Cuvântul Nou, august 1996 (Anul 7, nr. 1671-1693)

1996-08-01 / nr. 1671

PAG. 2 RATL poartă nevăzătorii pe drumuri In urma materialelor pu­blicate în ziarul nostru pe tema gratuităţii transportu­lui in comun al nevăzători­lor cu mijloacele d­e trans­port ale RATL, dr. Krausz Egon Norbert, şeful gru­pei Sfântu Gheorghe, s-a adresat redacţiei, făcând câteva precizări : „CUVÂNTUL NOU“ LA DISPOZIŢIA DV. „Atât RATL, cât şi Aso­ciaţia nevăzătorilor sunt subvenţionate de la buge­tul de stat. Deci, dacă RATL pretinde nevăzătorilor pla­ta abonamentelor înseamnă câ ... jupoaie vulpea de­­două ori. Pentru a ne atribui abo­namente gratuite, dl. Bokor Alexandru, directorul RATL solicită ne­văzătorilor o ade­verinţă medicală eliberată de Inspectoratul teritorial pentru handicapaţi. Doresc să precizez că toţi nevă­­zătorii posedă o legitimaţie cu fotografie, completată pe baza certificatului medical eliberat de comisie, în care se specifică gradul de in­validitate şi diagnosticul. Legitimaţia, vizată anual de Asociaţie, cuprindă şi­ legi­timaţia de călătorie în ca­re se notează dacă poseso­rul are sau nu dreptul la însoţitor. In aceste condiţii, nu ştiu de ce dl. Bokor do­reşte să ne poarte pe dru­muri, cerând­u-ne să ne prezentăm la RATL cu certi­ficate medicale şi adeverin­ţe de la Inspectoratul pen­tru handicapaţi, când prin existenţa acestor legitimaţii, pe care le putem prezenta oricărui organ de control, este lămurit totul. Doresc să adaug faptul că, acordând în mod discri­minatoriu abonamente gra­tuite pe mijloacele de trans­port unui număr foare mic de nevăzători, dl Vaszi An­drei, preşedintele Filialei in­­terjudeţene Harghita-Covas­­na a făcut serioase econo­mii pe spinala noastră,­­ fiind recompensat de Con­siliul central al Asociaţiei nevăzătorilor cu un autotu­rism Dacia". Sântilia la Zagon (Urmare din pag . In ’23. Ş-apoi în ’24 a venit un mocan dîn Covas­­na, unu mai în etate. Şi lice: „Câţi sunteţi?", „Două vîori şi o cobză“, „la fă-mi o ardeleană" şi i-am făcut. A zis că-i bine şi să fim sâmbătă seara acolo la nuntă şi-apoi numa luni seara venim acasă. Aşa era obiceiul la ei, la nun­tă lunea era „spălatul bli­­delor", aşa se zicea. Ne-a dat două mii de lei. Erau bani atunci două mii. Apăi, la masă vine un mocan ca să merg cu farfuria, să mai câştigăm un ban. Am­­zis „nu că mi ruşine" şi-atunci mi-a apucat mâna şi a um­blat el, roată cu mine. S-au mai adunat 600 d­e lei. - Ce-ai făcut cu banii? - l-am împărţit Cu ăilalţi, l-am împărţit. - Ce viori ai avut? - Eu nu cumpăram vioa­ră nouă de la prăvălie. Mergeam la Braşov, ca un sas care repara viori. Ş-apăi la el aduceau pro­fesori- bătrâni viori bune. De la el am luat două. - Erau scumpe? - Nu tare, cam cât un porc: prima am cumpărat-o cu 720 de lei, a doua, mai bună, cu 600. - Ţi-e dor de vremurile alea? Ţi-e dor? - Cu­m ? - Ţi-e dor de vremurile tinereţii ? - Apói degeaba mi-i dor, dac-au trecut... (Urmare din pag, 1) r­aţi, cărora le-a desfăcut contractul de muncă, ca şi în legătură cu situaţia eco­nomică a Rocab SA, cu fră­mântările care au avut loc în plan social, ne-a lăsat în scris opiniile, din care am reţinut următoarele: „Aş dori să vă spun că începând din luna mai 1996, SC Ro­cab a trecut prin mari fră­mântări. Printr-o suprapu­nere nefericită a dorinţei justificate a salariaţilor de a negocia un salariu cât mai mare cu dorinţa câtor­va oameni d­e a-şi impune propria lege, s-a ajuns ca Rocab-ul să treacă aproape prin aceleaşi faze contro­versate prin care a trecut ISAMA în acest an. Am fost numit în funcţie în data de 2.07.1996 prin Hotărârea AGA. Imediat, a doua zi, aceleaşi persoane care au întreţinut focul gre­vei în mai 1996, au acţio­nat asupra mea, precum şi a marii majorităţi a sala­riaţilor prin variate măsuri de forţă şi presiuni psihice, determinând faptul ca în 3.07.1996 să nu-mi pot e­­x­ercita atribuţiile în intere­sul societăţii. Principalii promotori, dintr-un grup de 10-15 persoane, au fost domnii Gudu Virgil şi Bori­­cean Gheorghe, cărora, după documentare, Le-am desfăcut disciplinar con­tractele de muncă pentru încălcarea cu vinovăţie a prevederilor contractului co­lectiv de muncă din SC Ro­cab SA. Astăzi situaţia este revenită la normal, societa­tea comercială îşi poate, desfăşura activitatea, iar marea majoritate a salaria­­ţilor, precum şi organizaţia sindicală au aderat la ideea strategică de bază că viito­rul nostru depinde de asi­milarea de noi produse şi de un oarecare sacrificiu personal al fiecăruia”. Stând de vorbă cu dom­nul Traian Mantaroşie, in­­giner-şef, cu atribuţii de director executiv resort teh­nic şi producţie, am reţinut că în ultimele săptămâni s-a reuşit ieşirea din bloca­jul financiar, astfel că s-a putut relua aprovizionarea cu materiale în vederea fi­nalizării producţiei netermi­nate de cabine de tractoa­re şi a asimilării d­e noi produse. Până în noiem­brie se speră să se asigure o încărcare de sută la sută a personalului. Am fî vrut să discutăm şi cu câţiva muncitori din secţia I sudură, unde a fost maistru domnul Gheorghe Berb­ean, dar neavând încă d­e lucru, aceştia nu se a­­flau în unitate, iar şeful de echipă, domnul Mircea Nea­­goe, ne-a declarat că fiind în concediu în perioada când au avut loc evenimen­tele relatate, nu poate avea vreo opinie în legătură cu cele întâmplate. Am con­semnat-o însă pe cea a vi­­celider­ului sindicatului, dl. Vasile Bularca, care în le­gătură cu numirea provizo­rie în funcţia de director a domnului Marius Obreja, ne-a declarat că părerile salariaţilor sunt împărţite. „Numai prin vot secret s-ar fi putut afla în ce parte în­clină majoritatea, insă ori­cum, decizia numirii unui director aparţine AGA şi nu sindicatului care de alt­fel nu a organizat grevele şi ieşirile care au avut loc". Revenind, în final, la ches­tiunea desfacerii contracte­lor colective de muncă ale domnilor Virgil Gulu și Gheorghe Bericean, desigur, nu suntem noi cei în măsu­ră să apreciem dacă deci­zia domnului director Ma­rius Obreja a fost sau nu justă. O să o facă justiția, căreia cei doi, cu prilejul discuţiei avute la redacţie, ne-au declarat că sunt ho­tărâţi să i se adreseze. Doar Justiția e în măsură.. „CUVÂNTUL NOU“ Anul VII Nr. 1671 Peformance la Sfânta Ana Intr-un cadru natural, pitoresc, dar cu o vreme care de multe ori nu a ţinut cu organizatorii, s-a desfăşurat la sfârşitul săp­tămânii trecute Festivalul de artă vie „Ann Art 7“. Anul acesta, manifestarea artistică, una din rarele cu tradiţie, a beneficiat de o participare mai mare faţă de anii precedenţi, venind artişti din peste 13 ţări, fapt ce demonstrează că festivalul de pe malul lacu­lui harghitean, îşi consoli­dează un statut şi este in­tegrat astfel într-un circuit internaţional. Artişti din diferite ţări europene s-au raportat la specificul zonei şi au utili­zat elementele fundamenta­­le din natură, care le-au stat la dispoziţie: pămân­tul, apa, focul şi aerul. Du­pă cum apreciază criticul Adrian Guţă, „faţă d­e anii precedenţi, artiştii au dez­voltat alt tip de discurs de performanta, mai concep­tual sau chiar urbanistic, o problematică destul de di­versă, de la statutul artis­tului, la cel social, până la statutul existenţial uman în general". Domeniu al artei alter­native, performanţa îşi propune să apropie creaţia de viaţă şi să transforme publicul în factor interactiv. Majoritatea artiştilor pre­zenţi, dar mai ales cei străi­ni au fost impresionaţi de publicul numeros prezent, care se deplasa oriunde mergeau artiştii. Faptul că a p­ouat, nu a împiedicat buna desfăşura­re a festivalului. Volumul performanţelor prezentate a cerut o doză mare de e­­nergie atât din partea or­ganizatorilor Uto Gustav şi Konya Réka şi artiştilor pre­zenţi, cât şi din partea spectatorilor. Marius CHITIC Se scumpesc şi biletele de tren ! (Urmare din pag. 1) materii prime, servicii, e­­■nergie ş.a.m.d. Să nu uităm însă că abia în urmă cu­ cinci luni SN CFR a majorat din nou costul biletelor, o deplasare cu ,,amărâtele" noastre de trenuri ajungând un ... „lux" ! Dar în ce condiţii? Mizerie, gândaci, chiar şi... şoareci, întuneric în vagoa­ne pe timpul nopţii, întâr­zieri. Dar despre aceste aspecte ce ne tracasează în deplasări, vom mai avea prilejul să scriem. Ne-am interesat la fac­torii de resort şi am aflat că, de pildă, un bilet CFR la c­asa a doua pe distan­ţa Sfântu Gheorghe - Bra­şov costă începând de azi 1000 lei şi 1750 lei la cla­sa I. Pe relaţia Sfântu Gheorghe - Covasna, su­mele sunt identice şi distan­ţa în kilometri (pe baza că­reia se fac calculele) fiind aceeaşi, iar de la Sfântu Gheorghe la Târgu Secuiesc sumele sunt de 1300 lei, clasa a doua şi 2300 lei la clasa întâi. La trenurile de mare viteză s-a scumpit, de asemenea contravaloarea suplimentului , între 1-250 km la clasa 1 - 1800 lei, la clasa a II-a - 400 lei, peste 250 km, 7200 lei, res­pectiv, 800 lei. Tichetele pe orice distanţă costă 500 lei/ clasa 1 şi 300 lei/clasa a Il-a. Majorări se percep şi la bagajele de mână (aici oa­re d­e ce?!), pentru un co­let achitându-se 700/zi. Ma­gazine l­ul face acum 800 de lei. Şi taxele de mesagerie sunt mai mari, existând şi la acest capitol diferenţieri în funcţie de kilometri. Una peste alta constatăm că majorările sunt impor­tante, afectând bugetul fie­căruia dintre noi. In pri­vinţă costului abonamente­lor nu se ştia încă nimic precis la Agenţia de voiaj Sfântu Gheorghe până la ora redactării prezentului­­articol. CADRAN INTERNAŢIONAL • Echipa de anchetă asu­pra prăbuşirii cursei 800 a companiei TVA a declarat, marţi seara, că deţine prea puţine indicii, fiind recupe­rate prea puţine fragmente ale avionului, pentru a pu­tea decide dacă prăbuşirea a fost cauzată de o bombă, o rachetă sau o d­efecţiune tehnică, relatează Reuter. (MEDIAFAX) • Republica Srpska a a­­nunţat, că l-a pus oficial sub acuzare pe preşedintele bosniac musulman, Alija Izetbegovic, procedurile le­gale împotriva acestuia a­­flându-se în curs de desfă­şurare la un tribunal din Banja Luka, relatează Reu­ter. „Am adus acuzaţii penale împotriva domnului Izetbe­govic şi aşteptăm ca anche­tatorii Tribunalului Inter­naţional ONU de la Haga să vină să efectueze o in­vestigaţie", a declarat ad­junctul ministrului Justiţiei al Republicii Srpska, Goran Neskovic­ (MEDIAFAX)

Next