Cuvîntul Nou, iunie 1973 (Anul 6, nr. 964-989)

1973-06-10 / nr. 972

ANUL V, nr. 972 L­ a începutul lunii mai, ziarul nostru consemna un eveni­ment cu profunde rezonan­te in viaţa colectivului de la Uzinele textile „Oltul’“ . Con­ferirea Diplomei de onoare şi a titlului de evidenţi­­ă pe ramu­ră in întrecerea socialistă pe a­­nul 1972. Pentru a contura o no­uă dimensiune a semnificaţiei u­­nei astfel de victorii repurtate de harnicii textilişti în cel de-al doilea an al actualului cincinal, în bătălia desfăşurată sub devi­za „Mai mult, mai bine, mai ief­tin !“ trebuie să arătăm­ că dis­tincţia acordată, recunoaştere­a unei munci entuziaste, competen­te şi consecvente, a fost vi­zată de nici mai mult nici mai puţin de 35 de întreprinderi din ramura de profil (!). Şi totuşi, ea a revenit Uzinelor textile „Oltul". Vizitatori frec­venţi ai acestei uzine, „vestea cea mare“ nu a fost în măsură să ne surprindă, ea venind ca o con­firmare a ceea ce de-a lungul u­­nui an de zile am reliefat în co­loanele ziarului începind recent o discuţie pe această temă cu di­rectorul uzinei, tovarăşul Zol­tán Hegyi, acesta, evitînd „vor­bele în plus“, , ne-a prezentat „Cartea de onoare“ a fabricii — veritabil jurnal de călătorie pe itinerariile succeselor repurtate de harnicul colectiv al acestei întreprinderi în anii socialismu-­­ lui. Cifre, pe alocuri fotografii şi desene, nume de oameni vrednici, semnături, opinii — conturează imaginea dinamică a uneia din cele mai importante şi reprezen­tative unităţi economice din in­dustria judeţului. La „filele“ a­­nului 1972, alături de fotocopia diplomei obţinute recent, reţi­nem : producţie marfă realizată suplimentar faţă de plan : 13.551.000 Iei ; valoarea peste plan a producţiei marfă vindute şi în­casate : 15.674.000 Iei ; 384.000 m.p. ţesături livrate peste preve­derile de plan la export. La „ca­pitolul“ eficienţă stă înscrisă o cifră de 1.406.000 lei, valoarea be­neficiului suplimentar obţinut în 1972. Aminteam mai sus de „o încer­care de discuţie“ cu directorul uzinei, nu întâmplător. Este vorba de ... un fel de a fi pe care ob­servatorul atent îl identifică la marea majoritate a salariaţilor a­­cestei uzine — de la director la ţesătoare, de la mecanici la ingi­neri , străduinţa de a lăsa să vor­bească în primul şi în ultimul rînd faptele, realizările. La numitorul comun al harni­cilor textilişti se mai înscrie un element — modestia. Rar ai să întîlneşti în această întreprindere oameni care să spună : „eu am dres, eu am făcut...“ Există în acest colectiv un fel de pudoare a „eu-lui". La „Oltul“ se vorbeş­te cu „noi“. „Noi ne-am propus să facem... Şi, am, reuşit“. „...Ştiţi, tovarăşul meu de mun­că..., echipa lui... este foarte capabil (ă) . .. , avem nişte fete. (băieţi) prima ...“ Sintetizând cele de mai sus se­­ poate afirma, fără nici o reţinere, că Uzinele textile ..Oltul" se pre­zintă cu un colectiv unitar, bine închegat, unde dezideratul : „o­­mul potrivit la locul potrivit“, îşi găseşte pe deplin materializa­rea. Şi încă ceva. Deşi uzina se apropie de împlinirea unui veac de existenţă (in acest an „vîrsta“ ei este de 94 de ani), luind con­tact cu secţiile şi atelierele uni­tăţii vămii cu imaginea unei uzine in care nou­ te intimpină la fie­care pas. Ai ocazia aici să cu­noşti oameni tineri, la propriu şi la figurat, oameni care îşi mobi­lizează capacitatea fizică şi in­telectuală pentru modernizare, perfecţionare, pentru cantitate şi, nu în ultimul rînd, pentru cali­tate. Intr-un cuvînt, se poate vorbi de „tinereţea fără bătrine­­ţe" a Uzinelor textile „Oltul, de reuşita eforturilor colectivului a­­cestei unităţi de-a merge în ca­denţa dinamică a vremurilor noastre, de-a se situa la nivelul exigenţelor de azi. Mai mult, in disputa cu timpul, colectivul a­­cestei unităţi economice se situ­ează în avangardă prin rezulta­tele meritorii pe care le înscrie cu consecvenţă pe graficul între­cerii socialiste. Dar, să creio­năm cîteva sectoare de activita­te ale uzinei, sectoare­­ ce vitali­­zează sau, finalizează, la para­metrii exigenţelor internaţionale, munca acestui harnic colectiv, se situează la cote din cele mai ridicate, realizările pe primele patru luni ale anului curent, nu numai că se încadrează în limi­tele de mai sus, ci chiar le depă­şesc. De menţionat că, fiecare sutime adăugată baremului calităţii în­seamnă, in final, mii. zeci de mii de metri pătraţi de ţesături exe­cutate fără defecţiuni, produse ce sunt „ratificate" astfel : „Bun pentru fondul pieţii interne ; Bun pentru export". La aspectul de mai sus, se cuvine să poposim puţin. Aceasta pentru că avem de-a face cu materializarea uneia din indicaţiile preţioase ale con­ducerii de partid şi anume aceea de­ a se realiza produse cu acelaşi nivel de calitate şi pentru intern şi pentru export înfăptuirea acestui deziderat a permis, bunăoară, ca după depă­şirea sensibilă a sarcinilor de ex­port aferente trimestrului I, de­butul celui de-al H-lea trimestru să se facă în condiţiile devansă­rii — cu zeci de mii de metri pă­traţi de ţesături — a graficelor de export, pe luna aprilie, ca ur­mare a receptivităţii la solicită­rile partenerilor comerciali ex­terni din Franţa şi Belgia. Cum se explică bunele rezultate obţi­nute la „Oltul“ pe frontul cali­tăţii ? Răspunsul este, desigur, amplu. El vizează foarte multe laturi ale angrenajului dintre munca vie şi care produsul finit este pregătit pentru expediţie, se lucrează sub auspiciile îndemnului: «Calitate, calitate şi iar calitate !»“ 1.. Dar colectivului de la Uzine­le textile „Oltul“ nu-i scapă din vedere nici laturile ce vizează spiritul de bun gospodar al bu­nurilor materiale. „Arta este ca din aceeaşi cantitate de materie primă pe care o importăm (!) să producem mai mult, fără a ştirbi exemplu ce vizează una din la­turile „de vîrf“ ale înnoirii — cercetarea. Nu sunt lipsite de in­teres nici obiectivele de înnoire care sunt propuse a fi rezolvate cu forţele proprii ale uzinei. Este grăitor în acest sens fap­tul că ponderea valorică a pro­duselor noi şi reproiectate, cu performanţe îmbunătăţite, plani­ficate a se realiza in acest an, re­prezintă 44 la sută din producţia globală, marcînd o creştere de 23 de milioane de lei faţă de anul 1972. In ce se regăseşte acest spor de nou ? Este vorba de pil­dă de noile articole — pînze pen­tru lenjerie de pat — fabricate pentru export, la cererea benefi­ciarilor externi, pînza „Margot“ şi „Silviu“, sifonul „Tuşnad“. Noile produse, pe lingă faptul că se prezintă cu calităţi superioare, se realizează şi în condiţii de e­­conomicitate mai bune, avînd o greutate­­specifică mai mică faţă de ţesăturile similare realizate pînă în prezent. Dincolo de acest rezultat se regăsesc şi studiile e­­fectuate de colectivul întreprin­derii, pentru reducerea, consumu­rilor specifice pe unitate de pro­dus, atît la filatură cît şi la ţe­­sătorie. Damasturiile realizate la „Ol­tul“ au şi ele o deosebită căutare în rîndul cumpărătorilor. Printre cele mai solicitate, datorită com­portamentului foarte bun în pro­cesul de utilizare se numără ar­ticolele pentru lenjerie de pat „Luceafărul“ şi „Oltul“, precum şi faţa de masă „Salcîm“. Dealt­fel, în fiecare an „Oltul“ reali­zează la damasturi 7—8 desene noi, care se remarcă prin fineţea execuţiei, prin distincţie şi ele­ganţă. Un ritm destul de înalt de modelare faţă de cerinţele cum­părătorilor se înregistrează şi la un alt produs de tracţiţie al uzi­marea utilajului tehnologic s-a făcut cu forţele proprii ale uzi­nei, din fonduri de mică meca­nizare. O importantă acţiune de modernizare a fost iniţiată şi în ce priveşte utilajul tehnologic de la atelierul de fabricaţie a mu­şamalei, eficienţa ei anuală ci­­frîndu-se la 140.000 lei. Şi, cău­tările pentru mai bine continuă. In prezent se execută lucrări de transformare şi modernizare a­ u­­tilajelor tehnologice de la secţia de finisaj. Este vorba de utilaje care sunt deja amortizate şi fizic şi moral. Normal, trebuiau să fie casate. „Normal”, e un fel de-a spune, de-a gîndi. Pentru bunii gospodari de la „Oltul“, pentru meşterii pricepuţi ai uzinei, dru­mul casării nu a fost considerat ca cel mai nimerit şi ca atare ei s-au apucat de treabă. Vorbind de inovatorii uzinei, de... „marii meşteri mari“ s-ar putea scrie zeci de rînduri nu­mai cu numele lor. Ne oprim, din considerente de spaţiu tipogra­fic, doar la doi din ei, redînd ca­racterizarea făcută de unul din interlocutorii noştri: Árpád Szé­kely, tehnician, creatorul desene­lor noi: „pictorul care intuieşte cu subtilitate gusturile cumpără­torilor, fără a renunţa in acelaşi timp să încerce a le forma“; La­dislau Tuzson, tehnician princi­pal: „inima inovaţiilor şi moder­nizărilor din uzină“. Considerînd ca fiind mai mult, decit sugestive schiţele de por­tret făcute de colegii de muncă celor doi „lideri“ în căutările noului, nu vom mai adăuga ni­mic in plus. Textiliştii... metalurgişti, constructori de maşini n­ u avem în nici un caz pre­tenţia de­ a spune o nouta­te afirmând că funcţiona­rea corespunzătoare a în­tregului angrenaj productiv al unei întreprinderi depinde în bu­nă măsură de activitatea secto­rului mecano-energetic. Şi, întru­­cît treburile merg bine în sfera direct productivă — datele de mai sus sunt edificatoare ■— con­cluzia se poate extinde şi asupra domeniului mecano-energetic. Dar, ce înseamnă acest „bine“ pentru sectorul in discuţie, cum se materializează el? — In condiţiile în care valoa­rea pieselor de schimb necesare anual uzinei noastre se cifrează la ordinul milioanelor de lei — de asimilare a pieselor de schimb ce le fabricam. De exemplu, coeficientul de utilizare a mași­­nilor-unelte in primul trimestru din acest an, a fost de 90 la su­tă, nivel mult superior mediei republicane. Practic, toate maşi­­nile-unelte funcţionează în trei schimburi. Orientând în continuare discu­ţia cu interlocutorul nostru, pe coordonate mai analitice, aflăm că producţia de piese de schimb ce se va realiza in acest an în uzină va reprezenta mai mult decit dublul celei realizate în 1971, faptul că uzina a ajuns să pregătească cadre (strungari) şi pentru alte întreprinderi din ca­drul centralei. Tot legat de coo­perarea în cadrul centralei reţi­nem că „Oltul“ produce de acum piese de schimb şi pentru alte unităţi economice din cadrul a­­cesteia. Vorbind de preocupările încu­nunate de succes privind pro­ducţia de piese de schimb, argu­mentul cel mai edificator îl con­stituie acela că planul cincinal în ce priveşte producţia de piese de schimb, va fi realizat nu mai pu­ţin de trei ani şi jumătate (!). Dar, obiectivele vizate de sec­ţia mecano-energetică a „Oltului“ sunt mult mai complexe. Este vorba, bunăoară, de acţiunea de autoutilare, de mică mecanizare. Să punctăm doar cîteva direcţii de acţiune, rezultate: şi în 1972, s-a construit şi s-a pus in funcţiune o turnă­torie de metale neferoase, tur­nătorie ce va­­fi dezvoltată in continuare, tot in cadrul ac­ţiunii de autodotare.­­ Noua secţie de muşama şi pînză de legătorie, în curs de construcţie, va fi dotată cu două transportoare realiza­ „Sarcinile de­­ export pe cin-­­ cinai le vom­­ realiza în patru ani“­ ăspunzând unuia din impe­rativele majore ale dezvol­tării economiei naţionale , lărgirea şi intensificarea participării la schimbul interna­ţional de valori materiale, colec­tivul de la Uzinele textile „Oltul“ şi-a luat angajamentul de mai sus. Desigur că materializarea lui implică realizarea in prealabil a o serie de obiective, cum ar fi asigurarea unei înalte calităţi produselor realizate, creşterea ritmului de adaptare a producţiei la cerinţele pieţei externe, asigu­rarea ritmicităţii livrărilor, in­tr-un cuvînt competitivitate. Şi, rezultatele obţinute de „Oltul“ în activitatea de export, atestă în­făptuirea acestor deziderate. Con­semnăm, cu ajutorul tovarăşului Jenő Lusztig, economist principal cu probleme de export, o serie de elemente faptice. „ Valoarea produselor ex­portate în primii doi ani ai actualului cincinal a fost cu 66 la sută mai mare faţă de cea realizată în întregul cin­cinal precedent. La sfîrşitul lunii mai, faţă de sarcinile de plan m­­­bre ale cincinalului, volu­mul mărfurilor exportate marchează un avans de circa 135 de zile. Numai in luna aprilie, dovedind receptivitate faţă de conjunctura favorabilă de pe piaţa externă, a livrat în de­­vans produse in valoare de a­­proape 350 mii lei valută. „ începind cu acest an, ţe­săturile cu marca „Oltextil" sunt prezente şi pe piaţa Bel­giei, în condiţiile unui aport valutar, pe unitate de produs, sporit. Desigur că realizările de mai sus nu mai necesită comentarii, „Ol­textil“ se impune ca o marcă de fabricaţie de prim rang. O marcă ce se impune prin calitatea produselor N­R La al­­T-lea Tirg de mostre de bunuri de consum­ încă o confir­mare a culorilor şi desenelor elegante ale produselor cu marca „Oltextil“. Feţele de mese din muşama, realizate la „Oltul“ — calitate ire­proşabilă, desene variate, o bogată paletă coloristică. Piizele produse la Uzinele textile „Oltul“ se recomandă şi prin- tr-o gamă largă a posibilităţilor de utilizare. Iată una din desti­naţii — încălțămintea de vară. e Calitate şi­­ economicitate lanul de calitate pe acest an la ţesături de bumbac, ne relatează inginerul Ladislau Tober. şeful biroului pro­gramarea şi urmărirea producţiei, este de 99,3 la sută, ceea ce re­prezintă unul din cele mai înalte nivele propuse pînă acum. Un indice de calitate ridicat avem şi la firele tip bumbac — 94,5 la sută. Consemnăm, în continuarea dialogului, faptul că, deşi rata calităţii programate pe acest an cea materializată , de la califi­care la autocontrol, de la între­ţinerea şi reglarea exigentă a maşinilor, la modernizarea aces­tora. Reţinem, totuşi, explicaţia furnizată de una din muncitoa­rele ţesătoare fruntaşe în ale ca­lităţii : „Buna calitate a produ­selor noastre se explică şi prin aceea, cred eu, că la noi în uzină s-a creat un adevărat curent de opinie în­­ favoarea ideii: calita­tea, înainte de toate se produce, şi apoi se controlează“. Am notat şi o altă opinie în legătură cu „secretul“ calităţii ireproşabile a produselor de la „Oltul“ : „De la punctul în care firele de bumbac intră pe poarta uzinei noastre şi pină la cel în cu nimic calitatea produselor“ , ne relata unul din interlocutori. Şi, intr-adevăr, harnicii textilişti se dovedesc a fi „artişti“ în mese­ria lor, foarte buni gospodari. Să apelăm din nou la cifre. Numai la filatură, in primele patru luni ale acestui ani in procesul de rea­lizare a firelor de bumbac s-a ob­ţinut o economie de 46 tone de fibră de bumbac, ceea ce repre­zintă, luind în calcul prețul me­diu al tonei de bumbac, o eco­nomie valorică de circa 1 milion de lei. Cum s-a ajuns la acest re­­zultat ? In principal prin reduce­rea normelor de consum specific. Desigur că, măsura s-ar fi dove­dit ineficace dacă ea nu ar fi fost grefată pe terenul fertil al unei poziţii înaintate a lucrătorilor de la filatură faţă de problema ne­cesităţii gospodăririi cu chibzuin­ţă a fiecărei „fărîme“ din avuţia naţională. Se cuvine să menţio­năm că atributele bunului gos­podar îşi fac simţită prezenţa nu numai la filatură, ci şi în celelal­te secţii şi ateliere ale întreprin­derii. Creativitate O incursiune in domeniile în care ia naştere noul, este pe cît de interesan­tă pe atît de revela­toare. „Elixirul" tinereţii fără bătrîneţe al uzinelor „Oltul“ des­pre care aminteam la început, se regăseşte desigur în căutările de înnoire a producţiei, de adapta­re a acesteia la „pulsul" pieţii, la exigenţele mereu crescînde ale beneficiarilor interni şi externi. Să începem cu ... începutul, adi­că, cu cercetarea, în prezent, in colaborare cu Institutul de cer­cetări textile din­ Bucureşti, un colectiv de specialişti de la „Ol­tul“, efectuează lucrări în vede­rea elaborării tehnologiei de fa­bricaţie a unor ţesături pentru e­­chipamente de protecţie împotri­va prafului. Am început cu un nei — muşamaua. Pe lingă cali­tatea unanim recunoscută a aces­tui produs, el se evidenţiază şi printr­-o „împrospătare“ anuală cu 4—5 desene noi. Dar, pentru a argumenta rezultatele meritorii ale colectivului de la „Oltul“ în procesul de înnoire a producţiei, calitatea însăşi a acţiunii în sine, nu avem decât să apelăm la dis­tincţiile de recunoaştere a acestor merite la nivel naţional. Spre­ exemplu, la al 5-lea Pavilion de mostre din Bucureşti, din anul 1971, uzina a primit in cadrul concursului „Cel mai frumos şi mai util articol“, o Diplomă pen­tru creaţia si realizarea de dese­ne la articolul dama­st. In cadrul aceluiaşi concurs, în anul 1972, la al 6-lea Tîrg de mostre de bu­nuri de consum din Bucureşti, u­­zina a primit o Diplomă pentru : „Desene şi poziţii coloristice noi la articole pentru lenjerie“. Dacă cineva consideră că, cali­tăţile produselor realizate de a­­ceastă unitate economică mai tre­buie argumentate, apoi, în locul acestui ultim şi hotărâtor argu­ment se poate face doar o invi­taţie . CUMPĂRAŢI PRODUSE­LE REALIZATE DE UZINELE TEXTILE „OLTUL" ! Vorbind de creativitate la „Ol­tul“ , trebuie să menţionăm că ideea nu-şi găseşte materializare numai in ce priveşte produsele fabricate, d­­­in aceeaşi măsură, şi în domeniul dezvoltării, adap­tării maşinilor, uneltelor de lu­cru. Bunăoară, dat fiind faptul că pe piaţă se solicită cu preponde­renţă feţe de mese de 120 cm lă­ţime, s-a trecut la fabricaţia a­­cestora, reprofilindu-se utilajele care reuşeau să execute doar lă­ţimi de 100 cm. Efectul moderni­zării utilajului tehnologic? In primul rînd, adaptarea promptă la cerinţele cumpărătorilor. In al doilea rînd, s-a ajuns la creşte­rea productivităţii muncii în fa­bricarea acestui articol cu 20 la sută. De menţionat că transfor­me relatează inginerul Pal Fodor, şeful secţiei mecano-energetice, reuşim ca in acest an să asigu­răm cu forţe proprii peste 50 la sută din necesarul de piese de schimb. Aceasta in condiţiile în care procentul corespunzător pri­mului an al cincinalului era de 25 la sută, iar cel al anului '72 era de 37 la sută. — Cum aţi reuşit să faceţi a­­cest adevărat „salt“ ? — Relativ simplu. Ne-am pre­­gătit noi înşine cadrele necesare pentru activitatea de întreţinere şi pentru generalizarea schimbu­rilor II şi III la atelierul meca­nic, am asigurat un ritm înalt de in atelierele proprii ale u­­zinei. # Modernizarea utilajului tehnologic din atelierul de mu­şama, acţiune in curs de des­făşurare ... In încheierea discuţiei cu tova­răşul inginer Pal Fodor, îl ru­găm pe acesta să ne vorbească despre iniţiatorii, „sufletiştii de vîrf“, autorii rezultatelor mai sus, prezentate. Aflăm astfel de­spre László Kelemen, muncitor turnător de categorie maximă, care a fost: „pionierul nr. 1““ şi realizatorul principal al turnăto­riei de metale neferoase, precum şi despre Zsolt László, maistru I I I I I î I I s 1 I I I I Mini-expoziţia permanentă de no­ile mostre din cadrul uzinei, o bun­ă posibilitate de­ a avea o imagi­­ansamblu a ceea ce oferă întreprinderea. Desene şi culori distincte, nuanţate şi atractive. In imagine feţe de mese „Cocor“ şi „Salcîm“. euv îNTut. nou Pag. 3­ 1 mecanic, „sufletul autoutilării“. „Desigur, ne spune în încheierea discuţiei interlocutorul, eviden­ţiind în mod deosebit aportul a­­cestor oameni, nu putem mini­maliza cu nimic munca conştiin­cioasă, plină de dăruire a tuturor muncitorilor, inginerilor şi teh­nicienilor din secţia mecano-e­­nergetică“. I II I 1 i

Next