Cuvîntul Nou, august 1981 (Anul 14, nr. 2962-2987)
1981-08-01 / nr. 2962
ANUL XIV, Nr. 2962 ŞCOALA POPULARĂ DE ARTĂ DIN SFTNTU GHEORGHE Sursă de formare a artiştilor amatori Ca orice unitate de învăţămint. Şcoala populară de artă din Sfîntu Gheorghe, împreună cu filialele sale din judeţ are ca principală menire instruirea şi educaţia tuturor celor ce au aplicaţii pentru artă, pentru frumos. Iar in condiţiile actuale, cînd cad’.-ul atit de fertil oferit de Festivalul national „Cîntarea României" atrage pe scenele sale Un număr mereu sporit de oameni ai muncii — artişti amatori rolul său devine si acela de a pregăti noi si noi generaţii ce urmează să activeze în formaţii artistice ale diferitelor unităţi economice. Dealtfel, într-o discuţie cu tovarăşa Gáli Borbála, directoarea şcolii, ni se relata că aproape nu există formaţie artistică pe raza municipiului în care să nu activeze cîţiva foşti sau actuali elevi ai Şcolii populare de artă. Pornind de In acest fapt, să vedem care a fost contribuţia acestei unităţi de invătămînt în anul scolar recent încheiat în contextul mişcării cultural-artistice din judet Un prim aspect ce se cere remarcat îl constituie numărul mare de elevi care au frecventat secţiile scolii, aproximativ 650, proveniţi atît din unităţile economice ale municipiului, cit si din împrejurimile sale (nu ne refertim aici la cei din secţiile externe). Despre nivelul procesului instructiv vorbesc cel mai elocvent rezultatele obţinute in cadrul diferitelor faze ale Festivalului naţional „Cîntarea României“ de formaţiile proprii ale Şcolii populare de artă: 6 calificate pentru faza interjudeţeană, iar 4 pentru cea finală. S-au distins în mod deosebit formaţia „Tinodi“, cvintetul de coarde, solistul Szilágyi Zsolt (în acelaşi timp un neîntrecut dascăl), formaţia de canto, artiştii plastici. Dintre numele care s-au afirmat în trecutul an şcolar se cuvin evidenţiaţi Deregán János, Orbán Eszter, Török Sándor, Kovács József, Langer Csaba, Krecht Emesse, Rozália Bőd, Zsigmond Zoltán, Simon Ferenc si, desigur, multi altii. Elevii scolii au desfăsurat si o intensă activitate scenică, spectacolele succedîndu-se într-un ritm deosebit. Asa de Pildă, clasele de muzică si balet au organizat lunar cite un spectacol, de fiecare dată aducînd un program nou, ceea ce a contribuit, desigur, şi la pregătirea artistică. Apoi, formaţiile participante la concursul din cadrul Festivalului naţional „Cîntarea României" au susţinut spectacole atît la sediu, cit şi în localităţile învecinate; la sfirşitul anul şcolar manifestările artistice s-au desfăşurat aproape fără pauză. Consecventă în preocuparea pentru diversificarea activităţii, venind astfel şi în sprijinul solicitărilor cursanţilor, conducerea şcolii a iniţiat o serie de noi secţii, între care cele de muzică uşoară şi dirijat orchestră au avut cea mai mare trecere. Se impun amintite cîteva cuvinte si despre secţiile externe ale Scolii populare de artă, ele răspîndindu-se acum prin tot judeţul, de la ţesăturile din Intorsura Buzăului, sculptura în lemn de la Virgins, mobilierul sculptat de la Cernat si terminînd cu cele de la Tîrgu Secuiesc şi Zăbala. Datorită acestora, un număr sporit de oameni se pot perfecţiona într-o ramură sau alta a artei. De asemenea, ţinînd cont de faptul că v. muzicală a judeţului a luat în ultimul timp un avînt deosebit, se preconizează înfiinţarea unor secţii pe profil în anul şcolar veto" si în alte localități, la Zăbala si a Grisului, în primul rînd. G. FLORESCU CARNET PLASTIC Prin expoziţii NAGY PAL - PICTURĂ ŞI GRAFICA Una dintre pînzele din expoziţia retrospectivă a regretatului artist tîrgumureşean Nagy Pal este intitulată „Presentimentul sfîrşiului" : o frunză uscată, pretimpuriu pornită pe drumul spre reintegrare în natură şi spre renaştere, pe fondul unui zid — cel dintre fiinţă şi nefiinţă — de care firile în veşnic neastîmpăr se izbesc deseori în aspiraţia lor spre adevăr. Alături de prima şi de ultima fotografie de atît de îngrijitul, dar atît de tristul catalog editat cu prilejul acestei retrospective itinerante, tabloul se constituie într-un simbol al drumului spre nefiinţă, neîncheiat pentru Nagy Pál — dovadă, această expoziţie găzduită de Galeriile de artă ale Muzeului Judeţean din Sfîntu Gheorghe. In care-l regăsim pe artist cu preocupările sale, cu dragostele sale, cu conştiinţa şi sensibilitatea sa umană şi artistică. O retrospectivă a tuturor acestora, realizată, din nefericire, nu la răscrucea dintre etapele creaţiei, ci la cea dintre etapele firii, ce ne dezvăluie un univers artistic deosebit de complex. Un uaivers, pentru că în creaţia sa începutul şi sfîrşitul nu pot fi întrezărite, lucrările realizate în primul deceniu de activitate, ca şi ultimele sale preocupări de reorganizare a viziunii şi a tehnicii artistice, dovedindu-se la fel de valoroase, în creaţiile de început, selectînd dintre intuiţiile concrete elementul-simbol ce vorbeşte privitorului despre permanenta renaştere în urma primejdiilor ce pîndesc universul, el pune de fapt culoarea să vorbească, realizînd o magie picturală din contrastul culorilor şi relieful pastei ce imprimă pe pînză sau carton ridurile pămîntului ars de sete („Secetă“, „Teren de inundaţie“), brazdele timpului pe chipul omenesc („Autoportret", „Un om"), sau pe. trunchiul copacilor („Cuib inelat“, „Sfeşnic), sau pe zidul caselor („Amintire", „Fereastră oarbă"). In timp, expresia formală a tablourilor evoluează spre o expresie tot mai accentuată substanţială, trecere vizibilă mai cu seamă în sfera culorilor. De la sfiftsfic d in care aşezarea culorilor in contraste se făcea prin folosirea tonurilor închise şi prin eliminarea nuanţelor, pictorul ajunge la o paletă luminoasă, cu accente coloristice noi, în care contrastele cedează, topindu-se în nuanţe mobile. Deşi gama cromatică a acestora din urmă este redusă, ea este suficientă pentru tălmăcirea personală a realităţii, tonurile imperechindu-se în acorduri de o rară vibraţie a sentimentului si vitalitate a senzației. Spre final, parcă pentru a-si exemplifica ultimul său studiu („Introducere in arta plastică"), Nagy Pál a căutat înnoiri si în domeniul formei si al tehnicii, structura picturilor sale articulîndu-se pe bogăţia realului, ceea ce îl conduce spre grafică (cu un deosebit ce variat registru de tehnici), aceasta poate dintr-un necesar sentiment de autodepăşire şi căutare ce l-a caracterizat în viaţă pe acest mare om, rămas, pentru iubitorii artei, începînd din 1979, doar un mare artist. CSEH GUSTAV - GRAVURĂ ÎN METAL Cu a doua sa expoziţie la Sfîntu Gheorghe şi a treia în judeţul Covasna, judeţ de care îl leagă rădăcinile familiei — originară din Cernat — graficianul clujean Cseh Gusztáv, readuce nostalgia trecutului, valorile umane şi artistice ale acestuia. Căci, din punct de vedere artistic, autorul celor 60 de gravuri-portrete ale unor personalităţi istorice şi literare din Transilvania, expuse in sălile Galeriilor de artă ale Muzeului Judeţean, reînvie tradiţia şi arta gravurilor din secolele trecute, cu măiestria lor în redarea detaliilor, cu tehnica lor atît de dificilă, dar minuţios însuşită, iar din punct de vedere uman reînvie figurile unui trecut, cu poezia legendei şi a adevărului care le învăluie. Străbătută de această dublă tendinţă de adîncire în trecut, arta lui Cseh Gusztáv este, totodată, pătrunsă de conştiinţa necesităţii integrării acestuia în contemporaneitate, privită în ansamblu expoziţia sa indicînd o atitudine ce implică nu un sens apologetic, ci o intenţie de a-l considera, prin reînvierea figurilor evocate, drept o parte a unui întreg. Păstrînd măsura justă între plăcerea povestirii grafice si adevărului conţinut de aceasta, lucrările expoziţiei sunt rezultatul unei ample si asidue documentări ale căutării şi descoperirii originalelor după care au fost realizate acestei bijuterii miniaturale, în care-l regăsim nu numai Pe talentatu’ absolvent al Institutului de arte plastice „Ion Andreescu“, ci şi pe redactorul artistic al revistei „Dolgozone“, precum şi pe experimentatul ilustrator de carte — ipostaze în care Cseh Gusztáv este cunoscut iubitorilor de artă. Lucrări realizate cu inteligenţă şi fineţe, nu doar ca simple exerciţii de virtuozitate, ci ca efect al profunzimii meditaţiei autorului asupra istoriei şi civilizaţiei maghiarilor care au trăit şi trăiesc pe meleagurile transilvănene gravurile lui Cseh Gusztáv dobîndesc o deosebită forţă sugestivă, descoperindu-se un deplin stăpînitor al subtilităţii limbajului plastic. Ele te îndeamnă să le Driver îndelung, să revii asupra lori nu numai pentru a descifra în chipuri şi vignete circumvoluţiuni sufleteşti, furtunile sau înseninăriiee istoriei, ci şi pentru a admira fineţea, răbdarea şi măiestria cu care autorul lor a mîngîiat metalul pentru a le zămisli. BARA ÁRPÁD - PICTURA SI NAGY ISTVÁN - GRAFICĂ Alte două oraşe ale judeţului găzduiesc expoziţiile a doi artişti plastici din Sfîntu Gheorghe. Bara Árpád itinerează în judeţ prima sa expoziţie personală, expunînd în sălile Muzeului din Tîrgu Secuiesc pictură în ulei, realizată în stilul vechilor meşteri, cu o remarcabilă siguranţă a liniei şi a culorii, siguranţă ce se reliefează în portretele ce predomină în expoziţie. La Galeriile deortă din Covasna expune peisaje-pasteluri şi desene în cărbune — graficianul plin de sensibilitate artistică şi umană. Nagy István. Doi artişti care, depăşind de mult stadiul şi stîngăciile începutului, tind să depăşească şi statutul lor de amatori. PETRE , STRACHINARU CARTEA Chipurile şi priveliştile Europei De pe urma scriitorului, a criticului de artă şi a intelectualului de subtile orizonturi care a fost Petru Comarnescu im. în 1970) a rămas un jurnal dactilografiat însumînd cinci mii de Pagini. Din acest depozit intim Traian Filip a strîns într-o ediţie de două volume o seamă de însemnări compacte datînd din vara anului 1966, răstimp în care Petru Comarnescu a făcut o serie de călătorii în Italia, Franţa şi Elveţia. Paginile lui Comarnescu conţin impresii acute, spontane, privind locurile şi oamenii — mulţi din ei nume de notorietate îh lumea literaturii si artei — pe care ii întîlneşte. Jurnalul lui Comarnescu este memorialul Linei gînduiri libere si creatoare departe de ticuri culturale si prejudecăţi. Stilul direct, al ţinui text mai degrabă „trăit" decit scris, pe lingă dovada autenticităţii, insuflă lectorului satisfacţia întîlnirii cu o gîndire creatoare si care detestă organic clişeele si poncifele, stereotipa pioasă dinaintea operei sau a omului celebru, în însemnările lui Petru Comarnescu e o reflexiune profundă si o amenitate de om care gîndeste limpede şi matur. în Elveţia, el admiră politeţea şi corectitudinea, instrucţia oamenilor de toată mina, la Paris — amabilitatea franţuzească, însă îl mihnesc ordura abulică a beatnicilor sau burghezia care vînează senzaţii tari tocmai pentru a gusta cu mai multă plăcere apoi din puul societăţii de consum. O scenă puternică fixează din cotidian bulimia franţuzească. Iată doi bătrîni oficiind în cultul lui Camus: „Cu ce răbdare şi ce tacticoşi mîncau amîndoi ! Ea a început cu melci, aduşi în cochilia lor, el cu fileu de somon, trecînd la friptură de pui, la brînzeturi (. .) apoi au cerut de două ori îngheţată, fiecare linguriţă fiind introdusă încetişor in gură, ţinută pînă la topirea preparatului si apoi linsă. Rareori am văzut atîta voluptate în actul mîncării !“ (I, 172)... Asemeni lui Iorga, pentru Comarnescu, actualitatea şi trecutul unei ţări, al unui oraş, se întrepătrund, nu pot fi izolate şi abordarea realităţii în acest spirit potenţează observaţia. In cetatea dogală, Comarnescu notează „arhitectura bizantină, cu ideea ei de plutire spre cer“ (11, 107) şi tot acolo constată că: „Venetienii au fost americanii evului mediu prin ambiţiile lor şi forţa lor de acumulare“. (II. 105)... Aceeaşi plinătate şi chietudine spirituală ,e în felul in care abordează Comarnascu arta, excluzînd mistica necondiţionată a capodoperei : „In artă, mai intii vezi dacă e bine spui un lucru si a noi ce spune opera. (s. aut.) Dacă simţi că nu e bine spus, treci mai departe si asa am procedat eu, chiar cu opere de genii ca Tizian sau Tintoretto sau cu opere de Veronese, care e mai exterio, si mai artificios decit ceilalţi doi". (II, 111). Constatarea, la Comarnescu e lipsită de exaltare şi de tipar. Experienţa şi educaţia îi îngăduie judecata personală şi liberă, aşa cum se întîmplă cu această lucrare a lui Giotto: „Judecata de Apoi este mult mai săracă în scene sau imagini decit cea de la Voronet pe care continui a o socoti cea mai complexă şi mai interesantă, cea mai semnificativă din întreaga lume“. (II. 122). . DAN CIACHIR „Pe-un picior de plai“ (Urmare din pag 1) Nedeia mocănească azi înseamnă nu numai o deschidere de la valorile şi tradiţiile strict locale către cele ale întregii zone —la sărbătoare participă numeroase formaţii folclorice de frunte din judeţ — ci şi o redescoperire a unor datini pe care localnicii le conservă cu sfinţenie. Se vor întrece călăreţi, se vor trînti ciobanii, fetele vor da busuioc feciorilor care le vor oferi păpuşi de cas, vom vedea petitul miresei, bărbieritul mirelui, atîtea şi atîtea obiceiuri şi datini din care nu vor lipsi ..Hora miresei“ Mîine, în Valea Zînelor ne vom reintilni cu „Nedeia mocănească“ cu frumoasele datini ale oierilor voineşteni cu inegalabile frumuseţi ale tradiţiilor noastre folclorice. Török Erna — Port popular făgărăşean. Amt ieris impetuoasa a cunoscutnită în ma: cea mai r din ramura maşini din Dezvoltare îndoielnic, nor struct înfiinţarea terea rapid muncitori schimbări i rile admini Concomit primul rine dere nume de partid i Existau pin ganizaţii d mărind pin brn, cele n 80—90 de r Numărul tilor, cuprir tie, dispers tora pe loc greunaui sa activităţii. I la baza ho de partid d probadă ap perioare de cele 15 organizaţii de trei comite mediare, orele de ha; producţie. mm Tr (Urma siîvăneni, o 1838, la Bi dactor şi fcţiu. La 1 ic la Bucureşti limba ,roma: tulari nmâr fondatori p GH. Hill. Presa sic ţie de o dt in sprijinul democratice întreaga sa tă încă de a pregătit luţie. in iut Foaie pentri teratură po Andrei Mur 'versurile că cintecul rev te române. Prin ziaru părut la Bre ținea un p sociale. în 1 sov ziarul Si blatt cu su Satelit (1841 primau ideii gheziei liber ORGAN REC( (Urm fapt demn că această concepută poate de fi, în consider cere a grîu tate, s-a ol mai avansa fapt pentru eiziei adop! cutiv al C din Aita M frunte cu s inginerul se tatea de ], lucrat împj zatorii de zile. Asa su ora actuală 355 hectare aproape sul două hecta, pentru săn coltate în-f — Acum răsul inginr Imre Arpád Belin a fot ta Maiu recoltat tfor care eu cel« masate — i