Cuvîntul Nou, august 1972 (Anul 5, nr. 706-731)
1972-08-01 / nr. 706
(Urmare din pag. 1) cărei judicioasă utilizare de către lucrătorii din agricultură şi silvicultură este interesat vital întregul popor. Oamenii muncii din agricultură şi silvicultură au îndatorirea să pună în valoare întregul potenţial productiv al fondului funciar şi silvic, să se preocupe de înlăturarea oricăror forme de risipă şi degradare a terenurilor agricole, a fondului forestier, să asigure dezvoltarea zootehniei şi producţiei animaliere, în vederea sporirii continue a producţiei agricole, a productivităţii şi eficienţei muncii, a belşugului de produse agroalimentare. Fiecare lucrător din agricultură trebuie să se preocupe de valorificarea la maximum a posibilităţilor create prin eforturile întregii societăţi, pentru aplicarea pe scară largă a cuceririlor ştiinţei şi tehnicii avansate în producţia agricolă, extinderea mecanizării complexe, a chimizării şi irigaţiilor. ART. 33. Lucrătorii din unităţile agricole de stat trebuie să asigure folosirea raţională a fondurilor investite şi a tehnicii noi, să realizeze o înaltă productivitate a muncii şi o rentabilitate sporită, astfel incit unităţile agricole de stat să constituie un model de organizare ştiinţifică a producţiei agricole. Timpul de lucru şi modul de organizare a producţiei şi a muncii, sistemul de retribuţie în aceste unităţi se stabilesc în funcţie de necesităţile specifice agriculturii, în temeiul prevederilor legale. ART. 34. Persoanele încadrate în muncă, pe bază de contract de muncă, în unităţile agricole de stat, în silvicultură, în cooperativele agricole de producţie, asociaţiile intercooperatiste şi celelalte forme de asociere şi cooperare beneficiază de drepturile, avantajele şi înlesnirile prevăzute de lege pentru toate categoriile de persoane încadrate în muncă în unităţile socialiste de stat. Pentru rezultatele obţinute în îndeplinirea şi depăşirea planului de producţie agricolă, oamenii muncii din agricultură beneficiază, potrivit legii, de retribuţie suplimentară. ART. 35. Cooperativele agricole de producţie asigură unirea eforturilor ţăranilor şi împletirea strînsă a intereselor lor cu cele ale tuturor oamenilor muncii, ale întregii societăţi. Membrii cooperatori au îndatorirea să contribuie la întărirea şi apărarea proprietăţii obşteşti, la prevenirea şi înlăturarea risipei şi proastei gospodăriri a mijloacelor materiale şi financiare, la întărirea spiritului colectiv de muncă, a ordinii şi legalităţii, în vederea gospodăririi cu randament maxim a fondurilor proprii, precum şi a ajutorului acordat de statul socialist, pentru a-şi aduce o contribuţie sporită la realizarea progresului general al ţării. ART. 35. Raporturile de muncă in cooperativele agricole de producţie se stabilesc prin statute proprii. Membrii cooperativelor agricole de producţie au dreptul la: retribuţie corespunzătoare cu cantitatea şi calitatea muncii efectuate, cu rezultatele obţinute, la ajutoare materiale pentru bătrîneţe, incapacitate temporară de muncă, naştere, deces, precum şi la pensie pentru limită de vîrstă, de invaliditate sau urmaş, la condiţii corespunzătoare de protecţia muncii şi la sprijin în vederea perfecţionării pregătirii profesionale, în condiţiile stabilite prin lege şi statute. Membrii cooperativelor agricole de producţie, pensionarii din C.A.P., precum şi membrii de familie ai acestora beneficiază de asistenţă medicală gratuită, întreţinere în spitale, medicamente şi materiale, în condiţiile legii. TRANSPORTURI ŞI TELECOMUNICAŢII ART. 37. Personalul încadrat în transporturi şi telecomunicaţii trebuie să asigure buna funcţionare şi în deplină siguranţă a acestora prin îndeplinirea corectă, exigentă şi la timp a îndatoririlor de serviciu, să asigure regularitatea şi continuitatea transporturilor, să vegheze asupra integrităţii bunurilor şi valorilor pe care le au în păstrare, să prevină orice faptă care ar putea pune în pericol siguranţa circulaţiei, să gospodărească cu randament maxim mijloacele de producţie, instalaţiile şi utilajele încredinţate, să ridice nivelul de servire a populaţiei. ART. 38. In funcţie de condiţiile şi cerinţele de muncă din aceste ramuri, timpul de lucru se stabileşte ţinînd seama de profilul şi specificul unităţii, pe schimburi, tură, turnus şi program de exploatare. In completarea dispoziţiilor prevăzute în prezentul cod, se stabilesc norme specifice privitoare la încadrarea, promovarea şi disciplina în muncă a personalului. ART. 39. Persoanele încadrate în unităţile de transporturi şi telecomunicaţii beneficiază, potrivit condiţiilor specifice din sectoarele în care lucrează, de sporuri de salarii şi indemnizaţii, uniforme de serviciu — a căror valoare se suportă parţial sau integral de unităţi — program redus de lucru în anumite locuri de muncă şi alte drepturi, potrivit legii. COMERŢ ŞI PRESTĂRI DE SERVICII ART. 40. Personalului încadrat în unităţile comerciale şi de prestări de servicii îi revine obligaţia să pună la dispoziţia populaţiei mărfuri şi servicii de bună calitate, să asigure satisfacerea promptă şi ireproşabilă a cererilor acesteia. Lucrătorii din comerţ şi servicii trebuie să se preocupe permanent de lărgirea bazei tehnico-materiale şi amplasarea reţelei de desfacere în funcţie de nevoile populaţiei, de modernizarea continuă a procesului de desfacere, să păstreze o permanentă legătură cu producţia în vederea asigurării sortimentelor inicitate de consumatori. ART. 41. Fiecare persoană încadrată într-o unitate comercială sau prestatoare de servicii trebuie să , respecte normele legale privitoare la vînzarea mărfurilor şi efectuarea serviciilor, să aibă o atitudine atentă, demnă şi cuviincioasă faţă de cetăţeni, trebuie să dea dovadă de cinste şi corectitudine. ART 42. Retribuţia lucrătorilor din comerţ şi prestări servicii se face în funcţie de volumul desfacerilor şi al lucrărilor efectuate; programul de lucru se stabileşte — în conformitate cu prevederile prezentului cod — în funcţie de nevoile satisfacerii în bune condiţii a cerinţelor populaţiei; lucrătorii din acest sector beneficiază de măsuri specifice de protecţie a muncii, de compensare a timpului de lucru efectuat în zilele de repaus săptămînal şi în zilele de sărbători legale. INVĂŢĂMÎNT ART. 43. Personalul didactic are îndatorirea de a înfăptui rolul şi funcţiile care revin învăţămîntului in Republica Socialistă România, de a asigura instruirea temeinică a tineretului şi educarea acestuia în spiritul dragostei faţă de patria socialistă, faţă de muncă, de a contribui la pregătirea şi perfecţionarea cadrelor necesare, în strînsă legătură cu cerinţele actuale şi de perspectivă ale dezvoltării economico-sociale a ţării. ART. 44 Personalul didactic are obligaţia de a contribui activ la perfecţionarea multilaterală şi la organizarea modernă a învăţămîntului, de a asigura o strînsă îmbinare între pregătirea teoretică şi pregătirea practică a tineretului, de a realiza o strînsă îmbinare între învăţămînt, ştiinţă şi producţie şi de a adapta învăţămîntul la cerinţele progresului economic şi tehnico-ştiinţific, de a participa la activitatea de răspîndire a ştiinţei şi culturii în rîndul maselor de la oraşe şi sate. ART. 45. In cadrul timpului legal de lucru, personalul din învăţămînt are obligaţia ca, odată cu munca didactică, să desfăşoare şi activitate educativă, ştiinţifică, de îndrumare a practicii în producţie a tineretului, pentru a-şi îndeplini în cele mai bune condiţii îndatoririle pe care le are faţă de instituţia de învăţămînt în care îşi desfăşoară activitatea. ART. 46. In vederea desfăşurării la un nivel cit mai înalt a activităţii instructiv-educative şi ştiinţifice, personalul didactic are dreptul să folosească toate condiţiile create pentru perfecţionarea continuă a pregătirii sale profesionale şi ideologice ; să utilizeze în procesul didactic-educativ şi de cercetare ştiinţifică întreaga dotare a instituţiilor de învăţămînt ; să valorifice rezultatele obţinute în activitatea sa, prin publicarea de manuale, cursuri, lucrări ştiinţifice, precum şi prin aplicarea lor în practică. Cadrele didactice au dreptul să facă parte — în condiţiile legii — din asociaţii profesionale ,şi societăţi ştiinţifice şi să desfăşoare activităţi în conformitate cu statutele acestor organizaţii. Regulile specifice privind raporturile de muncă, drepturile şi obligaţiile personalului didactic, programul de lucru se stabilesc în conformitate cu prevederile Codului muncii, prin statutul acestui personal. CERCETARE ŞTIINŢIFICĂ ART. 47. Oamenii de ştiinţă au îndatorirea de a valorifica întreaga lor capacitate de creaţie şi întregul potenţial material pus la dispoziţie de societatea socialistă, pentru a-şi spori aportul la elaborarea soluţiilor cerute de mersul înainte al societăţii, şi în primul rînd la soluţionarea problemelor legate nemijlocit de dezvoltarea producţiei materiale. Cercetătorii trebuie să-şi aducă o contribuţie sporită la dezvoltarea şi valorificarea superioară a bazei energetice şi de materii prime, la perfecţionarea tehnologiilor şi la modernizarea produselor din toate ramurile, la crearea de noi materiale şi a unor aparaturi de înalt nivel tehnic. ART. 48. Fiecare cercetător trebuie să se preocupe în permanenţă de scurtarea duratei ciclului de cercetare şi de finalizare a cercetărilor prin intorducerea în producţie a rezultatelor obţinute , trebuie să ţină o permanentă legătură cu activitatea creatoare a producătorilor de bunuri materiale, cu specialiştii care lucrează nemijlocit in producţie, să dezvolte relaţiile pe bază de contract cu unităţile productive, ca o condiţie importantă a creşterii eficienţei cercetărilor întreprinse. ART. 49. In Republica Socialistă România oamenii de ştiinţă se bucură in activitatea lor creatoare de sprijin material şi moral din partea societăţii ; au dreptul de a-şi exprima în mod liber opiniile ştiinţifice, de a-şi pune în valoare întregul lor spirit creator, desfăşurîndu-şi cercetările potrivit propriilor ipoteze sau metode de lucru ; cercetătorilor ştiinţifici li se asigură posibilitatea de a valorifica multilateral rezultatele cercetărilor efectuate în scopul unei contribuţii sporite la progresul general al ţării ; ei beneficiază de sprijin pentru perfecţionarea permanentă a pregătirii de specialitate şi ideologică, de drepturile ce decurg din activitatea de creaţie ştiinţifică, în condiţiile legii. Oamenii de ştiinţă pot face parte, în condiţiile legii, din asociaţii profesionale şi societăţi ştiinţifice şi să desfăşoare activităţi în conformitate cu statutele acestor organizaţii. Regulile specifice privind raporturile de muncă, drepturile şi îndatoririle personalului de cercetare se stabilesc, în conformitate cu prevederile prezentului cod, prin statutul acestui personal. CULTURĂ ART. 50. In înfăptuirea sarcinilor de înaltă responsabilitate socială care le revin, oamenii de cultură şi artă trebuie să contribuie activ, prin întreaga lor operă de creaţie, în strînsă legătură cu viaţa, cu cerinţele construirii societăţii socialiste multilateral dezvoltate, la progresul spiritual al societăţii, la ridicarea nivelului cultural şi a conştiinţei socialiste a poporului. ART. 51, în Republica Socialistă România oamenii de cultură şi artă se bucură de libertatea de creaţie, de manifestare deplină a personalităţii şi talentului lor, puse în slujba idealurilor socialismului, democraţiei şi progresului social. Ei au dreptul să-şi valorifice, potrivit specificului, operele de creaţie, protecţia drepturilor personale nepatrimoniale şi a celor patrimoniale fiind garantată în conformitate cu legea. ART. 52. In scopul promovării activităţii de creaţie, oamenii de cultură şi artă, publiciştii au dreptul să se asocieze, în condiţiile legii, în uniuni, asociaţii şi societăţi de creaţie, stabilind prin statute proprii modul de organizare şi funcţionare a acestora ; prin aceleaşi statute se stabilesc drepturile membrilor privind pensiile, ajutoarele şi celelalte forme de asigurări sociale. ART. 53. Regulile specifice privind raporturile de muncă, drepturile şi obligaţiile personalului din domeniul culturii, încadrarea, promovarea, transferul şi programul de lucru se stabilesc, în conformitate cu prevederile codului muncii, prin statutui acestui personal. OCROTIREA SĂNĂTĂŢII ART. 54. Personalului sanitar îi revine îndatorirea să-şi pună întreaga putere de muncă şi cunoştinţele de specialitate în serviciul îmbunătăţirii stării de sănătate a populaţiei de la oraşe şi sate, pentru asigurarea capacităţii de muncă şi de creaţie a oamenilor, pentru a asigura dezvoltarea lor armonioasă, astfel incit să se bucure din plin de binefacerile civilizaţiei socialiste. Lucrătorii din domeniul ocrotirii sănătăţii sunt datori să asigure judicioasa utilizare a bazei materiale şi a celorlalte condiţii create de societate, în vederea ridicării continue a calităţii asistenţei medicale. ART. 55. In exercitarea profesiunii sale, personalul sanitar are îndatorirea să manifeste o atitudine profund umană, să îndeplinească cu abnegaţie atribuţiile ce-i revin , să respecte normele de etică profesională , să contribuie la apărarea şi sporirea demnităţii profesionale. In organizarea programului de lucru şi a întregii activităţi a personalului sanitar se va avea în vedere necesitatea asigurării permanente, prompte şi în bune condiţii a asistenţei medicale a populaţiei. ART. 56. Lucrătorilor din domeniul ocrotirii sănătăţii li se asigură condiţii pentru specializare şi perfecţionare, în vederea introducerii permanente în practica medicală a celor mai noi cuceriri ale ştiinţei şi tehnicii moderne. Personalul sanitar care lucrează în condiţii deosebite are dreptul la program de lucru redus, la concedii suplimentare de odihnă, precum şi, după caz, la indemnizaţii şi sporuri la salariu ; cei trimişi în acţiuni de combatere a epidemiilor sau în alte acţiuni speciale beneficiază şi de alte drepturi prevăzute de lege. Pentru asigurarea unei asistenţe medicale corespunzătoare în toate localităţile ţării şi stimularea personalului sanitar care îşi desfăşoară activitatea în mediul rural se acordă celor ce lucrează in aceste condiţii înlesniri şi drepturi, conform dispoziţiilor legale. ART. 57. Regulile specifice privind raporturile de muncă, drepturile și îndatoririle personalului sanitar se stabilesc, în conformitate cu prevederile prezentului cod, prin statutul acestui personal. APARATUL DE STAT ART. 58. Personalul încadrat în aparatul de stat, în ministere și alte organe centrale, în organele locale ale administraţiei de stat, în justiţie, procuratură, şi în alte instituţii are ca principală îndatorire să servească interesele poporului, să militeze cu fermitate pentru înfăptuirea legalităţii socialiste, să contribuie efectiv la buna desfăşurare a tuturor activităţilor economico-sociale ale ţării, fiind răspunzător în faţa clasei muncitoare şi a întregului popor de modul în care îşi îndeplineşte sarcinile ce-i revin. Personalul din aparatul de stat are obligaţia de a milita pentru creşterea eficienţei şi operativităţii in muncă, de a combate orice manifestări de birocratism şi de a contribui la perfecţionarea continuă a activităţii sale. ART. 59. Personalul din aparatul de stat trebuie să aibă o permanentă şi directă legătură cu oamenii muncii, în al căror serviciu se află şi ale căror interese legale trebuie să le slujească cu devotament. El are îndatorirea de a soluţiona cu competenţă şi în termenele legale cererile, sesizările şi propunerile cetăţenilor. ART. 60. In Republica Socialistă România, personalul din aparatul de stat beneficiază, potrivit legii, de toate drepturile necesare exercitării în cele mai bune condiţii a atribuţiilor cu care este investit; în exercitarea acestor atribuţii se bucură, de protecţia legii faţă de cei care îl împiedică, sub orice formă, să-şi îndeplinească sarcinile de serviciu. ART. 61. La încadrarea în funcţie, personalul din aparatul de stat depune un jurămînt de loialitate faţă de stat, prin care se angajează să respecte cu stricteţe şi să îndeplinească cu simţ de răspundere toate atribuţiile de serviciu ce îi sunt încredinţate. Regulile specifice privind raporturile de muncă, drepturile și îndatoririle personalului din aparatul de stat, funcțiile pentru care se depune jurămîntul de loialitate se stabilesc prin statut, in conformitate cu prezentul cod. CAPITOLUL I încadrarea și promovarea în muncă. Contractele ele muncă ART. 62. în Republica Socialistă România, selecţionarea şi pregătirea cadrelor, repartizarea lor pe ramuri de activitate se fac în conformitate cu prevederile planului de stat de dezvoltare a economiei naţionale. încadrarea în muncă a unei persoane într-o unitate socialistă de stat se face în raport cu nevoile unităţii, ţinîndu-se seama de aptitudinile, pregătirea profesională şi preferinţele sale, precum şi de îndeplinirea altor cerinţe specifice muncii pe care urmează să o presteze, în condiţiile legii. ART. 63. încadrarea în muncă se face pe baza verificării aptitudinilor şi a pregătirii profesionale, prin probă practică, examen, concurs ori termen de încercare, în condiţiile prevăzute de lege. încadrarea în muncă se poate face fără examen, concurs sau altă formă de verificare a aptitudinilor şi pregătirii profesionale la unităţile nou înfiinţate, în cazul absolvenţilor instiuţiilor de învăţămînt, repartizaţi de organele competente, transferului în interesul serviciului, al ocupării funcţiilor elective, al schimbării locului de muncă în aceeaşi unitate ca urmare a unei recomandări medicale, cum şi în alte cazuri prevăzute de lege. Celor ce urmează a fi încadraţi în muncă trebuie să li se facă un examen medical, pentru a se stabili dacă starea sănătăţii le permite să îndeplinească munca ce li se încredinţează ART. 64. încadrarea în muncă se realizează prin încheierea unui contract individual de muncă. Contractul individual de muncă se încheie în scris şi va cuprinde obligaţia persoanei încadrate în muncă de a-şi îndeplini sarcinile ce-i revin, cu respectarea ordinii şi disciplinei, a legilor ţării, precum şi îndatorirea unităţii de a asigura condiţii corespunzătoare pentru buna desfăşurare a activităţii, de a o remunera în raport cu munca prestată şi de a-i acorda celelalte drepturi ce i se cuvin. In contract se va preciza dacă persoana încadrată în muncă urmează să desfăşoare activitate într-o anumită fază determinată sau în localităţile unde interesul serviciului cere să fie trimisă. ART. 65. încadrarea în muncă a fiecărei persoane va fi adusă la cunoştinţa colectivului din compartimentul în care urmează să lucreze, indicîndu-i-se drepturile şi obligaţiile ce-i revin, sarcinile pe care le are de îndeplinit, precum şi normele de protecţia muncii. ART. 66. Persoana încadrată în muncă poate fi delegată sau detaşată de conducerea unităţii să îndeplinească anumite lucrări ale acesteia în afara locului său de muncă, în condiţiile prevăzute de lege. De asemenea, persoana încadrată în muncă poate fi transferată în interesul serviciului ori la cerere, in condiţiile legii. Transferul în interesul serviciului nu poate avea loc în cazul în care persoana ce urmează a fi transferată nu este de acord, pentru motive de sănătate dovedite cu certificat medical, precum și în alte situații temeinic justificate. ART. 67. Contractul de muncă se încheie pe durată nedeterminată. In anumite situații, contractul de muncă se poate încheia și pe durată determinată, în cazul înlocuirii titularului unui post care lipsește temporar de la serviciu şi căruia unitatea este obligată să-i păstreze postul, pentru prestarea unor munci cu caracter sezonier, precum şi a altor activităţi cu caracter temporar. Regimul juridic al persoanelor cu contracte pe durată determinată se stabileşte prin lege, ţinîndu-se seama de specificul activităţii şi vechimea lor în muncă. ART. 68: în cazul trimiterii la o şcoală sau curs de calificare, perfecţionare ori specializare, cu scoatere din producţie, contractul de muncă se completează printr-un act adiţional în care se prevede îndatorirea persoanei încadrate în muncă de a lucra în unitate o anumită perioadă stabilită prin lege. ART. 69. Pentru persoanele care, fiind încadrate în muncă, sunt chemate să-și satisfacă serviciul militar, contractul de muncă se menține, iar această perioadă constituie vechime neîntreruptă în aceeaşi unitate, cel în cauză are obligaţia să revină la locul de muncă în termen de 30 de zile de la satisfacerea serviciului militar. In cazul satisfacerii serviciului militar de către o persoană cu care s-a încheiat actul adiţional prevăzut la art. 68, care se află în perioada stabilită prin acel act, durata serviciului militar nu intră în calculul timpului prevăzut în actul adiţional. De asemenea, această durată nu intră în calculul perioadei de stagiu în muncă prevăzută pentru absolvenţii repartizaţi în producţie, care au obligaţia efectuării unui astfel de stagiu. ART. 70. La încadrarea în funcţie a conducătorilor de unităţi şi a altor cadre de conducere — stabilite de ministere, celelalte organe centrale şi comitetele executive ale consiliilor populare judeţene şi al municipiului Bucureşti, — se încheie un contract-angajament. Contractul-angajament, în afară de clauzele prevăzute la art. 64, cuprinde: angajamentul şi răspunderea acestora de a păstra, apăra şi valorifica la un nivel superior bunurile încredinţate; de a restitui — la termenele şi în condiţiile legii — valoarea mijloacelor materiale pe care statul le-a pus la dispoziţia colectivului de muncă pe care-l conduce; de a preda, atunci cînd va fi cazul, fondurile materiale şi băneşti de care răspund; de a lua măsurile necesare pentru buna gospodărire a unităţii, pentru introducerea tehnicii noi şi a tehnologiilor avansate şi creşterea eficienţei economice a întregii activităţi. ART. 71. La încadrarea în funcţie a persoanelor prevăzute la art. 70, se va proceda la predarea şi preluarea cu proces-verbal a fondurilor materiale şi băneşti de care urmează să răspundă , predareapreluarea se face în prezența unei comisii special constituite de către organul ierarhic superior şi din care face parte şi delegatul acestui organ. ART. 72. Promovarea persoanei încadrate în muncă în funcții sau categorii superioare se face in raport cu nevoile unităţii, ţinîndu-se seama de condiţiile prevăzute pentru ocuparea postului, de calităţile personale, precum şi de rezultatele obţinute în realizarea sarcinilor. Promovarea se face pe bază de probă practică, examen sau concurs, conform prevederilor legale. La promovarea în funcţii se ţine, totodată, seama de pregătirea politică, de aptitudinile organizatorice şi de conducere ale celor ce urmează a fi încadraţi în asemenea funcţii, precum şi de aprecierile şi recomandările colectivului de muncă în care şi-au desfăşurat activitatea. ART. 73. Intre unitate, pe de o parte, și colectivul de oameni ai muncii, pe de altă parte, se încheie un contract colectiv de muncă, menit să contribuie la organizarea superioară a muncii, la întărirea disciplinei și mobilizarea tuturor eforturilor pentru îndeplinirea planului, la îmbunătăţirea continuă a condiţiilor de muncă şi de viaţă din unitate Prin contractul colectiv se stabilesc măsurile pe care colectivele oamenilor muncii şi conducerea unităţii se angajează să le ia în scopul utilizării mai bune a capacităţii de producţie, al creşterii productivităţii muncii, reducerii consumurilor specifice şi a preţului de cost, precum şi pentru obţinerea de economii şi beneficii peste nivelul planificat, îmbunătăţirea calităţii produselor, creşterea eficienţei activităţii economice. ART. 74. Contractul colectiv de muncă stabileşte, în condiţiile prevăzute de lege, formele de remunerare, de stimulare materială pentru economiile realizate in cursul anului, modul de utilizare a fondurilor ce rămin la dispoziţia unităţii ca rezultat al depăşirii sarcinilor de plan, pentru executarea unor investiţii sociale : locuinţe, vestiare, băi, creşe, cămine, dispensare şi altele similare; realizarea unor obiective de protecţie a muncii, culturale şi sportive. Proiectul de contract colectiv de muncă dezbătut şi aprobat de adunarea generală a oamenilor muncii se semnează din partea unității, pe baza împuternicirii organului de conducere colectivă, de către conducătorul ei, iar din partea colectivului de oameni ai muncii, de către președintele comitetului sindicatului. ART. 75. Contractul colectiv de muncă se încheie anual. Prevederile din contractul colectiv de muncă se aplică tuturor persoanelor încadrate în muncă din unitate. Ministerele și celelalte organe centrale și, după caz, centralele pot încheia cu uniunile sindicatelor pe ramură contracte colective de muncă pe o durată de pînă la 5 ani, care să cuprindă principalele măsuri în vederea realizării prevederilor de plan, a aplicării legislaţiei muncii, a îmbunătăţirii condiţiilor de muncă şi de viaţă în unităţile din sectoarele respective, precum şi măsurile necesare în vederea realizării prevederilor contractelor colective din unităţi. ART. 76. Neîndeplinirea obligaţiilor asumate prin contractul colectiv constituie, pentru cei care se fac vinovaţi de aceasta, indiferent de funcţia sau postul în care au fost încadraţi, o încălcare a sarcinilor de serviciu care atrage, după caz, răspunderea disciplinară, materială sau penală. ART. 77. Ministerele, celelalte organe centrale și comitetele executive ale consiliilor populare județene și al municipiului București, împreună cu organele sindicale corespunzătoare, controlează legalitatea prevederilor contractului colectiv de muncă şi modul în care acestea sunt aduse la îndeplinire. CAPITOLUL II Remunerarea muncii ART. 78. In Republica Socialistă România, pe măsura dezvoltării bazei tehnico-materiale, a socialismului, a creşterii venitului naţional, se asigură ridicarea continuă a nivelului de trai al celor ce muncesc, al întregului popor. Prin sistemul de remunerare stabilit prin lege, se realizează îmbinarea armonioasă a intereselor personale ale fiecăruia cu interesele întregii societăţi, obţinerea unor venituri în raportcu contribuţia concretă pe care fiecare om al muncii o aduce la activitatea economică şi social-culturală. ART. 79. La stabilirea remunerării persoanelor încadrate în muncă, se are în vedere raţionala repartiţie a venitului naţional, realizarea unui raport optim între fondul naţional de dezvoltare economicosocială şi fondul de consum, în vederea progresului neîntrerupt al economiei naţionale, ca o condiţie esenţială a ridicării continue a nivelului de viaţă al poporului. Remunerarea se face după cantitatea, calitatea şi importanţa socială a muncii, asigurîndu-se la muncă egală remunerare egală. In vederea asigurării rolului stimulativ al salariului, la stabilirea remunerării, se ţine seama de complexitatea muncii, răspunderea şi gradul de solicitare pe care acestea le implică, nivelul de pregătire profesională şi vechimea cerută pentru îndeplinirea acelei munci ; de asemenea, se urmăreşte asigurarea unor proporţii corespunzătoare între salariile mari şi cele mici ale persoanelor încadrate în muncă, potrivit stadiului de dezvoltare a economiei naţionale şi principiului echităţii socialiste. . Fiecare persoană încadrată în muncă are dreptul la un singur salariu, chiar dacă îndeplineşte mai multe funcţii. ART. 80. Prin lege se stabileşte, în concordanţă cu dezvoltarea planificată a economiei, salariul minim pe economie, avîndu-se în vedere nivelul productivității muncii, al venitului național, urmarindu-se satisfacerea nevoilor mereu crescînde ale oamenilor muncii și membrilor lor de familie. ART. 81. Salariul tarifar de încadrare se acordă în raport cu gradul de îndeplinire a sarcinilor de muncă, astfel incit să constituie un stimulent pentru cei care îşi îndeplinesc în bune condiţii sarcinile. Cei care obţin realizări deosebite în muncă au posibilitatea să realizeze venituri mai mari, iar cei care nu-şi îndeplinesc obligaţiile de muncă urmează să suporte în mod direct consecinţele acestei neîndepliniri. Neîndeplinirea integrală a sarcinilor atrage potrivit legii diminuarea corespunzătoare a salariului. Dacă ulterior sarcinile de muncă au fost realizate suma reţinută din salariu se restituie în cazurile şi condițiile prevăzute de lege. ART. 82. In cazuri excepționale, cînd, din motive tehnice sau din alte motive, procesul de producție a fost întrerupt, persoanele încadrate în muncă vor fi retribuite cu 75 la sută din salariul, tarifar de încadrare aferent timpului respectiv, cu condiția ca încetarea lucrului să se fi produs fără vina lor şi dacă în tot acest timp au rămas la dispoziţia unităţii. ART. 83. Pe durata delegării, detaşării sau trecerii temporare la o altă muncă decît cea prevăzută în contractul de muncă, cel în cauză îşi păstrează funcţia şi salariul avute anterior delegării sau detaşării. Cînd detaşarea se face la o muncă pentru care este stabilit un salariu mai mare, persoana detaşată are dreptul la acest salariu în condiţiile prevăzute de lege. Persoana delegată sau detaşată în altă localitate, precum şi aceea a cărei activitate se desfăşoară în cadrul unor deplasări periodice sau permanente are dreptul la plata cheltuielilor de transport şi de cazare, precum şi la o indemnizație stabilită prin lege. ART. 84. Plata salariului se face periodic, la intervale de cel mult o lună. Drepturile bănești cuvenite personalului se plătesc înaintea oricăror alte obligaţii ale unităţii. Retribuţia cuvenită pentru munca prestată nu poate face obiectul unor reţineri decît în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege. ART. 85. In scopul asigurării stabilităţii cadrelor, persoanele încadrate în muncă beneficiază de sporuri la salariu în raport cu vechimea neîntreruptă în aceeași unitate. ART. 86. Persoanele care-şi desfășoară activitatea în locuri de muncă cu condiții vătămătoare sau periculoase beneficiază de sporuri la salariu potrivit prevederilor legale. Conducerile unităţilor sunt obligate să ia măsuri pentru înlăturarea cauzelor care determină asemenea situaţii, să asigure condiţii normale de muncă, fără pericol de accidente şi îmbolnăviri profesionale. ART. 87. In scopul creşterii Iniţiativei şi a eforturilor pentru sporirea eficienţei economice a producţiei, ţinînd seama de rezultatele bune obţinute în muncă, cu deosebire la realizarea indicatorilor calitativi, la promovarea progresului tehnic şi aplicarea inovaţiilor, pentru realizarea de economii de materiale şi de forţă de muncă, se acordă gratificaţii anuale sau, după caz, premii în cursul anului. ART. 88. In vederea organizării ştiinţifice a producţiei şi a muncii, utilizării raţionale a personalului şi timpului de muncă, este necesară precizarea atribuţiilor şi obligaţiilor pentru fiecare loc de muncă, conducerile unităţilor socialiste au obligaţia să stabilească norme de muncă fundamentate ştiinţific, să determine sarcinile concrete ce revin fiecărei persoane încadrate în muncă. Realizarea remunerării după cantitatea şi calitatea muncii este strîns legată de normarea muncii, care contribuie la punerea cât mai deplină în valoare a înzestrării tehnice a unităţilor, la descoperirea rezervelor de creştere a productivităţii muncii şi de reducere a preţului de cost. ART. 89. Norma de muncă exprimă cantitatea de muncă necesară pentru efectuarea operaţiilor sau lucrărilor de către o persoană cu calificare corespunzătoare, care lucrează cu intensitate normală, în condiţiile unor procese tehnologice şi de muncă determinate. Ea cuprinde timpul productiv, timpul pentru întreruperile impuse de desfăşurarea procesului tehnologic stabilit şi de organizarea raţională a muncii, timpul pentru odihnă în cadrul programului de muncă. Normarea muncii se aplică — potrivit cu specificul activităţii desfăşurate în unităţile economice, social-culturale şi ale administraţiei de stat — la toate categoriile de personal, muncitori, tehnicieni, ingineri, economişti, cadre de altă specialitate şi lucrători din activitatea administrativă, atît pentru cei remuneraţi în acord, cit şi pentru cei remuneraţi în regie. Normele de muncă se exprimă în funcţie de caracteristicile procesului de producţie sau ale activităţii ce se normează , sub formă de norme de timp, norme de producţie, norme de personal, sfere de atribuții sau sub alte forme corespunzătoare specificului fiecărei munci. ART. 90. Normele de muncă unificate se elaborează de către ministere și celelalte organe centrale, comitetele executive ale consiliilor populare judeţene şi al municipiului București, iar normele de muncă locale, de către fiecare unitate socialistă de stat pentru nevoile proprii, în toate cazurile cu acordul organelor sindicale corespunzătoare. Ca urmare a introducerii progresului tehnic, a perfecţionării pregătirii profesionale a cadrelor şi a aplicării de măsuri tehnice şi organizatorice care duc la modificarea cantităţii de muncă necesare pentru efectuarea lucrărilor, concomitent cu creşterea productivităţii muncii, normele de muncă se vor modifica în mod corespunzător, în vederea asigurării unei concordanţe depline cu noile condiții create. ART. 91. Conducerile unităţilor şi compartimentelor de muncă au datoria să aducă la cunoştinţa personalului în timp util atribuţiile ce revin fiecăruia, normele de muncă stabilite, să efectueze instruirea necesară în vederea cunoaşterii şi însuşirii acestora, să asigure condiţiile tehnico-organizatorice avute în vedere la elaborarea normelor. CAPITOLUL III Disciplina socialistă a muncii. Răspunderea disciplinară și răspunderea materială ART. 92. Noile relaţii socialiste de muncă şi procesul de înfăptuire a obiectivelor societăţii socialiste multilateral dezvoltate impun, în toate sferele de activitate şi pentru fiecare membru al colectivului de muncă, necesitatea respectării cu stricteţe a disciplinei, îndeplinirea exemplară a sarcinilor de serviciu. ART. 93. Persoanele încadrate în muncă au datoria de a realiza întocmai şi la timp obligaţiile ce le revin la locurile lor de muncă pentru îndeplinirea obiectivelor planurilor de producţie, de organizare şi îmbunătăţire a muncii. Ele au îndatorirea de a acţiona în mod conştiincios pentru sporirea eficienţei şi îmbunătăţirea calităţii produselor, pentru realizarea obligaţiilor care decurg din contractele colective şi individuale de muncă, regulamentele de organizare şi funcţionare ale unităţilor, regulamentele de ordine interioară, a dispoziţiilor primite din partea conducătorilor de unităţi şi a şefilor ierarhici. ART. 94. Organele de conducere ale unităţilor socialiste au datoria de a lua măsurile necesare pentru organizarea la un nivel corespunzător a producţiei şi a muncii, să prevină abaterile de la ordinea şi disciplina muncii socialiste, să acţioneze împotriva oricărei lipse de răspundere, a neglijenţei şi risipei, a oricăror fapte care aduc pagube avutului obştesc, a atitudinii înapoiate față de muncă şi proprietatea socialistă. Organele de conducere colectivă ale unităților socialiste, împreună cu comitetele sindicatelor, vor elabora regulamente de ordine interioară în care vor stabili îndatoririle care trebuie respectate de către persoanele încadrate în muncă şi măsurile ce se impun în vederea asigurării disciplinei socialiste a muncii. In sectoarele în care natura activităţii o impune — transporturi feroviare, aeriene, poştă şi telecomunicaţii, energia electrică şi altele —, vor fi elaborate statute disciplinare, care să stabilească regulile de disciplină și răspunderile potrivit specificului sectoarelor de activitate respective. ART. 95. Pentru îndeplinirea la timp şi în bune condiţii a sarcinilor ce le revin, precum şi pentru realizări deosebite în îndeplinirea angajamentelor individuale şi colective, persoanele încadrate in muncă pot primi, potrivit dispoziţiilor legale, următoarele recompense: a) acordarea de trepte sau gradaţii la salariul tarifar cu reducerea vechimii minime prevăzute de lege ; b) gratificaţii, premii şi alte recompense materiale ; c) ordine, medalii, titluri de onoare şi titluri distinctive ; d) înscrierea in cartea de onoare, pe tabloul de onoare, evidenţierea în muncă, mulţumire verbală sau în scris. ART. 96. încălcarea cu vinovăţie de către cel încadrat în muncă — indiferent de funcţia sau postul pe care îl ocupă , a obligaţiilor sale, inclusiv a normelor de comportare, constituie abatere disciplinară, care se sancţionează, după caz, potrivit legii, cu : mustrare, avertisment, retragerea de gradaţii ori trepte de salarizare sau reducerea salariului, ori reducerea indemnizaţiei de conducere, retrogradarea în funcţie sau în categorie, iar pentru abateri grave, desfacerea disciplinară a contractului de muncă. In cazul încălcării normelor privind ordinea şi disciplina pe locul de muncă, colectivul compartimentului din care face parte persoana vinovată poate să ia în dezbatere abaterea săvîrşită şi să ceară conducerii unităţii aplicarea de sancţiuni disciplinare, inclusiv desfacerea contractului de muncă. ART. 97. Sancţiunea disciplinară se stabileşte de organul de conducere colectivă sau, după caz, de conducătorul unităţii sau compartimentului de muncă şi se aplică, cu căile de atac corespunzătoare, in condiţiile legii. ART. 98. Apărarea valorilor materiale şi spirituale ale societăţii socialiste reprezintă o îndatorire fundamentală a tuturor oamenilor muncii. Persoanele încadrate în muncă PARTEA A ll-A Relaţiile de muncă din unităţile socialiste de stat