Cuvîntul Nou, iunie 1979 (Anul 12, nr. 2290-2315)

1979-06-01 / nr. 2290

ANUL XII, Nr. 2290 &C țiiii — blLCLLMCL mitul .Copiii de pe strada noastră. Urare Ţara mea frumoasă, ţara mea de vis, Lasă ca să zboare limpede suris. Peste mări întinse şi peste pămînt Cîntul fericirii, liberul meu cint. Lasă ca să zboare înspre toată zarea Zvon de libertate foşnitor ca marea Dorul meu de pace liber să se-nalţe. Să semene-n­ lume mii şi vii speranţe. MINODORA LITOI Povestea bunicului B­ unicului îi place tare mult să-mi povestească întîm­­plări din viaţa lui. Şi-i mai place ca din aceste întîm­­plări să scoată şi o morală pe care să ne-o împărtă­şească. Eu aş spune că este un fel de filozof şi că este foar­te înţelept. Cele mai multe intîmplări bunicul le-a trăit pe front, de unde s-a întors rănit. Intr-o zi el îmi povestea despre zi­lele aspre ale războiului, despre foamea pe care erau ne­voiţi s-o îndure şi ma­i ales des­pre tristeţea care îi sfîşia inima la vederea morţilor şi răniţilor şi despre bunătatea sufletelor celor simpli, care n-au dorit niciodată războiul, într-o zi, pe cînd lupta căpătase altă formă şi alt înţeles, în timpul retragerii fasciştilor, au pătruns într-un sat care parcă era părăsit, din care lipseau atît hrana, cît şi rîsul co­piilor. Intrînd într-o casă, bunicul a zărit cîteva capete spe­riate ce încercau zadarnic să-şi ascundă prezenţa sub patul care devenise neîncâpător pentru toţi membrii familiei. Fără să cunoască limba acestora, bunicul le-a explicat aşa cum s-a priceput că nu le va face nici un rău. Aceştia văzînd licărirea de bunătate din ochii lui i-au arătat tot prin semne că pe hornul sobei se află asc­unsă hrana. Bunicul a luat de acolo cît a crezut, gîndindu-se şi la familia ascunsă sub pat. Cînd a încercat să-i mulţumească a văzut pe chipul gazdei bucuria şi mulţumirea ce se manifestau atît de evi­dent. Iată că oameni care nu s-au văzut niciodată, nu vor­beau aceeaşi limbă, s-au înţeles în graiul atît de bun al ini­milor lor simţitoare şi mai ales în dorinţa de pace şi bine pentru toţi cei ce trăiesc pe acest pămînt, indiferent de na­ţionalitate, rasă, culoare. Bunicul şi-a încheiat povestirea astfel: — Iată, fata mea, că peste tot trăiesc OAMENI ! MONA MOROGAN, clasa a V-a . ________________________________________________| _____________________________________________________| Leagăn de eroi Partid al nostru, leagăn de eroi, Destine mari tu făurit-ai pentru noi Ne creşti mereu în zbor triumfător, Partid iubit, mereu conducător. Iţi simt dogoarea-n roşia-mi cravată Şi viaţa tot de tine-mi este dată, Cu tine mă îndrept spre viitor Partid iubit, partid triumfător. ADRIANA TEPZEA, clasa a V-a Pagină realizată cu concursul membrilor Cenaclului literar „Visătorii", de la Casa pionie­rilor și șoimilor patriei din întorsura Buzăului. , ■­­ N „Slai să dăm mină cu mină ... Să-nvîrtim hora frăției..." Neînţelegeri Soarele îmbrăţişează pămîntul cu raze lungi, dogoritoare. Răcoarea poienilor ne îm­bie s-o pornim spre înălţimi. Nu mai trebuie pierdută nici o clipă, îmi adun lucrurile de prin casă şi încerc să le îngrămădesc în ruc­sac. Cum prietenul meu Gheorghiţă mă flu­ieră de zor, e cazul să mă grăbesc, nu ? Cînd să-mi arunc rucsacul în spate, aud glasuri care cer ajutor. Mirat, desfac baierele. For­fota dinăuntru s-a înteţit. Termosul se cer­ta cu pijamalele şi vărsa lacrimi fierbinţi de ceai. Slipul se certa cu pantalonii care-şi ce­reau drepturile de autor. Un colac galben în­cepu să-şi umfle stomacul pentru a ocupa un loc cît mai bun. O pereche de tenişi ţineau morţiş să încalţe nişte linguri, maiourile nu mai voiau să recunoască drept stăpîne nişte cămăşi colorate; prosoapele mîngîiau leneşe nişte perii care se zburleau de necaz că sînt mai mici decit ele. Mingea era aruncată de colo pînă colo, fiindcă nici unul din locatari nu voia s-o aibă vecină. Săpunul făcea spu­me de necaz fiindcă lacrimile fierbinți ale termosului se scurgeau pe el. O carte voia de zor să joace fotbal cu un tub de spray. Un pix, crezîndu-se mare pictor, voia să pic­teze cu suc de roşii. Şi toate, toate numai din vina cui credeţi... ? Eu nu ştiu de unde au luat lucrurile apucături aşa de urite şi mai ales nu ştiu de ce nu se aşezau acolo fru­mos ca să nu mai întîrzii şi eu, măcar de data aceasta !... NAGY ZSOLT, clasa a VI-a O sugestivă idee de libertate a fotoreporterului Bartha Árpád: „Copii care nu știu ce este jugul". Scrisori Din SC) trebări adr altor organ rubricii de furnizate ir CERERII Intr-o al P.C.R., t larca din f de ani și tînd, totoi rut la Ce rea drop­­tă de vî 1378/197 troactiv. luna feb sia de c cuvenite adresat ; primi­reb rată­rii aceste teni din Buzaieloi trală de pensiona nele nece­sii începi cursul­ui drepturii lui Alex luna feb. cunoştinț te la Comitetul tau unele , fac încărc cii de prel bunul mer faţă de ace joritatea , care lucre de servici Fentri unităţii a mai a.c. trei schi muncă 1 ră, cerii cînd sos nare al­e ADEVA Cetă­ţul Gala o reclam litatea n asemene; fă. Colec­tat la fa de vorbă salonul î întreprin bună, at punde s priveşte arată că pir- _'tien ciu ca ur care s-a s mulţumirii riodic (Iun în legătură Ţinînd chide că a pei de c la domn

Next