Cuventul, octombrie 1927 (Anul 3, nr. 882-912)
1927-10-19 / nr. 900
2 SSI A DOUA TRAGERE A LOTERIEI SINISTRAŢILOR — Se va face la 1 IAIULIA.MIE 192S ■ 1 — Darul de anul nou poate să fie de MILIOANE întreg tei 56 % loss tel 25 FfipSilI n LMM BHRIKllIUlfj I şi albe care nu îngălbenesc se obţin numai cu ulei MONOPOL din fabrica ZIMMER 1 Echivalarea diplomelor Consiliul permanent al instrucţiunii publice, întrunit acum două zile a luat în deliberare referatul universităţilor noastre cu privire la acordarea echivalării diplomelor seminariale cu bacalaureatul In urma celor discutate s’a decis. Absolvenţilor cursului superior al seminariilor li se va acorda echivalarea numai cu absolvenţa cursului liceal în urma unui examen de diferenţă asupra următoarelor materii: limba latină, limba franceză, limba elină, matematicile, fizico-chimice. După acest examen de diferenţă absolvenţii seminarişti vor trebui să dea examenul integral de bacalaureat. Intrucât priveşte absolvirea cursului inferior al seminariilor teologice, consiliul permanent al instrucţiunii a decis să fie echivalată cu cele patru clase gimnaziale. proect de reorganizarea Memelitele in fimnie -----peifc»----- (Continuarea articolului din pag. I-a) Se poate o mai grozavă balonare cu oxigen? Pricina? Ceia ce spuneam. Faţă de nivelul artistic al vremei, stimulat în cazul de faţă de veleităţi minoritare şi concurat de mercantilismul general, n’avem artă de ajuns — n’avem actori, repertoriu, putinţe de montare etc—pentru alte cinei pieţe teatrale pe lângă cele mari de la Bucureşti. In al doilea rând, n’avem chiar public pentru o atare artă. Soluţa? 1) Să se împuţineze aceste pieţe, concentrându-se: 2) să li se dea, prin concentrare mijloace nouă de expansiune şi mai ales auxiliarul altei arte, muzica, concertul simfonie şi opera. Şi atunci, cu creionul pe hârtie: Cele trei vegetante teatre de la Cernăuţi, Iaşi, Chişinău se vor reorganiza, fără nici un adaus bugetar, dacă vreţi, în Teatrul de Est (denumirea îmi convine, din pricină că un teatru de stat provincial trebue să înceteze să fie al unui oraş, ci să devie al unei provincii) compus dintr’un teatru naţional turnant şi o operă naţională turnantă. Cele trei teatre au un buget de câte şapte, nouă şi şapte milioane. In total 23 de milioane. Se vor da 10 teatrului de Est, cu sediu oficial la Iaşi, celelalte 13 operei de Est cu sediu oficial la Cernăuţi, oraşul meloman, unde de pe acum un Zirra şi un Popa sânt gata să ia conducerea destoinică. Ambele sânt absolut suficiente pentru un început sănătos. Mai ales că aceste două instituţii, înjghebate din elementele fruntaşe ale celor disolvate şi din cele care aşteaptă la Bucureşti, cu o bună parte din garderoba şi rechizita celor trei teatre în chestie, cum şi cu cele trei orchestre militare şi cea a Conservatorului din Cernăuţi care s-ar putea obţine foarte eftin şi amalgama uşor, nu numai că nu ar pierde, dar ar câştiga sigur, ridicându-şi astfel din primul an, bugetul la 30 de milioane. Da, dar cum rămâne cu veleităţile regionale, cu publicul şi miniştrii care îşi vor teatru în oraşul lor propriu? O mică socoteală va arăta că cele trei capitale nu-şi vor scurta nici stagiunea, nici nu-şi vor împuţina numărul spectacolelor serale. Singura deosebire va fi că în loc de un teatru, fiecare va avea un teatru şi o operă, care în noua formă ar putea juca nu la două zile ci în fiecare zi. Cele trei teatre au o stagiune maximul de şase luni (10 Oct. — 1 April. 15 Oct. — 15 Mart.). Mai mult nu pot juca. Ca orice teatru mare, teatrul de Est şi-ar începe stagiunea la 1 Sept. ca să o închidă la 1 Iunie (sau 15 August — 15 Mai). Şi atunci alternativ a m avea depildă. In total şase luni de teatru şi operă pentru fiecare capitală, cu de trei ori repaos de o lună, în care să se împrospăteze curiositatea publicului şi fiecare sală să-şi facă închirierile ca în trecut. Se mai poate pune la îndoială succesul unui teatru dublu, cu buget de 30 de milioane, cu personal selecţionat şi public preschimbat şi cu enormul avantaj al unui repertoriu redus, dintr’odată, cu tot cortejul lui de cheltueli la o treime? (Fiindcă s’ar juca negreşit, acelaş lucru la fiecare din cele trei centre). Un teatru de vest se va putea la fel realiza cu Craiova, Timişoara, Cluj, Arad, etc. Intre aceste două teatre, cel de la Centru, cu o tradiţie pe care directori destoinici ca cel actual vor şti mai înainte să o servească, va prezida la consolidarea prin artă şi cultură naţională a tuturor ţinuturilor noastre. Supun această părere , ca sugestia unei simple experienţe — fostului meu şef... de la Arte care mi-a încredinţat odată direcţia unui teatru zguduit de criză, cum şi omului de cultură, colegul meu mai mare de la Universitatea din Cluj, convins desigur ca şi mine că teatrul, într’o capitală mică de Românie mare e a doua instituţie de cultură după universitate. Nichifor Crainic, cu mintea îndrăzneaţă pe cât de lucidă, o adoptase în principiu şi ar fi înfăptuit-o anul acesta. Stimate domnule Lapedatu, consultă-te cu domnii Nistor şi Inculeţ şi acum, în preajma bugetului celui nou, faceţi împreună operaţia. Lecţia drastică pe care teatrele naţionale de provincie o înfrig ministerului Artelor, dein întemeierea lui şi până acum, n’ar avea niciun rost dacă minţile înţelepte n’ar pricepe în sfârşit că aceste simpatice şi răsfăţate instituţii trebue să înceteze odată de a mai fi mijloace parţiale de compromitere naţională. Braşţiîs Protonoitiescu Sept. Cernăuţi Opera Iaşi Teatru Chişinău Oct.— Opera Opera Noem. Teatru— Teatru Januar Opera Teatru_ Februar— Opera Teatru Mart. Teatru— Opera April Opera Teatru— Mai— Opera Teatru Şi acum,, pentru aceşti bărbaţi, se mai poate vorbi de conspiraţie a tăcerii ? Când tăcerea publicistică e identică cu «gloria publicistică » mai e valabil termenul ? Ce poate lua «tăcerea», când «gloria», aşa cum e ea îngăduită astăzi, nu poate aduce nimic ? Acei câţiva prietenii, acel cerc restrâns de cerebrali înţelegători — se va aduna în jurul oricărei personalităţi, cu sau fără laurii presei literare. Orice conspiraţie, în faţa acestui cerc — singurul care contează — e neputincioasă-Atunci — de unde a izvorât mitul ? Ca întotdeauna, când e vorba de un mit literar — din mediocritatea cefenelelor, din insuficienţele hrănite cu şvarţ, din absenţa orizonturilor largi şi personale. Ce voiţi să viseze poeţii şi prozatorii români, hrăniţi cu Alexandre Dumas în adolescenţă, cu romane, cu filme, cu intrigi, cu adultere de o jalnică perversitate ? Fireşte — Gloria. Şi ce-i va face să dea de pragul morţii pe aceiaşi poeţi şi prozatori? Conspiraţia Tăcerii. Iată faptele — crude şi silnice. Nu s’a găsit până acum niciunu' dintre aceşti admirabili domni cari să urmărească altceva, mai nebunesc, mai imposibil, mai depărtat, mai inaccesibil, mai fascinant în sclipătul lui de pasăre cu lungi aripi negre stinse în sânge. Nu s’a găsit până acum nimeni ca să steargă ferestrilei, să lase vânt cu mireasmă de coajă tânără-Toţi domnii s’au milogit către aceiaşi directori de reviste, au înluţit acelaş şvarţ la Capşa sau aiurea, au strecurat intriga cu aceiaş inconştientă răutate- Toţi au vieţuit aceiaş viaţă mediocră de cafenea, deşi, câteodată, în cărţi—au întrecut-o. • Dealtfel, conspiraţia e neputincioasă în faţa unui veritabil talent- Talentul e recunoscut de mulţime, de presă, îndată ce s’au scurs generaţiilor care au conspirat-Cazul lui Ernest Hello, lui Masaryk. Cel dintâi, deşi îşi câştigase prieteni încă din viaţă, s'a făcut cunoscut în marele public îndată ce obtuzele creere anticatolice s’au fărâmat- Celalt — a aşteptat aproape întreaga viaţă, la început în hulă, apoi în tăcere. La sfârşit, venindu-i ceasul, a învins. Cei puternici, cei născuţi ca să biruiască — pot aştepta- Pot aştepta recunoaşterea oficială şi popularizarea oficială- Pentru că — prieteni au căpătat din vreme. Iar, în acelaş timp, publicul îi cetesc şi îl discută- Publicul nu poate fi terorizat de conspiraţie. Orice ofensivă e inutilă , atunci când cineva gândeşte şi scrie frumos — e plăcut, e căutat, e discutat. Invidia cronicarilor e stupidă- Comentariile lui pot sau nu pot fi publicate- Interesul în jurul scriitorului cu talent, rămâne. Aşadar, nouă, celor tineri, zadarnic ni se zvârlă buturugi între picioare. Nu ne sfiim s’o spunem : avem braţe tari, şi sânge mult, şi frunte răsturnată. Şi mai iubim, şi mult urăm. Iar — siguri pe prietenii noştrii, siguri de gândurile noastre cari se rotesc în alte suflete şi rodesc în alte creere, — nu ne tipeşte nici o stahie publicistică. Nu putem decât continua datoria de a nărui — şi cu câtă uşurinţă!...— «gloriile» ridicate de ignoranţa, nătângia, spaima, viciul şi mediocritatea «societăţii» literare Şi nu ne putem decât înveseli — băeţi buni — în faţa conspiraţiei unei turme de cafenea-Aceasta — e bine să se ştie. Mircea Eliade A APARUT: I ii No. 42 / W V V V N/V- v-w mare revistă enciclopedică ilustrată cu totul reorganizată şi îmbunătăţită. Acest număr, cuprinde în 12 pagini mari bogat ilustrate: Evenimentul recentisim: In clipa despărţirii de ziariştii latini, de Th. Constant. II cunoaşteţi ?•••. O vizită la Maximilian Harden; Din «Capete»: Zola, de Maximilian Harden.Anchetele „Orizontului“: Care e genu epocei noastre: teatrul sau romanul? Pășii de literatură: Post-belic, de Miguel Zamacois: Copacul (versuri), de Constant. Goran. Reculegeri. Vitrina „Orizontului“: Trincentenarul lui Bossuet; La vitrina librăriei, Studii, Romane, Ecouri. Adevăruri şi fantezii istorice: Amorurile Caterinei celei Mari sau Moralitatea Istoriei, de Jean Jacques Brousson; Clipe din viaţa artiştilor. Hoinăriri şi explorari: Cea mai pitorească ceremonie, o înmormântare japoneză ; Puţul lui Visnn din Benares; basa focului vecinic; Unde se află Muntele Sinai. Kim. • Roman de Rudyard Kipling. Colţul recreaţilor instructive, dotat cu bogate premii. Exemplar LEI 6 Oricine poate avea gratuit. Orizontul graţie »Bonurilor« sale. Număr de probă gratuit trimite Editura »Eminescu» București, Str. Parlamentului, 2. Spectacole OPERA ROMANA : Carmen TEATRUL NATIONAL : Omul cu mârţoaga. TEATRUL REGINA MARIA : Familia Bliss. TEATRUL CARAGIALE : Camarazii. CINEMA FRASCATI : Fan-Fan la Tulipe. CUVÂNTUL Manifestaţie de simpatie pentru „Cuvântul“ la Galaţi Galaţi, 17. Ieri la orele 10 dimineaţa a avut loc în sala teatrului Central o mare manifestaţie de simpatie pentru ziarul «Cuvântul» cu ocazia conferinţei ţinută de către d. Nicolae Iorga, la şezătoarea dată de «Cultura veşnică» din Galaţi. D. Iorga spunând că ziarul «Cuvântul» a deschis o listă de subscripţie pentru refacerea tipografiei de la Vălenii de Munte publicul a făcut o caldă manifestaţie de simpatie pentru ziar, aplaudând şi aclamând în picioare. Conferinţa s-a terminat la orele 12 din zi. Raidul aviatic în jurul României, întrerupt Duminecă duni, la orele 6.20 aviatorii căpitani, Ionescu Emanuel şi Burduloiu Traian au plecat după aerodromul Pipera pentru a face raidul în jurul României. Aviatorii au parcurs drumul până la Chişinău trecând pe deasupra Galaţilor. Din cauza timpului nefavorabil, aviatorii au trebuit să-şi întrerupă raidul şi să se întoarcă la Bucureşti -------exo----- înscrierea absolvenţilor la facultâti Ministerul instrucţiunii a comunicat telegrafic decanatelor tuturor facultăţilor din ţară, că în lipsa diplomelor de bacalaureat să facă înscrieri pe baza comunicărilor inspectoratelor şcolare sau în caz de urgenţă pe propria declaraţie a solicitantului, care va fi verificată ulterior. Totodată ministerul instrucţiunii a intervenit din nou şi insistent către preşedinţii comisiilor examenelor de bacalaureat, cari n’au transmis încă rezultatele şi diplomele de bacalaureat să le înainteze de urgenţă. » —oxo——■— împotriva închiderii şcolilor din Albania Duminecă,ţinut la «Societatea de cultură Macedo-Română» o întrunire în care s’a protestat împotriva închiderei şcolilor române din Albania. Au vorbit d-nii Naşti, preşedintele societăţii studenţilor macedo români , N. Bataria membrui al societăţii de cultură ; V. Muşi,advocat ; C. Noe, profesor ; Gheorghe Cronţ, preşedintele centrului studenţesc ; d. Brânzei şi Nica Mihail Apoi s’a citit o moţiune în care se arată duşmănia guvernului albanez şi se cere intervenţia energică a guvernului român. -------OXO------DIN ESCROCHERIILE CELOR DOI DIRECTORI AI SOC. «INTERESUL GENERAL» D. judecător de instrucţie a făcut descinderi la sediul asociaţiei «Interesul general» făurită de escrocii Paul Avgherinos şi David Levy, unde s’a găsit o cantitate de marfă, proprietate a d-nelor Barabas, cari reclamaseră când au văzut în ziare că aceşti indivizi sunt arestaţi pentru excrocare. Marfa a fost înapoiată păgubaşelor. O ESCROCHERIE INGENIOASA D, judecător de instrucţie al cab. 4, Al. Minculescu, a dat ordonanţă definitivă prin care trimite în judecată pentru excrocherie pe Ion Marian, D. Niculescu şi magazionerul Const. Ionescu din gara Ploeşti cari au săvârşit următoarea excrocherie : Cei doi dintâi au pus la vagonul de bagaje doi saci declaraţi că conţin blănuri de astrahan. In realitate, sacii conţineau rumeguş, care, pe tot parcursul, a curs, căci ei, spărseseră sacii cari au fost apă aruncaţi pe linie. Au reclamat căei de bagaje, unde asiguraseră «marfa», care le-a plătit asigurareaDescoperindu-se, în urmă, excrocheria, aceii indivizi au fost reclamaţi parchetului care a delegat pe d. judecător de instrucție Alexandru Minculescu să facă cercetările. CONFIRMAREA MANDATULUI LUI G. BAICAN Sâmbătă seara d. judecător de instrucţie al cabinetului 5, Papadopol, a emis mandat de arestare împotriva lui G. Barcan, fost contabil al închisorii Văcăreşti şi director al închisorei Rădăuți. Mandatul de arestare a venit pri la confirmare. In urma concluziilor d-lui procuror Alevra, tribunalul a confirmat mandatul de arestare. Problema bacalaureatului Părerile şi lămuririle d-lui prof. C. Kiriţescu, subsecretarul general al ministerului instrucţiunii Rezutatele examenelor de bacalaureat au dat naştere la diferite discuţiuni, atât în presă cât şi în cercurile intelectuale S’au adus o serie de argumente pro şi contra acestor examene. Dorind să contribuim la lămurirea problemei neam adresat d-lui profesor Const. Kiriţescu, secretarul general al ministerului instrucţiunii, care a binevoit să ne facă următoarele interesante declaraţiuni : Ce credeţi despre rezultatele examenelor de bacalaureat din anul acesta* Cea dintâi constatare este că sesiunile de toamnă acuză o regulată scădere a coeficientului celor reuşiţi, faţă de sesiunile de Iunie a aceloraşi ani. Lucrul e uşor de explicat : marea majoritate a candidnţilor prezentaţi în Septembrie o formează cei căzuţi în Iunie, deci candidaţii pe care un prim triaj i-a respins ca slab preparaţi. Curba ascendentă a rezultatelor prezintă în anul trecut un uşor salt — a cărui explicaţie prefer să nu o dau aci. Sporul reuşiţilor anului 1927 faţă de 1925 e de aproape 4% faţă de 1925 în sesiunea Iunie şi de 8% în cea de Septembrie-De fapt, progresul e cu mult mai însemnat. Ca să-l înţelegem, să comparăm numărul candidaţilor. El creşte considerabil de la an la anul următor. Aceasta se explică prin contingentul de căzuţi de la sesiunile anterioare, care îngroaşe din ce în ce mai mult numărul celor ce se prezintă la examen. Să scădem pe aceşti «repetenţi» ai bacalaureatului moştenire deficitară a seriilor precedente, şi să considerăm numai pe cei ce se prezintă pentru întâia oară, adică seriile noi, ieşite din liceu în anul respectiv, nu am la îndemână pentru moment cifrele. Evident că procentul reuşiţilor va fi mult mai ridicat decât cel înfăţişat de tabloul de mai sus. Rapoartele preşedinţilor de comisii relevează, de altfel, progresul ce se constată în cunoştiinţele seriilor noui de candidaţi la bacalaureat. Tot aşa profesorii Universităţilor constată ameliorarea calităţii seriilor noui de studenţi, trecuţi prin ciurul bacalaureatului. — Credeţi într-o normalizare a bacalaureatului ? — Cred că am dreptul să consider perioada de criză a bacalaureatului apropiindu-se de sfârşit. Reintrarea în normal se va face desigur în scurt timp. Numai să nu socotiţi că acest «normal» ar însemna trecerea sută în sută. Aş considera ca rezultat normal un procent de 75—80% reuşiţi, bine înţeles din seriile noul, eliminând decret-urile seriilor vechi. Cred că ne apropiem de această cifră. — Cum s’ar putea obţine o ameliorare a rezultatelor bacalaureatului ? — Cred că îmbunătăţirea rezultatelor bacalaureatului e uşurată In primul rând prin triajul prealabil no care-1 face examenul de admitere în clasa V-a şi examenele de promoţie la sfârşitul claselor cursului superior liceal ; apoi, an cu an, corpul profesoral liceal se amelioareză, suplinitorii cu pregătire insuficienţi fac titularilor cu examene de capacitate. Mai sunt încă sigur că autorităţile şcolare vor aplica sincer dispoziţiile reglementare, care limitează efectivele claselor licealeSentimentul răspunderii va face pe conducătorii de diferite grade ale școalei să nu mai contribuie la păgubitoarea congestionare a claselor. Mai presus de toate însă, elevii înscriși vor fi aflat, din seriozitatea examenului de bacalaureat, că nu serveşte la nimic eludarea şireată a obligaţiilor lor şcolăreşti... In câţiva ani nu se va mai putea vorbi de catastrofa bacalaureatului. Şi, ridicarea nivelului cultural al absolvenţilor liceului, va fi marele merit al iniţiatorului acestei reforme, ca şi a celor ce au urmărit sincera ei înfăptuire cu consecvenţă şi energie, fără să se emoţioneze şi fără să se intimideze. — Nu credeţi că ar fi preferabil ca controlul bacalaureatului să se facă prin profesorii proprii, cari cunosc pe elevi, decât prin profesori cari-i văd pentru prima oară ? — Controlul prin profesorii proprii nu e eficace. Convieţuirea de câţiva ani stabileşte un fel de legătură de familie între elevi şi profesor care face pe acesta să manifeste o îngăduinţă paternală pentru lipsurile elevilor săi Să mai adaug un greşit amor propriu care împinge pe profesori la încercare de supravieţuire a elevilor lor faţă de ceilalţi şi de tăinuire a scăderilor lor. Aproape unanim, preşedinţii comisiilor de bacalaureat cer ca Comisiile să se alcătuiască în aşa fel în comparaţie cu cele din anii trecuţi ? Cum explicaţi faptul că rezultatele sunt — pare-se — tot mai rele ? Urmărim cu interes rezultatele examenelor de bacalaureat şi nu suntem surprinşi de cifrele prin care ele se exprimă. Ele corespund cu ceea ce cunoaştem despre învăţământul secundar. Când actualul ministru al instrucţiunii a înfiinţat în 1925 acest mijloc de control al învăţământului întrevedeam acest rezultat. Este o datorie a adevăraţilor ca profesorii să nu-şi poată examina proprii lor elevi. — Dacă una din principalele cauze ale slăbiciunii candidaţilor este slăbiciunea şcoalei care-i pregăteşte, pentru ce nu începeţi prin îndreptarea acestui rău? Şi până atunci, nu credeţi că e nedrept să ispăşească candidaţii o vină care nu e aer? Nu s’ar cuveni ca Comisiile să ţină seama de această situaţie şi să fie mai îngăduitoare? — Aţi pus degetul pe punctul sensibil, aş putea zice dureros al chestiunei. E greu de răspuns în câteva cuvinte, sau în câteva rânduri de gazetă. E o problemă cu caracter mai degrabă social, decât didactic. Poate cu altă ocazie voiu căuta să o tratez cu toată amploarea cuvenită. Până atunci, vă voiu răspunde cu toată francheţa. Viaţa noastră şcolară se desfăşoară după un ritm precipitat. Ca de altfel, întreaga noastră viaţă publică. Instituţiile şcolare se nasc reclamate de ineluctabile trebuinţe sociale sau naţionale şi progresează cu paşi repezi, uneori uriaşi, spre a recupera întârzierea dezvoltării noastre istorice, fără a avea timpul să se consolideze. Rezultă de aici o criză de creştere a cărei urmare este că copacul nostru şcolar produce şi fructe crude, ce se trimit aşa pe piaţa de desfacere. Consolidarea ţine pasul mai în urmă, mai încet şi mai pe îndelete. Am trecut în decada de după războiu în mod vertiginos dela 50 de şcoli secundare la 400 dela 20 de şcoli normale la 100. Strălucirea acestei opere e întunecată pe alocarea şi de puncte obscure. E de neînlăturat. Cine ar putea pretinde că trebue să renunţăm la imensele foloase ale unei întreprinderi, pentru că ea ar comporta şi oarecari riscuri ori scăderi ? S-ar putea oare susţine ideia că trebue să renunţăm de pildă la aviaţie, pentru că, înainte de a fi ajuns să se realizeze construcţii perfecte, se produc accidente mortale ? • Creşterea vertiginoasă a învăţământului nostru secundar a fost însoţită de oarecare lacune în ţesătura lui. Ici, un procent cam mare de suplinitori fără suficientă pregătire, dincolo elevi moşteniţi din vechi şi streine stări de lucruri, cu bizare concepţii despre şcoală şi învăţământ, mai departe conspiraţii oculte de sabotare a învăţământului naţional, mai peste tot compromisuri tacite între mediul social ori familiar, profesori şi şcolari , al căror rezultat a fost un sistem de trecere automatică din clasă în clasă, fără ca înălţimea instrucţiei căpătate să corespundă treptei urcate Aşa se face că, la un moment dat ne am văzut ameninţaţi, de invazia semi-docşilor cari, agitând certificatul şeo- Iar în mâini, pretindeau zgomotos dreptul la conducerea statului. Ce putem face în faţa acestei primejdii ? Eram oare obligaţi ca, pentru o teoretică consecvenţă cu noi înşine să tolerăm, cu ochii închişi, acest asalt al funcţiunilor de conducere, dat de neisprăviţii cu certificate de promoţie ? Am crezut că nu ne putem condamna la sinucidere de dragul consecvenţei. Datoria supremă către patrie ne impune o măsură, poate aspră, dar salutară. Prin bacalaureat am început să cernem pe absolvenţii liceului. Dăm drumul— pe calea Universităţii — spre funcţiunile de conducere, celor bine pregătiţi. Oprim pe loc pe cei slabi, derivându-i spre îndeletniciri mai morete— Dar bine, ei sunt victimele liceelor d-voastră , d-voastră i-aţi trecut din clasă în clasă, cu profesorii d-voastră slabi, cu cursuri cari nu se termină, cu mijloace didactice insuficiente. De ce loviţi acum la sfârşit ? — Vă înduioşează soarta celor căzuţi ? Şi pe mine, căci este un sentiment omenesc. Dar să mă pui în cea mai bună ipoteză, în favoarea celor căzuţi, atribuind drept cauză principală cea spusă de d-ta, şi vă răspund prin altă întrebare: Ce vină a avut soldatul care, în tranşee, a căzut jertfit pentru salvarea şi mărirea patriei ? Ce vină a avut pro oameni de stat să ştie să privească răul în faţă şi să aibă curajul să aplice — dacă e nevoie — remedii epice. Şi să nu uitaţi — adăugă interlocutorul meu zâmbind — că ministrul instrucţiunii e şi chirurg... De altfel vindecarea se produce treptat şi sigur. Procentul celor ce reuşesc la bacalaureat e în creştere progresivă. Tabloul comparativ al rezultatelor celor trei ani de funcţionare a bacalaureatului e doveditor, pentru cel ce ştie să citească cifrele. Iată tabloul : prutarul care a fost deposedat de bunul lui, cumpărat pe banii munciţi, pe un preţ ridicol, pentru a se întări structura socială internă a ţării . Suntem într’o conjonctură analoagă. Lupta ce s’a dat pe frontul armelor şi pe frontul economic, se dă acum pe frontul culturii. Trebue să ne consolidăm pe terenul cultural. Cei capabili, bine înzestraţi şi bine utilizaţi, la locurile de frunte. Vor fi şi câteva victime. Le plângem, dar trecem înainte. An eu au, izbutim să utilăm mai bine armata culturii, îi dăm armele pe care grăbita ei mobilizare nu ne-a îngăduit s’o facem deodată, de la început, şi victimele vor fi din ce în ce mai puţine. Tânguiala pentru victime, chiar inocente, nu a oprit niciodată o armată din mersul ei spre victorie. Şi noi trebue să învingem, altfel vom pieri îngropaţi de concurenţa rivalilor din afară şi dinăun- trul hotarelor ţării. S’a scris în presă de me*dalîtâţă care să Inlocuiască bacalaureatul sau de intenţia Ministerului de a modifica legea. Ce e adevărat ? — Experinţa a trei ani a arătat nu numai necesitatea bacalaureatului, dar şi buna lui întocmire tehnică, îmbunătăţiri s’au adus şi se pot încă aduce în chestiuni de detaliu : ele sunt de natură regulamentară şi nu ating întru nimic esenţa lui legală. Faptul că a rezistat cu vigoare şi unei schimbări de regim şi schimbări a trei miniştri fără să se clintească nimic, nici din fiinţa, nici din organizarea lui, e cea mai bună dovadă că pruncul s’a născut bine conformat şi viabil. Pot afirma că unanimitatea oamenilor de şcoală îl aprobă. Cea mai bună garanţie a trăiniciei lui, stă însă în mâna celor chemaţi să-l aplice. De altfel cum se alcătuiesc comisiile examinatoare atârnă în primul rând proba utilităţii şi eficacităţii lui. Sper ca şi pe viitor, ca şi până acum comisiile vor fi alcătuite din tot ce învăţământul nostru are mai select ca pregătire didactică şi pedagogică precum şi ca înaltă înţelegere a rosturilor şcoalei. Criticele de detaliu — vorbesc bine înţeles de cele sincere şi justificate — nu se raportă decât la rari cazuri izolate ; ele nu pot întuneca valoarea operei, considerată în întregul ei. Am reprodus exact declaraţiile pe care ni le-a făcut d-l Kiriţescu în convingerea că ele vor contribui la lămurirea problemei. Nădăjduim că aceste lămuriri vor prilejui o amplă discutare a chestiunii, atât îmn presa zilnică cât şi cea de specialitate , în ce ne priveşte nu vom întârzia a face comentariile şi observaţiile noastre. REZULTATUL EX. DE BACALAUREAT 1925—1927 Sesiunea Iunie Procentul Prezenţi Reuşiţi reuşiţilor 1925 3986 1878 46.92% 1926 4997 2631 52.65% 1927 5584 2795 50 05% Sesiunea Septembrie Procentul Prezenţi Reuşiţi reuşiţilor 1925 2748 987 35.91% 1926 3674 1954 44.81% 1927 4232 1865 44-06% G. Răzeşu --------xox-------CAPITALA UN FALS SERGENT MAJOR La siguranţa prefecturei de poliţie, a fost arestată de comisarul Piţurescu, Manea Vasile, care era îmbrăcat cu uniformă de sergent major, fără să aibă dreptul. La anchetă s’a dovedit că Manea Vasile, era urmărit de parchetul din Satu Mare pentru excrocherii. ÎNCERCARE DE SINUCIDERE In dreptul Arcului de Triumf, de pe şoseaua Kiseleff, a fost surprinsă dri fata Ela Aurelia, domiciliată în strada Triumf 26, în momentul când intenţiona să se sinucidă. Trecătorii i-au tăiat sfoara cu care se legase de craca unui pom. Motivul sinuciderei ar, fi faptul că a fost abandonată de prietenul său. ACCIDENT DE TRAMVAI In timpul când eşea eri din curtea fabricei Wolf un camion al fa- Iricei Wolf la care erau înhămaţi doui cai, s’a ciocnit cu vagonul de tramvai No. 157 de pe linia a 8-a. Un cal a fost omorât pe loc. Vizitiul și un alt servitor au fost grav răniți.