Cuvîntul Nou, august 1981 (Anul 14, nr. 2962-2987)

1981-08-01 / nr. 2962

ANUL XIV, Nr. 2962 ŞCOALA POPULARĂ DE ARTĂ DIN SFTNTU GHEORGHE Sursă de for­mare a artiştilor amatori Ca orice unitate de învăţă­­mint. Şcoala populară de ar­tă din Sfîntu Gheorghe, îm­preună cu filialele sale din ju­deţ are ca principală menire instruirea şi educaţia tuturor celor ce au aplicaţii pentru artă, pentru frumos. Iar in condiţiile actuale, cînd ca­­d’.-ul atit de fertil oferit de Festivalul national „Cîntarea României" atrage pe scenele sale Un număr mereu sporit de oameni ai muncii — artişti amatori rolul său devine si a­­cela de a pregăti noi si noi ge­neraţii ce urmează să active­ze în formaţii artistice ale di­feritelor unităţi economice. Dealtfel, într-o discuţie cu to­varăşa Gáli Borbála, directoa­rea şcolii, ni se relata că a­­proape nu există formaţie ar­tistică pe raza municipiului în care să nu activeze cîţiva foşti sau actuali elevi ai Şco­lii populare de artă. Pornind de In acest fapt, să vedem ca­re a fost contribuţia acestei unităţi de invătămînt în anul scolar recent încheiat în con­textul mişcării cultural-artis­­tice din judet Un prim aspect ce se cere remarcat îl constituie numă­rul mare de elevi care au frecventat secţiile scolii, apro­ximativ 650, proveniţi atît din unităţile economice ale municipiului, cit si din împre­­jurimile sale (nu ne refertim aici la cei din secţiile exter­ne). Despre nivelul procesului instructiv vorbesc cel mai e­­locvent rezultatele obţinute in cadrul diferitelor faze ale Fes­tivalului naţional „Cîntarea României“ de formaţiile pro­prii ale Şcolii populare de artă: 6 calificate pentru faza interjudeţeană, iar 4 pentru cea finală. S-au distins în mod deosebit formaţia „Tinodi“, cvintetul de coarde, solistul Szilágyi Zsolt (în acelaşi timp un neîntrecut dascăl), forma­ţia de canto, artiştii plastici. Dintre numele­ care s-au afir­mat în trecutul an şcolar se cuvin evidenţiaţi Deregán Já­nos, Orbán Eszter, Török Sán­dor, Kovács József, Langer Csaba, Krecht Emesse, Rozá­lia Bőd, Zsigmond Zoltán, Si­mon Ferenc si, desigur, multi altii. Elevii scolii au desfăsurat si o intensă activitate scenică, spectacolele succedîndu-se în­­tr-un ritm deosebit. Asa de Pildă, clasele de muzică si ba­let au organizat lunar cite un spectacol, de fiecare dată a­­ducînd un program nou, ceea ce a contribuit, desigur, şi la pregătirea artistică. Apoi, formaţiile participante la con­cursul din cadrul Festivalului naţional „Cîntarea României" au susţinut spectacole atît la sediu, cit şi în localităţile în­vecinate; la sfirşitul anul şcolar manifestările artistice s-au desfăşurat aproape fără pauză. Consecventă în preocuparea pentru diversificarea activită­ţii, venind astfel şi în spriji­nul solicitărilor cursanţilor, conducerea şcolii a iniţiat o serie de noi secţii, între care cele de muzică uşoară şi di­rijat orchestră au avut cea mai mare trecere. Se impun amintite cîteva cuvinte si despre secţiile ex­terne ale Scolii populare de artă, ele răspîndindu-se acum prin tot judeţul, de la ţesătu­rile din Intorsura Buzăului, sculptura în lemn de la Vir­gins, mobilierul sculptat de la Cernat si terminînd cu cele de la Tîrgu Secuiesc şi Zăba­la. Datorită acestora, un nu­măr sporit de oameni se pot perfecţiona într-o ramură sau alta a artei. De asemenea, ţi­­nînd cont de faptul că v. muzicală a judeţului a luat în ultimul timp un avînt deose­bit, se preconizează înfiinţa­rea unor secţii pe profil în a­­nul şcolar veto" si în alte lo­calități, la Zăbala si a Grisului, în primul rînd. G. FLORESCU CARNET PLASTIC Prin expoziţii NAGY PAL - PICTURĂ ŞI GRAFICA Una dintre pînzele din expoziţia retrospectivă a regretatului artist tîrgumureşean Nagy Pal este in­titulată „Presentimentul sfîrşiului" : o frunză usca­tă, pretimpuriu pornită pe drumul spre reintegrare în natură şi spre renaştere, pe fondul unui zid — cel dintre fiinţă şi nefiinţă — de care firile în veş­nic neastîmpăr se izbesc deseori în aspiraţia lor spre adevăr. Alături de prima şi de ultima foto­grafie de atît de îngrijitul, dar atît de tristul cata­log editat cu prilejul acestei retrospective itinerante, tabloul se constituie într-un simbol al drumului spre nefiinţă, neîncheiat pentru Nagy Pál — dova­dă, această expoziţie găzduită de Galeriile de artă ale Muzeului Judeţean din Sfîntu Gheorghe. In ca­­re-l regăsim pe artist cu preocupările sale, cu dra­gostele sale, cu conştiinţa şi sensibilitatea sa uma­nă şi artistică. O retrospectivă a tuturor acestora, realizată, din nefericire, nu la răscrucea dintre e­­tapele creaţiei, ci la cea dintre etapele firii, ce ne dezvăluie un univers artistic deosebit de complex. Un u­aivers, pentru că în creaţia sa începutul şi sfîrşitul nu pot fi întrezărite, lucrările realizate în primul deceniu de activitate, ca şi ultimele sale preocupări de reorganizare a viziunii şi a tehnicii artistice, dovedindu-se la fel de valoroase, în creaţiile de început, selectînd dintre intui­ţiile concrete elementul-simbol ce vorbeşte privito­rului despre permanenta renaştere în urma pri­mejdiilor ce pîndesc universul, el pune de fapt culoarea să vorbească, realizînd o magie picturală din contrastul culorilor şi relieful pastei ce impri­mă pe pînză sau carton ridurile pămîntului ars de sete („Secetă“, „Teren de inundaţie“), brazdele tim­pului pe chipul omenesc („Autoportret", „Un om"), sau pe. trunchiul copacilor („Cuib inelat“, „Sfeşnic), sau pe zidul caselor („Amintire", „Fereastră oar­bă"). In timp, expresia formală a tablourilor evo­luează spre o expresie tot mai accentuată substan­ţială, trecere vizibilă mai cu seamă în sfera culori­lor. De la sfiftsfic d in care aşezarea culorilor in con­traste se­ făcea prin folosirea tonurilor închise şi prin eliminarea nuanţelor, pictorul ajunge la o pa­letă luminoasă, cu accente coloristice noi, în care contrastele cedează, topindu-se în nuanţe mobile. Deşi gama cromatică a acestora din urmă este re­dusă, ea este suficientă pentru tălmăcirea persona­lă a realităţii, tonurile imperechindu-se în acorduri de o rară vibraţie a sentimentului si vitalitate a senzației. Spre final, parcă pentru a-si exemplifica ultimul său studiu („Introducere in arta plastică"), Nagy Pál a căutat înnoiri si în domeniul formei si al tehnicii, structura picturilor sale articulîndu-se pe bogăţia realului, ceea ce îl conduce spre grafică (cu un deosebit c­e variat registru de tehnici), a­­ceasta poate dintr-un necesar sentiment de autode­­păşire şi căutare ce l-a caracterizat în viaţă pe a­­cest mare om, rămas, pentru iubitorii artei, înce­­pînd din 1979, doar un mare artist. CSEH GUSTAV - GRAVURĂ ÎN METAL Cu a doua sa expoziţie la Sfîntu Gheorghe şi a treia în judeţul Covasna, judeţ de care îl leagă rădăcinile familiei — originară din Cernat — gra­ficianul clujean Cseh Gusztáv, readuce nostalgia trecutului, valorile umane şi artistice ale acestuia. Căci, din punct de vedere artistic, autorul celor 60 de gravuri-portrete ale unor personalităţi istorice şi literare din Transilvania, expuse in sălile Gale­riilor de artă ale Muzeului Judeţean, reînvie tradi­ţia şi arta gravurilor din secolele trecute, cu mă­iestria lor în redarea detaliilor, cu tehnica lor atît de dificilă, dar minuţios însuşită, iar din punct de vedere uman reînvie figurile unui trecut, cu poezia legendei şi a adevărului care le învăluie. Străbă­tută de această dublă tendinţă de adîncire în tre­cut, arta lui Cseh Gusztáv este, totodată, pătrunsă de conştiinţa necesităţii integrării acestuia în con­temporaneitate, privită în ansamblu expoziţia sa in­dicînd o atitudine ce implică nu un sens apologe­tic, ci o intenţie de a-l considera, prin reînvierea figurilor evocate, drept o parte a unui întreg. Păstrînd măsura justă între plăcerea povestirii grafice si adevărului conţinut de aceasta, lucrările expoziţiei sunt rezultatul unei ample si asidue do­cumentări­ ale căutării şi descoperirii originalelor după care au fost realizate acestei bijuterii minia­turale, în care-l regăsim nu numai Pe talentatu’ absolvent al Institutului de arte plastice „Ion An­­dreescu“, ci şi pe redactorul artistic al revistei „Dolgozo­ne“, precum şi pe experimentatul ilus­trator de carte — ipostaze în care Cseh Gusztáv este cunoscut iubitorilor de artă. Lucrări realizate cu inteligenţă şi fineţe, nu doar ca simple exerciţii de virtuozitate, ci ca efect al profunzimii meditaţiei autorului asupra istoriei şi civilizaţiei maghiarilor care au trăit şi trăiesc pe meleagurile transilvănene gravurile lui Cseh Gusztáv dobîndesc o deosebită forţă sugestivă, des­­coperindu-se un deplin stăpînitor al subtilităţi­i limbajului plastic. Ele te îndeamnă să le Driver îndelung, să revii asupra lori nu numai pentru a descifra în chipuri şi vignete circumvoluţiuni su­fleteşti, furtunile sau înseninăriiee istoriei, ci şi pen­tru a admira fineţea, răbdarea şi măiestria cu care autorul lor a mîngîiat metalul pentru a le zămisli. BARA ÁRPÁD - PICTURA SI NAGY ISTVÁN - GRAFICĂ Alte două oraşe ale judeţului găzduiesc expo­ziţiile a doi artişti plastici din Sfîntu Gheorghe. Bara Árpád itinerează în judeţ prima sa expoziţie personală, expunînd în sălile Muzeului din Tîrgu Secuiesc pictură în ulei, realizată în stilul vechilor meşteri, cu o remarcabilă siguranţă a liniei şi a culorii, siguranţă ce se reliefează în portretele ce predomină în expoziţie. La Galeriile de­­ortă din Covasna expune peisaje-pasteluri şi desene în căr­bune — graficianul plin de sensibilitate artistică şi umană. Nagy István. Doi artişti care, depăşind de mult stadiul şi stîngăciile începutului, tind să de­păşească şi statutul lor de amatori. PETRE , STRACHINARU CARTEA Chipurile şi priveliştile Europei De pe urma scriitorului, a criticului de artă şi a intelec­tualului de subtile orizonturi care a fost Petru Comarnescu im. în 1970) a rămas un jurnal dactilografiat însumînd cinci mii de Pagini. Din acest de­pozit intim Traian Filip a strîns într-o ediţie de două vo­lume o seamă de însemnări compacte datînd din vara a­­nului 1966, răstimp în care Pe­tru Comarnescu a făcut o se­rie de călătorii în Italia, Fran­ţa şi Elveţia. Paginile lui Co­marnescu conţin impresii acu­te, spontane, privind locurile şi oamenii — mulţi din ei nu­me de notorietate îh lumea literaturii si artei — pe care ii întîlneşte. Jurnalul lui Co­marnescu este memorialul Li­nei gînduiri libere si creatoare departe de ticuri culturale si prejudecăţi. Stilul direct, al ţi­nui text mai degrabă „trăit" decit scris, pe lingă dovada autenticităţii, insuflă lectorului satisfacţia întîlnirii cu o gîn­­dire creatoare si care detestă organic clişeele si poncifele, stereotipa pioasă dinaintea o­­perei sau a omului celebru, în însemnările lui Petru Co­marnescu e o reflexiune pro­fundă si o amenitate de om care gîndeste limpede şi ma­tur. în Elveţia, el admiră po­liteţea şi corectitudinea, in­strucţia oamenilor de toată mina, la Paris — amabilitatea franţuzească, însă îl mihnesc ordura abulică a beat­nicilor sau burghezia care vînează senzaţii tari tocmai pentru a gusta cu mai multă plăcere apoi din pu­ul societăţii de consum. O scenă puternică fi­xează din cotidian bulimia franţuzească. Iată doi bătrîni oficiind în cultul lui Camus: „Cu ce răbdare şi ce tacticoşi mîncau amîndoi ! Ea a înce­put cu melci, aduşi în cochilia lor, el cu fileu de somon, tre­­cînd la friptură de pui, la brînzeturi (. .) apoi au cerut de două ori îngheţată, fiecare lin­guriţă fiind introdusă înceti­şor in gură, ţinută pînă la to­pirea preparatului si apoi lin­să. Rareori am văzut atîta vo­luptate în actul mîncării !“ (I, 172)... Asemeni lu­i Iorga, pen­tru Comarnescu, actualitatea şi trecutul unei ţări, al unui oraş, se întrepătrund, nu pot fi izolate şi abordarea reali­tăţii în acest spirit potenţează observaţia. In cetatea dogală, Comarnescu notează „arhitec­tura bizantină, cu ideea ei de plutire spre cer“ (11, 107) şi tot acolo constată că: „Ve­­netienii au fost americanii e­­vului mediu prin ambiţiile lor şi forţa lor de acumulare“. (II. 105)... Aceeaşi plinătate şi chietudine spirituală ,e în felul in care abordează Comarnas­­cu arta, excluzînd mistica ne­condiţionată a capodoperei : „In artă, mai intii vezi dacă e bine spui un lucru si a noi ce spune opera. (s. aut.) Da­că simţi că nu e bine spus, treci mai departe si asa am procedat eu, chiar cu opere de genii ca Tizian sau Tinto­retto sau cu opere de Vero­nese, care e mai exterio,­ si mai artificios decit ceilalţi doi". (II, 111). Constatarea, la Comarnescu e lipsită de exal­tare şi de tipar. Experienţa şi educaţia îi îngăduie judecata personală şi liberă, aşa cum se întîmplă cu această lucra­re a lui Giotto: „Judecata de Apoi este mult mai săracă în scene sau imagini decit cea de la Voronet pe care continui a o socoti cea mai complexă şi mai interesantă, cea mai sem­nificativă din întreaga lume“. (II. 122). . DAN CI­AC­HI­R „Pe-un picior de plai“ (Urmare din pag 1) Nedeia mocănească azi înseamnă nu nu­mai o deschidere de la valorile şi tradiţiile strict locale către cele ale întregii zone —la sărbătoare participă numeroase formaţii fol­clorice de frunte din judeţ — ci şi­ o redes­coperire a unor datini pe care localnicii le conservă cu sfinţenie. Se vor întrece călăreţi, se vor trînti ciobanii, fetele vor da busuioc feciorilor care le vor oferi păpuşi de cas, vom vedea petitul miresei, bărbieritul mirelui, a­­tîtea şi atîtea obiceiuri şi datini din care nu vor lipsi ..Hora miresei“ Mîine, în Valea Zînelor ne vom reintilni cu „Nedeia mocănească“ cu frumoasele datini ale oierilor voineşteni cu inegalabile frumu­seţi ale tradiţiilor noastre folclorice. Török Erna — Port popular făgărăşean. Amt ieris impetuoasa a cunoscut­­nită în ma: cea mai r din ramura maşini din Dezvoltare îndoielnic, nor struct înfiinţarea terea rapid muncitori schimbări i rile admini Concomit primul rine dere nume­ de partid i Existau pin ganizaţii d mărind pin brn, cele n 80—90 de r Numărul tilor, cuprir tie, dispers tora pe loc greunaui sa activităţii. I la baza ho de partid d probadă ap perioare de cele 15 org­­anizaţii de trei comite mediare, o­rele de ha; producţie. mm Tr (Urma siîvăneni, o 1838, la Bi dactor şi fc­ţiu. La 1 ic la Bucureşti limba ,roma: tulari nmâr fondatori p GH. Hill. Presa si­c ţie de o dt in sprijinul democratice întreaga sa tă încă de a pregătit luţie. in iut Foaie pentri teratură po­ Andrei Mur 'versurile că cintecul rev te române. Prin ziaru părut la Bre ținea un p sociale. în 1 sov ziarul Si blatt cu su Satelit (1841 primau ideii gheziei liber ORGAN REC( (Urm fapt demn că această concepută poate de fi, în consider cere a grîu tate, s-a ol mai avansa fapt pentru eiziei adop! cutiv al C din Aita M frunte cu s inginerul se ta­tea de ], lucrat împj zatorii de zile. Asa su ora actuală 355 hectare aproape sul două hecta, pentru săn coltate în-f — Acum răsul inginr Imre Arpád Belin a fot ta Mai­u recoltat tfor care eu cel« masate — i

Next