Cuvîntul Nou, august 1976 (Anul 9, nr. 1413-1437)

1976-08-02 / nr. 1413

ANUL IX. Nr. 1413 J.O. — MONTREAL — 76 Alături de box şi caiac-ca­noe, întrecerile de atletism au polarizat atenţia iubitori­lor sportului. Desigur, eroul acestor ultime zile a fost fin­landezul Lasse Viren, marele urmaş, al marelui Nurmi. După ce cîştigase indiscuta­bil la 10.000 m, dublul cam­pion olimpic de la München s-a dovedit imbatabil şi în cea de-a doua probă de fond. Dacă la 10.000 Viren a cîşti­­gat mai puţin „frumos“, el alergînd aproape tot timpul în plasa portughezului Carlos Lopez, la 5.000 finlandezul a vrut probabil să demonstre­ze că poate cîştiga şi dacă duce el trena. Indiscutabil, cel care a cîştigat patru me­dalii de aur în cursele de fond la două ediţii succesi­ve, unic în analele atletismu­lui, este la ora actuală cel mai bun atlet care a partici­pat la întrecerile olimpiadei. Supremaţia sa ar putea fi contestată eventual doar de americanul Jenner sau de so­vieticul Saneev. Primul a de­venit campion olimpici în pro­ba probelor, stabilind și un record mondial de certă va­loare. Saneev, spre apusul prodigioasei sale cariere, a cîștigat pentru a treia oară proba „cangurilor". Numai a­­mericanul Al. Oerter, de pa­tru ori cîștigător la arunca­rea discului, se poate lăuda cu o performanţă mai bună. Revenind la triplu salt, se remarcă surprinzător de sla­ba comportare a recordmanu­lui mondial Joao de Oliveira (Brazilia), situat pe locul trei, şi la fel de surprinzătoarea clasare pe treapta a doua a săritorului american Butts. în singura probă feminină dis­putată vineri, cea de 1500 m, principala favorită, sovieti­ca Kazankina a cîştigat clar, întrecînd pe cele două atle­te din R.D. Germană, Klape­­zinski și Hoffmeister care pă­reau să controleze, la un mo­ment dat, cu autoritate cursa, în ultima zi dedicată „spor­tului sporturilor“ atenţia ce­lor 70.000 de spectatori a fost captată în special de secto­rul săriturilor, acolo unde b­anii de astăzi încercau să se înalţe tot mai sus spre înaltul... norilor. Aici avea să se consume una din cele mai mari surprize ale olim­piadei. Mai întîi o primă sur­priză, neplăcută pentru toţi concurenţii: ploaia care, cu toată compoziţia ei sintetică, a înmuiat pista. A doua sur­priză, în ordine cronologică, a fost prematura eliminare din concurs a­­ americanului Jankinis, autorul unei per­formanţe anterioare de 2,28 m. A treia surpriză: ratarea de trei ori a înălţimii de 2,23 m de către recordmanul mon­dial Dwight Stones (S.U.A.). Am văzut atunci unul din ce­le mai frumoase momente, frumoase tocmai prin drama­tismul lor, ale atletismului: privirea grea, plină de dure­rea înfrîngerii a celui mai bun, a celui ce a dominat ani în șir cu autoritate proba, pregătind­ cu asiduitate de as­cet o victorie ce trebuia să-i încununeze cariera. Ne-a pă­rut sincer rău de acest super­­atlet care din o sută de con­cursuri cîștigă probabil D9, dar tocmai în ultima între­cere, cea mai dorită, i-a scă­pat. Toată admiraţia însă pen­tru modul în care a primit în­­fringerea, cu demnitate supe­rioară, rămînînd pe stadion pînă la terminarea probei, felicitîndu-şi sincer învingă­torul. A fost comportamentul unui mare sportiv, a unui mare om. în sfîrşit, ultima surpriză a acestei probe o constituie persoana învingă­torului: Jacek Wszola (Polo­nia). Cu toate că era credi­­tat cu bune şanse, totuşi pro­nosticurile nu mergeau pînă la a-l indica posibil cîştigător al medaliei de aur. Foarte frumoasă cursa de 1500 m, cu o sosire strînsâ în care urmaşul lui Eliott şi Snell, neozeelandezul Walker cîştigă în faţa lui Van Dam­me (Belgia) şi We­lman (R.F.G.). Şi la aruncarea greu­tăţii femei învingătoare, a fost principala favorită, re­cordmana mondială, bulgă­roaica Ivanka Hristova (35 ani) care a învins-o pe cealaltă veterană, Nadejda Cijova (U.R.S.S.). Spectaculoasele probe de ştafetă au revenit, la bărbaţi, atleţilor americani, iar la fe­mei sportivelor din R.D.G. De remarcat recordul mon­dial stabilit de ştafeta 4x400 a R.D.G., al optulea la aceas­tă ediţie a Jocurilor Olimpi­ce, în sfîrşit, în cea mai du­ră probă a atletismului, fru­moasă şi prin antecedentele sale istorice, maratonul a consacrat un­ nou nume Wal­demar Cierpinski (R.D.G.) ca­re a răpit americanului Shor­ter posibilitatea egalării re­cordului lui Bikila Abebe: două victorii consecutive. Satisfacţii mari pentru re­prezentanţii culorilor patriei noastre la caiac-canoe. Vasile Dîba a adus României cea de-a patra medalie de aur, prima obţinută de caiacul ro­mânesc la Jocurile Olimpice, în afara acesteia, sportivii noştri au mai cîştigat o me­dalie de argint şi două de bronz, intrînd în toate fina­lele. Boxerii români calificaţi în finale n-au reuşit să schim­be argintul în aur. Obiectiv vorbind, adversarii lor au fost superiori, Cuţov şi Si­mon, cu toate că au evoluat la cel mai înalt nivel, au tre­buit să se recunoască în­vinşi. Excelent s-au compor­tat în finale boxerii ameri­cani, învingători la cinci ca­tegorii. Rezultate bune şi pentru cubanezi: trei medalii de aur. Celelalte titluri au revenit reprezentanţilor R.P.D. Coreene, R.D.G. şi Poloniei. în finala turneului de fot­bal, R.D. Germană a învins Polonia, fosta deţinătoare a titlului, cu 3—1. Pe locul trei, U.R.S.S. care a dispus de Bra­zilia. A mai rămas de disputat o singură probă în progra­mul jocurilor: marele premiu al naţiunilor. La ora închi­derii ediţiei, încă nu cunoaş­tem rezultatul final. Cu a­­ceasta, a XXI-a ediţie a Jo­curilor Olimpice de vară s-a încheiat. Participarea sportivilor ro­mâni la a XXI-a ediţie a Jo­curilor Olimpice s-a soldat cu un bilanţ excelent: un to­tal de 27 medalii, din care 4 de aur, 9 de argint şi 14 de bronz. Niciodată în istoria sportului românesc reprezen­tanţii săi n-au realizat un a­­semenea rezultat. La toate disciplinele la care au parti­cipat, sportivii români s-au numărat printre protagoniş­tii întrecerilor, s-au aflat mereu în lupta pentru meda­lii. Acest bilanţ strălucitor trebuie evaluat şi în contex­tul general al Jocurilor Olim­pice, cele mai echilibrate din toată istoria lor, în care, pe lîngă pregătirea excelentă şi îndelungată a sportivilor, au intervenit şi cele mai noi cuceriri ale tehnicii şi medi­cinii, factori care în sportul de performanţă de astăzi nu mai pot fi neglijaţi. Ca urmare a bunei com­După cum se­­poate lesne observa, Montrealul întrece toate celelalte ediţii. Singurul „punct negru“ se poate acor­da medaliilor de aur, unde Melbourne a întrecut ediţia canadiană. Păcat că s-a ratat portări de ansamblu sportivii României au realizat un punctaj de 181 puncte, ceea ce situează ţara noastră pe locul 6 în clasamentul neofi­cial. Aceste puncte au fost obţinute după cum urmează: 28 pentru locurile I, 45 pen­tru locurile II, 56 pentru me­daliile de bronz, 30 pentru cele zece locuri IV, 16 pen­tru opt locuri V şi 6 pentru tot atîtea locuri VI. în cla­samentul pe medalii, Româ­nia ocupă LOCUL 9, între­cînd multe ţări cu vechi tra­diţii sportive. Mai edificatoa­re este însă poziţia ţării noastre în clasamentul pe to­­tal medalii (reamintim că cel anterior are ca principal punct de referinţă medaliile de aur). 5. Credem că nu este lipsit de interes să vă prezentăm un „clasament“ cu rezultatele sportivilor români la ultimele şapte olimpiade: doborîrea acestui record ce ar fi dus la situarea Româ­niei pe poziţii superioare. Oricum, comportarea sporti­vilor români merită cele mai calde felicitări şi urarea mai mare“ în 1980. 4 + 9 + 14+27 ,1a Anul Aur Argint Bronz Puncte Loc 19521 1 2 27,25 25 19565 3 5 94 12 19603 1 6 77 10 19642 4 6 94,5 12 19684 6 5 100,5 13 19723 6 7 115 12 19764 9 14 1816 GIMNASTICA Desigur, o retrospectivă a comportării sportivilor români la olimpiadă trebuie să în­ceapă cu gimnastica, discipli­na care ne-a adus cele mai mari satisfacţii, cele mai multe medalii, cele mai mul­te puncte, cele mai multe a­­precieri, cele mai multe... Toată gama de superlative a fost epuizată pentru a carac­teriza comportarea excepţio­nală a gimnastelor noastre şi în primul rînd, a liderei acesteia, micuţa noastră Na­dia. Alături de Basse cuvine să-i mai amintim pe Teodo­ra Ungureanu şi Dan Grecu, adică pe cei ce ne-au um­plut inimile de bucurie pen­tru medaliile cucerite. Şi da­că , zgîrcenia, să denumim astfel ceea ce alţii au califi­cat drept rea-voinţă, arbitrilor nu le-ar fi refuzat notele ce le meritau cu prisosinţă, par­ticiparea lor la Montreal ar fi fost încununată de un suc­ces şi mai mare. Dar iată bi­lanţul cifric al gimnaştilor români. Medalii: 3 aur, 2 argint, 3 bronz. Puncte: 53 (45 — fetele; 8 — băieţii). LUPTE GRECO-ROMANE Şi la această ediţie luptă­torii români s-au situat la înălţime, cu toate că de aceas­tă dată n-au reuşit să cuce­rească aurul atît de preţios. Totuşi, trei sportivi români s-au aflat foarte aproape de podiumul olimpic: Berceanu, Giugă şi Rusu, ei terminînd pe locul 2. Bine s-a compor­tat şi greul Codreanu, el ob­­ţinînd medalia de bronz. La 8 din cele 11 categorii de greutate, luptătorii români s-au clasat în primii şase, ceea ce demonstrează omo­genitatea echipei. Bilanţul este deci pozitiv. Medalii: 3 argint, 1 bronz. Puncte: 26. lupte libere Cu toate că luptătorii de la acest stil nu au realizat suc­cese comparabile cu cele ob­ţinute de colegii lor de la ce­­lălalt stil, se poate aprecia totuşi comportarea lor ca fiind mulţumitoare. Cele două medalii de bronz care au răsplătit eforturile lui Ste­­lică, Morcov şi Ladislau Si­mon au contribuit şi ele la îmbogăţirea zestrei de meda­lii ale tricolorilor. Medalii: 2 bronz. Puncte: 8. HANDBAL Speranţele iubitorilor hand­balului din ţara noastră se îndreptau în special spre e­­chipa masculină, principala pretendentă la medaliile de aur. Iată însă că aşteptările n-au fost întru totul confir­mate, în ultimul act al com­petiţiei ei fiind învinşi de echipa U.R.S.S. Credem că cei mai afectaţi de această nereuşită au fost înşişi bă­ieţii noştri, cărora le lipsea din bogata colecţie de me­dalii numai aurul olimpic. Fetele au dezămăgit, ele si­­tuîndu-se pe merit pe locul 4. înfrîngerile categorice în faţa primelor clasate, victo­riile destul de dificile, în spe­cial în faţa Japoniei, ne-au convins că echipa feminină a avut multe carenţe în pre­gătire. Medalii: 1 argint. Puncte: 8. POLO Peste aşteptăm­ evoluţia po­­loiştilor români, foarte aproa­pe de podiumul olimpic. A­­tît în serie, cît şi în turneul final, reprezentanţii noştri s-au întrecut pe sine. Rezul­tatele egale în meciurile cu U.R.S.S., Italia, Olanda şi Iugoslavia, victoria în jocul cu R.F.G. şi chiar înfrîngerea la limită în faţa campioanei olimpice au demonstrat creş­terea valorică a formaţiei an­trenate de Anatol Grinţescu. Păcat că strădaniile jucători­lor români n-au fost încunu­nate cu o medalie. Numai un gol înscris de olandezi cu 18 secunde înaintea finalului jo­cului cu Italia i-a privat de bronzul atît de dorit. Puncte: 3. CANOTAJ ACADEMIC Deşi au obţinut o medalie de bronz, comportarea cano­torilor români s-a situat sub aşteptări, mai ales prin pris­ma performanţelor anterioa­re. Mai ales formaţia mascu­lină a dezamăgit, nici unul dintre echipaje nereuşind o clasare în primii 6. Se pare că importanţa întrecerilor o­­limpice i-au depăşit pe cano­torii români. Medalii: 1 bronz. Puncte: 9. HALTERE Singurul nostru reprezen­tant la această disciplină, Dragomir Cioroslan a avut o comportare pe care o putem considera mulţumitoare, el reuşind să se claseze la cate­goria 75 kg pe locul 5. De remarcat că el a stabilit şi un valoros record olimpic la stilul aruncat şi un record na­ţional la total. Puncte: 2. Alături de scrimă, atletis­mul ne-a produs cele mai mari decepţii. Cu excepţia lui Megelea, deţinător al unei ne­sperate medalii de bronz, şi Floroiu care a luptat cu dă­ruire exemplară, neputîn­­du-i-se reproşa nimic, ceil­alţi au avut comportări medio­cre, în special atletele noas­tre de la care aşteptam cîte­­va medalii, chiar de aur. Medalii: 1 bronz. Puncte: 7. SCRIMA încă o disciplină la care, pînă la Montreal, sportivii români se numărau printre principalii protagonişti, cla­­sîndu-se pe locuri fruntaşe. De această dată ei n-au mai repetat succesele cu care ne obişnuiseră, fiind îndeobşte eliminaţi în primele tururi. Singurii care ne-au mai des­creţit cît de cît frunţile au fost sabrerii. Echipa Româ­niei a cucerit medalia de bronz, fiind învinsă numai de campionii olimpici la o sin­gură tuse. Bine s-a compor­tat şi Ion Pop, singurul cali­ficat într-o finală. Medalii: 1 bronz. Puncte: 8. TIR încă o ramură sportivă ca­re a produs insatisfacţie. Da­că la trecutele ediţii trăgăto­rii români obţineau de fieca­re dată medalii, la Montreal cel mai bun rezultat a fost obţinut de pistolarul Corneliu Ion, doar locul 5, e drept la egalitate cu medaliatul cu bronz. In special de la Ro­­taru, Iuga, Atanasiu ne-am­ fi aşteptat la mai mult. Medalii: — Puncte: 2. CAIAC-CANOE Şi de această dată, „flotila de pe Snagov“ a fost una din cele mai productive lo­turi ale delegaţiei noastre. In afara gimnasticii, caiacul a fost acela care, prin Vasile Dîba, a adus României aurul atît de dorit. Dar valoarea sportivilor români rezidă şi din faptul că în toate finale­le olimpice, mînuitorii pade­­lei şi pagaei din ţara noas­ Sportivii români la Montreal ATLETISM tră au­­ ei să oli bune ? E decît afi, că ne­g­ lui Patza­riţi la 1 în cele­­ participa Dar şi c rezultate Medali bronz.­­ F­uncte Cu exc pice de ţia de r boxerii 1 este cea Dacă me Faptul ci lificat îi cinci în finală d dabilă c ani de-a noştri p lei arte“ tin Noul stantin de cei c campioni asemene: tru mod gătit pe sinta cu spre un formînd românea cei mai tanti la mion Ci Alee, Ni iu, Vie le Didea, C Medali Puncte c S-a act I. timpii parcu s-au să vu ne o plică ce a ces a ai tir me. I mai î nizaţi rea ii labon tenie rent s-aTr'­sul c galbe ialita, cătoa lor. De tămin tori s-au cui e în ir., pice, lie ş. din c sporh s-a­u tele e Atlet care a cî lie de a Franţei a tinua să preferat, Voi încei ani să co­ţei la de şi pe cel • Călăi Macmahc pentr­y. v tul pe un los“. Nu dopinguli mahon s în proba

Next