Cuvîntul Nou, septembrie 1972 (Anul 5, nr. 732-757)
1972-09-27 / nr. 754
PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE, UNIȚI VÁ ! Comitetuluijudeţean Covasna al P.C.R. şi al Consiliului popular judeţean Organ al Anul V Nr. 754 MIERCURI, 27 septembrie 1972 4 pagini 30 bani la stringerea şi depozitarea cartofilor, a irosi timp înseamnă a pierde din recolta Ritmul a devenit mai alert, insă nu pe măsura Ghidfalău, Bodoc, Biborţeni, Baraolt, Brăduţ, Tălişoara. Înşiruirea acestor nume de localităţi nu-i altceva decit reconstituirea unui itinerar pe parcursul căruia am avut prilejul să întîlnim suficiente aspecte pentru a ne putea face o imagine de ansamblu asupra ritmului în care se desfășoară una dintre cele mai importante lucrări ale campaniei de toamnă : recoltarea cartofilor. Acele ceasornicului arătau ora 8.35 cînd ne-am oprit în dreptul unei tarla a Cooperativei agricole de producţie Ghidfalău. Peste 160 de elevi sosiseră încă de dimineaţă să-i ajute pe cooperatori, fapt deosebit de lăudabil pentru conducerea şcolii şi cadrele didactice care îi însoţeau. Din păcate, însă, la acea oră nu se afla nimeni din partea Cooperativei agricole, care să le spună unde să lucreze. Lipsea chiar şi brigadierul Csutka Dezideriu, în atribuţiile căruia intră organizarea muncii pe tarlaua respectivă. Dacă la marginea şoselei ar fi fost prezent şi un autobuz al O.N.T.-ului, aveam cel mai complet tablou al unei excursii.TM Biborţeni, încă de departe, se zăreşte un şir de cosaşi, aspect inedit dacă ne gîndim la faptul că timpul cositului a trecut de mult. Aveam însă să aflăm că de fapt cosaşii erau salariaţi ai U.M.T.F. Baraolt care, înţelegînd necesitatea strîngerii în cel mai scurt timp a întregii recolte ce cartofi, coseau buruienile şi lujerii, pentru ca terenul să se poată zvînta şi să înceapă recoltarea. întregul grup (12 bărbaţi), era condus de şeful de coloană Biro Andrei, care, între altele, ne-a spus că i-au mai sprijinit pe cooperatori şi în zilele precedente, chiar cînd condiţiile meteorologice erau destul de grele. Şi aici ne-a reţinut atenţia activitatea elevilor. Spre deosebire insă de Ghidfalău, instantaneul era departe de a semăna cu o excursie O.N.T., el reprezentînd imaginea unei activităţi intense. Cum terenul era în unele locuri prea ud şi nu se putea intra cu mijloace mecanizate, cartofii se scoteau cu plugul, erau strînşi de cei 46 de elevi, încărcaţi direct în căruţă şi transportaţi la Cooperativa agricolă de producţie. — Dacă ne-am afla la şcoală, ne spunea profesorul Zsigmond David, am desfăşura în aceste momente ora de „agricultură“. Ceea ce facem aici, valorează cu trei ore de curs teoretic. Intr-adevăr, chiar dacă lipseau tabla sau mulajele, elevii se aflau la un autentic şi instructiv curs, in „sala“ uneia dintre cele mai bune şcoli , MUNCA. Evidenţiind aportul elevilor,nu putem să nu ne exprimăm nedumerirea că prea puţini la număr erau cooperatorii care ieşiseră la muncă. Motivul precipitaţiilor nu mai putea fi invocat. Consiliul de conducere, preşedintele unităţii, trebuie să întreprindă măsuri energice pentru asigurarea unei mai largi participări a cooperatorilor la strînsul recoltei de cartofi. O altă anomalie, o constituia lipsa cantaragiului, Gáspár Áron, îngreunîndu-se în felul acesta depozitarea cartofilor transportaţi cu căruţele. Prin comparaţie, lipsa lui se putea asemui cu lipsa unei piese într-un angrenaj, suficient însă pentru a se produce perturbaţii întregului sistem de funcţionare. Ne-am oprit apoi la Tălişoara. Şi aici, se lucra intens. încă de dimineaţă, două tractoare au ieşit în cîmp. Transportul cartofilor era asigurat de cele zece atelaje, ale cooperativei. Demn de menţionat este faptul că secretarul Comitetului comunal de partid, tovarăşul Bocz Domokos, se afla încă din zorii zilei, printre cooperatori. Ajutorul de brigadier Nagy Béla, ţinea o strictă evidenţă a transporturilor efectuate. — Dacă cele zece căruţe fac fiecare cel puţin patru transporturi pe zi — ne explica eî — înseamnă că pînă diseara, pot fi transportate circa 30 de tone. Dar cea mai viguroasă imagine a muncii pline de avînt, am întilnit-o pe tarlalele comunei Bodoc. Oamenii împânzeau, literalmente, cîmpul. Alături de cooperatori, lucrau şi elevii Liceului nr. 2 din Oraşul Sfîntu Gheorghe. Şi pentru ei, ca şi pentru cei de la Brăduţ, orele de „agricultură“ îmbrăcaseră forma concretă a participării directe la strîngerea cartofilor. Ne-am înapoiat la redacţie, cu imaginea unei zile pline. Nu putem insă încheia fără a semnala că am întâlnit şi cazuri cînd, din lipsa de preocupare a consiliilor de conducere, participarea cooperatorilor la strînsul cartofilor era destul de anemică. La fel de anemică ni s-a părut şi prezenţa în mijlocul oamenilor a unor preşedinţi, brigadieri şi ingineri, acestora din urmă, revenindu-le în mod nemijlocit sarcina, de a organiza cît mai temeinic întreaga activitate. Timpul s-a restabilit şi se poate lucra. Nu sunt însă excluse surprizele. Iată de ce nu trebuie precupeţit nici cel mai mic efort — dimpotrivă, toate eforturile trebuie înzecite — pentru ca în timpul cel mai scurt recolta de cartofi să fie strînsă de pe toate suprafeţele cultivate. Este imperativul numărul unu al campaniei actuale, lucru de care trebuie să fie pătrunşi toţi lucrătorii ogoarelor, toţi locuitorii judeţului nostru. PETRE SURUFACEANU La C.A.P. Brăduţ, mecanizatorii finalizează roadele muncii unui an ! — Am venit să lucrăm. Dar uade şi cu cine ? Foto : A. BARTHA Pe terenurile prea umede, la C.A.P. Biborţeni sunt utilizate şi mijloacele cu tracțiune animală. ■ bf I Ur ( Oricît ar părea de modestă sub aspect arhitectural, brutăria sătească întregeşte substanţial gama criteriilor după care stabilim stadiul de dezvoltare al unei localităţi rurale. Nu-i plan de sistematizare care să n-o includă printre obiectivele de prim ordin, locul său în ierarhia întreprinderilor economice ale satului contemporan nu mai trebuie demonstrat. Colectivele cooperaţiei de consum au făcut şi fac în continuare eforturi pentru ,ca numărul brutăriilor săteşti să sporească necontenit. Pe lista noilor profesii ale satului, cea de brutar îşi are prestigiul ei. Cine a fost la Breţcu, bunăoară, n-a putut rezista tentaţiei de a cumpăra o pîine caldă. Plinea de calitate constituie şi cartea de vizită a brăţărilor din Oituz şi Băţanii Mari. In acest an, brutăriilor săteşti existente la sate li se vor adăuga alte 4 la : Beim, Arad, Ozun şi Vîrghiş. Care este stadiul actual al construcţiilor şi perspectivele in privinţa intrării lor în funcţiune la termenele stabilite ? Răspunsul la această întrebare ni s-a conturat în urma unei discuţii purtate cu tovarăşii Valeriu Damian, director cu probleme de producţie şi László Tibor, şef de serviciu în cadrul U.J.C.C. O primă constatare în mare, lucrurile se prezintă bine. La Arad de pildă, stadiul construcţiei brutăriei este la finisaj, urmînd ca pînă la sfîrşitul anului să se producă prima şarjă de pîine. Interlocutorii au menţionat deseori pe parcursul discuţiei meritele preşedintelui Cooperativei de consum din comună, caracterizîndu-l ca pe un om de iniţiativă, dinamic şi hotărît ca la data stabilită şi în comuna Arad... să miroasă a pîine caldă. Om cu prestigiu, el a mobilizat numeroşi cetăţeni la efectuarea diferitelor munci necalificate. Efectul , urgentarea construcţiei şi micşorarea devizului iniţial. Foarte avansate sunt şi lucrările la construirea brutăriei din Ozun. Trebuie subliniat că aici preşedintele cooperativei primeşte un substanţial sprijin din partea preşedintelui Consiliului popular comunal. Toate utilajele au fost contractate şi în curînd va începe montarea lor. Am fi fost bucuroşi dacă şi stadiul brutăriei Vîrghiş şi Belin ne-ar fi prilejuit cuvinte de laudă pentru constructori. Se pare însă, că aici mirosul de pîine caldă nu-i va imbra prea curînd pe cetăţeni. Finanţarea construcţiei de la Vîrghiş a fost deschisă încă la începutul lunii august, materialele au fost procurate, dar, deşi ne aflăm spre sfîrşitul lui septembrie, lucrările încă n-au fost atacate. Intr-o sesiune, Consiliul popular comunal s-a angajat ca va sprijini îndeaproape desfășurarea lucrărilor, mobilizînd cetățenii la prestarea diferitelor munci necalificate, dar și-a uitat propria-i făgăduială. A cui va fi brutăria ? Nu a comunei. De ce în unele comune nu miroase încă a pîine caldă? , nu a cetăţenilor ? Altă anomalie : în comună, in cadrul cooperaţiei de consum există o echipă de zidari. Tergiversarea la nesfîrşit a lucrărilor a determinat însă conducerea U.J.C.C. să alcătuiască altă echipă din meşteri zidari de la Băţanii Mari. Cum se va simţi preşedintele Consiliului popular şi al Cooperativei de consum, cum se vor simţi zidarii din Vîrghiş cînd vor vedea că meşteri din altă comună le construiesc brutăria? In orice caz, credem că nu e prea bine ... Intrăm în penultima lună de toamnă şi ar fi fost normal ca la toate cele patru construcţii pentru brutăriile săteşti planificate în acest an să se efectueze în momentul de faţă lucrări de finisaj. Situaţia pe care am consemnat-o trebuie să dea mai mult de gîndit primarilor şi preşedinţilor cooperativelor de consum din cele două comune citate şi le recomandăm să nu mai fie adepţii zicalei: „Niciodată nu-i prea tîrziu“. Ar fi fost de preferat să reflecteze mai mult asupra altei zicale, mult mai înţeleaptă şi mult mai folositoare : „Nu lăsa pe mîine ce poţi face azi!“. S. PETREU Realizări și fapte întrecerea în cinstea celei de-a XXV-a aniversări a proclamării Republicii Consultarea colectivului de muncă O cale sigură pentru diversificarea producţiei Problema fundamentală a eficienţei industriale — înscrisă la loc de frunte în Rezoluţia Conferinţei Naţionale a P.C.R. cu privire la realizarea înainte de termen a planului cincinal 1971— 1975, creşterea continuă a eficienţei activităţii economice, dezvoltarea colaborării economice internaţionale , diversificarea şi reînnoirea produselor, cale sigură de valorificare superioară a materialelor şi materiilor prime, stă în aceste zile, în atenţia conducerilor de întreprinderi. Alegem ca exemplu, întreprinderea de industrializare a laptelui din Sfîntu Gheorghe. Partener de discuţie, ing. Mihai Gergely, directorul întreprinderii. — Deci, făcând bilanţul preocupărilor pe această linie, de-a lungul perioadei scurse de la Începutul anului, ce noi produse aţi asimilat în fabricaţie ? — In primul rînd, aş vrea să reţineţi că gama sortimentală a producţiei realizate în unităţile noastre — cea din Tîrgu Secuiesc şi cea din Baraolt — este deosebit de bogată, ea datorîndu-se în special, consultării colectivului cu care muncim. Sînt 15—20 de produse, fiecare cu o tehnologie separată și multe necesitînd o bună pregătire profesională a muncitorilor și cadrelor tehnice. Se produc astfel, de la lapte pasteurizat, smîntînă, brînză de vaci, telemea, brînză de burduf etc. — pînă la Trapist, Tilsit, brînză de Olanda ș.a., produse mult apreciate pe piaţa externă ... Revenind la preocupările noastre din acest an, puteţi menţiona succesul pe care l-am înregistrat ca noul produs „Sana“, cu care satisfacem integral solicitările comerţului. Important este mai ales faptul că noul produs l-am asimilat în fabricaţie fără a fi nevoie de investiţii în spaţii şi utilaje noi. Il realizăm la Fabrica din Tîrgu Secuiesc în spaţiile şi cu utilajele existente acolo, şi se înscrie întru totul pe linia valorificării superioare a materiei prime ... Este aşadar rentabil şi aduce întreprinderii un plus de beneficii. — Ce preocupări există în perspectivă pentru lărgirea continuă a gamei sortimentale ? — Un colectiv de specialiști din cadrul întreprinderii noastre, sprijinit îndeaproape de experiența bogată a unor muncitori mai vechi, a stabilit tehnologia unui nou produs, de altfel, tradiţional oarecum, acestor locuri. Este vorba de un sortiment de brînză secuiască frămîntată şi ambalată în burduf, cu o fermentaţie mai îndelungată şi un gust plăcut, picant. După investigaţiile noastre, acest sortiment era produs pînă în anii 1930—1932, de o asociaţie de brînzari de prin părţile Baraoltului şi era foarte solicitat nu numai în Transilvania, ci şi la Galaţi, Brăila etc. Reînnodînd astfel o tradiţie, vrem să realizăm un produs care să aibă desfacere sigură şi în acelaşi timp, să se adauge eforturilor noastre pentru valorificarea superioară a laptelui colectat în perimetrul județului. L. VOICULESCU (Continuare in pag. a 3-a) La C.E.I.L. Tirgu Secuiesc Noi metode de control tehnic al calităţii In colaborare cu Inspectoratul judeţean pentru controlul calităţii produselor, serviciul C.T.C. de la Combinatul de exploatare şi industrializare a lemnului a introdus în recepţia produselor aprovizionate, P.A.L., P.F.L. şi placaj, controlul statistic. In urma aplicării acestei metode eficiente de control, sunt eliminate materiile prime necorespunzătoare din procesul de producţie. Totodată, se fac pregătiri pentru verificarea reglajului şi preciziei maşinilor prin folosirea metodelor statistice (fișa pentru media aritmetică și amplitudine). Fruntaşul Bîrliga Vasile în timpul producţiei, lingă uriaşul strung automat de la Fabrica de şuruburi Tg. Secuiesc Dacă produci ce se cere — nu se poate să nu vinzi... Fuţmele săptămîni care ne mai despart de marea sărbătoare naţională — 30 Decembrie — determină pe oamenii muncii de la Fabrica de mobilă din Tîrgu Secuiesc (aparţinînd C.E.I.L.) să intensifice ritmul întrecerii socialiste pentru realizarea exemplară a angajamentelor îmbunătăţite, asumate pe 1972. Şi, cum dacă produci ce se cere, nu se poate să nu vinzi, iată că planul producţiei marfă pe primele nouă luni ale anului a fost îndeplinit cu mult înainte de termen , respectiv, la data de 25 septembrie întreaga producţie suplimentară realizată, a onorat în avans, o serie de contracte economice încheiate cu organizaţii comerciale din ţară şi firme din străinătate. Hotărîrea colectivului — în rîndul cărora muncesc oameni de felul comuniştilor Iosif Gazda — muncitor, Miklós Silvester — maistru, Marthi Gabor — șef de echipă ș.a., este ca pînă la finele lunii să realizeze o producție suplimentară, în valoare de peste 320.000 lei. L. V.