Cuvîntul Nou, martie 1990 (Anul 1, nr. 52-78)
1990-03-01 / nr. 52
PPR 2 „Am încredere în arhitecţii noştri (Uimar? din pag 1) — Vă loviţi de greutăţi ? — Destule. De pildă, n-a apărut un nou decret, scos de guvern, privind expropierile. Totuşi, noi am pornit la treabă împreună cu municipalitatea, iniţiind un concurs de arhitectură, în acest sens dînd Centrului judeţean de proiectare o comandă pentru un studiu-concurs. De menţionat că variantele prezentate vor fi supuse atenţiei opiniei publice înainte de a fi analizate de comisie. — Aveţi şi fonduri de premiere ? Pentru că nimeni nu mai lucrează ca în vechiul regim, cînd inventatorii erau trecuţi în „Cîntarea României“, şi, pentru luni şi ani de muncă, primeau o diplomă ! — Din păcate, nu sînt fonduri separate pentru concurs, dar am făcut demersuri ca să le primim. — Ziceaţi că v-aţi adresat arhitecţilor locali. De ce nu şi altora ? — Pentru că chestiunea este deosebit de urgentă. Or, un concurs ca acesta la Uniunea arhitecţilor dura doi ani. Eu am încredere în arhitecţii noştri. Dacă însă în urma prezentării soluţiilor nu se va ajunge la un rezultat mulţumitor, vom lansa un concurs naţional. — Ce se va întimpla cu strada Ciucului ? — Am lăsat totul la latitudinea concurenţilor. — Ce instituţii vor trebui să existe în noul centru ? — Un teatru, un hotel şi spaţii pentru biserici. — Apropo: Catedrala ortodoxă din centrul municipiului a fost sufocată de tot felul de clădiri, inclusiv de un bloc cu zece etaje. Ce aveţi de gînd în privinţa ei ? — Vom demola măcar blocul mic, verde, din faţa ei, dar, în funcţie de posibilităţile financiare ale Primăriei, pot fi luate şi măsuri mai radicale de a degaja tot colţul străzii pentru a o descongestiona, a o lăsa să respire, aşa cum este firesc pentru o biserică. După cum se ştie, în urma Revoluţiei, într-o mare parte din şcolile judeţului nostru au avut loc, ca urmare a revendicărilor elevilor şi părinţilor, o serie de reorganizări de clase, pornind în primul rînd de la criteriul minorităţilor, dar şi de la cel al profilelor etc. De asemenea, tot în perioada care a trecut au avut loc şi alegerile unor noi conduceri, avîndu-se în vedere atît populaţia majoritară, cît şi competenţa profesională. Au existat şi o serie de „mişcări“ în rîndul cadrelor didactice, dar actualmente situaţia este relativ stabilă. Spunem relativ stabilă fiindcă tensiuni mai există, după cum o atestă o scrisoare primită la redacţie, în care, după mai bine de o lună, se ia atitudine faţă de evenimentele de atunci. Domnul Lázár Mihály, profesor la Şcoala generală nr. 2 din Sfîntu Gheorghe, ţine să-şi exprime nemulţumirea faţă de modul cum au fost prezentate alegerile din cadrul acestei şcoli în coloanele ziarului nostru. Părerea personală a dînsului este că „doreşte să elucideze (s.n.) documentarea superficială a autorului“. „Documentare superficială“ a devenit un laitmotiv, nu credeţi ? Dar modul cum prezentaţi dumneavoastră faptele cum poate fi numit, de vreme ce nu aţi participat la toată documentarea, ci aţi venit mai tîrziu, Revoluţia elevilor, revoluţia profesorilor... chemat telefonic ? Iar faptul că eludaţi cu bună ştiinţă anumite întrebări care s-au pus în discuţia avută cu cadrele didactice nu vi se pare semnificativ în balanţa „elucidării“ ... cazului? Considerăm că, în ce ne priveşte, ne-am făcut datoria în a prezenta cit mai decent discuţiile care au avut loc atunci, la data documentării noastre. Cît despre întrebarea, de asemenea retorică, a semnatarului scrisorii, dacă alegerile au fost sau nu democratice, noi o considerăm la această dată tardivă ! Ea nu face decît să răscolească şi să agite nişte spirite, atît în rîndul cadrelor didactice, cît şi al elevilor, ca să nu mai vorbim de părinţi, care, pe bună dreptate, ar avea şi ei de pus o întrebare: copiii noştri învaţă, sau surt obiect de dispută politică ? Iată un aspect pe lingă multe altele, la care ar trebui să reflectăm şi să reflectaţi, domnule Lázár Mihály, cu mai multă seriozitate ... Radu DOBRE P.S. Cit despre o „Precizare“ apărută în rubrica „Dreptul la opinie“ a ziarului nostru din 12 februarie, trebuie menţionat faptul că nu subsemnatul a făcut promisiunea că nu va scrie despre situaţia respectivă, ci domnul Péter Sándor, de la ziarul „Háromszék“. Dar despre acest fapt colectivul Şcolii generale nr. 2 nu aminteşte o iotă. Pentru respectarea adevărului se cuvine mai multă rigoare, nu credeţi ? CUVINTUL NOU De la Ministerul Sănătăţii (Urmare din pag. 1) tură ortopedică, mult solicitate, ajung la ... circa 10.000 de dolari. Nu mai vorbesc de un transplant renal, operaţie extrem de dificilă, al cărei cost poate varia între 25 şi 50.000 de dolari !? Aşa după cum specifică respectivul Comunicat al Ministerului Sănătăţii, bolnavii care dispun de valută şi cărora unităţile specializate din ţară le-au recomandat tratament medical în străinătate, pot beneficia de acesta fără a mai fi necesară prezentarea lor la comisiile special constituite în centrele noastre universitare medicale. Desculţi şi goi... Primăvara asta, frate, te-nghesuie în blănuri, paltoane, pardesie uzate, cizme rupte — mă rog, după posibilităţi şi, mai ales, după... putinţa comerţului nostru, care, nemaifiind socialist, e atît de... liber Incite şi miri din ce-or mai trăi, de pildă, vînzătorii de la încălţăminte copii, care şomează... legal din lipsă de marfă, în timp ce copiilor noştri le-ngheaţă picioarele în cizme de cauciuc, pe frig şi zloată, fără ca domnilor din conducerea comerţului să le pese. De ce oare ? Vă las pe dv. să ghiciţi ! (D.V. Mitru) (Urmare din pag. 1) Gratic al Romilor Liberi beneficiază doar de calitatea de observator (prin cei doi membri delegați), întrucît s-a constituit după data de 1 februarie 1990. Astfel, 51 de persoane fac parte actualmente din acest Consiliu Provizoriu, care cuprinde cele mai diverse categorii — indiferent dacă ne referim la „culoarea“ politică, componenţa socială, naţională, reprezentarea marilor unităţi economice etc. Constituim cu adevărat un forum democratic de conducere — asta e cert; mai important ni se pare acum aspectul legat de . .. eficienţa muncii noastre. — Ce ne puteţi spune în acest sens ? — în perioada 30 decembrie 1989 — 22 februarie 1990, Consiliul a validat deja o serie de hotărîri luate în biroul executiv. Cele mai din viaţa cetăţii importante se referă la : măsuri privind reducerea deficitului de apă potabilă în municipiu (măsuri în care sunt angrenate conducerile întreprinderilor Avicola de stat, I.M. Panificaţie, I.A.C.M., I.J. G.C.L. şi Centrul judeţean de proiectare); Hotărîrea de numire în funcţie a primarului, viceprimarului şi secretarului Primăriei municipale,, respectiv, a domnilor László Iuliu, Ioan Dumitrescu şi , Györgyjakab Miklós; Hotărîrea de repartizare a frigiderelor, congelatoarelor şi televizoarelor color prin reţeaua I.C.S. M.I.; Hotărîrea de scriere în limba română şi maghiară a denumirilor de străzi, a firmelor de comerţ, a denumirilor tuturor unităţilor economice şi instituţiilor social-culturale din municipiu, precum şi Hotărîrea de schimbare a denumirilor unor străzi (vechile denumiri devenind anacronice în urma Revoluţiei). De asemenea, s-a hotărît şi modul de repartizare a locuinţelor din fondul locativ de stat, şi de închiriere a lor pe baza propunerilor colectivelor de muncă în care îşi desfăşoară activitatea respectivii solicitanţi. Vom reveni cu detalii legate de aceste aspecte. Această clădire — urîtă și igrasioasă — este una dintre cele care maschează Catedrala ortodoxă. Sperăm că nu pentru multă vreme. Foto : Viorel POPESCU Anul I Nr. 52 f2^cU! post lovt PRIOsOAL cd SBDJ Yalta şi crucificarea României (Urmare din pag. 1) prin 1933, a început să apară prin hotelurile din Chicago şi Urbana, Illinois, cu Eleanor Roosevelt. El, solid şi frumos, avînd treizeci şi trei de ani, soţia preşedintelui aproape de două ori mai în vîrstă, de cincizeci şi nouă de ani. Cum în 1943 America se afla în plin război, F.B.I.-ului i s-a părut curios că Eleanor Roosevelt se întîlneşte prin camere de hotel cu un comunist notoriu, şi a introdus microfoane în camerele unde aceştia se vedeau. Cum microfoanele indicau limpede legături amoroase între cei doi eroi, convorbirile lor au fost înregistrate. Colonelul Forney de la serviciul secret al armatei le-a prezentat preşedintelui la Casa Albă, de faţă fiind şi generalul Strong. După ce a ascultat întreaga serie de convorbiri din care rezultau legăturile soţiei sale cu vlăjganul de sergent, preşedintele l-a convocat pe şeful Marelui Stat Major, generalul Arnold şi i-a ordonat să-i trimită imediat în prima linie, pe frontul din Pacific, atît pe sergent, cît şi pe toţi cei care aveau cunoştinţă de infidelitatea soţiei sale. Aceştia trebuiau ţinuţi sub focul din prima linie de bătaie contra japonezilor, pînă cînd toţi aveau să moară. De ce reţin aceste aspecte din viaţa intimă a lui Roosevelt ? Fiindcă boala şi incapacitatea lui explică multe din greşelile ce le-a săvîrşit de-a lungul războiului. Pe de altă parte, legătura Eleanorei Roosevelt cu jurnalista Lorena Hickock, ale cărei înclinaţii lesbiene şi pro-sovietice erau notorii, au înrîurit mai ales după moartea preşedintelui — politica partidului democrat, pe care Eleanor continua să-l controleze. In pofida acestor aspecte, F.D.R. a reuşit să obţină între anii 1933—1936 succese notabile pe plan intern intr-o perioadă cînd Hitler făcea ravagii în Europa. Ales preşedinte a treia oară, în 1939, Roosevelt a devenit stăpînul Americii. Tot ce spunea el era sfînt şi se făcea. Se profila ca un erou de legende, peste partide şi politică. Aparţinea întregii naţiuni. Autoritatea de care se bucura i-a îngăduit să scoată Statele Unite şi poporul american din izolarea totală şi din neutralitatea activă, pentru a le duce la intervenţia limitată, iar în cele din urmă, la război. In 1939, Statele Unite, erau complet dezarmate, fără aliaţi şi fără posibilitatea de a-1 câştiga, fiindcă „legea neutralităţii“ interzicea orice demers în acest sens. Intr-un timp record, împotriva majorităţii poporului american, Roosevelt a schimbat întreaga faţă a Statelor Unite ale Americii. (Episodul următor în ziarul nostru de luni, 5 martie)