Cuvântul Poporului, 1927 (Anul 9, nr. 1-52)

1927-11-26 / nr. 47

An. IX. Sâmbătă 26 Noemvrie 1927, Nr.­­47 ASOM­AMETUL Pe an an — — — — — — — •• 200 Le* Pe o jumătate — — — — — 100 . Pe trei luni — — — — — — — 50 . In America pe an — — — — — 600 . REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA SIBIU Str. Pintenului î, (la Librăria Săteanului) PREŢUL UNUI EXEMPLAR LEI 3.— se primesc la Circul administra­ noastre UN RÂND CU LITERE MĂRUNTE : Prima oară — — — 5 Lei A doua şi a treia oară 4 Lei Primul ministru I. I. C. Brătianu a încetat din viaţă joi în 24 Noemvrie la orele 6.45 dimineaţa în urma u­­nei anghine streptococice. Răposatul n’a suferit de cât câteva zile însă boala a fost atât de puternică că a biruit constituţia puternică a prim-ministrului şi în câteva zile la dat gata. I s’a făcut două operaţii însă fără nici un rezultat. Infecţia cuprinsese laringele. Cu I. I. C. Brătianu se stinge una din figurile cele mai reprezentative ale poli­­tici româneşti din ultimul timp. Ion I. C. Brătianu, şeful partidului liberal, este fiul cel mai mare al lui I. C. Brătianu. S-a născut în ziua de 20 August 1864 la Fio­­rica. Şi-a făcut studiile se­cundare la liceul Sf. Sava. Bacalaureat în 1882. A fă­cut serviciul militar în regi­mentul 2 artilerie din care a eşit cu gradul de subloco­tenent. In toamna anului 1883, a plecat la Paris, unde a intrat ca intern în secţia matematicilor a liceului Sainte-Barbe. Peste un an, a fost admis în şcoala poli­­technică, unde i s’a permis atât lui cât şi celorlalţi ro­mâni contimporani, să ur­meze toate cursurile. După doi ani de studii, a intrat în şcoala de poduri şi şosele de la Paris, pe care a termi­nat-o în 1889. Intorcându-se în ţară, Ion I. C. Brătianu a intrat ca inginer în serviciul căilor fe­rate. El a transformat în cale largă linia Bacău-Piatra- Neamț, a construit linia dublă Chitila-Ploeşti, etc. După moartea tatălui său, a intrat în cariera politică în anul 1895, când s-a ales deputat al colegiului I de Gorj. Atunci şi-a expus în­­tr'un discurs, la o întrunire locală, ideile sale politice, in­spirate de activitatea, simțe­­m­in­tele și ideile tatălui său. La 31 Martie 1897, a, in­trat ca ministru al lucrărilor publice în cabinetul prezidat de D. A. Sturze. Ion I. C. Brătianu a făcut parte din toate ministerele liberale, cari s'au perindat sub conducerea lui D. A. Sturza, luând pe rând por­tofoliul lucrărilor publice, al domeniilor, al externelor, răs­­boiul și, în fine, internele în 1907. De la revolte încoace, I. I. C. Brătianu se bucură de autoritatea unui conducător. In 1908, Dimitrie Sturza, su­ferind, demisionă printro scri­soare adresată regelui cu data de 22 Decenmvrie și regele numit prim-m­inistru pe Ion I. C. Brătianu în ziua de 27 Decemvrie. Câteva zile mai târziu, (11 Ianuarie 1909) membrii partidului naţional­liberal, reprezentaţi prin de­legaţii reunite în sala Eforie, recunosc la rândul lor pe I. I. C. Brătianu de preşedinte al comitetului executiv şi de conducător al partidului na­ţional-liberal. In programul său ca şef al partidului liberal, I. I. C. Brătianu şi-a propus să asi­gure continuitatea istorică a organizaţiei şi tradiţiunilor a­­cestui partid. La izbucnirea răsboiului mondial, I. I. C. Brătianu a reuşit să impue regelui Carol, care, potrivit tratatelor în vi­goare a fost într’un moment pentru întrarea în acţiune a României alaiuri de puterile centrale,­­ păstrarea neu­tralităţii. Această nouă orien­tare a politicei externe ro­­­mâneşti a dus apoi, la 27 August 1916, la intrarea Ro­mâniei în răsboiu alaiuri de aliaji. Succesul militar al pute­rilor centrale din toamna a­­nului 1916 împotriva Româ­niei şi pacea de la Bucureşti dela 7 Maiu 1917 păreau să prezinte politica lui I. I. C. Brătianu ca o mare gre­­şală. El triumfă totuşi, după prăbuşirea puterilor centrale, în toamna anului 1918. După conferinţa de la Paris la care I. I. C. Brătianu a avut atitudinea cunoscută, gu­vernul liberal a fost nevoit să se retragă şi au urmat apoi cabinetele Văitoianu, Vaida-Voivod, Averescu şi în sfârşit Take Ionescu- Ionel Brătianu a făcut apoi alege­rile de la 17 ianuarie 1922 şi a rămas la guvern până în Martie 1926, soluţionând cu concursul parlamentului, chestiunea renunţării fostului prinţ Carol. La 29 Martie 1926, Ion I. C. Brătianu se retrage de la cârmă cu întregul guvern şi revine în 1927. I. I. C. Brătianu moare în vârstă de 63 de ani. Ca prim-ministru în lo­cul dlui I. Brătianu a rămas dl Vintilă Brătianu, însărci­nat de Regentă cu aceasta. înalta Regenţă consideră ca provizoriu acest guvern şi speră într’o înţelegere a partidelor pentru formarea unui guvern national. Membrii opoziției au fost primiți în audiență de înalta Regentă întâi dl General A­­verr­icu, apoi dnii Maniu şi Iorga. Guvernul a hotărât ca dlui Brătianu să-i facă funerarii naţionale. Parlamentul deasemenea a comemorat pe cel dispărut. Dl I. I. C. Brătianu în cabinetul său de lucru. Urmăririle fiscale Ministerul de finanţe să inter­­vie urgent pentru temperarea ze­lului agenţilor săi. Perceptorii şi fiscalii au devenit teroarea con­tribuabililor mai ales a celor slabi şi nevoiaşi. Să intervină mai a­­les în sensul respectării legilor: agenţii de urmărire sub ocrotirea şefilor săi aplică sechestre şi fac vânzări fără să se preocupe de identitatea celor urmăriţi, sau de proprietatea pe care o au ei a­­supra lucrurilor confiscate. In fe­lul acesta, s’a introdus sistemul abusiv şi contrar legii, de a fi urmăriţi pentru contribuabili, ru­dele lor până la al şaptelea neam, in ciuda contestaţiilor întemeiate şi legale, pe cari agenţii fiscali nu vor să le respecte. Un agent de percepţie declară unei doamne în vârstă, pe un ton răstit, că o va urmări pentru datoriile... fiu­lui ei, vânzându-i lucrurile din casă, în ciuda contestaţiei aces­teia şi a dovezilor aduse că lu­crurile îi aparţin ei şi nu fiului, care nici nu domiciliază la dânsa. Suntem de părere că aseme­nea procedee nu trebuesc tole­rate şi că agenţii fiscali şi per­ceptorii, în executarea misiunilor lor, sunt ţinuţi să respecte cu stricteţe legile, regim special pen­tru ei, nu se poate. .

Next