Cuvântul Poporului, 1928 (Anul 10, nr. 1-52)
1928-01-15 / nr. 3
An. X. Duminecă, 15 Ianuarie 1928. Nr. 3 ABONAMENTUL Pe un an — — — — — — — •* 200 Lei Pe o jumătate — — — — — — 100 , Pe trei luni — — — — — — — 500 In America pe an — — -- — — 600 „ REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA SIBIU Str. Pintenului 1, (la Librăria Săteanului) PREŢUL UNUI EXEMPLAR LEI 3.— ANUNŢURI ŞI INSERAŢIUNI se primesc la biroul administraţiei noastre UN RÂND CU LITERE MĂRUNTE : Prima oară — — — 5 Lei A doua ? a treia oară 4 Lei Dr. Valeriu Branişte Neamul românesc a pierdut un luminat sfătuitor, un neînfricat ziarist, un om de cinste, care la 1 ianuarie 1928 şi-a încheiat viaţa pământească, după ce şi-a îndeplinit datorinţele faţă de neamul românesc, faţă de cultura, de biserica şi de şcoala românească, dar mai ales faţă de ziaristica şi îndrumările politice înţelepte şi cinstite, cari le-a dat din sufletul său luminat şi curat în cei din urmă 40 ani. Dr. Valeriu Branişte a trăit cinstit, a muncit cinstit ca un luptător naţional înainte de răsboi, neînfricat şi cinstit şi-a continuat activitatea ziaristică în anii grei ai răsboiului şi acelaşi a rămas pănă la sfârşitul vieţii. Iată un bărbat, un caracter de granit, pe care nu l-a putut influenţa, nu la putut schimba nici împrejurările grele ale răsboiului, nici cele ademenitoare de după răsboiu. Dr. Valeriu Branişte şi-a început cariera ca profesor la liceul român din Braşov în tovărăşia entuziaştilor şi tinerilor săi colegi Virgil Oniţiu, Vasile Goldiş, Dr. Ghiţă Pop, Dr. Iosif Blaga şi a celorlalţi profesori mai bătrâni de la acel liceu, toţi bine pregătiţi şi entuziaşti profesori adevăraţi apostoli ai şcoalei şi ai culturei române în Ardeal. Dar păreţi! şcoalei îi erau prea strâmţi, sufletul său se simţea încătuşat şi aşa şi-a schimbat cariera de profesor de liceu, cu cea de ziarist, devenind profesor al neamului. Activitatea ziaristică şi-a început-o în coloanele Tribunei de la Sibiu de unde a trecut la Timişoara şi a înfiinţat ziarul „Dreptatea“. Pentru articolele sale energice din acest ziar procurorii maghiari l-au chemat la o mulţime de procese şi a fost osândit la 2 ani şi jumătate pe care i-a făcut în temniţa saţului. Scăpat din această temniţă a trecut în Bucovina unde a înfiinţat ziarul „Patria“, în care apăra interesele naţionale ale Românilor din Bucovina. Pentru energicele sale articole, pentru propaganda şi lupta naţională purtată în acest ziar guvernul austriac l-a expulzat din Bucovina. Reîntors în Transilvania, a colaborat câtva timp la „Gazeta Transilvaniei“ şi pe urmă a înfiinţat la Lugoj ziarul „Drapelul“ pe care la condus până la anul 1919, când a fost chemat la Consiliul dirigent şi i s-a încredinţat conducerea resortului de culte şi instrucţiune. Cetitorii .Drapelului" îşi vor da seama cu cât simţ şi tact politic a fost condus acest ziar de răposatul fruntaş Dr. Valeriu Branişte. Nici în anii grei ai răsboiului nu s’a clintit un minut dela datorinţa naţională, cu aceeaş energie, cu aceeaş demnitate a apărat interesele naţionale până la sfârşit. Ar săvârşi o lucrare preţioasă cel ce şi-ar lua osteneala să adune laolaltă articolele lui politice, literare, folkloristice şi estetice. In faţa mormântului fruntaşului ziarist şi conducător naţional Dr. Valeriu Branişte încă un mare moment trebue accentuat. „In zilele mai crâncene, cari s’au deslănţuit asupra Românilor de dincoace de Carpaţi după intrarea României în război, când atâţia dintre fruntaşi s’au clătinat în credinţă şi au început a se cufunda în nămolul patriotismului împintenat, prin diferite declaraţiuni şi telegrame, dictate de sentimentul laşităţii. Dr. Valeriu Branişte a fost aproape singurul ziarist şi bărbat politic, care a ştiut să poarte cu toată demnitatea stindardul luptelor şi aspiraţiunilor naţionale chiar şi în zile de cea mai grea cumpănă. Iar în primăvara anului 1917, când a circulat prin toate centrele româneşti nenorocita declaraţie de fidelitate manguistă, subscrisă şi de unii dintre pretinşii purificatori şi naţionalişti întrasigenţi — viteji după răsboi. —■ Dr. Valeriu Branişte a avut curajul civic de a răspunde fişpanulului, în numele lui Tisza îi solicita subscrierea: „Viaţa mi-o puteţi lua, dar o iscălitură, care să-mi necinstească numele, nu veţi putea stoarce niciodată de la mine". A preferit a porni din nou spre temniţa Seghedinului, unde a fost deţinut până la isbucnirea revoluţiei, decât a-şi murdări numele subscriind o declaraţie atât de mincinoasă şi infamă. Pentru această frumoasă atitudine românească, pentru întreagă suferinţa şi munca lui roditoare neamul românesc datoreşte multă recunoştinţă răposatului Dr. Valeriu Branişte. Ca bun prietin din copilărie şi pentru împrejurarea, că răposatul şi-a făcut învăţământul primar la şcoala din Sălişte, ,faţă de care totdeauna a avut mult interes şi simpatii mi-am ţinut de datorinţa să le spun aceste la trista veste a morţii lui. Sălişte la 5 Ianuarie 1928. D. Lăpădat, destul de bune în viaţa economică a Ardealului. Inflaţia financiară de pe vremuri le-au deschis apetituri nebănuite de afaceri, ajungând acuma ca să nu mai poată da de rumegat apetitului deja deschis. Povestea ţăranului cu totul care nu mai ajunge să acopere picioarele cari se întind prea mult, s’a dovedit de astădată foarte adevărată. „ Albina săraca, în prăbuşirea asta financiară a ajuns să-şi verifice titlul prin alergarea de la o bancă la alta, mai ales pe la acelea pe unde nu s’a prea făcut multă miere. Şomajul în Ardeal ia proporţii îngrijorătoare. Fabrica de vagoane Astra din Arad a concediat până pe 1 ianuarie 3.000 de lucrători, alte fabrici de asemenea şi-au concediat lucrătorii. Zilele de criză îşi trăesc apogeul lor. Lipsa de numerar şi de aci lipsa de cereri pe piaţă, face ca criza să se simtă în toate ramurile. Răvaşul săptămânii împrumutul de stabilizare preocupă acum în cel mai înalt grad toate păturile noastre conducătoare. Marilor bancheri ai apusului li se cântă cele mai frumoase serenade pe toate coardele posibile. Reuşita stabilizării însemnează reuşita liberalilor de a mai rămânea la putere. Insă în calea „frumoaselor“ planuri liberale se aşează greu buturuga naţionalţărănistă, gata gata să răstoarne carul tuturor competenţelor liberale. In zadar cârmaciul chinue boii când la dreapta când la stânga, căci buturuga afurisită nu-i lasă nici să răsufle. Dnii Popovici, Madgearu, Răducanu etc. bat pe la zarafiile marilor bancheri ai apusului încurcând astfel iţele vistiernicului. Când s’a debarasat însfârşit şi vistiernicului nostru de principiul „Prin noi înşine“ nu-i lasă afurisiţii de naţional-ţărănişti să trăiască. Ei nu şi-au uitat de o propagandă la fel, dusă sistematic de Banca Românească pe vremuri când la nereuşita împrumutului de atunci pe pieţele străine a contribuit, în mare măsură, actualul vistiernic prin broşura de ponegrire a guvernului. De altfel panegiricul situaţiei noastre financiare au început — durere — să-l cânte şi unele dintre băncile noastre ardelene, ca Bihoreana, Timişana, Izvorul şi altele, cu rădăcini Ungaria se înarmează O contrabandă recentă de mitraliere la graniţa austro-ungară a dat în vileag graba cu care Ungaria se înarmează. Tratatul de pace i-a fixat numărul ofiţerilor şi soldaţilor şi i-a limitat armamentul, dar în zadar pentru că în decursul istoriei foarte multe naţiuni au arătat cât de puţină bază se poate pune pe aceste „petece de hârtie". Controlul militar interaliat s’a ridicat din Ungaria şi acum se văd urmările. Chiar sub ochii acelei comisiuni Ungaria şi-a sporit efectivele grănicerilor şi jandarmilor, s’au înfiinţat fel şi fel de societăţi sportive, tragere la ţintă etc. cari nu urmăresc altceva decât pregătirea militară a naţiunii. Azi mai mult ca oricând Ungaria poate fi sigură că nu va fi