Cuventul, ianuarie 1928 (Anul 4, nr. 972-1002)
1928-01-15 / nr. 986
Anul al IV-lea No. 986 RED AC I 1A fdl ADJVUhicTK ATIA 4, blnAUA sAiUNAK, 4 ,7»/U. Administratia teleson , 37^9 rredacţia Direfctor politic: TITUS ENACOVICI Director: C. GOVGOPOL_____ Publicitatea ziarului concesionată exclusiv SOCIETAŢII GENERALE DE PUBLICITATE CAROL SCHULDER şi S. BERGER Str Eug. Carada .fost Karagneorghevici) 9 telefon : 3*1/84 ÎMPRUMUTUL E IMPOSIBIL -«J11» «Imprumutul pentru stabilizarea leului este asigurat» repetă cu atâta persistenţă directorii de la Banca Naţională şi oamenii în directă legătură cu guvernul, încât trădează un cuvânt de ordine. Se dau tot felul de detalii asupra quantumului, asupra datei încheierii împrumutului, asupra instituţiilor cari-l acordă, pentru a convinge pe interlocutor că deci... liberalii rămân la putere şi că intrigele naţional-ţărăniştilor nu vor reuşi. Şi după ce misionarul guvernului te-a convins, fără să vrea, continuând pare că un gând ascuns se pomeneşte vorbind : — «Litigiile cu Germania, chestiunea rentei, pretenţiile lui stock-exchange î Mofturi. Cedează Vintilă la tot, i-a dat pline puteri lui Titulescu să trateze şi să rezolve totul». Dacă cumva rişti să ripostezi : «Dar Titulescu e la San-Remo în convalescenţă şi nu tratează nimic Mai mult, a declarat la plecare că n’are misiuni financiare», misionarul are ordin să răspundă : «Nu e nimic, va trata, când se va face bine». Se vede deci cât de prost este ticluită propaganda guvernului. împrumutul este sigur şi se va realiza imediat dar este totuş dependent de tratative mai îndepărtate ca cure d. Titulescu n’a voit să se însărcineze Nu am nevoe să cunosc culisele tratativelor cari se duc nici stadiullor, de aceea voi face abstracţie de tot ce ştiu în această chestiune. Presupunem că mi s'ar pune întrebarea: Cunoscând situaţia de azi a României, ar putea ea obţine un împrumut de stabilizare . Cu toată obiectivitatea pot răspunde: Situaţia ei monetară o recomandă pentru obţinerea unui împrumut. Dacă împrumutul s’ar reduce numai la aur pentru garantarea emisiunii şi la credite la băncile de emisiune pentru a lupta contra unei eventuale ofensive a speculei, cu puţină dibăcie s’ar putea obţine concursul marilor bănci de emisiune (New- York, Londra, Paris) şi a guvernelor respective pentru obţinerea acelui împrumut. Cum însă odată cu împrumutul pentru stabilizare, e necesar şi un alt împrumut pentru acoperirea golurilor din buget provocate de stabilizare (nu mai vorbesc de deficitele exerciţiilor trecute), împrumut pentru care concursul guvernelor şi al băncilor de emisiune nu mai este suficient, ci e nevoe şi de concursul finanţei particulare, răspund că ultimul este imposibil de obţinut, în actuala situaţie, deci şi primul devine inutil. De ce concursul finanţei particulare nu se poate obţine î D. Vintilă Brătianu este pedepsit pe unde a greşit A declarat război finanţei internaţionale şi a exclus ţara românească din această formidabilă internaţională. Finanţa internaţională îi cere azi să recunoască că a greşit, şi recunoaşterea să fie nu verbal făcută de un Victor Antonescu prin «Vintilă s’a schimbat» ci prin fapte. Un împrumut nu se obţine trimiţând un emisar la Paris şi căutând să rupi solidaritatea băncilor de emisiune cu pretenţia ca numai Banca Franţei să acopere întreg împrumutul de stabilizare. Au cercat şi Italienii să obţină împrumutul lor de stabilizare numai de la Banca Angliei şi au fost nevoiţi apoi să se întoarcă la Paris şi să solicite şi concursul Băncii Franţei. Băncile mari de emisiune sunt solidare şi se ajută reciproc şi nu de ochii lui Mussolini sau ai lui Vintilă, vor renunţa ele la solidaritatea de pe urma căreia au tras aşa mari avantaje Un împrumut se pregăteşte domnule Vintilă Brătianu ! Şi pregătirea ar fi fost: Ridicarea interdicţiei exportului acţiunilor româneşti cotate la bursele străine, desfiinţarea acţiunilor nominative, libertatea participării străinilor în afaceri româneşti şi aranjarea pe rând a tuturor litigiilor pendinte între Germania şi noi şi între stock exchange şi noi. Toat© acestea ar fi creat atmosfera favorabilă şi ar fi cauzat urcarea valorilor româneşti pe pieţele străine şi în special a rentelor de stat. înaintea unui împrumut totdeauna trebue provocat — dacă nu se întâmplă de la sine — o ridicare a hârtiilor statului care vrea să realizeze un împrumut. Cum este posibil ca noi să obţinem azi un împrumut cu 7 sau 8 la sută, când rentele statului sunt aşa de jos cotate încât produc 11 până la 12 la sută? Cume poate ca marile bănci din străinătate cari ar garanta împrumutul, să propue publicului să subscrie la o hârtie românească nouă care aduce 7 la sută, când acelaș public poate cumpăra hârtie românească veche care produce 11 la sută Și atunci e nevoe să ne ocupăm de stadiul împrumutului tratat de Victor Antonescu, Kiriacescu etc, etc. E nevoe să spun dacă împrumutul se va realiza sau dublată de ce noi am spus din prima zi: Împrumutul nu se va realiza. Împrumutul trebue pregătit şi pregătirea cere timp. Dar atunci declaraţiile emisarilor guvernului? Vorba lui Zeilig Schon «sunt pentru proşti». Titus Enacovici piliniţila Guvernul Poincaré a câştigat o victorie care poate fi fecundă în urmări. Chestiunea arestărei deputaţilor comunişti a fost la doua degete să provoace o criză ministerială dorită şi de socialişti şi de o bună parte din partidul radical, care nu văd cu ochi buni prezidarea apropiatelor alegeri de către un guvern Poin caré. Dar chiar cu riscul de-a cădea guvernul nu putea să aibă o altă atitudine, fără a nu-şi compromite in mod grav şi prestigiul şi autoritatea. Cei patru deputaţi comunişti, condamnaţi la închisoare pentru articole instigând armata la rebeliune, fuseseră lăsați în libertate pe timpul sesiunei legislative printr-un vot al Camerei din sesiunea trecută. Dar după închidere nici unul nu s-a mai prezentat la închisoare. Și toate cercetările poliției spre a-i descoperi au rămas infructuoase, Guvernul, examinând situația în vederea reapariției lor la deschiderea Camerei, a hotărît să ceară revenirea asupra votului precedent, menținându-se arestările și pe timpul lucrărilor parlamentare. Pe această chestiune s’a dat bătălia care na fost lipsită de clipe grele, mai ales după discursul d-lui Leon Blum leaderul socialist, care a făcut un vibrant apel către partidul radical, «oi nu-şi renege programul său politic. Când însuşi d. Daladier, actualul şef al partidului radical-socialist, a răspuns la apelul d-lui Blum cerând să se respingă propunerea guvernului, care pusese chestiunea de încredere s’a părut că situaţia acestuia e lichidată. S’a produs însă acel reviriment care totdeauna apare la clipele critice în viața publică franceză. O parte din radicali a refuzat să-și urmeze șeful, votând încrederea în guvern care a obținut peste optzeci de voturi de majoritate, cifra rezultată din unirea voturilor cu ale dreptei şi centrului... Un vot cu consecinţe. El vădeşte hotărîrea unei majoritati noui de a împedica să se subordoneze marile interese ale Franţei sofismelor politice şi preocupărilor de partid. In preziua alegerilor generale acest fapt politic are proporțiile unui important eveniment, căci succesul radical-socialist în alegeri, care părea o certitudine, devine de acum destul de hipotetic. Quid. -exo---- Guvernul d-lui Vintilă Brătianu a ajuns să fie suveran nu numai contra Regenţei, care vrea să-l vadă plecat de bunăvoe, contra Ţării care vrea să nu-l mai vadă — pur şi simplu — ci şi contra d-lui Vintilă Brătianu, şeful său. Oricât ar părea de paradoxal, aceasta este o realitate, căci lucrurile se prezintă în modul pe care îl vom arăta mai jos, — şi aceasta însemnează că dacă d. Vintilă Brătianu este cu numele şeful guvernului, numai puţin guvernul, adică toţi sau aproape toţi ceilalţi miniştri cari îl formează, sunt pentru o altă politică decât aceea pe care ar vrea-o d. Vintilă Brătianu. D. Duca şi politica de rezistenţă Intr’adevăr, d. L G. Duca, ministrul de interne şi inconsolabilul văduv al şefiei partidului liberal care se consideră moştenitorul politic al lui I. I. C. Brătianu este partizanul unei politici de rezistenţă cu orice preţ, pe spinarea Ţării şi a d-lui Vintilă Brătianu, care, ca şef al guvernului e responsabil. D. Duca nu admite să se părăsească puterea; vrea remanierea susţinând pe toţi pe cari d. Vintilă Brătianu i-ar lăsa pe dinafară dacă ar face remanierea; nu vrea cu nici un preţ o combinaţie de succesiune care, întrebuinţată acum (dacă ar fi posibil) să asigure o retragere onorabilă guvernului. D. Vintilă Brătianu şi retragerea Pe când d. Vintilă Brătianu, conştient de răspunderea d-sale, conştient de dificultăţile situaţiei şi ale Regenţei în caz de călcare a cuvântului ei faţă de d. Iuliu Maniu căruia i-a afirmat că guvernul e provizoriu, în frică de partid pe care îl ridică d. Duca contra d-sale, în teamă de opoziţie, — ar vrea să se retragă de guvern, într’un moment favorabil. D. Titulescu, a cărui influenţă asupra d-lui Vintilă Brătianu e pe cât de consider-vbilă ne atât de legitimă, —i-a deschis ochii şi i-a dat soluţia. Numai pentru că a dat-o d. Titulescu, ar fi suficient ca d. Duc,a s’o respingă. Iată ce se petrece în guvern. Guvern Iorga—Titulesru şi retragerea In formă concretă, soluţia d-lui Titulescu este: ori trecerea puterii d-lui Maniu, direct şi imediat, ori un guvern de alegeri pe care şi na-}ional-ţărăniştii l’ar primi (d. Titulescu crede că l’ar convinge pe d. Maniu la formula aceasta). — In ori ce caz, retragere onorabilă. D.Fintilă Brătianu a înţeles aceasta, — şi vrea; d. Duca nu vrea să înţeleagă, — şi se opune. Aşa că guvernul va trebui atuncat.. tdv. ANCHETE POLITICE D. Duca şi politica de rezistenţă d. Vintilă Brătianu şi retragerea onorabilă Ce se petrece în guvern D. VINTILĂ BRATIANU D. I. G. DUCA Pe d. Egry Gergely, primar în Oradea Mare, unde funcţionează teatrul d-lui Erdélyi Miklós, Tani văzut o singură dată. Pe atunci se numea Gelu Egri, şi venise în redacţia noastră să protesteze în potriva unor informaţii inexacte apărute asupra d-sale în gazetă; producea în favoarea d sale mărturia că ar fi membru al partidului naţional-ţărănist, numit deci primar în opoziţie, pentru deosebitele sale merite pe terenul naţional şi gospodăresc. Nu am mai auzit de atunci nimic de d-sa. (In timpul turburăriior de la Oradea nu a existat). Până când l’am găsit trecut — într’o formă destul de convenabilă pentru d-sa — în petiţia d-lui Erdélyi către ministerul artelor din Budapesta. De atunci însă, ziarele maghiare sunt pline de persoana d-sale. Când a început să protesteze, să se sbată şi să se agite d. Erdélyi sub acuzaţia formulată de noi, de îndată chipul d-lui primar a apărut alături, ca un fel de garanţie. Iar ziarele minoritare au anunţat că de îndată ce primăria din Oradea are un contract cu teatrul maghiar, d. Ergry s’a simţit dator să întreprindă o anchetă, pentru a stabili ce e adevărat din faptele relatate de noi în sarcina d-lui Erdélyi, şi ce nu. Rezultatul acestei anchete, favorabil directorului teatrului maghiar în sensul că acesta a declarat pe cuvânt de onoare că nu are nici o vină, a fost consemnat cu satisfacţie de gazetele minoritare. Dar lucrurile nu se opresc aci, domnul Egry fiind un om care înţelege să meargă într’o acţiune până la capăt. Beci spune ziarul «Nagyváradi Friss Újság» din 8 l iouxie 1928. Intre timp, călătoria primarului Egry la Budapesta a devenit actuală şi Erdélyi s'a folosit de acest prilej pentru ca în prezenţa factorilor oficiali din Oradea să capete o desminţire a acuzaţiilor ridicole de iredentism. «N. Erdélyi A PLECAT împreună cu primarul Egry l& Budapesta, unde VA PRGUURA dela ministerul Cultelor o desminţire a acuzaţiunilor ziarului «Cuvântul». Confratele nostru s’a dovedit a fi bine informat, nu numai asupra faptelor întâmplate, ci şi asupra celor ce urmau să se întâmple. Căci în adevăr, d. primar Egry a plecat la Budapesta. D-sa merge des la Budapesta. Când îl cauţi, acolo e. Sunt acolo diverse chestiuni pendinte ale primăriei de aranjat, şi d. primar, ca un bun părinte al oraşului său, osteneşte pentru aranjarea lor. Probabil că numai datorită acestui fericit concurs de împrejurări, d. Erdélyi a avut norocul să poată face d-lui primar proba nevinovăţiei sale. La Budapesta însă, d. primar, ca personalitate marcantă, a acordat un interview ziarului «Reggel» în care, după ce se desvinovăţeşte de acuzaţiile de pasivitate în afacerea scandalurilor din Oradea — precum vă închipuiţi, era absolută nevoe —, declară şi următoarele: «In ce priveşte acuzaţiile ziarului «Cuvântul», vă pot declara pe baza convorbirilor şi informaţiilor mele de aci, că acuza a căzut. Nici N. Erdélyi şi nici alt director de teatru maghiar din România nu a cerut şi nici nu a primit subvenţie de la guvernul maghiar». Va să zică în adevăr, d. primar Egry a continuat ancheta sa la Budapesta. Stă mintea în bpel Să cercetăm deci mai deaproape lucrurile. D. primar se alarmează de afirmaţiile noastre, şi are nevoe de certitudini. Deci întreprinde o anchetă. Sunt doi acuzaţi: Erdélyi care a primit bani de peste hotare în scopuri iredentiste, şi ministerul artelor din Budapesta care întreţine cu fonduri mişcări iredentiste intr’un stat vecin, şi un acuzator, ziarul nostru. Cine e în măsură să dea lămuriri într’un asemenea proces? Evident, cel care a formulat acuzaţia. Cui se adresează d. primar pentru a se lămuri? Nouă? Nu. Ci însuşi acuzatului Erdelyi. Şi pentru ca neseriozitatea să fie completă, d. primar pleacă la Budapesta, cerând ministerului complice la delict, probe acuzatorii în potriva delicventului) Avem sau nu dreptul să spunem că e extraordinar? Dar nu e numai atât. D. Egry Gergely, primar în Oradea Mare, deci în țara românească, se duce la Budapesta, în Ungaria, să facă o anchetă oficială, la oficialitate. Întrebăm: s’a mai pomenit aşa ceva? In virtutea căror drepturi, de când existente, o autoritate comunală din statul român poate avea relaţiuni directe cu ministerul unui stat velin? Noi ştiam că pentru legăturile dintre state există un minister de externe. Ori primăria din Oradea nu face parte din statul român? Asta se chiamă anarhie sau inconştienţă. Care nu poate fi explicata decât prin graba d-lui Egry de a scoate de sub acuzaţie pe d. Erdélyi. Noi credem însă că d. Duca are cuvântul. Nae Ionescu PLASTICA Ateneul Român de N. N. TOMITZA « Expoziţiile ~ RETROSPECTIVA ... «artiştilor decedaţi şi în viaţă» — organizată de Ateneul Român cu concursul, excesiv de isteţ, al ministrului instrucţiunii publi -Mahalaua — şi tot ce e fatal fixat de mahala prin gust şi sensibilitate — este, şi de data aceasta, încântată. Idealul Tinerimii e astfel cu price — este ultimul şi cel mai trist irosinţă atins, bluff al «Tinerimii Artistice». Un catalog luxos —cel mai la Sprijinindu-se pe artiştii decedaţi jos din câte s’au tipărit vreodată cu cari n’au avut nici un fel de legaturi spirituale sau pe care i-a prigonit, în timpul vieţii lor, prin manevre incalificabile , agăţând, printre artiştii de azi, câteva elemente cu atitudini guraitante şi erezuri nebuloase. Tinerimea Artistică încercat, deghizat, o reabilitare publică şi — trebuie s’o recunoaştem — a reuşit la noi) — reproduce în negru şi culori o mare parte din lucrările expuse. Aşa bunăoară sunt reproduse în chromo operele d-lor Costin Petrescu, Verona, Mirea, Kimon Login, etc. Nu aflăm însă nimic reprodus în culoare din bucăţile singurului colorist pe care îl are — (fără plăcerea ei) — tinerimea onisică, colorist de forţă europeană şi, printre contemporanii noştri, desigur cel mai preţuit dintre artişti. Cum altă dată cu Luchian, societatea d-lui Loghi munceşte astăzi pentru înăbuşirea lui Betraşca. Tinerimea are iluzia, că a izbutit —î şi delirează de satisfacţie Dar în mijlocul acestei beţii de bucurie — parchetul este sesizat să descindă în retrospectiva de la Ateneu, ca să constate o ordinară excrocherie: un tablou iscălit, proaspăt, Luchian — şi care trecuse pe sub ochelarii de arbitru ai d lui Anghelescu — nu este decât un medic ce studiu al unui elev din Belle Arte. Sufletul lui Luchian e pălmuit, aşadar, şi după înălţarea lui definitivă. «Tinerimea Artistică» — e corn sfântă. D-NA DONA DEL A V RA NCEA —, expune, în una din sălile din parterul Ateneului, ultimile d-sale lucrări. Peisagii, flori, figurine... Lucrările nepretenţioase, simpatice şi calde. La baza picturii d-nei Dona Delavrancea descoperi uşor un «stimmung» care imprimă pânzelor sale o duioşie particulară, ca un oftat blajin în amurguri palide... D-NA ADELA JEAN — Stăruieşte în aceiaşi stricteţă profesională, ce se renzimă netulburat pe un misticism — desbrăcat de porticul grav , nevinovat şi tandru- C. BACALU - ... nu încearcă să epateze prin aici un fel de «modernitate». Nu etalează, ostentativ, vreun arsenal de ochioase garnituri «specifice» — menite să-l fixeze în atenţia, scremută, a alchimiştilor artei noastre naţionale.» Prin urmare expoziţia acestui artist este o simplă manifestare a bunului simţ plastic. Eveniment destul de rar în ţara aceasta, unde pictorul este perma ■ nent terorizat de rafalele abstractivismului critic — deci uluit, demontat şi smuls din făgaşurile lui fireşti, cari sunt : spovedania clară a unor sentimente clare — prin mijloace cromatice clare. Arta lui C. Bacalu este o artă liniştită, cuminte şi desfătătoare. E liniştită în sensul că strecoară in sufletul privitorului — nu îndoială, nici haos, nici panică — ci pacea întremătoare a albastrurilor înalte,... tristeţa blândă a cenuşiurilor, cernute prin melancolia ocrului de aur vechiu,... şi briza reconfortantă a violeturilor cu îndepărtate sonorităţi de umede zenituri. E cuminte arta lui C. Bacalu, fiindcă arta aceasta — desbrăcată de platidini scolastice, de pedantisme seci, de morgă morfinomanică şi de impertinente maimuţăreli avantgardiste — se mărgineşte să resfrângă, neschimonosit, însăşi cuminţenia pământului acestuia, logic întocmit în toate înfăţişările lui şi mai presus de orice limpede. E desfătătoare pictura lui Bacau — aşa cum se cuvine să fie desfătătoare orice pictură care se reazimă şi respectă temeiurile meşteşugului zugrăvicesc — temeiuri ce pornesc de la înţelegerea majestaţii solare şi conduc la cântarea — (prin acele note solare cari sunt culorile) — a eternei şi universalei sărbători: Lumina — şi a tot ce ni se vădeşte, transfigurat prin ea până la divinizare. Actuala expoziţie a lui Bacalu are, fireşte, calităţile şi defectele inerente oricărei lupte cu materialul brut şi recalcitrant, pe care trebue să l învingi, să-l stăpâneşti, să-l subtilizezi. Ca să grăiască. Să , rămasefi nu cum vrea el, di deia doreşti tu. Insă- fără să-l meschinizezi, fără săi anihilezi calităţile primare, fără să-l denaturezi. Respectându-i — dacă ne putem exprima astfel — deplina lui individualitate, pentru timpul cât mai curat al propriei noastre personalităţi. C. Bacalu a izbutit să rezolve, într’o apreciabilă măsură, această etern chinuitoare problemă a pare(Citit continuarea in vag. Il-a) --------------- Aeronautica noastră ilantul unei fiin doi ani de UN OFIŢER SUPERIOR AVIATOR La În Ianuarie 1928 se împlinesc doi ani de când aeronautica noastră şi-a încredinţat destinele unui nou comandament. Un sentiment profund omenesc — acela al orientării — ne obligă să privim înapoi la drumul parcurs. A fost acest drum ascendent sau descendent? Să examinăm, pentru a ne da seama de aceasta, cari au fost manifestările aviaţiei noastre în concertul aeronauticelor europene înainte şi după 15 ianuarie 1926, înainte de 15 ianuarie 196 a) Raidul Tecuci-Varşovia într’o singură zi (Cpt. Jienescu) reuşia cu un avion Bébé-Nieuport de SC H.P. într’un timp când toate aviaţiile streine întrebuinţau în acest gen de întreprinderi numai avioane de mare putere; b) Raidul Bucureşti-Praga şi înapoi (Lt. Sava-Cpt. Gheorghiu Emili pe un avion Bréguet 300 H. P. se execută în perfecte condiţiuni; c) Raidul Bucureşti-Atena (Lt Gonta—S.Lt. Gruia) făcea să participe la nunta Principelui Carol o delegaţie a aviaţiei române; d) Raidul României Mari (Lt Admănescu-S.Lt. Gruia) pe un avion Bréguet 300 H. P. Se termina cu cel mai deplin succes; e) înconjurul României Mari (1800 km.) (S.Lt. Opriş şi S.Lt. Pârvulescu) începea dimineaţa la Tecuci şi se termina în seara aceleiaşi zile tot la Tecuci; f) Raidul Mirei Antante executat de trei avioane Potez XV sub comanda d-lui general Henţescu, totalizează peste 6000 (şease mii) km purtând cocarda tricoloră prin toată Polonia şi Ceho-Slovacia. Totalul activităţii aviatice: 6 raiduri reuşite. După 16 Ianuarie 1926 a) Raidul Paris-Bucureşti se termină în Slovacia, cu rezultatul: un mort, un grav rănit, un avion distrus; b) Raidul Paris-Roma-Bucureşti reuşeşte a stabili primul record mondial al probei: «Cea mai mare încetineală, cu cea mai mare cheltuială». Nu isbuteşte totuşi a rupe decât un singur avion. c) Călătoria (cu Expresul-Orient) întreprinsă de d. general Rudeanu în Franţa, pentru a vizita aeronautica franceză (5000 km. dus şi întors); d) Banchetul oferit de către şefii aviaţiei franceze şefului aviaţiei române; e) Călătoria (cu Expresul Orient) întreprinsă de d. Comandant al trupelor aeronautice (Gh. Lăzărescu) pentru a vizita şi d-sa aeronautica franceză (5000 km. dus şi întors); f) Călătoria (cu Simplonul) întreprinsă de d. director superior al aeronauticei la Paris, în interesele superioare ale aeronauticei noastre (5000 km, cu trecerea munţilor Alpi); g) Conferinţa despre aviaţie a d-lui general Rudeanu la constituirea asociaţiei A.R.P.A.; h) Călătoria (cu Expresul-Orient) întreprinsă de d. director superior al aeronauticei (Gh. Dumitrescu) la Londra, pentru a lua parte la un congres, unde se vorbea despre aviaţie (6000 km. dus şi întors); i) Participarea d-lui Gh. Dumitrescu la banchetul — consecinţă a congresului; j) Călătoria (cu Simplonul) întreprinsă de d. general Rudeanu în Franţa, pentru a vizita încă odată aviaţia franceză (5000 km.; călduri mari, puternice reniuri); k) Călătoria (cu Simplonul) întreprinsă de d. G-ral Lăzărescu la Roma, pentru a reprezenta pe sburătorii români la un congres aeronautic (4000 km. ziua şi noaptea, pe timp foarte nefavorabil); l) Conferinţa d-lui Gh. Rudeanu asupra importanţei covârşitoare a aviaţiei; mi) Conferinţa d-lui Gh. Rudeanu ____________________ -■■■-»I (Citiţi continuarea i pagina U-ui “PATRIA RECUNOSCĂTOARE!“ Ministerul de externe a luat asupra lui toate datoriile contractata la Paris de către acei care au adus servicii cauzei naţionale şi guvernului nostru de atunci în timpul negocierilor de pace. Un aranjament s-a făcut între minister şi Banca de Scont pentru a plăti cu trei lei mai puţin decât cursul. Printre cei care au dreptul să beneficieze de acest avantaj este ?» profesorul A. D. Athanasiu. D. Athanasiu este autorul hărţilor — în număr de douăzeci şi cinci — care au servit lui Ion Brătianu la conferinţa păcei pentru determinarea fronturilor României Mari. Chemat la Paris în acest scop, profesorul Athanasiu şi-a pus hărţile la dispoziia primului nostru negociator fără nici un fel de concifie, cum era şi firesc. Dar nimeni nu s’a întrebat dată simplul profesor, crezând numai în cota lui, are cu ce să stea acolo, cum era o datorie pentru cei cari îi solicitase o colaborare atât de preţioasă. Ceva mai mult. Părăsind Parisul după eşecul întâmpinat la conferinţă, Brătianu tuci măcar nu şi-a mai adus aminte de Athanasiu, lăsămdu-l la Paris în plata Domnului şi prin îngrijirea d-lui Vaida-î'oevud care a luat succesiunea lui Ion Brdtianu, profesorul Athanasiu sa putut întoarce în țară. Ca să trăiască la Paris a contractat și dânsul un împrumutat zece mii de franci la Banca fraco-română, într o vreme când leul era aproape 80 de centime. Or, astăzi se pretinde profesorului Athanasiu să-și plătească împrumutul de atunci, trecut asupra Băncei de Scont și care reprezintă o sumă respectabilă după valuta zilei, — pe când despre alți care nau adus mei în parte serviciile lui Athanasiu, li se achită datoria de către Stat. Profesorului Athanasiu i s’a dat o simplă igratificafie* de 3000 lei. Shm că d. dr. V. Anghelescu, ministrul instrucfiunei publice, a intervenit pe lângă colegul său dela Externe, d. Duca atunci. I s’a răspuns că nu sunt fonduri. Și această formulă negativă se perpetuiază, pe când anumite fonduri știm cum le întrebuinţează d. Ducal Unsprezece luni d. Athanasiu la Paris şi-a sacrificat muncă, sănătate şi bani, ducând un trai de mucenic cu sofia săi şi un copil mic, desvoltănd o istovitoare activitate la masa lui de lucru ca România să aibă cu ce înfrânge pretenţiile teritoriale ale Sârbilor şi celorlafi adversari. Iar azi Athanasiu este ameninţat cu sechestru pe leafă singurul său venit, pentru ceea ce a cheltuit la Paris. Căci Athanasiu nu este liberal.. Ce scârbă! X & Y