Cuvîntul Nou, august 1976 (Anul 9, nr. 1413-1437)
1976-08-02 / nr. 1413
ANUL IX. Nr. 1413 J.O. — MONTREAL — 76 Alături de box şi caiac-canoe, întrecerile de atletism au polarizat atenţia iubitorilor sportului. Desigur, eroul acestor ultime zile a fost finlandezul Lasse Viren, marele urmaş, al marelui Nurmi. După ce cîştigase indiscutabil la 10.000 m, dublul campion olimpic de la München s-a dovedit imbatabil şi în cea de-a doua probă de fond. Dacă la 10.000 Viren a cîştigat mai puţin „frumos“, el alergînd aproape tot timpul în plasa portughezului Carlos Lopez, la 5.000 finlandezul a vrut probabil să demonstreze că poate cîştiga şi dacă duce el trena. Indiscutabil, cel care a cîştigat patru medalii de aur în cursele de fond la două ediţii succesive, unic în analele atletismului, este la ora actuală cel mai bun atlet care a participat la întrecerile olimpiadei. Supremaţia sa ar putea fi contestată eventual doar de americanul Jenner sau de sovieticul Saneev. Primul a devenit campion olimpici în proba probelor, stabilind și un record mondial de certă valoare. Saneev, spre apusul prodigioasei sale cariere, a cîștigat pentru a treia oară proba „cangurilor". Numai americanul Al. Oerter, de patru ori cîștigător la aruncarea discului, se poate lăuda cu o performanţă mai bună. Revenind la triplu salt, se remarcă surprinzător de slaba comportare a recordmanului mondial Joao de Oliveira (Brazilia), situat pe locul trei, şi la fel de surprinzătoarea clasare pe treapta a doua a săritorului american Butts. în singura probă feminină disputată vineri, cea de 1500 m, principala favorită, sovietica Kazankina a cîştigat clar, întrecînd pe cele două atlete din R.D. Germană, Klapezinski și Hoffmeister care păreau să controleze, la un moment dat, cu autoritate cursa, în ultima zi dedicată „sportului sporturilor“ atenţia celor 70.000 de spectatori a fost captată în special de sectorul săriturilor, acolo unde banii de astăzi încercau să se înalţe tot mai sus spre înaltul... norilor. Aici avea să se consume una din cele mai mari surprize ale olimpiadei. Mai întîi o primă surpriză, neplăcută pentru toţi concurenţii: ploaia care, cu toată compoziţia ei sintetică, a înmuiat pista. A doua surpriză, în ordine cronologică, a fost prematura eliminare din concurs a americanului Jankinis, autorul unei performanţe anterioare de 2,28 m. A treia surpriză: ratarea de trei ori a înălţimii de 2,23 m de către recordmanul mondial Dwight Stones (S.U.A.). Am văzut atunci unul din cele mai frumoase momente, frumoase tocmai prin dramatismul lor, ale atletismului: privirea grea, plină de durerea înfrîngerii a celui mai bun, a celui ce a dominat ani în șir cu autoritate proba, pregătind cu asiduitate de ascet o victorie ce trebuia să-i încununeze cariera. Ne-a părut sincer rău de acest superatlet care din o sută de concursuri cîștigă probabil D9, dar tocmai în ultima întrecere, cea mai dorită, i-a scăpat. Toată admiraţia însă pentru modul în care a primit înfringerea, cu demnitate superioară, rămînînd pe stadion pînă la terminarea probei, felicitîndu-şi sincer învingătorul. A fost comportamentul unui mare sportiv, a unui mare om. în sfîrşit, ultima surpriză a acestei probe o constituie persoana învingătorului: Jacek Wszola (Polonia). Cu toate că era creditat cu bune şanse, totuşi pronosticurile nu mergeau pînă la a-l indica posibil cîştigător al medaliei de aur. Foarte frumoasă cursa de 1500 m, cu o sosire strînsâ în care urmaşul lui Eliott şi Snell, neozeelandezul Walker cîştigă în faţa lui Van Damme (Belgia) şi Welman (R.F.G.). Şi la aruncarea greutăţii femei învingătoare, a fost principala favorită, recordmana mondială, bulgăroaica Ivanka Hristova (35 ani) care a învins-o pe cealaltă veterană, Nadejda Cijova (U.R.S.S.). Spectaculoasele probe de ştafetă au revenit, la bărbaţi, atleţilor americani, iar la femei sportivelor din R.D.G. De remarcat recordul mondial stabilit de ştafeta 4x400 a R.D.G., al optulea la această ediţie a Jocurilor Olimpice, în sfîrşit, în cea mai dură probă a atletismului, frumoasă şi prin antecedentele sale istorice, maratonul a consacrat un nou nume Waldemar Cierpinski (R.D.G.) care a răpit americanului Shorter posibilitatea egalării recordului lui Bikila Abebe: două victorii consecutive. Satisfacţii mari pentru reprezentanţii culorilor patriei noastre la caiac-canoe. Vasile Dîba a adus României cea de-a patra medalie de aur, prima obţinută de caiacul românesc la Jocurile Olimpice, în afara acesteia, sportivii noştri au mai cîştigat o medalie de argint şi două de bronz, intrînd în toate finalele. Boxerii români calificaţi în finale n-au reuşit să schimbe argintul în aur. Obiectiv vorbind, adversarii lor au fost superiori, Cuţov şi Simon, cu toate că au evoluat la cel mai înalt nivel, au trebuit să se recunoască învinşi. Excelent s-au comportat în finale boxerii americani, învingători la cinci categorii. Rezultate bune şi pentru cubanezi: trei medalii de aur. Celelalte titluri au revenit reprezentanţilor R.P.D. Coreene, R.D.G. şi Poloniei. în finala turneului de fotbal, R.D. Germană a învins Polonia, fosta deţinătoare a titlului, cu 3—1. Pe locul trei, U.R.S.S. care a dispus de Brazilia. A mai rămas de disputat o singură probă în programul jocurilor: marele premiu al naţiunilor. La ora închiderii ediţiei, încă nu cunoaştem rezultatul final. Cu aceasta, a XXI-a ediţie a Jocurilor Olimpice de vară s-a încheiat. Participarea sportivilor români la a XXI-a ediţie a Jocurilor Olimpice s-a soldat cu un bilanţ excelent: un total de 27 medalii, din care 4 de aur, 9 de argint şi 14 de bronz. Niciodată în istoria sportului românesc reprezentanţii săi n-au realizat un asemenea rezultat. La toate disciplinele la care au participat, sportivii români s-au numărat printre protagoniştii întrecerilor, s-au aflat mereu în lupta pentru medalii. Acest bilanţ strălucitor trebuie evaluat şi în contextul general al Jocurilor Olimpice, cele mai echilibrate din toată istoria lor, în care, pe lîngă pregătirea excelentă şi îndelungată a sportivilor, au intervenit şi cele mai noi cuceriri ale tehnicii şi medicinii, factori care în sportul de performanţă de astăzi nu mai pot fi neglijaţi. Ca urmare a bunei comDupă cum sepoate lesne observa, Montrealul întrece toate celelalte ediţii. Singurul „punct negru“ se poate acorda medaliilor de aur, unde Melbourne a întrecut ediţia canadiană. Păcat că s-a ratat portări de ansamblu sportivii României au realizat un punctaj de 181 puncte, ceea ce situează ţara noastră pe locul 6 în clasamentul neoficial. Aceste puncte au fost obţinute după cum urmează: 28 pentru locurile I, 45 pentru locurile II, 56 pentru medaliile de bronz, 30 pentru cele zece locuri IV, 16 pentru opt locuri V şi 6 pentru tot atîtea locuri VI. în clasamentul pe medalii, România ocupă LOCUL 9, întrecînd multe ţări cu vechi tradiţii sportive. Mai edificatoare este însă poziţia ţării noastre în clasamentul pe total medalii (reamintim că cel anterior are ca principal punct de referinţă medaliile de aur). 5. Credem că nu este lipsit de interes să vă prezentăm un „clasament“ cu rezultatele sportivilor români la ultimele şapte olimpiade: doborîrea acestui record ce ar fi dus la situarea României pe poziţii superioare. Oricum, comportarea sportivilor români merită cele mai calde felicitări şi urarea mai mare“ în 1980. 4 + 9 + 14+27 ,1a Anul Aur Argint Bronz Puncte Loc 19521 1 2 27,25 25 19565 3 5 94 12 19603 1 6 77 10 19642 4 6 94,5 12 19684 6 5 100,5 13 19723 6 7 115 12 19764 9 14 1816 GIMNASTICA Desigur, o retrospectivă a comportării sportivilor români la olimpiadă trebuie să înceapă cu gimnastica, disciplina care ne-a adus cele mai mari satisfacţii, cele mai multe medalii, cele mai multe puncte, cele mai multe aprecieri, cele mai multe... Toată gama de superlative a fost epuizată pentru a caracteriza comportarea excepţională a gimnastelor noastre şi în primul rînd, a liderei acesteia, micuţa noastră Nadia. Alături de Basse cuvine să-i mai amintim pe Teodora Ungureanu şi Dan Grecu, adică pe cei ce ne-au umplut inimile de bucurie pentru medaliile cucerite. Şi dacă , zgîrcenia, să denumim astfel ceea ce alţii au calificat drept rea-voinţă, arbitrilor nu le-ar fi refuzat notele ce le meritau cu prisosinţă, participarea lor la Montreal ar fi fost încununată de un succes şi mai mare. Dar iată bilanţul cifric al gimnaştilor români. Medalii: 3 aur, 2 argint, 3 bronz. Puncte: 53 (45 — fetele; 8 — băieţii). LUPTE GRECO-ROMANE Şi la această ediţie luptătorii români s-au situat la înălţime, cu toate că de această dată n-au reuşit să cucerească aurul atît de preţios. Totuşi, trei sportivi români s-au aflat foarte aproape de podiumul olimpic: Berceanu, Giugă şi Rusu, ei terminînd pe locul 2. Bine s-a comportat şi greul Codreanu, el obţinînd medalia de bronz. La 8 din cele 11 categorii de greutate, luptătorii români s-au clasat în primii şase, ceea ce demonstrează omogenitatea echipei. Bilanţul este deci pozitiv. Medalii: 3 argint, 1 bronz. Puncte: 26. lupte libere Cu toate că luptătorii de la acest stil nu au realizat succese comparabile cu cele obţinute de colegii lor de la celălalt stil, se poate aprecia totuşi comportarea lor ca fiind mulţumitoare. Cele două medalii de bronz care au răsplătit eforturile lui Stelică, Morcov şi Ladislau Simon au contribuit şi ele la îmbogăţirea zestrei de medalii ale tricolorilor. Medalii: 2 bronz. Puncte: 8. HANDBAL Speranţele iubitorilor handbalului din ţara noastră se îndreptau în special spre echipa masculină, principala pretendentă la medaliile de aur. Iată însă că aşteptările n-au fost întru totul confirmate, în ultimul act al competiţiei ei fiind învinşi de echipa U.R.S.S. Credem că cei mai afectaţi de această nereuşită au fost înşişi băieţii noştri, cărora le lipsea din bogata colecţie de medalii numai aurul olimpic. Fetele au dezămăgit, ele situîndu-se pe merit pe locul 4. înfrîngerile categorice în faţa primelor clasate, victoriile destul de dificile, în special în faţa Japoniei, ne-au convins că echipa feminină a avut multe carenţe în pregătire. Medalii: 1 argint. Puncte: 8. POLO Peste aşteptăm evoluţia poloiştilor români, foarte aproape de podiumul olimpic. Atît în serie, cît şi în turneul final, reprezentanţii noştri s-au întrecut pe sine. Rezultatele egale în meciurile cu U.R.S.S., Italia, Olanda şi Iugoslavia, victoria în jocul cu R.F.G. şi chiar înfrîngerea la limită în faţa campioanei olimpice au demonstrat creşterea valorică a formaţiei antrenate de Anatol Grinţescu. Păcat că strădaniile jucătorilor români n-au fost încununate cu o medalie. Numai un gol înscris de olandezi cu 18 secunde înaintea finalului jocului cu Italia i-a privat de bronzul atît de dorit. Puncte: 3. CANOTAJ ACADEMIC Deşi au obţinut o medalie de bronz, comportarea canotorilor români s-a situat sub aşteptări, mai ales prin prisma performanţelor anterioare. Mai ales formaţia masculină a dezamăgit, nici unul dintre echipaje nereuşind o clasare în primii 6. Se pare că importanţa întrecerilor olimpice i-au depăşit pe canotorii români. Medalii: 1 bronz. Puncte: 9. HALTERE Singurul nostru reprezentant la această disciplină, Dragomir Cioroslan a avut o comportare pe care o putem considera mulţumitoare, el reuşind să se claseze la categoria 75 kg pe locul 5. De remarcat că el a stabilit şi un valoros record olimpic la stilul aruncat şi un record naţional la total. Puncte: 2. Alături de scrimă, atletismul ne-a produs cele mai mari decepţii. Cu excepţia lui Megelea, deţinător al unei nesperate medalii de bronz, şi Floroiu care a luptat cu dăruire exemplară, neputîndu-i-se reproşa nimic, ceilalţi au avut comportări mediocre, în special atletele noastre de la care aşteptam cîteva medalii, chiar de aur. Medalii: 1 bronz. Puncte: 7. SCRIMA încă o disciplină la care, pînă la Montreal, sportivii români se numărau printre principalii protagonişti, clasîndu-se pe locuri fruntaşe. De această dată ei n-au mai repetat succesele cu care ne obişnuiseră, fiind îndeobşte eliminaţi în primele tururi. Singurii care ne-au mai descreţit cît de cît frunţile au fost sabrerii. Echipa României a cucerit medalia de bronz, fiind învinsă numai de campionii olimpici la o singură tuse. Bine s-a comportat şi Ion Pop, singurul calificat într-o finală. Medalii: 1 bronz. Puncte: 8. TIR încă o ramură sportivă care a produs insatisfacţie. Dacă la trecutele ediţii trăgătorii români obţineau de fiecare dată medalii, la Montreal cel mai bun rezultat a fost obţinut de pistolarul Corneliu Ion, doar locul 5, e drept la egalitate cu medaliatul cu bronz. In special de la Rotaru, Iuga, Atanasiu ne-am fi aşteptat la mai mult. Medalii: — Puncte: 2. CAIAC-CANOE Şi de această dată, „flotila de pe Snagov“ a fost una din cele mai productive loturi ale delegaţiei noastre. In afara gimnasticii, caiacul a fost acela care, prin Vasile Dîba, a adus României aurul atît de dorit. Dar valoarea sportivilor români rezidă şi din faptul că în toate finalele olimpice, mînuitorii padelei şi pagaei din ţara noas Sportivii români la Montreal ATLETISM tră au ei să oli bune ? E decît afi, că neg lui Patzariţi la 1 în cele participa Dar şi c rezultate Medali bronz. Functe Cu exc pice de ţia de r boxerii 1 este cea Dacă me Faptul ci lificat îi cinci în finală d dabilă c ani de-a noştri p lei arte“ tin Noul stantin de cei c campioni asemene: tru mod gătit pe sinta cu spre un formînd românea cei mai tanti la mion Ci Alee, Ni iu, Vie le Didea, C Medali Puncte c S-a act I. timpii parcu s-au să vu ne o plică ce a ces a ai tir me. I mai î nizaţi rea ii labon tenie rent s-aTr'sul c galbe ialita, cătoa lor. De tămin tori s-au cui e în ir., pice, lie ş. din c sporh s-au tele e Atlet care a cî lie de a Franţei a tinua să preferat, Voi încei ani să coţei la de şi pe cel • Călăi Macmahc pentry. v tul pe un los“. Nu dopinguli mahon s în proba