Cuvîntul Nou, august 1972 (Anul 5, nr. 706-731)

1972-08-01 / nr. 706

(Urmare din pag. 1) cărei judicioasă utilizare de către lucrătorii din agricultură şi silvi­cultură este interesat vital întregul popor. Oamenii muncii din agricultură şi silvicultură au îndatorirea să pună în valoare întregul potenţial productiv al fondului funciar şi silvic, să se preocupe de înlătura­rea oricăror forme de risipă şi de­gradare a terenurilor agricole, a fondului forestier, să asigure dez­voltarea zootehniei şi producţiei animaliere, în vederea sporirii con­tinue a producţiei agricole, a pro­ductivităţii şi eficienţei muncii, a belşugului de produse agroalimen­­tare. Fiecare lucrător din agricultură trebuie să se preocupe de valorifi­carea la maximum a posibilităţilor create prin eforturile întregii socie­tăţi, pentru aplicarea pe scară lar­gă a cuceririlor ştiinţei şi tehnicii avansate în producţia agricolă, ex­tinderea mecanizării complexe, a chimizării şi irigaţiilor. ART. 33. Lucrătorii din unităţile agricole de stat trebuie să asigure folosirea raţională a fondurilor in­vestite şi a tehnicii noi, să reali­zeze o înaltă productivitate a mun­cii şi o rentabilitate sporită, astfel incit unităţile agricole de stat să constituie un model de organizare ştiinţifică a producţiei agricole. Timpul de lucru şi modul de or­ganizare a producţiei şi a muncii, sistemul de retribuţie în aceste unităţi se stabilesc în funcţie de necesităţile specifice agriculturii, în temeiul prevederilor legale. ART. 34. Persoanele încadrate în muncă, pe­ bază de contract de muncă, în unităţile agricole de stat, în silvicultură, în cooperativele a­­gricole de producţie, asociaţiile in­­­tercooperatiste şi celelalte forme de asociere şi cooperare beneficia­ză de drepturile, avantajele şi în­lesnirile prevăzute de lege pentru toate categoriile de persoane în­cadrate în muncă în unităţile so­cialiste de stat. Pentru rezultatele obţinute în îndeplinirea şi depăşirea planului de producţie agricolă, oamenii muncii din agricultură beneficia­ză, potrivit legii, de retribuţie su­plimentară. ART. 35. Cooperativele agricole de producţie asigură unirea efortu­rilor ţăranilor şi împletirea strîn­­să a intereselor lor cu cele ale tu­turor oamenilor muncii, ale între­gii societăţi. Membrii cooperatori au îndato­rirea să contribuie la întărirea şi apărarea proprietăţii obşteşti, la prevenirea şi înlăturarea risipei şi proastei gospodăriri a mijloacelor materiale şi financiare, la întări­rea spiritului colectiv de muncă, a ordinii şi legalităţii, în vederea gospodăririi cu randament maxim a fondurilor proprii, precum şi a ajutorului acordat de statul socia­list, pentru a-şi aduce o contri­buţie sporită la realizarea progre­sului general al ţării. ART. 35. Raporturile de muncă in cooperativele agricole de pro­ducţie se stabilesc prin statute proprii. Membrii cooperativelor agricole de producţie au dreptul la: retri­buţie corespunzătoare cu cantitatea şi calitatea muncii efectuate, cu rezultatele­ obţinute, la ajutoare materiale pentru bătrîneţe, inca­pacitate temporară de muncă, naş­tere, deces, precum şi la pensie pentru limită de vîrstă, de invali­ditate sau urmaş, la condiţii cores­punzătoare de protecţia muncii şi la sprijin în vederea perfecţionării pregătirii profesionale, în condiţiile stabilite prin lege şi statute. Membrii cooperativelor agricole de producţie, pensionarii din C.A.P., precum şi membrii de fa­milie ai acestora beneficiază de a­­sistenţă medicală gratuită, întreţi­nere în spitale,­­ medicamente şi materiale, în condiţiile legii. TRANSPORTURI ŞI TELECOMUNICAŢII ART. 37. Personalul încadrat în transporturi şi telecomunicaţii tre­buie să asigure buna funcţionare şi în deplină siguranţă a acestora prin îndeplinirea corectă, exigentă şi la timp a îndatoririlor de ser­viciu, să asigure regularitatea şi continuitatea transporturilor, să vegheze asupra integrităţii bunuri­lor şi valorilor pe care le au în păstrare, să prevină orice faptă care ar putea pune în pericol si­guranţa circulaţiei, să gospodă­rească cu randament maxim mij­loacele de producţie, instalaţiile şi utilajele încredinţate, să ridice ni­velul de servire a populaţiei. ART. 38. In funcţie de condi­ţiile şi cerinţele de muncă din a­­ceste ramuri, timpul de lucru se stabileşte ţinînd seama de profilul şi specificul unităţii, pe schim­buri, tură, turnus şi program de exploatare. In completarea dispoziţiilor pre­văzute în prezentul cod, se stabi­lesc norme specifice privitoare la încadrarea, promovarea şi discipli­na în muncă a personalului. ART. 39. Persoanele încadrate în unităţile de transporturi şi tele­comunicaţii beneficiază, potrivit condiţiilor specifice din sectoarele în care lucrează, de sporuri de sa­larii şi indemnizaţii, uniforme de serviciu — a căror valoare se su­portă parţial sau integral de uni­tăţi — program redus de lucru în anumite locuri de muncă şi alte drepturi, potrivit legii. COMERŢ ŞI PRESTĂRI DE SERVICII ART. 40. Personalului încadrat în unităţile comerciale şi de prestări de servicii îi revine obligaţia să pună la dispoziţia populaţiei măr­furi şi servicii de bună calitate, să asigure satisfacerea promptă şi ire­proşabilă a cererilor acesteia. Lucrătorii din comerţ şi servicii trebuie să se preocupe permanent de lărgirea bazei tehnico-materiale şi amplasarea reţelei de desfacere în funcţie de nevoile populaţiei, de modernizarea continuă a procesu­lui de desfacere, să păstreze o per­manentă legătură cu producţia în vederea asigurării sortimentelor inicitate de consumatori. ART. 41. Fiecare persoană înca­drată într-o unitate comercială sau prestatoare de servicii trebuie să , respecte normele legale privitoare la vînzarea mărfurilor şi efectua­rea serviciilor, să aibă o atitudine atentă, demnă şi cuviincioasă faţă de cetăţeni, trebuie să dea dova­dă de cinste şi corectitudine. ART 42. Retribuţia lucrătorilor din comerţ şi prestări servicii se face în funcţie de volumul desfa­cerilor şi al lucrărilor efectuate; programul de lucru se stabileşte — în conformitate cu prevederile pre­zentului cod — în funcţie de ne­voile satisfacerii în bune condiţii a cerinţelor populaţiei; lucrătorii din acest sector beneficiază de măsuri specifice de protecţie a muncii, de compensare a timpului de lucru e­­fectuat în zilele de repaus săptă­­mînal şi în zilele de sărbători le­gale. INVĂŢĂMÎNT ART. 43. Personalul didactic are îndatorirea de a înfăptui rolul şi funcţiile care revin învăţămîntului in Republica Socialistă România, de a asigura instruirea temeinică a tineretului şi educarea acestuia în spiritul dragostei faţă de patria socialistă, faţă de muncă, de a con­tribui la pregătirea şi perfecţiona­rea cadrelor necesare, în strînsă le­gătură cu cerinţele actuale şi de perspectivă ale dezvoltării econo­­mico-sociale a ţării. ART. 44 Personalul didactic are obligaţia de a contribui activ la perfecţionarea multilaterală şi la organizarea modernă a învăţămîn­tului, de a asigura o strînsă îmbi­nare între pregătirea teoretică şi pregătirea practică a tineretului, de a realiza o strînsă îmbinare în­tre învăţămînt, ştiinţă şi producţie şi de a adapta învăţămîntul la ce­rinţele progresului economic şi teh­­nico-ştiinţific, de a participa la ac­tivitatea de răspîndire a ştiinţei şi culturii în rîndul maselor de la o­­raşe şi sate. ART. 45. In cadrul timpului legal de lucru, personalul din învăţămînt are obligaţia ca, odată cu munca didactică, să desfăşoare şi activita­te educativă, ştiinţifică, de îndru­mare a practicii în producţie a ti­neretului, pentru a-şi îndeplini în cele mai bune condiţii îndatoririle pe care le are faţă de instituţia de învăţămînt în care îşi desfăşoară activitatea. ART. 46. In vederea desfăşurării la un nivel cit mai înalt a activi­tăţii instructiv-educative şi ştiinţi­fice, personalul didactic are dreptul să folosească toate condiţiile create pentru perfecţionarea continuă a pregătirii sale profesionale şi ideo­logice ; să utilizeze în procesul di­­dactic-educativ şi de cercetare ştiin­ţifică întreaga dotare a instituţiilor de învăţămînt ; să valorifice rezul­tatele obţinute în activitatea sa, prin publicarea de manuale, cursuri, lucrări ştiinţifice, precum şi prin aplicarea lor în practică. Cadrele didactice au dreptul să facă parte — în condiţiile legii — din asociaţii profesionale ,şi socie­tăţi ştiinţifice şi să desfăşoare ac­tivităţi în conformitate cu statu­tele acestor organizaţii. Regulile specifice privind rapor­turile de muncă, drepturile şi obli­gaţiile personalului didactic, pr­ogra­mul de lucru se stabilesc în con­formitate cu prevederile Codului muncii, prin statutul acestui per­sonal. CERCETARE ŞTIINŢIFICĂ ART. 47. Oamenii de ştiinţă au îndatorirea de a valorifica întreaga lor capacitate de creaţie şi întregul potenţial material pus la dispoziţie de societatea socialistă, pentru a-şi spori aportul la elaborarea solu­ţiilor cerute de mersul înainte al societăţii, şi în primul rînd la solu­ţionarea problemelor legate nemij­locit de dezvoltarea producţiei ma­teriale. Cercetătorii trebuie să-şi aducă o contribuţie sporită la dezvolta­rea şi valorificarea superioară a bazei energetice şi de materii pri­me, la perfecţionarea tehnologiilor şi la modernizarea produselor din toate ramurile, la crearea de noi materiale şi a unor aparaturi de înalt nivel tehnic. ART. 48. Fiecare cercetător tre­buie să se preocupe în permanenţă de scurtarea duratei ciclului de cercetare şi de finalizare a cercetă­rilor prin intorducerea în produc­ţie a rezultatelor obţinute , trebuie să ţină o permanentă legătură cu activitatea creatoare a producăto­rilor de bunuri materiale, cu spe­cialiştii care lucrează nemijlocit in producţie, să dezvolte relaţiile pe bază de contract cu unităţile pro­ductive, ca o condiţie importantă a creşterii eficienţei cercetărilor între­prinse. ART. 49. In Republica Socialistă România oamenii de ştiinţă se bucură in activitatea lor creatoare de sprijin material şi moral din partea societăţii ; au dreptul de a-şi exprima în mod liber opiniile ştiinţifice, de a-şi pune în valoare întregul lor spirit creator, desfăşu­­rîndu-şi cercetările potrivit pro­priilor ipoteze sau metode de lu­cru ; cercetătorilor ştiinţifici li se asigură posibilitatea de a valorifica multilateral rezultatele cercetărilor efectuate în scopul unei contribuţii sporite la progresul general al ţă­rii ; ei beneficiază de sprijin pen­tru perfecţionarea permanentă a pregătirii de specialitate şi ideolo­gică, de drepturile ce decurg din activitatea de creaţie ştiinţifică, în condiţiile legii. Oamenii de ştiinţă pot face parte, în condiţiile legii, din asociaţii pro­fesionale şi societăţi ştiinţifice şi să desfăşoare activităţi în conformi­tate cu statutele acestor organizaţii. Regulile specifice privind rapor­turile de muncă, drepturile şi înda­toririle personalului de cercetare se stabilesc, în conformitate cu pre­vederile prezentului cod, prin sta­tutul acestui personal. CULTURĂ ART. 50. In înfăptuirea sarcinilor de înaltă responsabilitate socială care le revin, oamenii de cultură şi artă trebuie să contribuie activ, prin întreaga lor operă de creaţie, în strînsă legătură cu viaţa, cu ce­rinţele construirii societăţii socia­liste multilateral dezvoltate, la progresul spiritual al societăţii, la ridicarea nivelului cultural şi a con­ştiinţei socialiste a poporului. ART. 51, în Republica Socialistă România oamenii de cultură şi artă se bucură de libertatea de crea­ţie, de manifestare deplină a per­sonalităţii şi talentului lor, puse în slujba idealurilor socialismului, de­mocraţiei şi progresului social. Ei au dreptul să-şi valorifice, po­trivit specificului, operele de crea­ţie, protecţia drepturilor personale nepatrimoniale şi a celor patrimo­niale fiind garantată în conformi­tate cu legea. ART. 52. In scopul promovării ac­tivităţii de creaţie, oamenii de cul­tură şi artă, publiciştii au dreptul să se asocieze, în condiţiile legii, în uniuni, asociaţii şi societăţi de creaţie, stabilind prin statute pro­prii modul de organizare şi func­ţionare a acestora ; prin aceleaşi statute se stabilesc drepturile mem­brilor privind pensiile, ajutoarele şi celelalte forme de asigurări so­ciale. ART. 53. Regulile specifice pri­vind raporturile de muncă, drep­turile şi obligaţiile personalului din domeniul culturii, încadrarea, pro­movarea, transferul şi programul de lucru se stabilesc, în conformi­­tate cu prevederile codului muncii, prin statutui acestui personal. OCROTIREA SĂNĂTĂŢII ART. 54. Personalului sanitar îi revine îndatorirea să-şi pună în­treaga putere de muncă­ şi c­unoş­­tinţele de specialitate în serviciul îmbunătăţirii stării de sănătate a populaţiei de la oraşe şi sate, pen­tru asigurarea capacităţii de muncă şi de creaţie a oamenilor, pentru a asigura dezvoltarea lor armoni­oasă, astfel incit să se bucure din plin de binefacerile civilizaţiei so­cialiste. Lucrătorii din domeniul ocrotirii sănătăţii sunt datori să asigure judicioasa utilizare a bazei mate­riale şi a celorlalte condiţii create de societate, în vederea ridicării continue a calităţii asistenţei me­dicale. ART. 55. In exercitarea profesiu­nii sale, personalul sanitar are în­datorirea să manifeste o atitudine profund umană, să îndeplinească cu abnegaţie atribuţiile ce-i revin , să respecte normele de etică profesio­nală , să contribuie la apărarea şi sporirea demnităţii profesionale. In organizarea programului de lucru şi a întregii activităţi a personalu­lui sanitar se va avea în vedere necesitatea asigurării permanente, prompte şi în bune condiţii a asis­tenţei medicale a populaţiei. ART. 56. Lucrătorilor din dome­niul ocrotirii sănătăţii li se asigură condiţii pentru specializare şi per­fecţionare, în vederea introducerii permanente în practica medicală a celor mai noi cuceriri ale ştiinţei şi tehnicii moderne.­­ Personalul sanitar care lucrează în condiţii deosebite are dreptul la program de lucru redus, la conce­dii suplimentare de odihnă, precum şi, după caz, la indemnizaţii şi sporuri la salariu ; cei trimişi în acţiuni de combatere a epidemiilor sau în alte acţiuni speciale benefi­ciază şi de alte drepturi prevăzute de lege. Pentru asigurarea unei asistenţe medicale corespunzătoare în toate localităţile ţării şi stimularea per­sonalului sanitar care îşi desfă­şoară activitatea în mediul rural se acordă celor ce lucrează in a­­ceste condiţii înlesniri şi drepturi, conform dispoziţiilor legale. ART. 57. Regulile specifice pri­vind raporturile de muncă, drep­turile și îndatoririle personalului sanitar se stabilesc, în conformitate cu prevederile prezentului cod, prin statutul acestui personal. APARATUL DE STAT ART. 58. Personalul încadrat în aparatul de stat, în ministere și alte organe centrale, în organele locale ale administraţiei de stat, în justiţie, procuratură, şi în alte in­stituţii are ca principală îndatorire să servească interesele poporului, să militeze cu fermitate pentru în­făptuirea legalităţii socialiste, să contribuie efectiv la buna desfăşu­rare a tuturor activităţilor econo­­mico-sociale ale ţării, fiind răspun­zător în faţa clasei muncitoare şi a întregului popor de modul în care îşi îndeplineşte sarcinile ce-i re­vin. Personalul din aparatul de stat are obligaţia de a milita pentru creşterea eficienţei şi operativită­ţii in muncă, de a combate orice manifestări de birocratism şi de a contribui la perfecţionarea continuă a activităţii sale. ART. 59. Personalul din aparatul de stat trebuie să aibă o perma­nentă şi directă legătură cu oame­nii muncii, în al căror serviciu se află şi ale căror interese legale tre­buie să le slujească cu devotament. El are îndatorirea de a soluţio­na cu competenţă şi în termenele legale cererile, sesizările şi propu­nerile cetăţenilor. ART. 60. In Republica Socialistă România, personalul din aparatul de stat beneficiază, potrivit legii, de toate drepturile necesare exer­citării în cele mai bune condiţii a atribuţiilor cu care este investit; în exercitarea acestor atribuţii se bucură, de protecţia legii faţă de cei care îl împiedică, sub orice for­mă, să-şi îndeplinească sarcinile de serviciu. ART. 61. La încadrarea în func­ţie, personalul din aparatul de stat depune un jurămînt de loialitate faţă de stat, prin care se angajea­ză să respecte cu stricteţe şi să în­deplinească cu simţ de răspundere toate atribuţiile de serviciu ce îi sunt încredinţate. Regulile specifice privind rapor­turile de muncă, drepturile și în­datoririle personalului din aparatul de stat, funcțiile pentru care se depune jurămîntul de loialitate se stabilesc prin statut, in conformi­tate cu prezentul cod. CAPITOLUL I încadrarea și promo­varea în muncă. Contractele ele muncă ART. 62. în Republica Socialistă România, selecţionarea şi pregăti­rea cadrelor, repartizarea lor pe ramuri de activitate se fac în con­formitate cu prevederile planului de stat de dezvoltare a economiei naţionale. încadrarea în muncă a unei per­soane într-o unitate socialistă de stat se face în raport cu nevoile unităţii, ţinîndu-se seama de apti­tudinile, pregătirea profesională şi preferinţele sale, precum şi de în­deplinirea altor cerinţe specifice muncii pe care urmează să o pres­teze, în condiţiile legii. ART. 63. încadrarea în muncă se face pe baza verificării aptitudini­lor şi a pregătirii profesionale, prin probă practică, examen, concurs ori termen de încercare, în condi­ţiile prevăzute de lege. încadrarea în muncă se poate face fără exa­men, concurs sau altă formă de verificare a aptitudinilor şi pregă­tirii profesionale la unităţile nou înfiinţate, în cazul absolvenţilor in­­stiuţiilor de învăţămînt, repartizaţi de organele competente, transferu­lui în interesul serviciului, al ocu­pării funcţiilor elective, al schim­bării locului de muncă în aceeaşi unitate ca urmare a unei recoman­dări medicale, cum şi în alte ca­zuri prevăzute de lege. Celor ce urmează a fi încadraţi în muncă trebuie să li se facă un examen medical, pentru a se sta­bili dacă starea sănătăţii le permi­te să­ îndeplinească munca ce li se încredinţează ART. 64. încadrarea în muncă se realizează prin încheierea unui con­tract individual de muncă. Con­tractul individual de muncă se în­cheie în scris şi va cuprinde obli­gaţia persoanei încadrate în mun­că de a-şi îndeplini sarcinile ce-i revin, cu respectarea ordinii şi dis­ciplinei, a legilor ţării, precum şi îndatorirea unităţii de a asigura condiţii corespunzătoare pentru bu­na desfăşurare a activităţii, de a o remunera în raport cu munca pres­tată şi de a-i acorda celelalte drepturi ce i se cuvin. In contract se va preciza dacă persoana încadrată în muncă ur­mează să desfăşoare activitate în­tr-o anumită fază determinată sau în localităţile unde interesul ser­viciului cere să fie trimisă. ART. 65. încadrarea în muncă a fiecărei persoane va fi adusă la cu­noştinţa colectivului din comparti­mentul în care urmează să lucreze, indicîndu-i-se drepturile şi obliga­ţiile ce-i revin, sarcinile pe care le are de îndeplinit, precum şi nor­mele de protecţia muncii. ART. 66. Persoana încadrată în muncă poate fi delegată sau deta­şată de conducerea unităţii să în­deplinească anumite lucrări ale a­­cesteia în afara locului său de muncă, în condiţiile prevăzute de lege. De asemenea, persoana încadra­tă în muncă poate fi transferată în interesul serviciului ori la cerere, in condiţiile legii. Transferul în in­teresul serviciului nu poate avea loc în cazul în care persoana ce ur­mează a fi transferată nu este de acord, pentru motive de sănătate dovedite cu certificat medical, pre­cum și în alte situații temeinic justificate. ART. 67. Contractul de muncă se încheie pe durată nedeterminată. In anumite situații, contractul de muncă se poate încheia și pe du­rată determinată, în cazul înlocui­rii titularului unui post care lip­sește temporar de la serviciu şi că­ruia unitatea este obligată să-i păs­treze postul, pentru prestarea unor munci cu caracter sezonier, precum şi a altor activităţi cu caracter temporar. Regimul juridic al per­soanelor cu contracte pe durată determinată se stabileşte prin lege, ţinîndu-se seama de specificul ac­tivităţii şi vechimea lor în muncă. ART. 68: în cazul trimiterii la o şcoală sau curs de calificare, per­fecţionare ori specializare, cu scoa­tere din producţie, contractul de muncă se completează printr-un act adiţional în care se prevede îndatorirea persoanei încadrate în muncă de a lucra în unitate o anu­mită perioadă stabilită prin lege. ART. 69. Pentru persoanele care, fiind­ încadrate în muncă, sunt che­mate să-și satisfacă serviciul mili­tar, contractul de muncă se men­ține, iar această perioadă consti­tuie vechime neîntreruptă în ace­eaşi unitate, cel în cauză are obli­gaţia să revină la locul de muncă în termen de 30 de zile de la satis­facerea serviciului militar. In cazul satisfacerii serviciului militar de către o persoană cu care s-a încheiat actul adiţional prevă­zut la art. 68, care se află în pe­rioada stabilită prin acel act, du­rata serviciului militar nu intră în calculul timpului prevăzut în ac­tul adiţional. De asemenea, această durată nu intră în calculul perioa­dei de stagiu în muncă prevăzută pentru absolvenţii repartizaţi în producţie, care au obligaţia efec­tuării unui astfel de stagiu. ART. 70. La încadrarea în funcţie a conducătorilor de unităţi şi a al­tor cadre de conducere — stabilite de ministere, celelalte organe cen­trale şi comitetele executive ale consiliilor populare judeţene şi al municipiului Bucureşti, — se în­cheie un contract-angajament. Con­­tractul-angajament, în afară de clauzele prevăzute la art. 64, cu­prinde: angajamentul şi răspunde­rea acestora de a păstra, apăra şi valorifica la un nivel superior bu­nurile încredinţate; de a restitui — la termenele şi în condiţiile legii — valoarea mijloacelor materiale pe care statul le-a pus la dispozi­ţia colectivului de muncă pe care-l conduce; de a preda, atunci cînd va fi cazul, fondurile materiale şi băneşti de care răspund; de a lua măsurile necesare pentru buna gos­podărire a unităţii, pentru intro­ducerea tehnicii noi şi a tehnologii­lor avansate şi creşterea eficienţei economice a întregii activităţi. ART. 71. La încadrarea în funcţie a persoanelor prevăzute la art. 70, se va proceda la predarea şi pre­luarea cu proces-verbal a fonduri­lor materiale şi băneşti de care urmează să răspundă , predarea­­preluarea se face în prezența unei comisii special constituite de către organul ierarhic superior şi din care face parte şi delegatul acestui or­gan. ART. 72. Promovarea persoanei încadrate în muncă în funcții sau categorii superioare se face in ra­port cu nevoile unităţii, ţinîndu-se seama de condiţiile prevăzute pen­tru ocuparea postului, de calităţile personale, precum şi de rezultatele obţinute în realizarea sarcinilor. Promovarea se face pe bază de probă practică, examen sau con­curs, conform prevederilor legale. La promovarea în funcţii se ţine, totodată, seama de pregătirea po­litică, de aptitudinile organizatorice şi de conducere ale celor ce ur­mează a fi încadraţi în asemenea funcţii, precum şi de aprecierile şi recomandările colectivului de muncă în care şi-au desfăşurat activitatea. ART. 73. Intre unitate, pe de o parte, și colectivul de oameni ai muncii, pe de altă parte, se în­cheie un contract colectiv de muncă, menit să contribuie la or­ganizarea superioară a muncii, la întărirea disciplinei și mobilizarea tuturor eforturilor pentru îndepli­nirea planului, la îmbunătăţirea continuă a condiţiilor de muncă şi de viaţă din unitate Prin contractul colectiv se stabi­lesc măsurile pe care colectivele oamenilor muncii şi conducerea u­­nităţii se angajează să le ia în scopul utilizării mai bune a ca­pacităţii de producţie, al creşterii productivităţii muncii, reducerii consumurilor specifice şi a preţu­lui de cost, precum şi pentru obţi­nerea de economii şi beneficii peste nivelul planificat, îmbunătăţirea ca­lităţii produselor, creşterea eficien­ţei activităţii economice. ART. 74. Contractul colectiv de muncă stabileşte, în condiţiile pre­văzute de lege, formele de remune­rare, de stimulare materială pentru economiile realizate in cursul anu­lui, modul de utilizare a fondurilor ce rămin la dispoziţia unităţii ca rezultat al depăşirii sarcinilor de plan, pentru executarea unor inves­tiţii sociale : locuinţe, vestiare, băi, creşe, cămine, dispensare şi altele similare; realizarea unor obiective de protecţie a muncii, culturale şi sportive. Proiectul de contract colectiv de muncă dezbătut şi aprobat de adu­narea generală a oamenilor muncii se semnează din partea unității, pe baza împuternicirii organului de conducere colectivă, de către con­ducătorul ei, iar din partea colecti­vului de oameni ai muncii, de către președintele comitetului sindicatu­lui. ART. 75. Contractul colectiv de muncă se încheie anual. Prevede­rile din contractul colectiv de muncă se aplică tuturor persoane­lor încadrate în muncă din unitate. Ministerele și celelalte organe centrale și, după caz, centralele pot încheia cu uniunile sindicatelor pe ramură contracte colective de muncă pe o durată de pînă la 5 ani, care să cuprindă principalele mă­suri în vederea realizării prevede­rilor de plan, a aplicării legislaţiei muncii, a îmbunătăţirii condiţiilor de muncă şi de viaţă în unităţile din sectoarele respective, precum şi măsurile necesare în vederea realizării prevederilor contractelor colective din unităţi. ART. 76. Neîndeplinirea obligaţii­lor asumate prin contractul colec­tiv constituie, pentru cei care se fac vinovaţi de aceasta, indiferent de funcţia sau postul în care au fost încadraţi, o încălcare a sarci­nilor de serviciu care atrage, după caz, răspunderea disciplinară, ma­terială sau penală. A­RT. 77. Ministerele, celelalte or­gane centrale și comitetele execu­tive ale consiliilor populare jude­țene și al municipiului București, împreună cu organele sindicale co­respunzătoare, controlează legalita­tea prevederilor contractului co­lectiv de muncă şi modul în care acestea sunt aduse la îndeplinire. CAPITOLUL II Remunerarea muncii ART. 78. In Republica Socialistă România, pe măsura dezvoltării ba­zei tehnico-materiale, a socialismu­lui, a creşterii venitului naţional, se asigură ridicarea continuă a nivelului de trai al celor ce mun­cesc, al întregului popor. Prin sistemul de remunerare sta­bilit prin lege, se realizează îmbina­rea armonioasă a intereselor per­sonale ale fiecăruia cu interesele întregii societăţi, obţinerea unor venituri în raport­­cu contribuţia concretă pe care fiecare om al muncii o aduce la activitatea eco­nomică şi social-culturală. ART. 79. La stabilirea remuneră­rii persoanelor încadrate în muncă, se are în vedere raţionala repar­tiţie a venitului naţional, realiza­rea unui raport optim între fondul naţional de dezvoltare economico­­socială şi fondul de consum, în ve­derea progresului neîntrerupt al e­­conomiei naţionale, ca o condiţie e­­senţială a ridicării continue a nive­lului de viaţă al poporului. Remunerarea se face după canti­tatea, calitatea şi importanţa so­cială a muncii, asigurîndu-se la muncă egală remunerare egală. In vederea asigurării rolului stimulativ al salariului, la stabilirea remune­rării, se ţine seama de complexita­tea muncii, răspunderea şi gradul de solicitare pe care acestea le im­plică, nivelul de pregătire profe­sională şi vechimea cerută pentru îndeplinirea acelei munci ; de ase­menea, se urmăreşte asigurarea u­­nor proporţii corespunzătoare între salariile mari şi cele mici ale per­soanelor încadrate în muncă, po­trivit stadiului de dezvoltare a eco­nomiei naţionale şi principiului e­­chităţii socialiste. . Fiecare persoană încadrată în muncă are dreptul la un singur salariu, chiar dacă îndeplineşte mai multe funcţii. ART. 80. Prin lege se stabileşte, în concordanţă cu dezvoltarea pla­nificată a economiei, salariul mi­nim pe economie, avîndu-se în ve­dere nivelul productivității muncii, al venitului național, urmarindu-se satisfacerea nevoilor mereu cres­­cînde ale oamenilor muncii și membrilor lor de familie. ART. 81. Salariul tarifar de în­cadrare se acordă în raport cu gra­dul de îndeplinire a sarcinilor de muncă, astfel incit să constituie un stimulent pentru cei care îşi înde­plinesc în bune condiţii sarcinile. Cei care obţin realizări deosebite în muncă au posibilitatea să reali­zeze venituri mai mari, iar cei ca­re nu-şi îndeplinesc obligaţiile de muncă urmează să suporte în mod direct consecinţele acestei neînde­­pliniri. Neîndeplinirea integrală a sarci­nilor atrage potrivit legii diminua­rea corespunzătoare a salariului. Dacă ulterior sarcinile de muncă au fost realizate suma reţinută din salariu se restituie în cazurile şi condițiile prevăzute de lege. ART. 82. In cazuri excepționale, cînd, din motive tehnice sau din alte motive, procesul de producție a fost întrerupt, persoanele înca­drate în muncă vor fi retribuite cu 75 la sută din salariul, tarifar de încadrare aferent timpului respec­tiv, cu condiția ca încetarea lucru­lui să se fi produs fără vina lor şi dacă în tot acest timp au rămas la dispoziţia unităţii. ART. 83. Pe durata delegării, de­taşării sau trecerii temporare la o altă muncă decît cea prevăzută în contractul de muncă, cel în cauză îşi păstrează funcţia şi salariul a­­vute anterior delegării sau deta­şării. Cînd detaşarea se face la o muncă pentru care este stabilit un salariu mai mare, persoana deta­şată are dreptul la acest salariu în condiţiile prevăzute de lege. Persoana delegată sau detaşată în altă localitate, precum şi aceea a cărei activitate se desfăşoară în cadrul unor deplasări periodice sau permanente are dreptul la plata cheltuielilor de transport şi de ca­zare, precum şi la o indemnizație stabilită prin lege. ART. 84. Plata salariului se face periodic, la intervale de cel mult o lună. Drepturile bănești cuvenite per­sonalului se plătesc înaintea orică­ror alte obligaţii ale unităţii. Retribuţia cuvenită pentru munca prestată nu poate face obiectul unor reţineri decît în cazurile şi condi­ţiile prevăzute de lege. ART. 85. In scopul asigurării sta­bilităţii cadrelor, persoanele înca­drate în muncă beneficiază de spo­ruri la salariu în raport cu vechi­mea neîntreruptă în aceeași uni­tate. ART. 86. Persoanele care-şi des­fășoară activitatea în locuri de muncă cu condiții vătămătoare sau periculoase beneficiază de sporuri la salariu potrivit prevederilor le­gale. Conducerile unităţilor sunt o­­bligate să ia măsuri pentru înlătu­rarea cauzelor care determină ase­menea situaţii, să asigure condiţii normale de muncă, fără pericol de accidente şi îmbolnăviri profesio­nale. ART. 87. In scopul creşterii Ini­ţiativei şi a eforturilor pentru spo­rirea eficienţei economice a pro­ducţiei, ţinînd seama de rezulta­tele bune obţinute în muncă, cu deosebire la realizarea indicatori­lor calitativi, la promovarea pro­gresului tehnic şi aplicarea inova­ţiilor, pentru realizarea de econo­mii de materiale şi de forţă de muncă, se acordă gratificaţii anua­le sau, după caz, premii în cursul anului. ART. 88. In vederea organizării ştiinţifice a producţiei şi a muncii, utilizării raţionale a personalului şi timpului de muncă, este nece­sară precizarea atribuţiilor şi obli­gaţiilor pentru fiecare loc de mun­că, conducerile unităţilor socialiste au obligaţia să stabilească norme de muncă fundamentate ştiinţific, să determine sarcinile concrete ce revin fiecărei persoane încadrate în muncă. Realizarea remunerării după can­titatea şi calitatea muncii este strîns legată de normarea muncii, care contribuie la punerea cât mai deplină în valoare a înzestrării tehnice a unităţilor, la descoperirea rezervelor de creştere a producti­vităţii muncii şi de reducere a pre­ţului de cost. ART. 89. Norma de muncă ex­primă cantitatea de muncă nece­sară pentru efectuarea operaţiilor sau lucrărilor de către o persoa­nă cu calificare corespunzătoare, care lucrează cu intensitate nor­mală, în condiţiile unor procese tehnologice şi de muncă determina­te. Ea cuprinde timpul productiv, timpul pentru întreruperile impuse de desfăşurarea procesului tehno­logic stabilit şi de organizarea ra­ţională a muncii, timpul pentru o­­dihnă în cadrul programului de muncă. Normarea muncii se aplică — po­trivit cu specificul activităţii des­făşurate în unităţile economice, social-culturale şi ale administra­ţiei de stat — la toate categoriile de personal, muncitori, tehnicieni, ingineri, economişti, cadre de altă specialitate şi lucrători din activi­tatea administrativă, atît pentru cei remuneraţi în acord, cit şi pentru cei remuneraţi în regie. Normele de muncă se exprimă­­ în funcţie de caracteristicile pro­cesului de producţie sau ale activi­tăţii ce se normează , sub for­mă de norme de timp, norme de producţie, norme de personal, sfe­re de atribuții sau sub alte forme corespunzătoare specificului fiecă­rei munci. ART. 90. Normele de muncă u­­nificate se elaborează de către mi­nistere și celelalte organe centra­le, comitetele executive ale consi­liilor populare judeţene şi al muni­cipiului București, iar normele de muncă locale, de către fiecare uni­tate socialistă de stat pentru ne­voile proprii, în toate cazurile cu acordul organelor sindicale cores­punzătoare. Ca urmare a introducerii progre­sului tehnic, a perfecţionării pre­gătirii profesionale a cadrelor şi a aplicării de măsuri tehnice şi or­ganizatorice care duc la modifi­carea cantităţii de muncă necesare pentru efectuarea lucrărilor, con­comitent cu creşterea productivi­tăţii muncii, normele de muncă se vor modifica în mod corespunză­tor, în vederea asigurării unei con­cordanţe depline cu noile condiții create. ART. 91. Conducerile unităţilor şi compartimentelor de muncă au datoria să aducă la cunoştinţa per­sonalului în timp util atribuţiile ce revin fiecăruia, normele de muncă stabilite, să efectueze instruirea ne­cesară în vederea cunoaşterii şi în­suşirii acestora, să asigure condi­ţiile tehnico-organizatorice avute în vedere la elaborarea normelor. CAPITOLUL III Disciplina socialistă a muncii. Răspunderea discipli­nară și răspunderea materială ART. 92. Noile relaţii socialiste de muncă şi procesul de înfăptuire a obiectivelor societăţii socialiste multilateral dezvoltate impun, în toate sferele de activitate şi pentru fiecare membru al colectivului de muncă, necesitatea respectării cu stricteţe a disciplinei, îndeplinirea exemplară a sarcinilor de serviciu. ART. 93. Persoanele încadrate în muncă au datoria de a realiza în­tocmai şi la timp obligaţiile ce le revin la locurile lor de muncă pentru îndeplinirea obiectivelor planurilor de producţie, de organi­zare şi îmbunătăţire a muncii. Ele au îndatorirea de a acţiona în mod conştiincios pentru sporirea efi­cienţei şi îmbunătăţirea calităţii produselor, pentru realizarea obli­gaţiilor care decurg din contractele colective şi individuale de muncă, regulamentele de organizare şi funcţionare ale unităţilor, regula­mentele de ordine interioară, a dis­poziţiilor primite din partea con­ducătorilor de unităţi şi a şefilor ierarhici. ART. 94. Organele de conducere ale unităţilor socialiste au datoria de a lua măsurile necesare pentru organizarea la un nivel corespun­zător a producţiei şi a muncii, să prevină abaterile de la ordinea şi disciplina muncii socialiste, să ac­ţioneze împotriva oricărei lipse de răspundere, a neglijenţei şi risi­pei, a oricăror fapte care aduc pa­gube avutului obştesc, a atitudinii înapoiate față de muncă şi proprie­tatea socialistă. Organele de conducere colectivă ale unităților socialiste, împreună cu comitetele sindicatelor, vor e­­labora regulamente de ordine inte­rioară în care vor stabili îndatori­rile care trebuie respectate de că­tre persoanele încadrate în muncă şi măsurile ce se impun în vederea asigurării disciplinei socialiste a muncii. In sectoarele în care natura acti­vităţii o impune — transporturi fe­roviare, aeriene, poştă şi telecomu­nicaţii, energia electrică şi altele —, vor fi elaborate statute disci­plinare, care să stabilească regulile de disciplină și răspunderile potri­vit specificului sectoarelor de acti­vitate respective. ART. 95. Pentru îndeplinirea la timp şi în bune condiţii a sarcini­lor ce le revin, precum şi pentru realizări deosebite în îndeplinirea angajamentelor individuale şi co­lective, persoanele încadrate in muncă pot primi, potrivit dispozi­ţiilor legale, următoarele recom­pense: a) acordarea de trepte sau gra­daţii la salariul tarifar cu reduce­rea vechimii minime prevăzute de lege ; b) gratificaţii, premii şi alte re­compense materiale ; c) ordine, medalii, titluri de o­­noare şi titluri distinctive ; d) înscrierea in cartea de o­­noare, pe tabloul de onoare, evi­denţierea în muncă, mulţumire ver­bală sau în scris. ART. 96. încălcarea cu vinovăţie de către cel încadrat în muncă — indiferent de funcţia sau postul pe care îl ocupă , a obligaţiilor sale, inclusiv a normelor de comportare, constituie abatere disciplinară, care se sancţionează, după caz, potrivit legii, cu : mustrare, avertisment, retragerea de gradaţii ori trepte de salarizare sau reducerea salariu­lui, ori reducerea indemnizaţiei de conducere, retrogradarea în funcţie sau în categorie, iar pentru abateri grave, desfacerea disciplinară a contractului de muncă. In cazul încălcării normelor pri­vind ordinea şi disciplina pe locul de muncă, colectivul compartimen­tului din care face parte per­soana vinovată poate să ia în dez­batere abaterea săvîrşită şi să ceară conducerii unităţii aplicarea de sancţiuni disciplinare, inclusiv des­facerea contractului de muncă. ART. 97. Sancţiunea disciplinară se stabileşte de organul de condu­cere colectivă sau, după caz, de conducătorul unităţii sau comparti­mentului de muncă şi se aplică, cu căile de atac corespunzătoare, in condiţiile legii. ART. 98. Apărarea valorilor ma­teriale şi spirituale ale societăţii so­cialiste reprezintă o îndatorire fun­damentală a tuturor oamenilor mun­cii. Persoanele încadrate în muncă PARTEA A ll-A Relaţiile de muncă din unităţile socialiste de stat

Next