Cuvîntul Nou, iunie 1979 (Anul 12, nr. 2290-2315)
1979-06-01 / nr. 2290
ANUL XII, Nr. 2290 &C țiiii — blLCLLMCL mitul .Copiii de pe strada noastră. Urare Ţara mea frumoasă, ţara mea de vis, Lasă ca să zboare limpede suris. Peste mări întinse şi peste pămînt Cîntul fericirii, liberul meu cint. Lasă ca să zboare înspre toată zarea Zvon de libertate foşnitor ca marea Dorul meu de pace liber să se-nalţe. Să semene-n lume mii şi vii speranţe. MINODORA LITOI Povestea bunicului B unicului îi place tare mult să-mi povestească întîmplări din viaţa lui. Şi-i mai place ca din aceste întîmplări să scoată şi o morală pe care să ne-o împărtăşească. Eu aş spune că este un fel de filozof şi că este foarte înţelept. Cele mai multe intîmplări bunicul le-a trăit pe front, de unde s-a întors rănit. Intr-o zi el îmi povestea despre zilele aspre ale războiului, despre foamea pe care erau nevoiţi s-o îndure şi mai ales despre tristeţea care îi sfîşia inima la vederea morţilor şi răniţilor şi despre bunătatea sufletelor celor simpli, care n-au dorit niciodată războiul, într-o zi, pe cînd lupta căpătase altă formă şi alt înţeles, în timpul retragerii fasciştilor, au pătruns într-un sat care parcă era părăsit, din care lipseau atît hrana, cît şi rîsul copiilor. Intrînd într-o casă, bunicul a zărit cîteva capete speriate ce încercau zadarnic să-şi ascundă prezenţa sub patul care devenise neîncâpător pentru toţi membrii familiei. Fără să cunoască limba acestora, bunicul le-a explicat aşa cum s-a priceput că nu le va face nici un rău. Aceştia văzînd licărirea de bunătate din ochii lui i-au arătat tot prin semne că pe hornul sobei se află ascunsă hrana. Bunicul a luat de acolo cît a crezut, gîndindu-se şi la familia ascunsă sub pat. Cînd a încercat să-i mulţumească a văzut pe chipul gazdei bucuria şi mulţumirea ce se manifestau atît de evident. Iată că oameni care nu s-au văzut niciodată, nu vorbeau aceeaşi limbă, s-au înţeles în graiul atît de bun al inimilor lor simţitoare şi mai ales în dorinţa de pace şi bine pentru toţi cei ce trăiesc pe acest pămînt, indiferent de naţionalitate, rasă, culoare. Bunicul şi-a încheiat povestirea astfel: — Iată, fata mea, că peste tot trăiesc OAMENI ! MONA MOROGAN, clasa a V-a . ________________________________________________| _____________________________________________________| Leagăn de eroi Partid al nostru, leagăn de eroi, Destine mari tu făurit-ai pentru noi Ne creşti mereu în zbor triumfător, Partid iubit, mereu conducător. Iţi simt dogoarea-n roşia-mi cravată Şi viaţa tot de tine-mi este dată, Cu tine mă îndrept spre viitor Partid iubit, partid triumfător. ADRIANA TEPZEA, clasa a V-a Pagină realizată cu concursul membrilor Cenaclului literar „Visătorii", de la Casa pionierilor și șoimilor patriei din întorsura Buzăului. , ■ N „Slai să dăm mină cu mină ... Să-nvîrtim hora frăției..." Neînţelegeri Soarele îmbrăţişează pămîntul cu raze lungi, dogoritoare. Răcoarea poienilor ne îmbie s-o pornim spre înălţimi. Nu mai trebuie pierdută nici o clipă, îmi adun lucrurile de prin casă şi încerc să le îngrămădesc în rucsac. Cum prietenul meu Gheorghiţă mă fluieră de zor, e cazul să mă grăbesc, nu ? Cînd să-mi arunc rucsacul în spate, aud glasuri care cer ajutor. Mirat, desfac baierele. Forfota dinăuntru s-a înteţit. Termosul se certa cu pijamalele şi vărsa lacrimi fierbinţi de ceai. Slipul se certa cu pantalonii care-şi cereau drepturile de autor. Un colac galben începu să-şi umfle stomacul pentru a ocupa un loc cît mai bun. O pereche de tenişi ţineau morţiş să încalţe nişte linguri, maiourile nu mai voiau să recunoască drept stăpîne nişte cămăşi colorate; prosoapele mîngîiau leneşe nişte perii care se zburleau de necaz că sînt mai mici decit ele. Mingea era aruncată de colo pînă colo, fiindcă nici unul din locatari nu voia s-o aibă vecină. Săpunul făcea spume de necaz fiindcă lacrimile fierbinți ale termosului se scurgeau pe el. O carte voia de zor să joace fotbal cu un tub de spray. Un pix, crezîndu-se mare pictor, voia să picteze cu suc de roşii. Şi toate, toate numai din vina cui credeţi... ? Eu nu ştiu de unde au luat lucrurile apucături aşa de urite şi mai ales nu ştiu de ce nu se aşezau acolo frumos ca să nu mai întîrzii şi eu, măcar de data aceasta !... NAGY ZSOLT, clasa a VI-a O sugestivă idee de libertate a fotoreporterului Bartha Árpád: „Copii care nu știu ce este jugul". Scrisori Din SC) trebări adr altor organ rubricii de furnizate ir CERERII Intr-o al P.C.R., t larca din f de ani și tînd, totoi rut la Ce rea droptă de vî 1378/197 troactiv. luna feb sia de c cuvenite adresat ; primireb ratării aceste teni din Buzaieloi trală de pensiona nele necesii începi cursului drepturii lui Alex luna feb. cunoştinț te la Comitetul tau unele , fac încărc cii de prel bunul mer faţă de ace joritatea , care lucre de servici Fentri unităţii a mai a.c. trei schi muncă 1 ră, cerii cînd sos nare ale ADEVA Cetăţul Gala o reclam litatea n asemene; fă. Colectat la fa de vorbă salonul î întreprin bună, at punde s priveşte arată că pir- _'tien ciu ca ur care s-a s mulţumirii riodic (Iun în legătură Ţinînd chide că a pei de c la domn