Cuvântul Nou, iunie 1993 (Anul 4, nr. 872-892)
1993-06-01 / nr. 872
Nepreţuita politică preţurilor Din momentul anunţării eliminării subvenţiilor devenise foarte clar că sarabanda creşterii preţurilor va cunoaşte accente poloneze sau italiene, iar şirul indexărilor şi compensărilor nu va reuşi să ne facă viaţa mai uşoară. Dar, pentru că şi in acest caz există un dar, chiar in condiţiile aplicării reformei, ale penetrării tot mai accentuate a economiei de piaţă, Guvernul avea datoria de a încerca menţinerea sub control cel puţin a unor preţuri practicate de regiile autonome, deci de unităţile economice ce-i sunt în mare parte subordonate. Sigur, nu ar fi fost uşor din punct de vedere financiar, însă la o stopare cât de cât a haosului preţurilor tot s-ar fi ajuns. Să fim însă mai expliciţi. Din surse demne de încredere aflăm că în viitorul foarte apropiat taxele telefonice (începând de la instalarea unui post, costul unei convorbiri sau serviciile de teltex şi fax) vor „sălta" din nou considerabil. Pentru ce această creştere? Bineînţeles, nu pentru asigurarea unor servicii mai prompte, cu o aparatură modernă sau pentru conectarea tuturor posturilor la sistemul telefonic automat internaţional. Nu, în mod cert nu. Această regie autonomă îşi va acoperi astfel „pierderile" din acordarea unor lefuri deloc mici (raportate la cele practicate în ţara noastră), salariaţilor săi, deci unor angajaţi de stat. Putea statul să îngheţe puţin aceste „costuri de producţie" suportate de cetăţean şi să confere comunicaţiilor un statut de serviciu de necesitate şi nu de lux? Sigur că ar fi putut, dar n-a făcut-o, alegând o cale ce nu-i dă bătăi de cap. Unde sunt însă promisiunile electorale ale F.D.S.N.? In mod asemănător s-ar fi putut proceda în transporturi, rutiere şi feroviare. Menţinând un preţ rezonabil pen- I tru serviciul prestat s-ar fi putut menţine un preţ cores- I punzător şi la o serie de produse alimentare şi nealimen-tare. Astfel că, atât In preţul cărnii, cât şi al laptelui, o parte însemnată a creşterii se poate pune în „cârca" transporturilor. Iar de aici, lanţul slăbiciunilor se leagă perfect. « Şi atunci, ce mare brânză a făcut Guvernul acordând in- Idexuri şi compensări din buzunarul nostru? » Aceeaşi situaţie apare şi în (dar nu numai) cazul RENEL, crescând în mod artificial costul kilowatului -Exe- 4 cutivul mai bagă o dată mâna în buzunarul cetățeanului, furându-l fără ruşine. Fără îndoială, ar fi o utopie să porninim de la premisa că reforma s-ar putea realiza fără sacrificii. Din partea tuturor. Dar, oare, de ce avem Guvern? ! Şi încă unul supradimensionat (să nu uităm că, potrivit Constituţiei, înmulţirea sau modificarea structurii ministeriale ar trebui aprobată de Parlament — chiar dacă a-ceastă procedură ar fi o pură formalitate în condiţiile majorităţii deţinute de coaliţie — lucru ce nu s-a făcut)? Toc- 1 mai pentru a căuta soluţii de atenuare a sacrificiilor, de găsire a unor căi de ieşire. După cum a lucrat până acum — şi iată că au trecut deja 6 luni de guvernare — Execu- J tivul ar pica în mod sigur la un examen-bilanţ, deficitul balanţei sale fiind mult prea încărcat, tot ceea ce Guver nul ar putea aduce în apărarea sa apropiindu-se vertiginos de cota zero. 1 Gabriel FLORESCU CloriDIAN SOCIAL-POLITIC AL JUDEȚULUI N OVASHA „Ziua întreprinzătorului privat“ In ziua de 29 mai a.c., în salonul Restaurantului „Şugaş", a avut loc un simpozion organizat de „Consiliul Naţional al întreprinderilor Mici şi Mijlocii", Filiala Covasna. Au participat domnii: Mircea Mosora, preşedintele Filialei Covasna, Domokos Ernő, reprezentantul Agenţiei de Privatizare din judeţ, Ion Aldescu, preşedintele „Clubului Oamenilor de Afaceri“, numeroşi patroni ai unor societăţi private, prospere, din judeţul nostru. In luările de cuvânt s-au acuzat unele lacune ale Legii privatizării, precum şi dificultăţile majore prin care trec firmele particulare. Vom reveni cu câteva interviuri acordate în exclusivitate pentru cotidianul nostru (V.I.) Diplomaţi la Sfântu Gheorghe Vineri, 28 mai, un impresionant grup de diplomaţi — şefi ai misiunilor diplomatice acreditaţi în ţara noastră — au efectuat oscurtă vizită în municipiul Sfântu Gheorghe. S-au făcut scurte popasuri la Catedrala ortodoxă, Biserica catolică şi Grupul statuar Mihai Viteazul. Discreţia în care s-a desfăşurat vizita ne împiedică să furnizăm şi alte amănunte... Astăzi, fiind 1 iunie, gândurile noastre se îndreaptă cu toată dragostea spre toţi copiii lumii, cărora le dorim o copilărie fericită şi un viitor sub cele mai favorabile auspicii. La mulţi ani, copii! Cu o comisie fantomă se bate pasul pe loc Dacă în satul aparţinător Lunga aplicare a Legii fondului funciar nu mai ridică probleme deosebite, în schimb în oraşul Târgu Secuiesc până acum doar 13 la sută din persoanele îndreptăţite au fost puse în posesie. Cu acest procentaj localitatea ocupă, probabil, ultimul loc în ju- APLICAREA LEGII FONDULUI FUNCIAR nerli In posesie. Problema sunt, în primul rând, cu cei numiţi din oficiu, reprezentanţii celor două ocoale silvice — Târgu Secuiesc şi Sânzieni — al I.A.S. Catalina, I.F.E.T., Amidex şi O.G.A., care invocă posibilitatea de a se împărţi între obligaţiile profesionale şi cele ce decurg din calitatea de membru al comisiei. Apoi, doi dintre cei trei specialişti de la Centrul agricol orăşenesc şi-au încetat activitatea, unul schimbându-şi locul de muncă, iar celălalt din motive de sănătate. Dacă îi mai punem la socoteală şi pe cei trei membri pensionari, care nemaiprimindu-şi din decembrie anul trecut drepturile băneşti cuvenite, refuză să mai activeze, rezultă că doar o treime din membrii comisiei mai sunt la „post". „In aceste condiţii, deşi avem un plan de parcelare bine gândit, acesta nu poate fi adoptat, deoarece la nici o det, iar perspectivele de recuperare, pe termen scurt, nu sunt deloc promițătoare. Practic, la Târgu Secuiesc, de aproape un an de zile, se bate pasul pe loc. De ce, am aflat de la domnul Zatyi Andrei, secretarul Primăriei şi, totodată, cel al Comisiei orăşeneşti. Pentru că, pur şi simplu, această comisie este inoperantă. Majoritatea membrilor ei nu mai participă de mult la şedinţele în care ar trebui luate deciziile ce privesc aspfej^ rpncrae:aî£.. pa- (Vomtţţiu^re în pag. a 2-a) Aurel GOLCIU Anul IV Nr. 872 Marți 1 iunie 1993 4 pagini — 15 Iei O CASĂ CU MULŢI COPIi Casa de copii şcolari din oraşul Târgu Secuiesc găzduieşte 119 elevi de vârstă şcolară, ce frecventează cursurile începând din clasa a doua până în clasele de liceu sau profesionale. Copiilor de aici le sunt asigurate mai toate condiţiile ce ar fi necesare însuşirii cunoştinţelor de cultură generală, precum şi dezvoltării lor fizice şi morale. Departe de părinţii lor (pentru că unii nu i-au dorit, alţii n-au posibilităţi materiale sau nu le permite starea sănătăţii să le asigure creşterea şi educarea), lipsiţi de dragostea şi căldura părintească, de armonia unui cămin, aici, în „casă" se fac eforturi ca toate acestea să nu-iafecteze psihic sau fizic pe copii. Le-au fost astfel puse la dispoziţie sală de festivităţi, cluburi, sală de gimnastică pentru fete, sală de sport, fiind în curs de amenajare şi o sală de bibliotecă. De obicei, sâmbăta şi duminica se organizează seri de dans sau alte activităţi distractive. Vasilica CIOBANU (Continuare în pag. 12-ai Tranziţia şi victimele sale Societăţile vor fi de-a pururi constituite din adaptabili şi neadaptabili. Trecerea bruscă la economia de piaţă, salturile ameţitoare ale preţurilor, perspectiva şomajului sau lipsa de perspectivă, produc şocuri sociale violente pentru unele naturi umane. „Foaia de sănătate" a unei societăţi se oglindeşte astfel fidel în fenomenul infracţional şi starea de maladizare psihică a populaţiei. Am făcut un raid la Spitalul de Neuropsihiatrie din Sfântu Gheorghe şi am avut neplăcuta surpriză să aflăm că de doi ani încoace a crescut numărul internărilor, capacittatea spitalului riscând să fie depăşită. Doamna soră medicală Maria Georgeta Tomovici, ne-a pus la dispoziţie cu amabilitate o cazuistică semnificativă. • C.R., profesoară, din Baraolt, sindrom depresiv acut: „Nu putem rezista vieţii acesteia trepidante, copiii nu mai au interes pentru şcoală, se gândesc şi ei, oricât de mici ar fi, tot la bani şi afaceri, nu ştiu încotro ne îndreptăm, salariile noastre, ale cadrelor didactice nu sunt nici măcar decente, nu mai sper decât să ies la pensie cât mai repede!“. P S. DOINA, 25 ani, domiciliată în Covasna: „Sunt din Petroşani, am mai fost căsătorită, sunt la al treilea soţ, toţi m-au chinuit, am 4 copii, lucrez la Filatura Covasna, nu ne ajung banii, am luat de câteva luni 10.000 lei. Soţul lucrează la mobilă, se aude că va deveni şomer, când mergem cu copiii prin oraş, ne cer îngheţată, nici măcar atâta lucru nu le pot da, sunt la a treia tentativă de sinucidere!“. Nu putem da sfaturi. Rostul unui ziarist se rezumă doar la atât, din păcate, să semnaleze! Restul să acopere cititorul, care cum doreşte, cu propria-i imaginaţie! Dar rostul unui ziarist mai e şi acela să amintească oamenilor că viaţa este totuşi foarte frumoasă cu condiţia să te situezi, dacă se poate, deasupra urâciunilor ei şi să îndeşi în ea cât mai multă frumuseţe! Victor IANCT 11 N 4