Cuvîntul Nou, ianuarie 1992 (Anul 3, nr. 529-548)
1992-01-15 / nr. 536
Pag. 2 Preţurile urcă, gindirea economică stagnează... Foarte multe din creşterile de preţuri care ne asaltează acum nu se datoresc unor cauze externe, ci ele maschează minusuri interne de care agenţii economici se feresc să se ocupe. Costul unui borcan de gem de pildă, n-a crescut de 4—5 ori numai din cauza scumpirii materiei prime, ingredientelor sau energiei, ci şi ca urmare a menţinerii unui număr de salariaţi peste necesar, existînd (în parte de înţeles) reţinerea de a da afară personalul neproductiv. Iar de aceea noi, cumpărătorii, trebuie să plătim în plus pe unitatea de produs. De asemenea, se bagă mîna tot în buzunarul nostru pentru a surmonta cheltuielile legate de o notă de plată energetică mai mare, în loc să se caute soluţii pentru reducerea acestora. La rindul său, productivitatea se menţine la un nivel redus din motive ce ţin adesea tot de componenta subiectivă. Dar pentru această lene mascată plătim şi ne lamentăm tot noi preferăm să dăm vina pe climatul politic, in loc să mai căutăm şi brrna din propriul ochi. Despre imobilismul gîndirii conducătorilor de agenţi economici, despre frica lor de a lua decizii Pe propria răspundere, de a Încerca să apropie pro- PĂREREA = ==MF.ftE dusele de standardele internaţionale ce să mai vorbim ? Aţi văzut cumva în ultimii doi ani ca un produs românesc (dar hai să nu ne extindem şi să spunem doar : covăsnean), pe lingă scumpire să mai aducă ceva în plus la caracteristicile sale ? S-a schimbat cumva calitatea pîinii, a untului, a salamului, pantofilor, hainelor veselei, benzinei, becurilor, apei minerale etc. etc.? Nici gînd. Ba unele sînt parcă și mai proaste decît au fost... A devenit oare design-ul ambalajului mai atractiv ? Ne sînt vîndute produsele în condiţii mai igienice, în cutii sau sticle asemănătoare cu cele din vest, pe care mulţi le colecţionăm (şi folosim) de parcă ar fi cine ştie ce trofee ?... La toate aceste întrebări răspunsul nu poate fi decît negativ, dar de plătit plătim în plus! Calitatea este o noţiune abstractă în România! Ne-a mai rămas speranţa (dar, aşa cum evoluează gîndirea întreprinzătorului român, pus doar pe rapidă căpătuială, probabil că tot nu ne vom urni din loc într-un răstimp previzibil) că privatizarea marilor societăţi comerciale va aduce un vînt înnoitor în acest domeniu și ne va scoate din retardarea orientală în care continuăm să ne bălăcim. Gabriel FLORESCU CUM ÎMPĂRŢIM PORTOCALE LA ŞAPTE COPII ? Doamna Vereş Maria din municipiul Sfîntu Gheorghe, mamă a şapte copii, a fost chemată la Crucea Roşie să primească în dar un pachet pentru sărbătorile de iarnă. O faptă bună, un gest frumos, însă amăgitor; din cauza conţinutului, mama n-a îndrăznit să desfacă pachetul în faţa celor şapte copii( şase dintre ei sunt şcolari). Acesta este şi motivul pentru care doamna Veres M. ne-a vizitat la redacţie, să „mulţumească“ pentru... atenţia ce i se acordă. In ce consta darul respectiv: un kg de zahăr un kg de orez, o cutie de cacao cu zahăr, un pateu şi un pacheţel cu biscuiţi. ..Cum să împart copiilor... darul primit ? ! Am impresia că ceea ce s-a făcut a fost doar în bătaie de joc — ne spunea doamna Veres Maria. La fel a procedat şi Sindicatul „Sanitas“, în care sunt înscrisă încă de la înfiinţarea acestuia şi pentru care plătesc ICO de lei pe lună, de-aici am primit un kg de portocale, adică cinci portocale pentru şapte copii...“ Sigur situaţia este foarte neplăcută. Cei care fac asemenea acte de binefacere trebuie să se gîndească şi la astfel de aspecte. Cum s-ar zice, să o facă cu mai mult... suflet. Sau, dacă nu au, să nu o facă deloc. Vasilica CIOBANU „Sîntem români şi vrem să rămînem români” "Urmare din pag. 11 Nu stăruim acum asupra detaliilor turneelor întreprinse de Mihai Eminescu în Transilvania cu trupa Pascaly. Important este că din această călătorie Eminescu se înapoia îmbogăţit cu cărţi, cu „materialuri folclorice“ şi cu o sporită experienţă de viaţă. „La Sibiu, Arad şi Oraviţa sufleurul a fost impresionat de apariţia printre spectatori a unui mare număr de ţărani, în costume naţionale specifice zonelor respective, cum la Timişoara a cunoscut dragostea de teatru a oamenilor simpli din rîndurile muncitorilor, pretutindeni afirmîndu-se cel mai entuziast interes pentru limba română şi slujitorii ei". Nu putem încheia fără a arăta că profunda cunoaştere de către Eminescu a situaţiei românilor din Ardeal a stat la baza articolelor „In unire e tăria“ şi „Echilibru“ apărute în „Federaţiunea“, numerele din aprilie-mai 1870, în care se arăta: „E timpul să declarăm neted şi clar că în ţara noastră (căci este a noastră mai bine decît a orişicui) noi nu sîntem şi nici nu vrem să fim maghiari ori nemţi. Sîntem români, vrem să rămînem români şi cerem egală îndreptăţire a naţiunii noastre". " (Urmare dip pagat cru (un mal care, ca să mă exprim prozaic, trebuia mutat mai la vale) se amorsează 10 încărcături şi urmează detonarea. Se înregistrează 3 rateuri 13 încărcături neexplodate şi atunci se procedează la amplasarea a încă 11 încărcături în ideea că astfel vor exploda prin „simpatie“ — cum se spune — și cele trei rateuri. Dar, culmea I și la această detonare se constată rateuri şi atunci oamenii se apucă să dezamorseze încărcăturile care nu explodaseră. Se scot fitilele de la două încărcături. Cineva apu-^că doar să mai spună: „e pe-aproape una care arde“, restul nu s-a mai auzit. Se produce o explozie puternică, explozie care „rade“ pur şi simplu şi depozitul cu astralită în locul cu pricina (se formează un crater cu un diametru de 2 m şi adîncime de 1 m. Asta ca să vă daţi seama de puterea exploziei). Bokor Alexandru şi Molnár Andrei îşi pierd viaţa iar Vasile Aionesei, grav rănit, se alege „doar“ cu incapacitate temporară de muncă. Din cele spuse pînă aici s-ar putea deduce că lucrul in semiîntuneric ar fi cauza. Nu este aşa !!! Oamenii şi-au luat toate măsurile de prevedere legale. Şi atunci ? — veţi întreba desigur. Iată concluziile a două buletine de verificare eliberate de Institutul pentru securitate minieră Petroşani. Primul se referă la explozibilul utilizat. Aşadar, în buletinul nr. 205 din 10 decembrie 1991 se specifica între altele că „explozibilul ASTRALITA (lot nr. 116 , fabricat în 5.09.1991) corespunde calitativ normelor STAS 498/1985 dl... excepţia brizanţei, care este de 12,67 mm faţă de 16. Menţionăm că acest fapt nu influenţează siguranţa în funcţionare, ci numai efectul de rupere care va fi mai redus”. Aşadar, nici dinamita nu-i de vină ! Atunci (din nou) cine ce ? Păi n-au mai rămas decit... capsele ! Şi iată, se face lumină prin buletinul de verificare nr. 2411 din 19 decembrie 1991 al aceluiaşi institut, în care scrie negru pe alb: capsele nu corespund condiţiilor de calitate prevăzute prin STAS 3388/1984 (s.n.). Reţinem sumar că din probele făcute 40 la sută din capse nu corespund la proba de brizanţă: 50 la sută dau rateuri (s.n.), 8 la sută nu dau puterea de penetraţie corespunzătoare. Cine a fost ,cu cansă“ pusă la fabricarea şi livraa unor asemenea pericole publice vom afla mai tîrziu, cînd ancheta va fi finalizată. Sperăm ca toţi cei în culpă să fie traşi la răspundere, aşa cum o cere legea! Trei oameni au sărit în aer! CUVtNTUL NOU Anul IT Nr. 536 Recensămîntul (Urmare din paza 11 compararea unor indicatori. Vom observa că politica de manipulare va pune în lumină nişte realităţi care unora nu le vor conveni. Şi atunci, poate prea tîrziu, se vor întreba: unde ne-a fost capul ? „Ţara secuilor“ va fi depopulată de secui — cine i-o fi mîncat, se vor întreba demografii şi sociologii —, numărul romilor va fi atît de mic încît nu vor fi destui nici pentru un partid — care partid va trebui, probabil, să se autodizolve Vom afla cîţi intelectuali avem, care este structura pe profesii, cîţi şomeri, cîţi copii, cîţi handicapaţi, cîţi pensionari, dar toate acestea mult mai tîrziu. Şi poate vom regreta, unii dintre noi, că n-am zis cum ne-a dictat conştiinţa, ci cum ne-au dictat alţii. Urmaşul domnului Király Károly Chiar dacă mai tîrziu trebuie să vă anunţăm că locul domnului Király Károly în Senatul României, de unde a fost exclus ca urmare a neparticipării la votarea Constituţiei României, a fost luat de d-l Kozsokár Gábor. Judeţul Covasna continuă, deci, să aibă un vicepreşedinte în Senat. Noi, muritorii de rînd, îi urăm succes d-lui Kozsokár, şi de ce nu, la mai mare spre binele şi prosperitatea noastră, a tuturor, indiferent de vîrstă sex, naţionalitate şi credinţă. Reţete culinare parţial onorate la... angajare De curînd s-a încheiat un al doilea curs pentru calificarea unor (în majoritate) şomeri in meseria de bucătarcofetar-ospătar, în organizarea Oficiului Judeţean al Forţei de Muncă, în colaborare cu Grupul Şcolar de Cooperaţie din municipiul Sfîntu Gheorghe. Cursul a fost urmat și absolvit, în urma examenului final de un număr de 25 de persoane, dintre care pentru 15 persoane cheltuielile au fost suportate de oficiul amintit, pentru 7 persoane (fără venituri, căci nu au drept la ajutor de șomaj) gratuit, iar alte 3 per- RUBRICA ŞOMERULUI soane şi-au plătit cursul. Au beneficiat deci de această calificare şi 22 de şomeri, care pînă la găsirea unui loc de muncă rămîn la acelaşi nedorit statut. Cursul a durat 14 săptămîni, iar opinia celor care l-au urmat era că acesta a fost util. Examenul s-a încheiat inclusiv cu o probă practică ce a constat din prepararea unor produse culinare, prezentate intr-o reuşită expoziţie culinară, aşa cum se poate vedea şi din fotografia de mai jos. De reuşita expoziţiei nu depinde însă din păcate, şi şansa fiecărui absolvent al cursului de a găsi un loc de muncă. De ce ? Ei bine, pentru faptul că chiar o bună cunoaştere a reţetarelor artei culinare face faţă cu greu economicităţii (ca să nu spunem puţinătăţii) reţetelor pătrunderii şi angajării într-un loc de muncă pe profil. Ele, aceste ultime reţete, sînt la îndemîna patronilor sau a şefilor unităţilor de alimentaţie publică încă de stat, fiecare cunoscindu-şi prea bine interesul, propriile socoteli. Să vedem în continuare care este practic orizontul de... aşteptare, de şansă al găsirii locului de muncă mult dorit, aşa cum ni l-au relatat cursanţii înşişi cînd i-am întrebat ce şanse au şi cum cred, concret, că vor putea să se angajeze. Adrian Maier, 17 ani : „Sper să-mi găsesc un loc de muncă. Am promisiuni să mă angajez ca ospătar, dar e cu semnul întrebării, deocamdată ...“ Liliana Popa, 16 ani: , I-a promis cineva mamei că mă angajează la barul unui chioșc privatizat, promisiunea există, voi avea actul de calificare la mînă, sper că mă voi angaja“. Benedicta Pruteanu, 27 de ani: „Pînă la 15 ianuarie sunt plătită ca necalificată la , Snack bar“. Mi-a promis șeful că mă va lua vara ca sezonieră la terasă, deci promisiune am. Certitudine ? E 99 la sută, căci e vorba de un particular“. Livia Corbu, 46 de ani: „Am promisiune la bucătăria unui restaurant particular. Sper să mă angajeze. De mîine bat la ușa patronului cu certificatul de calificare la mine ...“ László Ana, 38 de ani: , Şanse, promisiuni aş avea, dar fără calificare era greu. Acum sper să mă angajez. Sîntem pregătiţi profesional, cursul a fost util. Problema e cu preţul ridicat al produselor din reţetar“. Majoritatea dintre cursanţi erau femei şi am notat ideea pe care ne-a precizat-o doamna Nicoleta Roşia, responsabila cursului, anume că acest curs ar putea să fie urmat nu doar de femeile fără un loc de muncă, ci de orice femeie care... nu ştie să gătească, tinere soţii şi mame. Ei da, e o idee bună, mai ales că reţeta angajării matrimoniale nu e probabil atît de condiţionată precum e cea a angajării la patronul sau şeful unui restaurant. Doru MOLDOVAN