Cuvîntul Nou, ianuarie 1991 (Anul 2, nr. 278-297)

1991-01-15 / nr. 285

Eminescu Alba Canopus Pisc şi regină. Străluminări, Ct şi Luceafărul umbli fi el — Dar fi Luceafărul Ca voievozii Prin voievozi... Milă Şi cartă Peste Carpafi­­o, veşnicie. Miron Itusu HARIAN vt • • Vom ajunge să învăţăm cu toţii limba franceză? Se pare că profesorii ce predau această limbă vor ajunge „en vogue“ dacă actualele tendinţe ale vieţii politice stradale ro­mâneşti se menţin în con­tinuare. Sigur, nu este nimic rău în învăţarea oricărei limbi străine — ba, dimpotrivă — dar in România franceza va de­veni o obligaţie. De ce? Păi, ia gîndiţi-vă: dacă veţi avea vreodată „noro­cul" întâlnirii cx-regelui Michel şi maiestatea sa, în marea sa bunătate ca­tadicseşte să vă întrebe ceva, bineînţeles, in fran­ceză, cum veţi răspunde? Că doar nu româneşte, doamne fereşte, adică în­tr-o limbă care a devenit străină fostei familii re­gale?! Franţuzeşte sau en­glezeşte, însă — da, se poate răspunde! Deci, fraţi români şi­ maghiari, inscrieţi-vă la cursurile intensive pentru învăţarea acestor limbi. Sper că nimeni nu va pretinde fa­miliei von Hohenzoller und Sigmaringen să înveţe româneşte... (IF.) BASM Pe vremea cînd Dumnezeu umbla cu Sf. Petru pe pă­­mînt sub chipul unor moşnegi gîrbovi, sprijiniţi în toiag şi cu sandalele rupte, iar la căderea nopţii bateau pe la uşile oamenilor şi li se întîmpla de multe ori să fie izgo­niţi. intr-un rînd i-a prins noaptea pe cîmp, iar odată cu ea o ploaie care le-a udat veşmintele şi i-a umplut de noroi. Tot rătăcind ei în întuneric, numai intr-un tîrziu au ajus la marginea unui sat şi abia au îndrăznit să bată cu toiagul în prima poartă. Cinii mari s-au repezit să-i sfi­şie, dar numaidecit s-a auzit un glas bărbătesc, întrebînd cine bate şi au răspuns: oameni buni. Atunci omul, potolind cîinii, i-a poftit în casă, unde nevasta şi copiii abia se treziseră din semin, şi el a început să dea porunci, dar cu blindeţe: — Mario, ia mai pune cîteva vreascuri pe foc; Tu­dore, dă fuga la fîntînă după o doniţă cu apă proaspătă, Ileano, ia vezi tu de o oală cu lapte... Şi le-au dat să se spele şi să se şteargă cu ştergare albe, şi i-au ospătat, şi i-au dus să doarmă într-o odaie în care mirosea a gutui şi a busuioc. A doua zi dimineaţa iar le-au dat să se spele, i-au os­pătat, le-au pus şi în traistă nişte mere, cum nu mai vă­zuseră, şi le-au urat drum bun­ Cum au ieşit din sat, Sfîntu Petru a început să se roa­ge de Dumnezeu: — Doamne, fă ceva pentru oamenii aceştia, că tare ne-au primit frumos! — Ce-ai vrea să fac, Sfinte Petre, c-ai văzut că nu erau nevoiaşi? — Doamne, fă ceva, fă-i ca să-şi vadă măcar o dată sufletul! — Să-şi vadă sufletul, spui Petre? — Da, Doamne, să-şi poată vedea sufletul, aşa cum vedem noi plopul acela de colo... — Bine Petre, a răspuns Dumnezeu, privind gînditor satul din vale. Iar după o vreme, din neamul acela de oameni s-a născut Mihai Eminescu. Coi BOG­Z­A NAŢIUNE 0 limba şi naţionalitatea românească vor peri odată cu românul material cu stin­gerea prin moarte şi fără urmaşi a noastră, nu prin desnaţionalizare şi venefiaţiu­­ne. A p persecuta naţionalitatea noastră nu înseamnă a o stinge, ci numai a ne vexa şi a ne învenina Împotriva persecutorilor. Ş-apoi ni se pare că nici un neam de pe faţa pămîntului nu are mai mult drept să ceară respec­tarea sa decît tocmai româ­nul, pentru că nimeni nu este mai tolerant decît dînsul. Singurele ţările româneşti sunt acelea, în care din vremi străvechi fiecare a avut voie să se închine la orice Dum­nezeu a voit şi să vorbească ce limbă i-a plăcut. adevAr • Adevărul e stă­pinul l­­a icoana sunet­ului românesc UVINTUL NOV SERIE NOU AH Cotidian social-politic al judeţului Covasna. Anul II Nr. 285 Marţi 15 ianuarie 1991 4 pagini — 2 Ioi nostru, nu noi stăpînim ade­vărul. CARACTER • Caracterul oamenilor e întipărit pe faţa lor. Toate pasiunile causează trăsături E­MINI­SCU DESPRE... deosebite In faţă- De durată lungă fiind, trăsăturile rămîn neşterse. corupţie 0 Aceasta e adevărata co­rupţie: tendinţa de a cîşlăga lesne şi fără muncă, tendin­ţa de a se gira în om mare fără merit, aceasta e corup­ţia adevărată, ale cării ur­mări sunt ura şi invidia contra oricărui merit adevă­rat şi cocoţarea nulităţilor in acele locuri, la care numai o înaltă inteligenţă sau un caracter extraordinar dau drept. CIVILIZAŢIE 0 Condiţia civilizaţiei sta­tului este civilizaţia econo­mică. A introduce formele u­­nei civilizaţii străine, fără ca să existe corelativul ei e­­conomic, e curat muncă za­darnică-MUNCA 0 Nici ziare, nici legi, nici academii, nici o organi­zaţie asemănătoare cu cele mai înaintate nu sunt în sta­re a înlocui munca şi o sta­re de lucruri care nu se în­temeiază pe ea e o fantas­magorie care va dura mai mult sau mai puţin, dar se va preface un fum la suflarea recei realităţi. Una pe zi „Vreme­­rece, vreme vine, Toate-s vechi fi nouă toate. Ce e râu fi ce e bine Tu te-ntreabă fi socoatei Nu spera fi nu ai teamă. Ce e val ca valul trece, De te-ndeamnă,­­te te cheamă. Tu rănd­i la toate rece“. (Mihai EMINESCU — GLOSS­A) Pentru cine bat clopotele, Saddam? — COMENTARIU DE POLITICA EXTERNA — Saddam Hussein nu dă nici un semn că ar fi dispus sa poarte un dialog raţional cu factorii politici ai alianţei multinaţionale din Golful Persic. Ba, mai mult chiar, cu ocazia sărbătoririi Zilei armatei irakiene, Saddam a încer­cat să-şi dea singur curaj, organizînd o uriaşă paradă mi­litară, cu care ocazie a făcut şi halucinanta afirmaţie că va zdrobi forţa multinaţională staţionată în Golf. In ciuda acestor afirmaţii iresponsabile, Saddam Hussein se află Va fi sau nu al treilea război mondial ? într-o situaţie fără ieşire. Izolat complet, atît pe plan in­ternaţional, cit şi pe plan regional, liderul irakian pare a se îndrepta implacabil către dezastru. Un dezastru în care, din păcate, va angrena nu numai poporul propriu, ci şi o bună parte din comunitatea internaţională. Pe de altă par­te, formidabila coaliţie condusă de Statele Unite se con­­frută cu o serie de probleme intestine, devenind de-acum notorii divergenţele de opinii dintre diplomaţia franceză şi cea americană în privinţa luării in discuţie a problemei palestiniene, la fel ca şi opinia separată pe care o fac u­­nele state arabe participante la coaliţie în privinţa modu­lui de soluţionare militară a crizei. Statele Unite, la rîn­­dul lor, încearcă să determine soluţionarea crizei într-un fel sau altul, deoarece menţinerea uriaşei maşini de luptă necesită cheltuieli şi soluţii pe măsură. Totodată, glasul o­piniei publice americane se face auzit tot mai­­des analo­giile cu Vietnamul fiind greu de evitat Complexitatea fără precedent a situaţiei internaţiona­le îndeamnă, totuşi, la eforturi deosebite pentru evitarea declanşării conflictului armat. Uniunea Sovietică a devenit un butoi cu pulbere, în urma bizarei şi total neinspiratei decizii a lui Gorbaciov de a trimite trupe in şapte repu­blici — printre care şi Moldova — pentru a ridi­a recruţi, „cu arcanul“. Din cele prezentate la TV­, situaţia la Vil­­­­nius, capitala Lituaniei, seamănă izbitor cu cea de la Tirgu Mureş din martie (diferă doar instrumentele şi... niurul morţilor), dînd în vileag un scenariu caracteristic acelora,­ forţe oculte. Izbucnirea războiului in Golf in acest moment critic pentru U­R­SS, ar putea complica neaşteptat datele problemei, prin inducţie. Să nu uităm că intre teatrul de operaţiuni din Golf şi graniţa cu R.SS. Gruzină —- unde au loc din nou puternice tulburări — sunt mai puţin de o mie de kilometri. Situaţia din Europa de Est, extrem re­­critică din punct de vedere economic şi chiar politic, va deveni dramatică în plan economic odată cu izbucnirea conflictului. Iar, după cum bine se ştie, economicul deter­mină politicul... O mare necunoscută rămîne Germania, poziţia sa fiind extrem de importantă în condiţiile in care, după reunifica­­re, Germania se vede posesoarea celei mai numeroase şi bine echipate armate de pe continent (cu excepţia U.R.S.S., desigur), avînd, totodată, un produs naţional brut mai mare decît Marea Britanie şi Franţa la un loc. Nefiind Eugen D. TOMIUC (Continuare in pag. a 2-a)

Next