Cuvîntul Nou, mai 1989 (Anul 22, nr. 5363-5388)
1989-05-01 / nr. 5363
PAG. I Simbol al tradiției de luptă revoluţionară (Urmare din pag. I) şii, al Frontului Unic dintre comunişti şi socialişti, a evidenţiat cu putere hotărîrea eroicei noastre clase muncitoare de a se opune fascismului şi politicii de război, de a apăra interesele naţionale supreme ale României. A fost cea mai impunătoare manifestaţie care a avut loc în acel an în Europa împotriva hitlerismului, reliefînd forţa şi capacitatea de acţiune revoluţionară a clasei muncitoare, a partidului său comunist. Evenimentele memorabile premergătoare marilor demonstraţii atestă cu puterea faptelor militantismul revoluţionar exemplar al tovarăşului Nicolae Ceauşescu în cadrul marilor frămîntări sociale şi naţionale, contribuţia sa decisivă la organizarea şi dinamizarea luptei antifasciste, la influenţarea opiniei publice. Experienţa dobîndită în mişcarea antifascistă in intervalul ce a urmat creării Comitetului Naţional Antifascist şi-a spus pe deplin cuvîntul şi în amploarea marii demonstraţii de la 1 Mai 1939, în organizarea şi desfăşurarea căreia tovarăşul Nicolae Ceauşescu a avut, împreună cu tovarăşa Elena Ceauşescu (Petrescu), un rol determinant. . . . Sîntem din nou în mai. Tradiţiilor eroice ale luptei revoluţionare, pregnant evidenţiate de fiecare dată la 1 Mai, li se adaugă astăzi prin munca plină de avînt şi abnegaţie a întregului popor noi şi luminoase pagini, clasa muncitoare, toţi oamenii muncii din ţara noastră asigurînd prin puterea creatoare a minţii şi braţelor lor sporirea necontenită a avuţiei naţionale. In aceşti ani, societatea românească a înregistrat prefaceri structurale, revoluţionare, cu deosebire în Epoca Nicolae Ceauşescu, epocă inaugurată de istoricul Congres al IX-lea al partidului, care au dus la necontenita creştere a gradului de civilizaţie şi progres, a nivelului de trai material şi spiritual al poporului, la întărirea independenţei şi suveranităţii naţionale. Sărbătorim 1 Mai strîns uniţi în jurul partidului, al secretarului său general, ferm angajaţi în traducerea în viaţă a măreţelor obiective adoptate de Congresul al XIII-lea al partidului, pentru ridicarea României socialiste pe noi culmi de civilizaţie şi prosperitate. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu — anul 1939. Tovarăşa Elena Petrescu (fotografie din anul 1939). Tovarăşul Nicolae Ceauşescu şi tovarăşa Elena Ceauşescu în timpul unei demonstraţii a forţelor revoluţionare, democratice din Bucureşti. Octombrie 1944. 45 de ani de la crearea Frontului Unic Muncitoresc Cu 45 de ani în urmă, luna aprilie a consemnat un moment hotărîtor în asigurarea victoriei revoluţiei de eliberare socială şi naţională, antifascistă şi antiimperialistă de la 23 August 1944 : făurirea Frontului Unic Muncitoresc. Semnificaţia istorică a acestui eveniment o găsim în aprecierea tovarăşului Nicolae Ceauşescu: „Constituirea Frontului Unic Muncitoresc a jucat un rol hotărîtor în unirea tuturor forţelor democratice, în creşterea autorităţii partidului nostru, în alianţă cu partidul socialist, a autorităţii clasei muncitoare“. S-a consemnat în filele istoriei naţionale că urmărind lărgirea continuă a coaliţiei realizate prin crearea Frontului Patriotic Antihitlerist, pînă la cuprinderea tuturor partidelor şi personalităţilor politice interesate în eliberarea României, comuniştii considerau că unitatea de acţiune a clasei muncitoare trebuie să fie coloana vertebrală a acestei largi coaliţii politice. Ca atare, conducerea P.C.R. a stabilit şi menţinut legături strînse cu conducerea Partidului Social-Democrat, al căror rezultat a fost încheierea în luna aprilie 1944 a unui acord de constituire a Frontului Unic Muncitoresc. Manifestul programatic dat publicităţii cu prilejul zilei de 1 Mai, chema toate forţele patriotice antihitleriste să se unească în lupta hotărîtă pentru: „Pace imediată, răsturnarea guvernului Antonescu, formarea unui guvern naţional din reprezentanţii tuturor forţelor antihitleriste din ţară, sabotarea şi distrugerea maşinii de război germane ... Pentru o Românie liberă, democratică şi independentă“. Toate acestea au demonstrat justeţea politicii P.C.R., de colaborare a comuniştilor cu toate forţele naţionale antihitleriste. Actul istoric de la 23 August 1944 nu era posibil fără unitatea clasei noastre muncitoare, făurită în urmă cu 45 de ani prin constituirea Frontului Unic Muncitoresc. In perioada care a urmat, clasa muncitoare, ţărănimea, întregul nostru popor a înscris sub conducerea P.C.R. file de nepieritor eroism în istoria nouă a ţării, transformînd România într-o ţară cu o industrie modernă, cu o agricultură dezvoltată. Tinara generaţie reprezintă o puternică forţă socială, viitorul însuşi al naţiunii noastre socialiste. In anii luminoşi ai Republicii, dar mai cu seamă în epoca istorică deschisă de Congresul al IX-lea al partidului, tinerilor patriei noastre li s-au asigurat minunate condiţii de creştere şi educaţie, de formare şi afirmare. Este meritul de excepţie al tovarăşului Nicolae Ceauşescu de a fi arătat încă de la Congresul al IX-lea : „Socialismul a deschis tineretului nostru perspectivele afirmării elanului şi entuziasmului său, i-a creat condiţii optime de dezvoltare multilaterală. Fără îndoială că tineretul va răspunde şi în viitor acestor condiţii printr-o muncă perseverentă de pregătire şi lărgire a orizontului de cunoştinţe, prin participarea activă, alături de întregul popor, la opera de desăvârşire a construcţiei socialiste“. Tinerii, viitorii constructori ai socialismului şi comunismului pe pămîntul patriei au şansa extraordinară de a avea drept călăuză în tot ceea ce fac, în tot ceea ce năzuiesc viaţa şi activitatea tovarăşului Nicolae Ceauşescu, simbol suprem al tinereţii revoluţionare, bucurîndu-se de atenţia deosebită a eminentului militant al partidului, a savantului de largă recunoaştere internaţională, tovarăşa academician doctor inginer Elena Ceauşescu. In mod categoric, creşterea şi formarea tinerei generaţii reprezintă o investiţie politică şi socială de largă perspectivă, de majoră însemnătate. In acest sens, " Uniunea Tineretului Comunist a fost învestită cu mandatul de înaltă răspundere de a constitui un factor principal în educarea comunistă, revoluţionară a tineretului. Acţionînd ferm pentru a-şi îndeplini mandatul politic şi social ce îi este conferit, tineretului îi sunt încredinţate obiective de o complexitate şi amploare cu adevărat pe măsura resurselor sale de abnegaţie şi competenţă, tinerii ţării noastre neprecupeţind nici un efort pentru a se afla totdeauna acolo unde este mai greu, acolo unde este mai multă nevoie de ei, acolo unde o cer interesele supreme ale partidului, ale poporului nostru. Indiferent de domeniul de activitate — industrie, agricultură, învăţămînt, cercetare — mii şi mii de utecişti contribuie, prin faptele lor de muncă, la trecerea României — aşa cum s-a hotărît la Congresul al XIII-lea şi Conferinţa Naţională ale partidului — în rîndul ţărilor mediu dezvoltate. Tinerii ştiu că în faţa lor stau sarcini a căror realizare necesită mari eforturi, dar mai ştiu că este în firea poporului nostru să depăşească orice fel de greutăţi, să muncească şi să militeze neabătut pentru a trăi într-o ţară liberă, independentă, prosperă. In acest context, miile de tineri covăsneni îşi unesc eforturile cu cele ale tinerilor din întreaga ţară, aducîndu-şi o neprecupeţită contribuţie la realizarea sarcinilor ce le stau în faţă, conştienţi fiind că astfel îşi făuresc propriul lor prezent şi viitor, că îşi îndeplinesc, alături de întregul nostru popor, marile lor aspiraţii, dorinţele de libertate, fericire şi pace. 2 Mai — Ziua tineretului CUVlNTUr, NOU Anul XXII Nr. 5363