Cuvîntul Nou, septembrie 1972 (Anul 5, nr. 732-757)

1972-09-27 / nr. 754

PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE, UNIȚI VÁ ! Comitetuluijudeţean Covasna al P.C.R. şi al Consiliului popular judeţean Organ al Anul V Nr. 754 MIERCURI, 27 septembrie 1972 4 pagini 30 bani la stringerea şi depozitarea cartofilor, a irosi timp înseamnă a pierde din recolta Ritmul a devenit mai alert, insă nu pe măsura Ghidfalău, Bodoc, Biborţeni, Baraolt, Brăduţ, Tălişoara. Înşi­ruirea acestor nume de localităţi nu-i altceva decit reconstituirea unui itinerar pe parcursul căruia am avut prilejul să întîlnim su­ficiente aspecte pentru a ne pu­tea face o imagine de ansamblu asupra ritmului în care se desfă­șoară una dintre cele mai im­portante­­ lucrări ale campaniei de toam­nă : recoltarea cartofilor. Acele ceasornicului arătau ora 8.35 cînd ne-am oprit în dreptul unei tarla a Cooperativei agri­cole de producţie Ghidfalău. Peste 160 de elevi sosiseră încă de dimineaţă să-i ajute pe coope­ratori, fapt deosebit de lăudabil pentru conducerea şcolii şi ca­drele didactice care îi însoţeau. Din păcate, însă, la acea oră nu se afla nimeni din partea Coo­perativei agricole, care să le spu­nă unde să lucreze. Lipsea chiar şi brigadierul Csutka Dezideriu, în atribuţiile căruia intră organi­zarea muncii pe tarlaua respec­tivă. Dacă la marginea şoselei ar fi fost prezent şi un autobuz al O.N.T.-ului, aveam cel mai com­plet tablou al unei excursii.TM Biborţeni, încă de departe, se zăreşte un şir de cosaşi, aspect inedit dacă ne gîndim la faptul că timpul cositului a trecut de mult. Aveam însă să aflăm că de fapt cosaşii erau salariaţi ai U.M.T.F. Baraolt care, înţelegînd necesitatea strîngerii în cel mai scurt timp a întregii recolte c­e cartofi, coseau buruienile şi lu­jerii, pentru ca terenul să se poată zvînta şi să înceapă recol­tarea. întregul grup (12 bărbaţi), era condus de şeful de coloană Biro Andrei, care, între altele, ne-a spus că i-au mai sprijinit pe cooperatori şi în zilele preceden­te, chiar cînd condiţiile meteo­rologice erau destul de grele. Şi aici ne-a reţinut atenţia activi­tatea elevilor. Spre deosebire in­să de Ghidfalău, instantaneul era departe de a semăna cu o ex­cursie O.N.T., el reprezentînd i­­maginea unei activităţi intense. Cum terenul era în unele locuri prea ud şi nu se putea intra cu mijloace mecanizate, cartofii se scoteau cu plugul, erau strînşi de cei 46 de elevi, încărcaţi direct în căruţă şi transportaţi la Coo­perativa agricolă de producţie. — Dacă ne-am afla la şcoală, ne spunea profesorul Zsigmond David, am desfăşura în aceste momente ora de „agricultură“. Ceea ce facem aici, valorează cu­ trei ore de curs teoretic. Intr-adevăr, chiar dacă lipseau tabla sau mulajele, elevii se a­­flau la un autentic şi instructiv curs, in „sala“ uneia dintre cele mai bune­ şcoli , MUNCA. Evidenţiind aportul elevilor,­nu putem să nu ne exprimăm ne­dumerirea că prea puţini la nu­măr erau cooperatorii care ieşi­seră la muncă. Motivul precipi­taţiilor nu mai putea fi invocat. Consiliul de conducere, preşedin­tele unităţii, trebuie să întreprin­dă măsuri energice pentru asigu­rarea unei mai largi participări a cooperatorilor la strînsul re­coltei de cartofi. O altă anomalie, o constituia lipsa cantaragiului, Gáspár Áron, îngreunîndu-se în felul acesta depozitarea cartofi­lor transportaţi cu căruţele. Prin comparaţie, lipsa lui se putea a­­semui cu lipsa unei piese într-un angrenaj, suficient însă pentru a se produce perturbaţii întregului sistem de funcţionare. Ne-am oprit apoi la Tălişoara. Şi aici, se lucra intens. încă de di­mineaţă, două tractoare au ieşit în cîmp. Transportul cartofilor era asigurat de cele zece atelaje, ale cooperativei. Demn de men­ţionat este faptul că secretarul Comitetului comunal de partid, tovarăşul Bocz Domokos, se afla încă din zorii zilei, printre cooperatori. Ajutorul de briga­­dier Nagy Béla, ţinea o strictă evidenţă a transporturilor efec­tuate. — Dacă cele­ zece căruţe fac fiecare cel puţin patru transpor­turi pe zi — ne explica eî — înseamnă că pînă diseara, pot fi transportate circa 30 de tone. Dar cea mai viguroasă imagine a muncii pline de avînt, am întil­nit-o pe tarlalele comunei Bodoc. Oamenii împânzeau, literalmente, cîmpul. Alături de cooperatori, lucrau şi elevii Liceului nr. 2 din Oraşul Sfîntu Gheorghe. Şi pen­tru ei, ca şi pentru cei de la Brăduţ, orele de „agricultură“ îmbrăcaseră forma concretă a participării directe la strîngerea cartofilor. Ne-am înapoiat la redacţie, cu imaginea unei zile pline. Nu pu­tem insă încheia fără a semnala că am întâlnit şi cazuri cînd, din lipsa de preocupare a consiliilor de conducere, participarea coo­peratorilor la strînsul cartofilor era destul de anemică. La fel de anemică ni s-a părut şi prezenţa în mijlocul oamenilor a unor pr­eşedinţi, brigadieri şi ingineri, acestora din urmă, revenindu-le în mod nemijlocit sarcina, de a organiza cît mai temeinic întrea­ga activitate. Timpul s-a restabilit şi se poate lucra. Nu sunt însă excluse sur­prizele. Iată de ce nu trebuie precupeţit nici cel mai mic e­­fort — dimpotrivă, toate efortu­rile trebuie înzecite — pentru ca în timpul cel mai scurt re­colta de cartofi să fie strînsă de pe toate suprafeţele cultivate. Este imperativul numărul unu al campaniei actuale, lucru de care trebuie să fie pătrunşi toţi lucră­torii ogoarelor, toţi locuitorii ju­deţului nostru. PETRE SURUFACEANU La C.A.P. Brăduţ, mecanizatorii finalizează roadele muncii unui an ! — Am venit să lucrăm. Dar uade şi cu cine ? Foto : A. BARTHA Pe terenurile prea umede, la C.A.P. Biborţeni sunt utilizate şi mijloacele cu tracțiune animală. ■ bf I Ur (­ Oricît ar părea de modestă sub aspect arhitectural, bru­tăria sătească întregeşte sub­stanţial gama criteriilor după care stabilim stadiul de dez­voltare al unei localităţi rura­le. Nu-i plan de sistematizare care să n-o includă printre o­­biectivele de prim ordin, lo­cul său în ierarhia întreprin­derilor economice ale satului contemporan nu mai trebuie demonstrat. Colectivele cooperaţiei de consum au făcut şi fac în continuare eforturi pentru ,ca numărul brutăriilor săteşti să sporească necontenit. Pe lista noilor profesii ale satului, cea de brutar îşi are prestigiul ei. Cine a fost la Breţcu, bună­oară, n-a putut rezista tenta­ţiei de a cumpăra o pîine cal­dă. Plinea de calitate consti­tuie şi cartea de vizită a bră­ţărilor din Oituz şi Băţanii Mari. In acest an, brutăriilor să­teşti existente la sate li se vor adăuga alte 4 la : Beim, Arad­, Ozun şi Vîrghiş. Care este stadiul actual al con­strucţiilor şi perspectivele in privinţa intrării lor în func­ţiune la termenele stabilite ? Răspunsul la această între­bare ni s-a conturat în urma unei discuţii purtate cu to­varăşii Valeriu Damian, di­rector cu probleme de produc­ţie şi László Tibor, şef de ser­viciu în cadrul U.J.C.C. O primă constatare­­ în mare, lucrurile se prezintă bine. La Arad­ de pildă, stadiul con­strucţiei brutăriei este la fi­nisaj, urmînd ca pînă la sfîr­­şitul anului să se producă prima şarjă de pîine. Interlo­cutorii au menţionat deseori pe parcursul discuţiei merite­le preşedintelui Cooperativei de consum din comună, ca­­racterizîndu-l ca pe un om de iniţiativă, dinamic şi hotărît ca la data stabilită şi în co­muna Arad­... să miroasă a pîine caldă. Om cu prestigiu, el a mobilizat numeroşi cetă­ţeni la efectuarea diferitelor munci necalificate. Efectul , urgentarea construcţiei şi mic­şorarea devizului iniţial. Foar­te avansate sunt şi lucrările la construirea brutăriei din Ozun. Trebuie subliniat că aici pre­şedintele cooperativei primeş­te un substanţial spri­jin din partea preşedin­telui Consiliului popular comunal. Toate utilajele au fost contractate şi în curînd va începe montarea lor. Am fi fost bucuroşi dacă şi stadiul brutăriei Vîrghiş şi Belin ne-ar fi prilejuit cuvin­te de laudă pentru construc­tori. Se pare însă, că aici mi­rosul de pîine caldă nu-i va imbra prea curînd pe cetă­ţeni. Finanţarea construcţiei de la Vîrghiş a fost deschisă încă la începutul lunii august, materialele au fost procurate, dar, deşi ne aflăm spre sfîr­­şitul lui septembrie, lucrările încă n-au fost atacate. Intr-o sesiune, Consiliul popular co­munal s-a angajat ca va spri­jini îndeaproape desfășurarea lucrărilor, mobilizînd cetățenii la prestarea diferitelor munci necalificate, dar și-a uitat propria-i făgăduială. A cui va fi brutăria ? Nu a comunei. De ce în unele comune nu miroase încă a pîine caldă? , nu a cetăţenilor ? Altă ano­malie : în comună, in cadrul cooperaţiei de consum există o echipă de zidari. Tergiver­sarea la nesfîrşit a lucrărilor a determinat însă conducerea U.J.C.C. să alcătuiască altă echipă din meşteri zidari de la Băţanii Mari. Cum se va simţi preşedintele Consiliului popular şi al Cooperativei de consum, cum se vor simţi zi­darii din Vîrghiş cînd vor ve­dea că meşteri din altă co­mună le construiesc brutăria? In orice caz, credem că nu e prea bine ... Intrăm în penultima lună de toamnă şi ar fi fost nor­mal ca la toate cele patru construcţii pentru brutăriile săteşti planificate în acest an să se efectueze în momentul de faţă lucrări de finisaj. Si­tuaţia pe care am consemna­t-o trebuie să dea mai mult de gîndit primarilor şi pre­şedinţilor cooperativelor de consum din cele două comu­ne citate şi le recomandăm să nu mai fie adepţii zicalei: „Niciodată nu-i prea tîrziu“. Ar fi fost de preferat să re­flecteze mai mult asupra altei zicale, mult mai înţeleaptă şi mult mai folositoare : „Nu lăsa pe mîine ce poţi face azi!“. S. PETREU Realizări și fapte întrecerea în cinstea celei de-a XXV-a aniversări a proclamării Republicii Consultarea colectivului de muncă O cale sigură pentru diversificarea producţiei Problema fundamentală a efi­cienţei industriale — înscrisă la loc de frunte în Rezoluţia Confe­rinţei Naţionale a P.C.R. cu pri­vire la realizarea înainte de ter­men a planului cincinal 1971— 1975, creşterea continuă a efici­enţei activităţii economice, dez­voltarea colaborării economice in­ternaţionale , diversificarea şi reînnoirea produselor, cale sigură de valorificare superioară a ma­terialelor şi materiilor prime, stă în aceste zile, în atenţia conduce­rilor de întreprinderi. Alegem ca exemplu, întreprinderea de in­dustrializare a laptelui din Sfîntu Gheorghe. Partener de discuţie, ing. Mihai Gergely, directorul în­treprinderii. — Deci, făcând bilanţul preo­cupărilor pe această linie, de-a lungul perioadei scurse de la În­ceputul anului, ce noi produse aţi asimilat în fabricaţie ? — In primul rînd, aş vrea să reţineţi că gama sorti­mentală a producţiei realizate în unităţile noastre — cea din Tîrgu Secuiesc şi cea din Baraolt — este deosebit de bogată, ea dato­­rîndu-se în special, consultării colectivului cu care muncim. Sînt 15—20 de produse, fiecare cu o tehnologie separată și multe ne­­cesitînd o bună pregătire profe­sională a muncitorilor și cadrelor tehnice. Se produc astfel, de la lapte pasteurizat, smîntînă, brîn­­ză de vaci, telemea, brînză de burduf etc. — pînă la Trapist, Tilsit, brînză de Olanda ș.a., pro­duse mult apreciate pe piaţa ex­ternă ... Revenind la preocupările noastre din acest an, puteţi men­ţiona succesul pe care l-am în­registrat ca noul produs „Sana“, cu care satisfacem integral soli­citările comerţului. Important este mai ales faptul că nou­l pro­dus l-am asimilat în fabricaţie fără a fi nevoie de investiţii în spaţii şi utilaje noi. Il realizăm la Fabrica din Tîrgu Secuiesc în spaţiile şi cu utilajele existente acolo, şi se înscrie întru totul pe linia valorificării superioare a materiei prime ... Este aşadar ren­tabil şi aduce întreprinderii un plus de beneficii. — Ce preocupări există în perspectivă pentru lărgirea con­tinuă a gamei sortimentale ? — Un colectiv de specialiști din cadrul întreprinderii noastre, sprijinit îndeaproape de expe­riența bogată a unor muncitori mai vechi, a stabilit tehnologia unui nou produs, de altfel, tra­diţional oarecum, acestor locuri. Este vorba de un sortiment de brînză secuiască frămîntată şi ambalată în burduf, cu o fermen­taţie mai îndelungată şi un gust plăcut, picant. După investigaţii­le noastre, acest sortiment era produs pînă în anii 1930—1932, de o asociaţie de brînzari de prin părţile Baraoltului şi era foarte solicitat nu numai în Transilva­nia, ci şi la Galaţi, Brăila etc.­ Reînnodînd astfel o tradiţie, vrem să realizăm un produs care­ să aibă desfacere sigură şi în a­­celaşi timp, să se adauge efor­turilor noastre pentru valorifica­rea superioară a laptelui colectat în perimetrul județului. L. VOICULESCU (Continuare in pag. a 3-a) La C.E.I.L. Tirgu Secuiesc Noi metode de control tehnic al calităţii In colaborare cu Inspectora­tul judeţean pentru controlul calităţii produselor, serviciul C.T.C. de la Combinatul de exploatare şi industrializare a lemnului a introdus în recep­ţia produselor aprovizionate, P.A.L., P.F.L. şi placaj, con­trolul statistic. In urma aplicării acestei metode eficiente de control, sunt eliminate materiile­­ pri­me necorespunzătoare din procesul de producţie. Totoda­tă, se fac pregătiri pentru ve­rificarea reglajului şi preciziei maşinilor prin folosirea meto­delor statistice (fișa pentru media aritmetică și amplitu­dine). Fruntaşul Bîrliga Vasile în timpul producţiei, lingă uria­şul strung automat de la Fa­brica de şuruburi Tg. Secuiesc Dacă produci ce se cere — nu se poate să nu vinzi... Fuţmele săptămîni care ne mai despart de marea săr­bătoare naţională — 30 Decembrie — determină pe oamenii muncii de la Fabrica de mobilă din Tîrgu Secuiesc (apar­­ţinînd C.E.I.L.) să intensifice ritmul întrecerii socialiste pen­tru realizarea exemplară a angajamentelor îmbunătăţite, asumate pe 1972. Şi, cum dacă produci ce se cere, nu se poate să nu vinzi, iată că planul producţiei marfă pe primele nouă luni ale anului a fost îndeplinit cu mult înainte de termen , respectiv, la data de 25 septembrie­­ întreaga produc­ţie suplimentară realizată, a onorat în avans, o serie de con­tracte economice încheiate cu organizaţii comerciale din ţară şi firme din străinătate. Hotărîrea colectivului — în rîndul cărora muncesc oa­meni de felul comuniştilor Iosif Gazda — muncitor, Miklós Silvester — maistru, Marthi Gabor — șef de echipă ș.a., este ca pînă la finele lunii să realizeze o producție suplimen­tară, în valoare de peste 320.000 lei. L. V.

Next