Cuvîntul Nou, martie 1973 (Anul 6, nr. 885-911)
1973-03-01 / nr. 885
Pag. 2 •;'" », 4--0 ■•. ;•' 1 Un răspuns pentru care trebuie să fie pregătit fiecare Cu câteva săptămâni în urmă a avut loc adunarea generală a oamenilor muncii de la U.E.I.L., întorsura Buzăului. Acest eveni-iment major din viaţa colectivului de aici a constituit, ca dealtfel pretutindeni în celelalte unităţi economice ale judeţului, cadrul propice afirmării unor valoroase iniţiative izvorâte din înalta conştiinţă muncitorească, patriotică a tinerei generaţii care, sub deviza „Tineretul — factor activ în îndeplinirea cincinalului înainte de termen“, s-a angajat să aducă o contribuţie mai însemnată la realizarea acestui deziderat ce călăuzeşte astăzi efortul de gîndire şi muncă creatoare a întregului popor. Atunci, în sfatul salariaţilor întreprinderii, uteeiştii, tinerii şi-au luat însemnate angajamente. Fundamentate temeinic pe analiza rezultatelor obţinute pînă atunci, a resurselor existente, angajamentele celor trei brigăzi de tineret ale fabricii de lăzi, înscriu peste sarcinile unităţii un plus de 75 metri cubi lăzi, echivalentul valoric fiind de 154.500 lei. Acum, la încheierea celei de-a doua luni a anului se constată cu satisfacţie că angajamentul luat atunci devine realitate. Cei peste 45 metri cubi lăzi obţinuţi în surta ianuarie peste sarcinile de plan sunt, desigur, un argument convingător. Fără îndoială, acest succes aparţine colectivului celor trei brigăzi. Nu este mai puţin adevărat însă că el se datoreşte şi muncii depuse în parte de fiecare membru al acestui colectiv. Obişnuim adeseori ca atunci cînd prezentăm realizările obţinute să ne mulţumim în a sublinia apartenenţa globală a lor la efortul general. Am încercat de această dată să pătrundem, cum s-ar spune, mai profund în resorturile succesului semnalat. Deşi e dificil de stabilit ce „cotă parte“ i-ar reveni fiecărui membru al unei brigăzi în obţinerea succesului colectiv, am încercat să aflăm pe cit posibil acest lucru tocmai pentru că în ultimă instanţă colectivul nu este o noţiune abstractă, ea definind un ansamblu de personalităţi individuale care acţionează în acelaşi sens, dar fiecare în parte. Am ales, aşadar, trei utecişti, doi dintre ei membri în brigada de tineret condusă de maistrul Ion Stroe, brigadă care a contribuit la depăşirea realizată în luna ianuarie cu rooc lăzi. Circularistul Gheorghe Munteanu, ţintuitoarea Paulina Muntean, membră în această brigadă, ca şi sortatorul Ion Ticuşan de la depozitul de cherestea, au încercat să ne răspundă la o întrebare deloc uşoară. „Care este contribuţia dumneavoastră personală în obţinerea succesului colectiv“ ? Să le dăm cuvîntul: Gheorghe Munteanu : „Meseria de circularist, fără să minimalizez importanţa celorlalte meserii, este meseria de bază a întreprinderii. De la noi porneşte tot fluxul de fabricaţie. Eu asigur, cu alte cuvinte, materia primă pentru celelalte operaţii. De calitatea şi cantitatea ei depind rezultatele celorlalţi colegi de muncă, care execută operaţiile următoare“. Paulina Munteanu : „Intredarea dumneavoastră mi se pare interesantă. De multe ori, atunci cînd la sfârşitul unei luni facem bilanţul, suntem tentaţi să atribuim rezultatele obţinute în egală măsură tuturor membrilor echipei. Uităm uneori că colegul „X“ are o absenţă nemotivată, care a produs în ziua respectivă greutăţi în fluxul tehnologic, sau că „Y“ a lăsat să treacă mai departe un produs necorespunzător calitativ. Eu nu mă sfiesc, atunci cînd primesc astfel de semifabricate, să le dau înapoi pentru remedieri. Mai sînt unii care strîmbă din nas, dar încetul cu încetul trebuie să-i facem să înţeleagă că brigada nu-i o formaţie de lucru în care te ascunzi după paravanul succesului colectiv. Mă simt responsabilă în ceea ce fac de două ori : o dată faţă de mine şi apoi faţă de munca colegilor mei. Operaţia pe care o execut trebuie să nu altereze calitatea celei precedente, adică a colegului, şi nici să creeze greutăţi celui cărei urmează pe flux, în ultimă instanţă este o chestiune de conştiinţă care se traduce practic în ceea ce numim autocontrol“. Ion Ticuşan : „Operaţia de sortare a cherestelei în aparenţă e simplă. Cheresteaua pe care o primim de la Fabrica din Zăbrătău se încadrează în trei categorii de calitate — A.B.C. Ce se poate întâmpla însă dacă această sortare e necorespunzătoare calitativ şi dimensional? Bineînţeles că survine refuzul beneficiarilor interni sau externi, nerealizarea sarcinilor de plan la producţia marfă vîndută şi încasată. Toate acestea, înseamnă la un loc, o pată pe marca fabricii. Pînă acum, personal acest lucru nu mi s-a întîmplat. Secretul? Stăpînirea deplină a Munteanu Paulina g ji profesiei. Succesul, desigur, es - te colectiv. Nici nu s-ar putea altfel cînd lucrezi într-o briga- ji dă. La întrebarea cit din el aparţine fiecăruia, cifrele sunt greu de precizat. Dar, există un alt răspuns pentru care trebuie să fim pregătiţi: partea mea de contribuţie este egală cu cea al fiecărui coleg de muncă“. _____________________ *, Tineretul. — factor activ în îndeplinirea cincinalului înainte de termen Munteanu Gheorghe Ticușan Ion Pig . Tinara la care Vara era pe sfîrşite. Cu nostalgia firească pe care ţi-o trezeşte despărţirea de anii de studenţie, de colegi, dar şi cu emoţia unui nou început de drum, a ieşit pe poarta Institutului pedagogic. Pe repartiţia pe care o ţinea strîns in mină, cîteva cuvinte: „Sita Buzăului, Şcoala generală Bobocea“. Oameni şi locuri necunoscute o aşteptau la acel început de drum. „N-am mai avut răbdare să sosească 1 septembrie, data cînd trebuia să mă prezint la catedră, şi am venit cu cîteva săptămîni mai devreme. Primul cunoscut — primarul comunei — tovarăşul Aurel Tudoran. Mi-a vorbit cu multă căldură despre comună şi oamenii ei, apoi am pornit spre şcoală ... De atunci au trecut patru ani. Astăzi, numele profesoarei de limbă română Filofteia Dragnea, este rostit cu respect şi dragoste de elevi, părinţi, colegi , oamenii în mijlocul cărora s-a format. „M-am integrat repede în viaţa de aici, mi-au plăcut oamenii şi locurile, colectivul în care muncesc, plin de elan, de pasiune pentru profesie. Seara, după orele de şcoală, in casa gazdei se adună vreo 20 de femei ale satului, la cercul de citit pe care Team aşa îi spun ele şi toţi ceilalţi oameni ai satului, fetei care mai păstrează încă ceva din candoarea adolescentină — îl conduce. Recenzii de cărţi, fragmente citite din zbuciumata istorie a vieţii Vitoriei Lipan, eroina „Baltagului“, poeziile „Luceafărului de la Ipoteşti“, trezesc în oameni sentimente nebănuite. Satisfacţii ? Da, desigur, sînt multe , legate de şcoală, de locuitorii satului. Cea mai mare însă a trăit-o cu doi ani în urmă cînd comuniştii au primit-o în rîndurile lor, recunoscîndu-i astfel virtuţile profesionale şi etice. Anul acesta s-ar putea spune că e un an greu pentru Tea. O aşteaptă un examen deosebit. Prima promoţie pe care a purtat-o din clasa a V-a va părăsi nu peste mult timp băncile şcolii. Sunt oare pregătiţi cei 16 elevi ai clasei a VIII-a, a cărei dirigintă este ea, Dragnea Filofteia, să pornească mai departe, să-şi croiască un drum drept, cinstit în viaţă ? Răspunsul nu poate fi decit unul, unul singur : da, sunt ! Rezultatele obţinute pînă acum, întăresc această afirmaţie. Situaţia şcolară a clasei pe care a îndrumat-o timp de patru ani profesoara de limbă română, n-a înregistrat nici un elev repetent, iar de doi ani şi cuvîntul corigent a fost scos din ,,circulaţie“. Explicaţia e simplă şi ne-a fost dată de tînăra profesoară : „Mă simt apropiată de virsta acestor copii şi-mi amintesc de fiecare dată că şi eu am fost elevă. Niciodată relaţiile dintre mine şi ei n-au avut nici măcar o undă de rigiditate, l-am obişnuit să-mi spună toate păsurile şi in măsura în care am putut, i-am ajutat întotdeauna. Am muncit aşa, cu conştiinţa mereu trează că profesorul este un al doilea părinte, că de felul in care pregătim şi modelăm noi caracterul copiilor, de cunoştinţele pe care le transmitem, va depinde comportarea lor viitoare. Şi această atitudine, această comportare nu poate fi decât una singură, de dragoste pentru muncă, ţară şi oamenii în mijlocul cărora trăiesc.“ rânduri și fapte Pagină realizată de AUREL GOLCIU CUVÎNTUl NOU Toate rîurile ţării Sînt mîndria noastră Adunate-n apa mării Către zarea-albastră Rîurile noastre toate Murmură sub stele Prin cîmpiile bogate Ale ţării mele a literară a tinerilor RIURILE frîuri, rîuri, apă vie Braţ de braţ vă leagă Duceţi înspre fericire Ţara noastră dragă. MARIANA CIUBUCA, cl. a VIII-a B — Liceul întorsura Buzăului DIMINEAŢA Aştept ca ora să-mi bată în fereastră Cu străluciri de-amiază şi zvon de clopoţei Se-aude-n depărtare un murmur de speranţă Şi parcă văd atomul cum se preface-n roi. Ascultătoarea mea lăută mi-acoperă suflarea Pecetluindu-mă cu zarea şi cu marea Te ştiu, te-aud, te laud în cint Cu tine regăsesc poieni de feerie Şi-n inimă-mi se zbate aceeaşi melodie. Prof. DRAGNEA FILOFTEIA, Sc. generală Bobocea Gospodarii Sitei Buzăului Acţiunile de muncă patriotică iniţiate şi desfăşurate în anul trecut de tinerii din Sita Buzăului şi satele aparţinătoare, sub îndrumarea Comitetului comunal U.T.C., au înscris în bilanţul activităţilor acestei organizaţii, o serie de succese ce confirmă spiritul gospodăresc, grija pentru bunul mers al obştei. Cele aproape 600 zile lucrate la întreţinerea pepinierei din Zăbrătău, ca şi cele 7 hectare de păşune curăţate, plantarea a 3 hectare de pădure, amenajarea, tot la Zăbrătău, a unui teren de tenis de cîmp bituminizat şi a unuia de handbal, mare parte din lucrările executate la construirea Căminului cultural din Sita Buzăului, stau desigur mărturie acestui lucru. Şi, pentru a nu dezminţi renumele de gospodari pe care şi l-au cîştigat prin aceste acţiuni, anul acesta alte fapte asemănătoare se vor adăuga celor de pînă acum. De fapt, ele au şi început să fie înregistrate în ciuda sezonului rece. Astfel, uteeiştii din Crumernic şi ceilalţi tineri ai satului, au participat, alături de cei vîrstnici, la împrăştierea a trei tone de îngrăşăminte chimice pe păşunea comunală. — Pe Viorica Popica o cunosc din clasa I; sintem prietene foarte bune atît la şcoală cit şi-n afara şcolii. Am concurat mereu de-a lungul anilor pentru premiu, dar niciodată n-am fost invidioasă, cînd doar cîteva sutimi ne despărţeau pentru că bunătatea şi spiritul ei de colegialitate te împiedicau să nutreşti un asemenea sentiment... — O cunosc, de asemenea, de opt ani, de cînd sîntem colege; am activat împreună în organizaţia de pionieri, am participat la cor, la echipa de dansuri. Ne-am împăcat întotdeauna foarte bine. Dealtfel, cu Viorica nu poţi să fii supărată niciodată, felul ei de-a fi te face să-i cauţi mereu prezenţa. Aşa începeau cele două recomandări ale elevei mai sus amintite, la primirea în rîndurile U.T.C., recomandări făcute de două din colegele ei de clasă: Anişoara Lupoi şi Felicia Popica. S-o cunoaştem şi noi mai înîndată ce primăvara îşi va face simţită prezenţa, ne-a mărturisit secretarul Comitetului comunal U.T.C. Sita Buzăului, tovarăşul Ştefan Bokor, uteriştii din centrul de comună şi din satul Ciumelnic, împreună cu ceilalţi tineri, vor începe amenajade aproape. Viorica Popica este elevă în clasa a VIII-a la Şcoala generală din Brădet. Din clasa I, fotografia ei a fost o permanenţă la tabloul de onoare. Datorită activităţii depuse în cadrul organizaţiei de pionieri a Recomandarea şcolii, începînd cu clasa a V-a a fost aleasă comandanta unităţii. La începutul acestui an şcolar s-a despărţit cu greu de cravata roşie, de ceilalţi pionieri, cu care, timp de trei ani a organizat atîtea acţiuni interesante. Am ascultat şi părerea tovarăşei diriginte — profesoara Elisabeta Mărgineanu . — E o fată multilaterală. La învăţătură, la toate obiectele are numai medii de 10, e o bună rea a două baze sportive - un teren de fotbal şi unul de hartdbal — şi a unei piste de popice, iar cei din Bobocea şi Zăbrătău îşi vor aduce contribuţia la construirea a două săli de clasă şi a unui atelier şcolar. Vom curăţa, de asemenea, o suprafaţă de peste 20 hectare de păşuni, iar pe terenurile supuse eroziunii vom planta salcîmi. In Crasna şi Zăbrătău ne-am propus să defrişăm 90 hectare de păşuni“, recitatoare, dansatoare, cîntăreaţă, sportivă, tot ce vrei. — Cum credeţi că reuşeşte în toate? — In clasă e atentă şi activă la toate orele. Unde nu înţelege, sau are vreo neclaritate, întreabă, cere lămuriri, face legătură cu noţiunile anterior cunoscute. Deci, la ea totul are o înlănţuire logică, învaţă judecind, adaptînd. — Peste puţin timp vei termina clasa a VIII-a, e un nou pas pe care trebuie să-1 faci în viaţă. Notele-mi spun că te pregăteşti. Ţi-ai ales profesia? — învăţătoare. Voi da admiterea la un liceu pedagogic. — îţi place şi româna şi sportul şi matematica şi muzica. In general, îţi plac toate obiectele? — E firesc, o învăţătoare trebuie să ştie să predea, la fel de bine, toate aceste materii... VASILE VEREGUŢ, Subredacţia întorsura Buzăului #1 Festivitatea primirii de noi membri in U.T.C. la Şcoala generală din Brădet Acolo sus la Zăbrătău, între culmile acoperite de albul imaculat al unei ierni care pînă mai ieri se încăpăţînase să nu sosească, s-au adunat cu timpul o mină de case de oameni gospodari, o fabrică în care rotunjimile lemnului, cunosc începuturile altei vîrste hărăzite de om într-o lungă metamorfoză şi o şcoală în care clinchetul cristalin al clopoţelului cheamă o vîrstă să-şi împlinească drumul spre mîine, o vîrstă care trezeşte în fiecare din noi nostalgia amintirilor — pionieria. O sută de cravate roşii în adierea vîntului ce stârneşte cîntecul brazilor, o sută de cravate roşii aleargă pe coridoare spre bucuria recreaţiei şi apoi din nou cu obrajii îmbujoraţi de aerul aspru, sănătos al munţilor, se aşază în băncile care pentru noi, cei trecuţi în altă vîrstă, au rămas locuri de răgaz ale gîndurilor. Anii pionieriei, anii în care grija pentru lumina slovei se împleteşte firesc cu cântecul, cu joaca, cu este alte minunate activităţi pe care jurnalul detaşamentului, al unităţii le cuprinde în filele sale, tot atîtea prilejuri de bucurie şi mîndrie atunci cind pionierii Zăbrătăului îl răsfoiesc. Impresii din drumeţiile cercului de turism, succesele ansamblului coral (care tocmai se pregătea pentru concursul pionierilor şi şcolarilor, faza pe zonă), audiţii muzicale, ore de neuitat petrecute in lumea miraculoasă a basmelor. Pe unul din coridoarele şcolii o hartă realizată de membrii cercului de filatelie, atrage atenţia prin ingeniozitatea cu care a fost alcătuită. Fiecare judeţ al ţării este reprezentat de mărci poştale ce semnifică specificul industrial, portul popular, frumuseţile naturii. Un minunat material didactic al cărui caracter intuitiv este evident. Dar cea mai mare mîndrie a purtătorilor cravatelor roşii din Zăbrătău, este, fără doar şi poate, Muzeul satului. Deşi ideea de constituire a lui a aparţinut celor din cercul de folclor, condus de profesoara de limbă română Maria Purtică, cu timpul numărul donatorilor a de- O SUTĂ DE CRAVATE ROŞI păşit pe cel al membrilor cercului. A început o efervescentă activitate de colecţionare a unora dintre cele mai reprezentative piese ale portului popular, unelte cu care bunicii practicau meşteşugurile transmise din tată-n fiu, din vremuri pe care astăzi e greu să le mai numeşti în ani. O roată de tors şi una de făcut fire, două costume naţionale cusute in muşte şi paete, scaune scobite în lemn, ştergare cu motive populare naţionale, un căuş de zer încrustat şi cîte alte zeci şi zeci de obiecte descoperite prin podurile caselor ori prin şuri, curăţate şi reconstituite pot fi văzute astăzi in acest muzeu. Călătorului care a poposit prin Zăbrătău şi ar dori să-şi facă o imagine completă despre istoria acestor locuri, despre oamenii lor, muzeul înjghebat din truda şi dragostea purtătorilor cravatelor roşii, pentru tezaurul folcloric al zăbrătăuanilor, i-ar fi de mare folos. Relu Bularca, Doina Olteanu, Culiţă Lupşa, Găitan Petre, sunt numai câţiva din fondatorii lui. Despre activitatea celor o sută de cravate roşii din Zăbrătău s-ar mai putea scrie desigur multe, ca şi despre planurile lor de viitor: organizarea unui concurs de schi, dotat cu „Cupa Zăbrătăului“, ca şi a unuia de săniuţe la care vor invita pe colegii lor din Ciumernic, Sita Buzăului, Bobocea şi Crasna, programul pe care-l pregătesc pentru mamele lor, în cinstea „Zilei de 8 martie“, şi eite alte ginduri, care cu siguranţă vor fi in curînd trecute in jurnalul unităţii la capitolul realizări. Acolo sus, la Zăbrătău, intre culmile acoperite de albul imaculat al unei ierni care pînă mai ieri se încăpăţînase să nu sosească, acolo unde s-au adunat cu timpul o mină de case de oameni gospodari, o fabrică în care rotunjimile lemnului vremuit cunosc începutul unei lungi metamorfoze hărăzite de om, paşii m-au purtat pe coridoarele linei şcoli in care clinchetul cristalin al clopoţelului cheamă o vîrstă să-şi împlinească drumul spre mîine . .. ANUL VI. NIr. 883 PATRIA MEA ! Am avut ocazia să fac excursii peste hotare, să cunosc noi oameni, noi obiceiuri. Oricît de bine m-am simţit în aceste ţări, aşteptam cu multă nerăbdare să mă reîntorc acasă, să-mi revăd patria, minunatele colţuri din natură pe care aceasta ni le oferă. M-am născut în aceste ţinuturi pitoreşti şi nu mă voi putea niciodată despărţi de ele. Să pornim într-o călătorie imaginară prin ţară, de la munte spre mare. Munţii, aceşti giganţi împietriţi, a căror creştere sunt veşnic acoperite cu o diademă de nea, iar deasupra lor soarele, cu cercul lui auriu, străluceşte ca o aureolă. Dar, iată, în preajma noastră se întinde o pădure deasă de brazi, iar mai jos alta, de foioase. Pătrundem în această pădure. La intrare, stau doi brazi falnici, asemenea unor oşteni la porţile unei cetăţi. De prin tufişuri sosesc să ne spună un bun venit in această împărăţie de basm iepuraşii, veveriţele şi toţi cîntăreţii pădurii. Inaintind spre centru poate ne vom întîlni cu Lizuca, care împreună cu clinele ei, Patrocle, caută casa bunilor ei bunici. Dar, să ne despărţim de această împărăţie de smarald şi să plecăm mai departe, căci avem multe locuri încă de văzut. In faţa noastră străluceşte în bătaia soarelui parcă o mare aurie. Sînt holdele de grîu, care se leagănă lin, iar printre spice strălucesc macii roşii ca para focului. Cit de bogată eşti, patria mea! Cu păduri răcoroase, holde de grîu, de porumb, iar pe Valea Prahovei apar păduri de sonde. Apele, ca nişte fire argintii de beteală, străbat ţara şi, captate în hidrocentrale, ne dau lumina. Mergind cu o viteză uimitoare, ca vîntul şi ca gîndul, am ajuns şi pe malul mării. Litoralul românesc atrage an de an mii de turişti străini care ne vizitează ţara. Privind de sus noile staţiuni ale litoralului: Olimp, Jupiter, Venus, Neptun le poţi asemui cu un şirag de perle aruncat pe malul mării, toate fiind construite într-un stil arhitectural modern. Marea, ca o imensitate albastră, se întinde la marginea ţării, iar deasupra ei, pescăruşii zboară în apropierea ţărmului, pentru a da veste marinarilor că se apropie o ţară minunată, pentru a le ura un bun venit. Cit de repede a trecut timpul în compania acestor frumuseţi, şi călătoria noastră a luat sfîrşit! MONICA ŞERBAN, elevă în clasa a Vl-a a Liceului Nr. 2. — Sfîntu Gheorghe .. .ŞI UŞA CAMEREI NU S-A MAI DESCHIS. .. Pe covorul înflorat, cuburile se răspîndiseră cu zgomote înfundate. Mai înainte, alcătuiseră un castel, exact aşa cum îl văzuse în cărţile cu poveşti. Mina băieţelului încerca să le aşeze din nou unul peste altul. — Mămico, hai mai fă-mi un castel, aşa cum știi tu !. .. ... Pe covorul înflorat începură să se înalţe „zidurile“ unui alt castel. Risete, strigăte de bucurie. Mama zîmbea. ... Deodată uşa camerei se deschise încet. — V-am prins. Ce faceţi aici ? . .. — Uite, tăticule, ce castel am ! Iţi place ? — E grozav. Dar parcă îi mai trebuie un turn, acolo în colţul din dreapta. Nu ? ... In cameră era cald, bine. Băiatul adormise. Un zîmbet îi înflorise în colţul gurii. Visa. .. .Timpul trecea pe nesimţite... Şi într-o zi uşa camerei nu se mai deschise încetişor. Cel care le „tulbura“ jocul nu mai venea ... Plecase, uitînd căldura camerei, bucuria şi dragostea copilului, a soţiei. Plecase fără să spună un cuvînt. Ca un laş. Întrebările băieţelului rămăseseră fără răspuns. Zîmbetul mamei dispăruse,... colţul din dreapta al castelului rămăsese fără turn. Despre cel care trebuia să-l pună nu mai știau nimic. întrebase mama în stingă și-n dreapta. Zadarnic. De la serviciul lui, i se spusese că plecase. Unde ? încotro ? După un timp aflară că lucra într-un oraș la zeci și zeci de kilometri de ei. L-au chemat la telefon... „Nu vreau să mai aud de voi“ și trînti receptorul în furcă. Greutăţile începură să-şi facă loc. Copilul crescuse, avea nevoie de multe. Acum mergea şi la şcoală. Dar cel mai mult îi lipsea dragostea tatălui, căldura lui. Il cheamară din nou. De data aceasta la tribunal. Se purta ca un străin. Acceptă cu greutate să plătească întreţinerea copilului. De ce ? Era doar obligaţia, datoria lui; era băiatul lui. .. . Promisiunea rămăsese doar promisiune. Banii nu fuseseră trimişi. Părăsise şi acel loc de muncă numai pentru a i se pierde urma. ... In zadar... Acum stătea în faţa instanţei, a familiei sale. Era la fel de străin cu ei... Primise pedeapsa cu capul plecat. — Mamă, uite, acolo e tata ... — Da, acolo e tata... Şi printre pleoape i se furişă o lacrimă. Ce infracţiune a săvîrşit şi în cadrul cărui articol se încadrează ? Bibliografie :Codul penal. Cupon de participare Numele Profesia 8 Adresa