rene Schneider, a pronunţat sentinţa. Viaux a fost condamnat la 20 ani închisoare şi 5 ani exil, iar Jai­me Melgoza membru al organiza­ţiei de extremă dreaptă „Patria şi Libertatea“ — la închisoare pe viaţă. • DELEGAŢIA PRIMARILOR ROMÂNI, aflată în Statele Unite la invitaţia Organizaţiei Naţiona­le a Primarilor Americani, a vizi­tat oraşul Lincoln din statul Ne­braska, clădirea Congresului, principalele puncte de interes economic, comercial şi turistic, precum şi o fermă agricolă din a­­propierea oraşului. Delegaţia primarilor români a sosit joi seara la Detroit, statul Michigan. • ÎNTREAGA COASTA RA­­SARITEANA A STATELOR U­­NITE continuă să aibă puternic de suferit de pe urma uraganului Agnes. Pînă în prezent, cel puţin 46 de persoane şi-au pierdut via­ţa. Pagubele sunt estimate la mai multe milioane de dolari. In cîte­va zone din 11 state, unde rîuri­­le au depăşit nivelul de inunda­ţie, forţele de poliţie continuă e­­vacuarea locuitorilor. Lucrările Adunării de Stat a R. P. Ungare BUDAPESTA 23 (Agerpres). — Luînd cuvîntul In cadrul lu­crărilor Adunării de Stat a R.P. Ungare, Janos Peter, ministrul a­­facerilor externe, a subliniat că realizările economice obţinute în anul 1971 au servit intereselor ţării şi, în acelaşi timp, au in­fluenţat favorabil asupra situa­ţiei internaţionale a acesteia. Ministrul s-a referit apoi la conferinţa în problemele securi­tăţii şi colaborării pe continent şi la relaţiile externe ale R.P. Ungare. Vorbind despre relaţiile Unga­riei cu ţările vecine, Janos Peter a subliniat, printre altele, că „un factor pozitiv al dezvoltării re­laţiilor cu România a fost sem­narea tratatului de prietenie". In context, ministrul ungar a rele­vat existenţa unor relaţii bune cu Cehoslovacia şi Iugoslavia. In ce priveşte relaţiile ungaro-aus­­triece, ministrul a declarat că ele pot sluji ca un exemplu al cola­borării între țări cu sisteme so­­cial-economice diferite. VARŞOVIA.­­ Pe malul Vistulei, în apropiere de localita­tea Polanec, va începe în curînd, construcţia unei mari termocen­trale, cu o capacitate de 3 100 megawaţi, care va furniza la sfîrşi­­tul anului 1977, primele cantităţi de energie electrică în reţeaua, sistemului energetic polonez. Construcţia termocentralei se va desfăşura în două etape : în prima, se prevede instalarea a opt turboagregate cu o capacitate de cîte 200 megawaţi, iar în etapa de după anul 1980, la acestea se vor adăuga trei noi blocuri energetice de cîte 500 megawaţi fiecare. Combustibilul care va alimenta termocentrala va fi huila. HAVANA. — Din an în an se dezvoltă flota comercială a Cu­bei. Potrivit planului de perspectivă, pînă în anul 1980, navele sub pavilion cubanez vor transporta 50 la sută din totalul mărfuri­lor care formează obiectul comerţului exterior al ţării. O atenţie deosebită se acordă achiziţiei unor tancuri petroliere de mare capacitate care să poată să asigure combustibilul necesar Cubei. PEKIN. — Industria fibrelor de sticlă a R.P. Chineze a înre­gistrat în ultimii doi ani progrese considerabile. După cum rela­tează agenţia China Nouă, au fost ridicate în perioada menţio­nată o serie de fabrici pentru acest produs, numărul lor trecînd peste 100 în prezent faţă de aproximativ 10 cîte erau în 1969. Pro­ducţia totală de fibră de sticlă a anului 1971, a fost cu 54 la sută mai mare decît cea din 1969, iar producţia primelor patru luni ale anului curent a înregistrat o creştere de 17 la sută faţă de perioa­da corespunzătoare a anului precedent. Gama produselor acestei industrii a sporit şi ea, în prezent realizîndu-se în R.P. Chineză peste 1 000 de varietăţi de materiale plastice consolidate cu fibră de sticlă. Poziţii împotriva experienţei nucleare franceze SIDNEY 23 (Agerpres). — Pri­mul ministru al Australiei, Wil­liam McMahon, a exprimat, la 20 iunie, ambasadorului Fran­ţei în Australia, dezaprobarea gu­vernului australian în legătură cu programul francez de experienţe nucleare în Oceanul Pacific. „Australia — a declarat William McMahon, va continua să acţio­neze pentru a determina guver­nul francez să renunţe la acest program“. CANBERRA 23 (Agerpres). — John Marshall, primul ministru al Noii Zeelande, aflat într-o vi­zită în Australia, a declarat că o modalitate eficientă şi practică în vederea realizării unui acord cuprinzător de interzicere a ex­perienţelor nucleare ar fi ca în­treaga opinie publică mondială să se ridice împotriva acestora şi să le condamne cu hotărîre. „Noua Zeelandă, a afirmat John Marshall, va acţiona neabătut în acest sens". OTTAWA 23 (Agerpres). — Re­ferindu-se la afirmaţia purtăto­rului de cuvînt francez, potri­vit căreia, în planul experienţe­lor nucleare franceze în Pacific nu a intervenit nici o schimbare, ministrul canadian de externe, Mitchell Sharp a exprimat în Parlament regretul guvernului­­său pentru faptul că aceste expe­rienţe vor avea loc „în pofida opoziţiei manifestate de Canada şi de alte ţări". „Nutrim speran­ţa, a adăugat Mitchell Sharp, că guvernul francez va reveni asu­pra hotărîrii sale şi va pune ca­păt tuturor experienţelor nucle­are“. ANyt V Pfr. 674 Poluarea Rinului — S. O. S. (Urmare din pag 1) trale termice sau termo-nu­­cleare prevăzute în următorii ani pe malurile Rinului. Oficial, experţii încearcă să înlăture toate riscurile de con­taminare radioactivă. Dar fie­care din aceste uzine va utiliza o mare cantitate de apă­­ pe care o va restitui, însă, fluviu­lui încălzită cu cîteva grade, ceea ce va tulbura definitiv e­­chilibrul ecologic precar al cursului apei. R. F. G. şi Elveţia au hotă­rît, în ce le priveşte, să con­struiască, lîngă fiecare din centralele lor, „turnuri de ră­cire“ pentru a readuce apa u­­tilizată la temperatura sa ori­ginală. Dar construirea aces­tor turnuri, de altfel foarte dizgraţioase, va spori preţul producţiei cu peste 10 la sută la fiecare kilowat. Aceasta explică pentru ce francezii nu au acceptat să a­­dopte această soluţie. Fără să propună, însă, alta mai conve­nabilă. Unii ingineri au suge­rat ca termo­ centrale franceze să oprească funcţionarea reac­toarelor în momentul în care apa Rinului devine prea cal­dă. „Imposibil, s-a răspuns, asta ar însemna ca Parisul să fie lipsit de curent electric de fiecare dată cînd Rinul va fi în reflux“. Criticile vest-germane au fost întîmpinate negativ la Pa­ris, unde specialiştii s-au as­cuns în spatele cifrelor pen­tru a demonstra responsabili­tatea franceză. Fessenheim nu va produce, de fapt, decît 680 megawaţi, faţă de 5 000 mega­waţi produşi în prezent de celelalte ţări riverane. „Problema nu este de a ve­hicula în jurul cifrelor, re­marcă profesorul Hans Klotter, din Mainz, ci mai curînd de a se şti că, toate în ansamblul lor, centralele de pe malurile Rinului, vor produce 43 070 megawaţi în 1985. Dacă Fran­ţa, sau oricare altă ţară, refu­ză să facă efortul necesar, procesul de distrugere al Rinu­lui este gata semnat“. Este glasul bunului simţ. Ţă­rile renane, atît de des separa­te prin istoria statelor, sînt strîns solidare din punct de vedere geografic. Nu mai pot trăi cum se trăia în Turnul Babei vorbind fiecare altă lim­bă, cea a interesului personal. Elveţia şi Franţa au înţeles bine acest lucru, hotărînd re­cent să colaboreze pentru a proteja împreună lacul Leman. Recent, a fost sugerată crea­rea unei agenţii internaţiona­le a bazinului renan. Dar ju­riştii, chiţibuşari prin profesie, au răsfoit textele­­ nimic, nici în Tratatul de la Roma, nu este prevăzut în acest sens. Trebuie, deci, să se inoveze, trebuie învinse opoziţiile. Este un test care va demon­stra dacă naţiunile industriale sînt hotărîte să lupte împreu­nă împotriva poluării. Un test cu atît mai important cu cît nu priveşte decît cinci ţări, într-un moment în care peste o sută de naţiuni, convocate la O.N.U., s-au întîlnit la Stockholm pen­tru a studia cum trebuie res­pectată, în lumea întreagă, am­bianţa naturală. (După „L’Express“). REDACŢIA ŞI ADMINISTRAJIAj cartierul Simeria, telefon: 13­88. Abonamentele se tac la oficiile gograle gt .difuzouil voluntari dirt intreprinderi gl Instituţii. » Tiparul: Tigografia Sib­iu Gheorghe

Next