Cuvântul Poporului, 1928 (Anul 10, nr. 1-52)

1928-01-15 / nr. 3

An. X. Duminecă, 15 Ianuarie 1928. Nr. 3 ABONAMENTUL Pe un an — — — — — — — •* 200 Lei Pe o jumătate — — — — — — 100 , Pe trei luni — — — — — — — 500 In America pe an — — -- — — 600 „ REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA SIBIU Str. Pintenului 1, (la Librăria Săteanului) PREŢUL UNUI EXEMPLAR LEI 3.— ANUNŢURI ŞI INSERAŢ­IUNI se primesc la biroul administraţiei noastre UN RÂND CU LITERE MĂRUNTE : Prima oară — — — 5 Lei A doua ?­ a treia oară 4 Lei Dr. Valeriu Branişte Neamul românesc a pierdut un luminat sfătuitor, un neînfricat ziarist, un om de cinste, care la 1 ianuarie 1928 şi-a încheiat viaţa pământească, după ce şi-a înde­plinit datorinţele faţă de neamul românesc, faţă de cultura, de bi­serica şi de şcoala românească, dar mai ales faţă de ziaristica şi îndrumările politice înţelepte şi cinstite, cari le-a dat din sufle­tul său luminat şi curat în cei din urmă 40 ani. Dr. Valeriu Branişte a trăit cinstit, a muncit cinstit ca un luptător naţional înainte de răs­­boi, neînfricat şi cinstit şi-a con­tinuat activitatea ziaristică în anii grei ai răsboiului şi acelaşi a ră­mas pănă la sfârşitul vieţii. Iată un bărbat, un caracter de granit, pe care nu l-a putut in­fluenţa, nu la putut schimba nici împrejurările grele ale răsboiului, nici cele ademenitoare de după răsboiu. Dr. Valeriu Branişte şi-a înce­put cariera ca profesor la liceul român din Braşov în tovărăşia entuziaştilor şi tinerilor săi co­legi Virgil Oniţiu, Vasile Goldiş, Dr. Ghiţă Pop, Dr. Iosif Blaga şi­ a celorlalţi profesori mai bă­trâni de la acel liceu, toţi bine pregătiţi şi entuziaşti profesori a­­devăraţi apostoli ai şcoalei şi ai culturei române în Ardeal. Dar păreţi! şcoalei îi erau prea strâmţi, sufletul său se simţea încătuşat şi aşa şi-a schimbat cariera de profesor de liceu, cu cea de zi­arist, devenind profesor al nea­mului. Activitatea ziaristică şi-a înce­put-o în coloanele Tribunei de la Sibiu de unde a trecut la Timi­şoara şi a înfiinţat ziarul „Drep­tatea“. Pentru articolele sale e­­nergice din acest ziar procurorii maghiari l-au chemat la o mul­ţime de procese şi a fost osân­dit la 2 ani şi jumătate pe care i-a făcut în temniţa saţului. Scă­pat din această temniţă a trecut în Bucovina unde a înfiinţat zi­arul „Patria“, în care apăra in­teresele naţionale ale Românilor din Bucovina. Pentru energicele sale articole, pentru propaganda şi lupta na­ţională purtată în acest ziar gu­vernul austriac l-a expulzat din Bucovina. Reîntors în Transilvania, a co­laborat câtva timp la „Gazeta Transilvaniei“ şi pe urmă a în­fiinţat la Lugoj ziarul „Drapelul“ pe care la condus până la anul 1919, când a fost chemat la Con­siliul dirigent şi i­ s-a încredinţat conducerea resortului de culte şi instrucţiune. Cetitorii .Drapelului" îşi vor da seama cu cât simţ şi tact po­litic a fost condus acest ziar de răposatul fruntaş Dr. Valeriu Bra­nişte. Nici în anii grei ai răsbo­iului nu s’a clintit un minut dela datorinţa naţională, cu aceeaş e­­nergie, cu aceeaş demnitate a a­­părat interesele naţionale până la sfârşit. Ar săvârşi o lucrare preţioasă cel ce şi-ar lua osteneala să adune laolaltă articolele lui politice, li­terare, folkloristice şi estetice. In faţa mormântului fruntaşului ziarist şi conducător naţional Dr. Valeriu Branişte încă un mare moment trebue accentuat. „In zilele mai crâncene, cari s’au deslănţuit asupra Românilor de dincoace de Carpaţi după in­trarea României în război, când atâţia dintre fruntaşi s’au clătinat în credinţă şi au început a se cufunda în nămolul patriotismu­lui împintenat, prin diferite de­­claraţiuni şi telegrame, dictate de sentimentul laşităţii. Dr. Valeriu Branişte a fost aproape singurul ziarist şi bărbat politic, care a ştiut să poarte cu toată demnita­tea stindardul luptelor şi aspira­­ţiunilor naţionale chiar şi în zile de cea mai grea cumpănă. Iar în primăvara anului 1917, când a circulat prin toate cen­trele româneşti nenorocita decla­raţie de fidelitate manguistă, sub­scrisă şi de unii dintre pretinşii purificatori şi naţionalişti întrasi­­genţi — viteji după răsboi. —■ Dr. Valeriu Branişte a avut cu­rajul civic de a răspunde fiş­­panulului, în numele lui Tisza îi solicita subscrierea: „Viaţa mi-o puteţi lua, dar o iscălitură, care să-mi necinstească numele, nu veţi putea stoarce nici­odată de la mine". A preferit a porni din nou spre temniţa Seghedinului, unde a fost deţinut până la is­­bucnirea revoluţiei, decât a-şi murdări numele subscriind o de­claraţie atât de mincinoasă şi infamă. Pentru această frumoasă atitu­dine românească, pentru întreagă suferinţa şi munca lui roditoare neamul românesc datoreşte multă recunoştinţă răposatului Dr. Va­­leriu Branişte. Ca bun prietin din copilărie şi pentru împrejurarea­, că răpo­satul şi-a făcut învăţământul pri­mar la şcoala din Sălişte, ,faţă de care totdeauna a avut mult interes şi simpatii mi-am ţinut de datorinţa să le spun aceste la trista veste a morţii lui. Sălişte la 5 Ianuarie 1928. D. Lăpădat, destul de bune în viaţa eco­nomică a Ardealului. Inflaţia financiară de pe vremuri le-au deschis apetituri nebănuite de afaceri, ajungând acuma ca să nu mai poată da de ru­megat apetitului deja des­chis. Povestea ţăranului cu to­tul care nu mai ajunge să acopere picioarele cari se întind prea mult, s’a dove­dit de astădată foarte ade­vărată. „ Albina săraca, în pră­buşirea asta financiară a a­­juns să-şi verifice titlul prin alergarea de la o bancă la alta, mai ales pe la acelea pe unde nu s’a prea făcut multă miere. Şomajul în Ardeal ia pro­porţii îngrijorătoare. Fabrica de vagoane Astra din Arad a concediat până pe 1 ia­nuarie 3.000 de lucrători, alte fabrici de asemenea şi-au concediat lucrătorii. Zilele de criză îşi trăesc apogeul lor. Lipsa de numerar şi de aci lipsa de cereri pe piaţă, face ca criza să se simtă în toate ramurile. Răvaşul săptămânii împrumutul de stabilizare preocupă acum în cel mai înalt grad toate păturile noas­tre conducătoare. Marilor bancheri ai apusului li se cân­tă cele mai frumoase sere­­nade pe toate coardele po­sibile. Reuşita stabilizării însem­nează reuşita liberalilor de a mai rămânea la putere. Insă în calea „frumoa­selor“ planuri liberale se a­­şează greu buturuga naţional­­ţărănistă, gata gata să răs­toarne carul tuturor compe­tenţelor liberale. In zadar cârmaciul chinue boii când la dreapta când la stânga, căci buturuga a­­furisită nu-i lasă nici să ră­sufle. Dnii Popovici, Madgearu, Răducanu etc. bat pe la za­rafiile marilor bancheri ai a­­pusului încurcând astfel iţele vistiernicului. Când s’a debarasat în­­sfârşit şi vistiernicului nostru de principiul „Prin noi în­şine“ nu-i lasă afurisiţii de naţional-ţărănişti să trăiască. Ei nu şi-au uitat de o pro­pagandă la fel, dusă siste­matic de Banca Românească pe vremuri când la nereuşita împrumutului de atunci pe pieţele străine a contribuit, în mare măsură, actualul vis­tiernic prin broşura de po­negrire a guvernului. De altfel panegiricul situ­aţiei noastre financiare au început —­ durere —­ să-l cânte şi unele dintre băn­cile noastre ardelene, ca Bihoreana, Timişana, Iz­vorul şi altele, cu rădăcini Ungaria se înarmează O contrabandă recentă de mi­traliere la graniţa austro-ungară a dat în vileag graba cu care Ungaria se înarmează. Tratatul de pace i-a fixat nu­mărul ofiţerilor şi soldaţilor şi i-a limitat armamentul, dar în zadar pentru că în decursul istoriei foarte multe naţiuni au arătat cât de puţină bază se poate pune pe aceste „petece de hârtie". Controlul militar interaliat s’a ridicat din Ungaria şi acum se văd urmările. Chiar sub ochii a­­celei comisiuni Ungaria şi-a spo­rit efectivele grănicerilor şi jan­darmilor, s’au înfiinţat fel şi fel de societăţi sportive, tragere la ţintă etc. cari nu urmăresc alt­ceva decât pregătirea militară a naţiunii. Azi mai mult ca oricând Un­garia poate fi sigură că nu va fi

Next