Cuvîntul Nou, august 1973 (Anul 6, nr. 1016-1041)

1973-08-01 / nr. 1016

Pag. 2 Primii şi ultimii Mîine va ninge Sintem­ oameni Poet, prozator şi eseist de lim­bă maghiară, Szász János s-a fă­cut cunoscut cititorilor noştri atît prin plachete de versuri (Din zori pînă-n amurg, 1947, Cîntecul com­batantului, 1954, N-am secrete, 1956, Tuturor, 1961) cit şi prin câ­teva romane dintre care cele mai dense, mai consistente par a fi cele care alcătuiesc trilogia de faţă . Primii şi ultimii, Mâine va ninge şi Suntem­ oameni. Legate între ele prin evenimente şi per­sonaje, ele reprezintă o evocare a anilor Eliberării târii şi a pe­rioadei imediat următoare. Acţiunea primului dintre ele, intitulat sugestiv Primii şi ulti­mii, începe din ziua de 23 August 1944, la Timişoara şi are ca erou principal pe tînărul Adam Ko­vács, utecist cutezător, hotărît şi plin de iniţiativă, care deşi foar­te tînăr, nu va ezita să lupte ală­turi de comuniştii cu experienţă, atît împotriva hitleriştilor ce tre­buiau izgoniţi din ţară, cît şi împotriva duşmanilor dinăuntru : prefectul trădător, industriaşul avar şi veros, proprietar al fabri­cii unde lucrează Kovács, prima­rul, câţiva legionari oblăduiţi sub aripa acestuia, în cel de-al doilea volum inti­tulat Mîine va ninge, eroul, ma­turizat de evenimentele prin ca­re trecuse, se angajează deschis în lupta dusă de comunişti împo­triva hoţilor, sabotorilor şi a tu­turor acelora care, pactizând cu negustorimea şi bogă­taşii oraşului, încearcă prin diver­se mijloace, să stăvilească mer­sul înainte al noii orînduiri, în­­fometînd populaţia, ascunzând sau vînzînd la preţ de speculă alimentele, punând la cale acte de sabotaj sau chiar ucigând fără cruţare pe cei care încearcă să li se opună. Ultimul volum — Suntem­ oa­meni — se preocupă îndeaproape de soarta cîtorva dintre eroii în­tâlniţi în celelalte două romane. Războiul s-a terminat, pretutin­deni domnesc liniştea şi ordinea, oamenii muncesc, şi-au schimbat felul de viaţă, trăiesc bine, locu­iesc în case confortabile, au ce mînca şi ce îmbrăca. Ádám Ko­vács s-a însurat cu fata pe care o iubise în tinereţe, comunistul Munteanu i-a devenit de mult tată adoptiv, unii dintre vechii lui tovarăşi de luptă s-au pră­pădit, alţii au fost promovaţi în munci de răspundere, unii cum este de pildă cazul lui Révész, s-au înstrăinat de semenii lor,­­ au devenit adepţi ai unui exacer­bat cult al personalităţii, al unor teorii străine, menite să destra­me unitatea de monolit a parti­dului. Pînă la urmă, aşa cum era şi de aşteptat, lucrurile se limpe­zesc, comuniştii îşi string rându­rile, falşii luptători sunt îndepăr­taţi din mijlocul lor. Naraţiunea celor trei romane se derulează dinamic, în maniera prozei­ cinematografice. Scrise în stilul obiectiv al panoramei so­ciale, cele trei romane urmăresc totodată procese individuale, de clarificare interioară, de preciza­re a unei atitudini faţă de eve­nimentele copleşitoare din epoca respectivă. Cu toate că romanele suferă de o anumită stufozitate, de o incapacitate de a da dialo­gului o funcţie şi o valoare literară, şi de a cenzura înclinaţia vădită către prolixitate, ele au totuşi o funcţie şi o valoare de document, prin care autorul încearcă să defineas­că o epocă destul de frămîntată din istoria ţării noastre. A. POPESCU Librarul vă recomandă Corlaciu Ben . STRIGOAICA ŞI CASA NEBUNĂ Cuprinzînd cinic proze de factură diversă, împletind planul realist cu cel fantast pe alocuri, mişcîndu-şi eroii în medii diferite, de la lu­mea satului la mediul urban, cu predilecţie intelectual, vo­lumul întregeşte conturul u­­nei personalităţi artistice ori­ginale, autorul fiind cunoscut prin romanele sale „Cazul doctor Udrea“ şi „Baritina“. Noua lucrare reface atmosfe­ra Ipoteştilor după primul război, surprinzînd momentul demolării casei părinteşti a poetului. Secvenţe halucinan­te, dure, ţes o epică stranie realistă, de mare conflict. Două din nuvele se petrec în lumea satului, prima con­semnând dramatic reîntoarce­rea unui tînăr artist în sa­tul natal, de care-l despărţi­­seră anii de ocupaţie şi răz­­boi, a doua — fiind o satiră su­culentă, brodată pe momente ale procesului de coopera­ti­vi­zare în cîmpia Dunării. Cu „Daruri reciproce“, intrăm în universul agitat al medicilor de pe salvări. B.P. Haşdeu : „DUDUCA MAMUCA" Literatura de implicaţii auto­biografice a lui B.P. Haşdeu este foarte puţin cunoscută, în general imaginea marelui în­văţat s-a fixat în conştiinţa posterităţii sub aspectul personalităţii romantice, afir­mată ca atare în istorie, fi­lologie şi în drama istorică. Or, Haşdeu ascunde o faţă foarte modernă, a scriitorului de nerv acid, înrudit cu spi­ritul veacului al XVIII-lea francez. Volumul cuprinde, din această perspectivă, frag­mentele de „Jurnal“ (1852—1856), cîteva fragmente autobiografice (publicate sub titluri înşelătoare, ele ţin în­să de o literatură memorialis­tică de cert interes), precum şi nuvela „Duduca Mamuca“, „Din memoriile unui studinte“ (1852) care i-a adus lui Haş­deu un răsunător proces de presă, primul de acest fel din istoria culturii noastre. Tocmai pentru aceea, repro­ducem şi versiunea refăcută a nuvelei ..Micuţa“, precum şi „Apărarea lui B.P. Haşdeu în procesul de presă a nuvelei „Duduca Mamuca“ (în Adden­da). J. FLOREA SZÁSZ JÁNOS tUVlNTUL NOl! Florentina Ignatie Dudescu A 19-a personală, 14 partici­pări la expoziţii colective, o ex­poziţie la Belgrad, în patru ani e mult, foarte mult. Şi-n fiecare expoziţie lucrări noi. Doar sute şi sute de ore ră­pite nopţii îndatorînd ziua, doar sute de gînduri rostogo­­lite-n culoare,­ pictînd, un ne­secat izvor de energie, o im­presionantă dragoste pentru artă, pot explica, oarecum, a­­ceastă, realmente, performan­ţă a pictoriţei Florentina Re­­natte Dudescu. Actuala expoziţie personală, al cărei verni­saj a avut loc u —...— duminică în holul noului hotel din C©­vasna, reunind 73 de picturi pe sticlă — gen pe care picto- ■...................... riţa îl abordea­ză cu o neasemuită franche­ţe şi siguranţă — constituie e­­senţa unei neobosite activităţi creatoare. Lucrările expuse, înaltul lor nivel artistic, o situează pe Florentina Dudescu în grupul aleşilor zeiţei Pallas Athena, incontestabilul talent, deosebi­ta sensibilitate cromatică, ori­ginalitatea temelor abordate, fiind chezăşia unei viitoare recunoaşteri definitive ca ar­tist autentic. Maniera picturilor pe sti­­clă ale Florentinei Dudescu, deşi de factură modernă, nu se-ncadrează în canoanele compoziţionale şi cromatice cu care ne-au obişnuit majorita­tea pictorilor contemporani, actul de creaţie nefiind sub­ordonat unor etape dinainte ştiute, unor legi plastice „des­coperite“ în ani de căutări, întreaga lucrare este o explo­zie a visului curat pe care tema „găsită“ îl decantează în plăsmuiri cu o neasemuită forţă de expresie. Florentina Dudescu nu trebuie „căutată“ în picturile ei. Fiecare colţ din lucrare, în care ea a aş­ternut culoare este o operă de artă în sine, astfel că-n întregul tablou tonurile se in­terferează, se succed, se su­prapun, se conduc, angajînd culoarea intr-o simfonie fan­tastică a întregului suflet. Pictura pe sticlă înseamnă pentru artistă un mod de-a explica fenomenele, sentimen­tele, senzaţiile, un anume mod de-a gîndi şi-a da viaţă gân­dului. Privitorul este prins în acest „dans“ al raţiunii de-a fi şi cu floarea-l obligă să-nlă­­ture învelişul ce ţine închis în fiecare din­tre noi dorinţa unei întoarceri grabnice în gingăşia florii, Minims de cîmp, în curcubeul pie­trei, în spuza jarului mocnind pe sub poale de sălcii. Urmărind evolutiv, tehnica Flor­entinei Dudescu, poate fi uşor descoperită, siguranţa cîştigată cu fiecare lucrare, francheţea cu care ea aşterne culoarea, legătura spirit-min­­te realizîndu-se aproape in­stantaneu, în lucrările reali­zate în anii trecuţi, în primele picturi pe sticlă, dealtfel, se observă o oarecare şovăială , încercări de­ a „găsi“ nuanţa, efectul; din această cauză a­­ceste prime lucrări sunt mai puţin reuşite, mai puţin sim­ţite. Un lucru remarcabil în ma­joritatea lucrărilor, referitor la expresia culorii, este obse­dant prezent un ţipăt, viaţă ! în fiecare lucrare exultă ob­sedant, am spus, dragostea, marea dragoste de viaţă, cre­dinţa puternică în frumos şi adevăr. Picturile pe sticlă ale Florentinei Renatte Dudescu sunt, dealtfel, un balsam pen­tru sufletele noastre însetate de frumos şi adevăr DORU MUREŞAN Carnet plastic Motive populare în lemn. Foto : A. BARTHA Concursul de desene „Eroii basmelor lui Benedek Elek" Frumoasă şi lăudabi­lă este iniţiativa Uniu­nii culturale „Benedek Elek“ din Băţani, de a organiza între 1 august şi 1 decembrie 1973 un concurs de desene, inti­tulat sugestiv „Eroii basmelor lui Benedek Elek.“ în dorinţa de a oferi amănunte celor care doresc să participe la acest inedit concurs, ne­am adresat tovarăşului Dim­ény loan, secretarul uniunii culturale.­ ­ — In primul rinel v-am­ ruga să ne spuneţi care este scopul concur­sului pe care îl organi­zează uniunea cultura­lă ? — Intenţia noastră es­te de a face cunoscut publicului larg cititor opera marelui povesti­tor, implicit a aduce un omagiu memoriei scrii­torului, dar şi de a sti­mula intr-un fel creaţia artistică plastică din ju­deţul nostru. — Care sunt condiţiile de participare ? — Lucrările trebuie să fie executate în tuş, tempera, grafit sau acua­relă, şi să aibă dimen­siunile de 42X30 cm ; ultimul termen de pre­dare — 1 decembrie 1973. Pentru a veni în ajutorul participanţilor am indicat drept biblio­grafie „Capra năzdrăva­nă“ (Editura ,,Ion Creangă“ 1971, colecţia „Biblioteca pentru toţi“). — Premii ? — Desigur. Lucrările cele mai reuşite vor fi premiate după cum ur­mează : premiul I — 800 lei, al II-lea — 500 lei şi al IlI-lea 200 lei. Se vor mai acorda trei menţiuni a 100 lei fie­care.. Premiile vor fi în­­mînate la 15 decembrie, la­­Băţani. Mai menţio­nez că, toate lucrările trimise vor intra în pa­trimoniul casei memo­riale „Benedek Elek“. I. NEGULICI ­ a I 8 I­I 5 a a i a­a a I­I a a s­a a 8 I a a Se vorbeşte mult despre înnoirile produse în ultimii ani în cinematografia ameri­cană. Perimarea sistemelor tradiţionale de care uzau companiile gigant de la Hollywood a constituit una din premisele adoptării aces­tei aşa-zise căi noi de dezvol­tare. Aşa-zisă, pentru că mo­dificările esenţiale au avut loc în structura producţiei, ,,independenţii“ puţind realiza în condiţii financiare avanta­joase, mult mai multe filme, decit în vremea cînd ,,Fox", „Paramount“, „Metro“ domi­nau la modul absolut lumea filmului din Statele Unite; aşa-zisă, pentru că revenirea producătorilor independenţi pe primul plan aduce foarte mult cu perioada de început a filmului cînd Max Senett Griffith sau Chaplin, in ipos­taza de creatori-producători au zămislit opere antologice Este vorba mai degrabă ele o reîntoarcere la bunele tradiţii. Intr-o privire mai largă, is­­torică, am putea lansa ipoteza reînceperii unui ciclu. Că autorii contemporani — şi Bogdanovich este în primul fină vizat — au înţeles ex­cepţionala importanţă a peli­culelor pionierilor — o dove­deşte calitatea artistică a pro­ducţiei din ultimii ani, o do­vedeşte foarte clar „Ce se intîmplă doctore ?“. Filmul a­cesta este punerea în practică a unei teorii aparent parado­­xale, şi anume că poţi fi ori­ginal pe tărîmul tradiţiei. Co­micul din „Ce se intîmplă doctore ?" nu este obţinut cu mijloace deosebite de cele ale comediei clasice din vremea Marelui mut. Nu diferă nici chiar din punctul de vedere al concepţiei, subiectul nefiind altceva decit o înşiruire de gaguri pe marginea cărora a fost brodat un fir epic. Cu toate acestea, filmul nu poate fi considerat o pastişă, fiindcă, în esenţă, subiectul şi viziu­nea autorului asupra lui sunt originale. ....... Drama e simplă: la un ho­tel, mai multe persoane cu intenţii diferite au acelaşi fel de genţi de voiaj şi sunt re­partizate pe acelaşi palier ... Conflictul îl dezlănţuie o tâ­­nără „trăsnită“, Judy Maxwell care se îndrăgostise de distrac­tul muzicolog Howard Ban­nister. De aici încurcături, confuzii, ritmul acţiunii creş­te, pentru ca spre final să de­­vină ameţitor, toate persona­jele fiind antrenate într-o cla­sică urmărire cu maşini. Ti­­purile d­in tradiţia „comediei del’arte“ sunt bine determina­te şi nu evoluează. Dar aşa se intîmplă şi în filmele lui Max Senett şi ale tuturor co­micilor vestiţi din vremea ci­nematografului mut. Interven­ţia cea mai importantă a lui Bogdanovich este legată de in­troducerea unor fine nuanţe parodice in structura filmu­lui. In felul acesta raportarea la trecut este asociată rapor­tării la prezent. Bogdanovich ironizează o întreagă menta­litate de abordare a realităţii în filmele mai noi sau mai vechi. Pentru spectator „Ce se in­­timplă doctore ?“ înseamnă şi reîntîlnirea cu doi actori a­­preciaţi : Barbra Streisand şi Ryan O’Neal. Prin interpre­tarea lor, cei doi contribuie decisiv la reuşita acestei pe­licule, nu antologică dar in­teresantă şi atrăgătoare. Ea se înscrie fără îndoială intre cele cîteva comedii reuşite pe care ecranul românesc le-a prezentat în ultimii ani. ADRIAN SIRBU CRONICĂ CINEFILĂ :C[ Si mmm docwî? II I I I I I I II DE LA înfiinţarea cu data de 1 august 1952 a Procuraturii Republicii So­cialiste România se încadrează în opera de înfăptuire a politicii revoluţionare a partidului nos­tru cu privire la transformarea organelor de stat, a legislaţiei, a instituţiilor politice şi juridice vechi în instituţii noi, capabile să ducă la­­îndeplinire sarcinile re­voluţiei socialiste şi constituie expresia preocupărilor perma­nente ale conducerii de partid şi de stat, pentru întărirea conti­nuă a legalităţii, corespunzător cerinţelor operei de construcţie a socialismului. Respectarea cu stricteţe a legi­lor a fost întotdeauna considera­tă de partidul nostru ca un mij­loc important pentru mobilizarea maselor populare în vederea dez­voltării şi consolidării noilor re­laţii sociale. Legile statului nostru reflectă voinţa întregului popor, apără cuceririle fundamentale ale oa­menilor muncii, reglementează activitatea organelor statului şi stabilesc drepturile şi libertăţile cetăţenilor, garanţiile de rea­lizare a acestor drepturi, obliga­ţiile cetăţenilor faţă de societa­te, faţă de stat cit şi în raportu­rile dintre ei. Organizarea procuraturii, cu atribuţia specifică de suprave­ghere a­­ respectării legii, a con­stituit o cerinţă obiectivă izvorâtă din caracterul unitar al legalită­ţii socialiste în toate domeniile activităţii de construcţie socia­listă şi de desăvârşire a acesteia. Conform legii de organizare şi­ funcţionare (care concretizează prevederile din Constituţia ţării privind sarcinile procuraturii), Procuratura Republicii Socialiste România exercită supravegherea respectării legii de către minis­tere şi celelalte organe centrale ale administraţiei de stat, orga­nele de urmărire penală, instanţe­le judecătoreşti, precum şi de către funcţionari şi ceilalţi cetă­ţeni, în vederea îndeplinirii atribu­ţiei de supraveghere a respec­tării legii, s-a creat procuraturii o structură organizatorică cores­punzătoare împărţirii administra­­tiv-teritoriale a ţării. Pe plan central, cu sediul în Bucureşti, funcţionează Procuratura Gene­rală şi în fiecare judeţ cite o pro­curatură judeţeană şi mai multe procuraturi locale în raport de numărul judecătoriilor existente în cadrul judeţului, în judeţul Covasna în afară de procuratura judeţeană, funcţîonează procuraturile locale Sf. Gheorghe şi Tg. Secuiesc. Procurorul exercitînd atribu­ţiile de supraveghere a urmăririi penale în raza sa de activitate, urmăreşte ca toate infracţiunile să fie descoperite la timp şi toţi infractorii să fie traşi la răspun­dere, iar pe de altă parte are grijă de stricta respectare a legi­lor în cadrul activităţii de urmă­rire penală, asigurînd astfel, res­pectarea legilor şi apărarea drepturilor şi intereselor legale ale cetăţenilor. De menţionat este faptul că, în afara mandatelor de arestare emi­se pe baza unor hotărîri ale in­stanțelor judecătorești, arestarea unei persoane se poate face nu­mai pe baza unui mandat de a­­restare emis de procuror cu res­pectarea prevederilor legii. Or­ganele de cercetare pot lua doar măsura reţinerii, în cazurile pre­văzute de lege, care poate dura cel mult 24 de ore. Procurorul participând la dez­baterile în cauzele penale, sus­ţine acuza formulată prin rechi­zitor, dar în acelaşi timp, el ur­măreşte desfăşurarea cercetării judiciare şi a dezbaterilor, inter­venind ori de câte ori constată că au fost nesocotite sau încăl­cate normele juridice care regle­mentează desfăşurarea procesului penal şi care garantează stabili­rea adevărului. Mijlocul legal, prin care procurorul combate în­călcările de lege în activitatea jurisdicţională a instanţelor, este atacarea cu recurs a hotărârilor netemeinice şi nelegale pronun­ţate de instanţele judecătoreşti. Intră în competenţa procuro­rului şi rezolvarea reclamaţiuni­­lor şi sesizărilor organizaţiilor so­cialiste şi ale­ cetăţenilor referi­toare la încălcări ale dispoziţiu­­nilor legii săvîrşite de către func­ţionarii organelor administraţiei de stat şi ai organizaţiilor socia­liste, cu excepția celor de compe­tenţa instanţelor judecătoreşti sau a altor organe cu activitate jurisdicţională. Procurorul, în exercitarea atri­­buţiunilor sale, cînd constată încălcări ale dispoziţiunilor legii, dispune după caz, în raport de natura faptei de încălcarea legii, începerea urmăririi penale sau sesizarea organului competent, cerînd aplicarea sancţiunii admi­nistrative sau disciplinare ori ma­teriale, la cei vinovaţi, sau soli­cită numai luarea măsurii nece­sare în vederea restabilirii lega­lităţii. Organele sesizate sunt obligate să soluţioneze sesizarea în termenul prevăzut de lege. în spiritul democratismului consecvent care car­acterizează orînduirea noastră, se cere ca procurorii să se îngrijească me­reu de formarea şi educarea opi­niei publice avansate, proprie conştiinţei omului societăţii so­cialiste, ştiut fiind că, numai în condiţiile sprijinirii active şi or­ganizate de către masele largi de oameni ai muncii, organele de stat îşi pot îndeplini cu succes sarcinile ce le revin. în această privinţă se impune, în primul rînd, intensificarea acţiunilor cu caracter preventiv-educativ, de popularizare a legilor şi de sprijinire a activităţii comisiilor de judecată. Aniversarea a douăzeci şi unu de ani de la înfiinţarea Procura­turii Republicii Socialiste Romă­­nia constituie un prilej de satis­facţie şi bucurie şi pentru orga­nele Procuraturii din­­ju­deţul Covasna, pentru toţi lucrătorii acestora, avînd în vedere faptul că, sub conducerea Comitetului judeţean Covasna al P.C.R., au participat activ la instaurarea, dezvoltarea şi întărirea necontenită a lega­lităţii socialiste în judeţ. Această aniversare reprezintă un moment în care trăgînd învă­ţăminte din activitatea desfăşu­rată în spirit de abnegaţie şi de­votament nemărginit în apărarea intereselor legitime ale celor ce muncesc, procurorii din judeţul nostru privesc înainte, concen­­trîndu-şi forţele pentru ridicarea activităţii organelor procuraturii pe noi trepte, în pas cu con­strucţia societăţii socialiste mul­tilateral dezvoltate, pentru a în­făptui cu tot mai mare eficacitate sarcinile trasate prin hotărîrile Conferinţei judeţene de partid, în scopul înfăptuirii idealului de dreptate, democraţie şi echitate socială, pentru întărirea neconte­nită a legalităţii socialiste. IOAN NYAGULY, procuror-şef al Procuraturii judeţene Covasna SOCIALISTE ROMÂNIA I­I­I Poşta juridică Iosif S. — Sfintu Gheorghe. Pe­rioadele la care vă referiţi se consideră vechime în muncă. Dis­poziţiile legale referitoare la pen­siile de asigurări sociale de stat şi pensia suplimentară prevăd că la stabilirea vechimii în muncă se ia în calcul şi timpul cît o persoană a îndeplinit serviciul militar în termen, a fost concen­trat, mobilizat sau a fost luat prizonier. Dumitru T. — Barcani Fixa­rea termenului de judecată in procesul dumneavoastră de di­vorț, s-a făcut în strictă confor­mitate cu legea. După ce preșe­dintele judecătoriei v-a dat sfa­turi de împăcare, trebuia — aşa cum s-a şi procedat — să se fi­xeze termenul de gîndire. Acest termen este de 6 luni, iar dacă din căsătorie au rezultat copii care sînt minori, termenul este de 1 an. Numai după trecerea aces­tui termen, părţile vor fi citate din nou­ şi apoi se fixează terme­nul pentru propunerea şi admi­nistrarea de probe. Simion N. — Tîrgu Secuiesc. Chiria se stabileşte în raport de salariul tarifar lunar sau pensia cea mai mare pe care o primeşte unul din membrii familiei ce ocupă locuinţa respectivă. Este adevărat că tariful de bază al chiriei — unic pe întreaga ţară — este diferit, în funcţie de des­tinaţia suprafeţei locative (supra­faţă locuibilă sau dependinţe), în cazul dumneavoastră, suprafaţa, locuibilă luată în calcul este cea menţionată în ordinul de reparti­zare şi contractul de închiriere. Nicolae P — Intorsura Buzăului. Perioadele de t­impTîîSrăţe~ce nu pot fi dovedite cu acte oficiale, vor putea fi reconstituite în uni­tăţi de către comitetul sindical, la cererea celor interesaţi, după cum urmează : fiecare angajat care cere reconstituirea vechimii în muncă pentru o perioadă pe care nu o poate dovedi cu acte le­gale, va face o cerere scrisă adre­sată comitetului sindicatului din unitatea în care lucrează, arătînd perioadele de timp ce urmează a fi reconstituite unităţile în care a lucrat cînd­ a fost angajat şi ce formalităţi a îndeplinit la anga­jare în ce profesie şi loc de mun­că ce salariu a avut, persoanele cu care a lucrat în perioadele respective şi locul lor de muncă. Persoanele indicate care au mun­cit cu petiţionarul vor da decla­raţii scrise în faţa comitetului sindicatului după ce în preala­bil s-a constatat că aceştia au lucrat cu petiţionarul în aceeaşi unitate şi perioadă de timp. IOAN LASCU ! ANUL VI. Nr.­­1016 In atenţia turiştilor ce vizitează lacul „Sfînta Ana“ Comitetul executiv al Con­siliului popular al oraşului Băile Tuşnad face cunoscut turiştilor din Întreaga ţară, care vin în excursie în zona lacului „Sfînta Ana“, că insta­larea corturilor este permisă numai lingă cabană, fiind ca­­tegorie interzisă in jurul lacu­lui. De asemenea, în scopul păs­trării curățeniei și evitării po­luării apei din lac, se interzi­ce coborîrea autovehiculelor de orice fel în jurul lacului, parcarea acestora fiind per­misă numai la locul special amenajat de lingă cabană. Clădirea Muzeului din Sfintu Gheorghe, acolo unde istoricul şi prezentul se îmbină cu­­ frumosul şi tradiţia.

Next