Cuventul, octombrie 1928 (Anul 4, nr. 1237-1267)

1928-10-01 / nr. 1237

Y­U­V­A­N­T­U­L dSstea In fila Juraţilor Cuvântul păruii civi­c.-Acchiz!toriul procartromL Apararca ZIUA V-a.- Şedinţa de după amiază ciocan pentru ca să o moştenească.­­ D. preşedinte suspendă şedinţa la Inchee cerând un verdict de con-­j ora 7 fără un sfert până la 9 şi damnare I un sfert. Şedinţa de noapte La ora 3 d. a. se redeschide şe­dinţa. D. consilier Ni Racoviceanu pre­şedintele acestei secţii, împreună cu asesorii d-nii judecători I. Roz­­novanu şi Leon Rădulescu, îşi fac apariţia. D. procuror Ion Zamfires­­cu îşi ocupă fotoliul. D. grefier Baer-Urseanu dă citire listei jura­ţilor cari judecă pe Găetan. E introdus acuzatul. Cu greu se face linişte. I­. CONST. NICOLAU, avocat, îşi aminteşte că Găetan cu două zile înainte de această afacere, a câşti­gat la cărţi 80000 lei. Ştiu că avea de luat deja dife­rite persoane însemnate sume. D. JE­AN EDEL, avocat, care a trimis d-lui I. Gr. Perieţeanu scri­soarea de desminţire că ar fi îm­prumutat bani dela Găetan, decla­ră că, totuşi a rămas dator ceva bani acuzatului, dar banii pe cari Găetan îi datora d-sa le întrece su­ma cu care martorul împrumutase. Martorul îşi mai aminteşte că s’a cerut relaţii despre Găetan de un donm Focşaner. I-am dat relaţii bune despre Găetan căci îl cunoş­team ca atare. Se procedează apoi la confrunta­rea d-lor maior Alex. Bursan, Gr. Bl­uman şi Deşliu şi Jean Edel. D. MAIOR ALEX. BURSAN a­­firmă cu tărie şi siguranţă că a avut o listă de debitori ai lui Găe­tan, listă pe care figura şi d. Edel i-am cerut d-lui Edel banii dato­raţi lui Găetan, dar d. Edel mi-a răspuns că, din cercetarea însem­nărilor sale, rezultă că nu mai da­torează nimic lui Găetan. I-am spus d-lui Edel «mă îndoesc că nu eşti dator şi mă mir că nu vrei să recunoşti că ei toţi cei daţi pe listă de Găetan, s’au recunoscut da­tori». D. PREŞ.: Când v’a dat lista a­­ceasta de datornici Găetan ! D. MAIOR BURSAN: In Sep­tembrie, în prezenţa d-lui jude­­instructor al cab. 7. D. PREŞ.: Ai mai scris ceva din închisoare ? ACUZ.: Da, două scrisori. D. PREŞ.: De natură sentimen­tală ? ACUZ.: Da. Un incident D. AVOCAT AZNAVORIAN ce­re ca martorul Aritonovici să fie adus și învederează necesitatea au­­dierei acestui martor, agent de schimb la Bursă în legătură cu ce­rerea de poprire a acţiunilor Băn­­cei Naţionale făcută de d-na Leo­ni­da şi retrasă ulterior. D. I. GR. PERIEŢEANU, lămu­reşte că, imediat după comiterea faptului, d. Aritonovici, care cum­părase pentru d-na Leonida acţiu­ni, s’a interesat ce mai e cu aces­te acţiuni. D-na Leonida, în situa­ţia în care se afla atunci, nu pu­tea şti în mod precis care e situa­ţia averei sale. Ulterior s’au deslu­şit lucrurile. D. PROCUROR I. ZAMFIRES­­CU respinge presupunerea, ipoteza că s’ar fi umblat şi scotocit prin casa d-nei Leonida imediat după comiterea acestei fapte. Cere, în consecinţă, respingerea cererei de citare a d-lui Aritonovici, agent de schimb. D AVOCAT AZNAVORIAN, în replică susţine, necesitatea citărei d-lui Aritonovici. D. PREŞ.: Aţi avut tot timpul să-l propuneţi până la proces. D AVOCAT AZNAVORIAN: S’a produs un denunţ grav. D. Arito­novici este necesar să vie aci să ex­plice cum s’au identificat acţiuni­le şi rentele furate. D. PREŞ.: Citarea martorului A­­ritonovici nefiind indispensabilă curtea respinge cererea apărărei de a audia pe acest martor. D. VLADIMIR, croitor, fiind bol­nav, i s’a luat declaraţia la domi­ciliu. D. preşedinte citeşte depoziţia a­­cestui martor care declară că ştie că Găetan­u a întrebat dacă e ama­tor să cumpere nişte ştofe. Am primit de la acuzat un stoc impor­tant de ştofe şi le-am vândut. D. AVOCAT I. GR. PERIEŢEA­NU, cere pentru lămurirea d-lor juraţi, ascultarea d-lui judecător de instrucţie Stănescu, de la cap. 7, care a cercetat această afacere. D. PROCUROR ION Z­AMFIR­ES­CU cere reprezentantului părţii ci­vile să precizeze ce anume puncte vrea să se lămurească în această a­­facere. D. AVOCAT V. DONGOROZ­­Sunt de acord cu partea civilă. Ru­găm curtea ca d. judecător de ins­trucţie să vie în faţa comisiei ju­raţilor. Să fie aduşi şi martorii cari au contestat unele afirmaţiuni ale judecătorului de instrucţie, a­­firmaţiuni ce se găsesc la dosar. D. PREŞ.: Aţi făcut vre-o cerere in acest sens ! D. VINTILA DONGOROZ: N’am avut până acum nevoe s’o facem. Necesitatea a reeşit acum. D. AVOCAT BENTOIU se ridică împotriva aduerii judecătorului de instrucţie aci. D. PREŞ.: întreabă de ce n’am făcut vre-o plângere înainte de a­­ceastă şedinţă împotriva neregula­­rităţii chipului de a proceda al d-lui jude-instructor. Nu era nevoe. Dacă îl chemaţi pe d. jude-instruc­tor, trebue să chemaţi şi pe mar­torii absolut necesari în această cauză. D. AVOCAT I. GR. PERIEŢEA­NU îşi retrage cererea spre a do­ve­di că n’a voit să facă ulterior decât să lumineze, prin prezenţa magi­stratul­ui-instructor, unele a­­firmaţiuni făcute aci. D. PROCUROR GENERAL cere şi d-sa ca d. judecător de instruc­ţie să vie în şedinţă. D. OSVALD TEODOREANU se aliază opiniei d-lui Bentoiu potri­vit căreia aducerea judecătorului de instrucţie aci nu e admisibilă. E împotriva venirei d-lui jude-ins­tructor. D. PROCUROR GENERAL reca­pitulează observaţiile ce s’au adus. D. AVOCAT OSVALD TEODO­­REANU dezvoltă noul argumente împotriva aducere! d-lui jude-ins­tructor în instanţă. Şedinţa se suspendă spre a deli­bera Curtea asupra acestei ches­tiuni. La redeschidere d. preşedin­te Racoviceanu pronunţă hotărârea că e inutilă chemarea d-lui jude­­instructor. D. preşedinte, în virtutea pute­­rei discreţionare pe care o are, dă citire depoziţiilor făcute la cabine­tul de instrucţie de către d-na Leo­nida, care arată cum a fost ataca­tă şi cum i s’au luat banii. Apoi declaraţia lui Găetan la confruntarea acestuia cu d-na Leo­nida. Citeşte apoi declaraţia servi­toarei Maria Balint, de la d-na Pi­­lat. D-na Leonida declară: «Mi-a dat să beau. M’am simţit ameţită. Mi-a cerut să mă dezbrac şi m’am exe­cutat. M’am pomenit trântită pe divan, s’a aplecat peste mine să mă sărute şi, deodată, parcă mi-a căzut ceva în cap din tavan. Mi-a luat banii, şi, ameninţându-mâ cu un revolver a plecat. Arată apoi d-na Leonida, în declaraţia ei, că a fost jefuită, că chestia bijuterii­lor, a fost doar un pretext la Găe­tan. Se mai citează apoi câteva de­claraţii, ca aceea a d-lui avocat Stelian Voinescu. Ne mai fiind de audiat nici un martor, prima parte a acestui pro­ces, instrucţia orală a fost termi­nată, începe partea a doua: demonstra­ţia nevinovăţiei şi a vinovăţiei. Şedinţa se suspendă. La redeschidere, d. preşedinte dă cuvântul reprezentanţilor părţei civile, d-na Leonida. Primul vorbeşte d. H. Meitani. Csavâsitul părţei civile PLEDOARIA D-LUI ADVOCAT MEITANI Aveţi de judecat o faptă ordi­nară a unui om care nu trebue cruţat. Un om care după ce săvâr­şeşte fapta, caută să-i micşoreze proporţiile prin introducerea a pa­tru recursuri la înalta curte de casaţie. ca cerere de strămutare, ca regulator de competinţă spre a scăpa capătul de acuzaţie cu privi­re la portul ilegal de armă. Găetan, în loc de remuşcare, cau­tă să-şi făurească o apărare ducân­­du-se la un avocat prieten să-l con­sulte. Dovada e scrisoarea trimi­să d-lui prefect de poliţie. Face un por’tret moral al acuza­tului. Analizează versiunea lui Găetan spre a deduce că această versiune nu e verosimilă, nu poate sta în picioare. Arată necesitatea pentru Găetan de a-şi asigura o sumă mai mare şi o-a gândit la d-na Leoni­da, pe care o ştia bogată. Se duce la dânsa, şi după ce a lovit-o, i-a luat banii. Versiunea lui, spune d. Meitani nu poate sta în picioare că întâi i-a luat banii, că s’au certat şi a­­poi, după ce a lovit-o, a plecat grăbit. D. Meitani, arătând ciocanul d-lor juraţi, demonstrează că e i­­nadmisibil ca astfel de ciocan poa­te fi de uzat obicinuit zilnic pen­tru un bărbat mai ales fin, ele­gant ca Găetan. Analizează elementele crimei de tâlhărie, aşa cum cere art. 317 cod penal. Şi, citind articolul acesta, în aliniatul 2, arată că fapta lui Găetan, aşa cum ea a fost săvâr­şită, cu împrejurările ei particu­lare, se încadrează perfect în acest articol, înfăţişând fapta lui Găetan ca o monstruozitate mai ales că ea a fost săvârşită în clipe de paroxism erotic, cere cea mai aspră pedeap­să. Achitarea sau diminuarea gra­­vităţei faptei lui, ar apare în ochii opinei publice, car© aşteaptă satis­face, cu indignare. E datoria jura­ţilor de a osândi cu atât mai mult, cu cât o spune d-l Meitani, Găetan face şcoală. Şi citeşte dintr’un ziar cum un copil şi-a ucis o rudă cu un O afluenţă extraordinară de­­pu­blic, a făcut ca deschiderea şedin­ţei să întârzie. A fost nevoe de in­tervenţia jandarmilor a judecători­lor de instrucţie, a procurorului şi a primului procuror pentru a se descrugestiona sala. Câteva femei au leşinat, iar cei din sală au stat înghesuiţi, în imposibilitate de a face vreo mişcare. Abia la orele 10­­, procuror Zamfirescu îşi începe rechizitoriul prin a arăta rolul re­prezentantului ministerului public, care este de a convinge pe când cel al apărărei este de a revărsa valuri de elocinţi. Spune apoi că dacă nu era convins că Găetan e vinovat, şi dacă n’ar fi studiat vreme îndelun­gată dosarele, nu ar fi apărut în ro­lul de acuzator. Ţine să risipească o legendă pen­tru care lumea dă asalt palatului de justiţie, că, cele petrecute în str. Romei, se datoresc unor oameni din lumea mare. Nu aceasta e lumea mare. Lumea mare, lumea bună e aceea care munceşte şi se ridică prin cinste. Aci avem dea face cu o crimă de drept comun. O crimă ordinară. Gheorghe Găetan, jucător de cărţi, a avut avere şi a risipit-o, iar în ultimul timp trăia din expediente. Domnişorul acesta elegant face cu­­noştiinţă cu d-na Leonida. Se intro­duce în casa ei. Nu voiu analiza cele ce s’au petrecut. Vom reconsti­tui însă, pe baza celor ce nu stau la îndemână, anumite faze ale celor petrecute în str. Romei. Găetan se împrietenește cu d-na Leonida. O prietenie complectă. Intervine afacerea bijuteriilor. Găetan o tentează pe d-na Leonida ca să cumpere brilanțe. Pentru a fi om de afaceri, e necesar ca oamenii cari tratează, să fie oameni de branşă. Găetan ia o bijuterie de probă, şi o prezintă d-nei Leonida. Fraţii Tă­năsescu erau încredinţaţi că aface­rea e serioasă. Găetan recurge la briliant, doar pentru a tenta victima să scoată banii. Dar Găetan s’a mai legat de o afacere: aceea a păduri­lor din Maramureş. Ca o afacere de acestea să fie serioasă, trebuesc condiţiuni. Ori, în realitate, afacerea pădurei din Maramureş se reduce la un con­cept scris la maşină. Un proect doar e găsit între hârtiile d-nei Leonida. Că s’au dus anumite trata­tive pentru fundarea unei societăţi între stat şi particular, nu importă. Fapt e că Găetan a cerut d-nei­­Leo­nida bani. Un acont pentru afacere. Un acont de câteva sute de mii lei. De aei, lovituri grave, ochi scoşi, bani furaţi, jaf. 10 şi un sfert, curtea intră în sală de desbateri. Şedința La orele 10, 25, şedinţa se deschi­de. După ce se face apelul juraţilor, se introduce acuzatul. Preşedintele curţei dă cuvântul d-lui procuror Zamfirescu, reprezentantul ministe­rului public. Procurorul vorbeşte apoi despre ciocanul —corp delict. Acuzatul a mărturisit că ciocanul era arma sa. Revolverul era greu, el slab, iar ciocanul îi era mai u­­şor. Revolverul sta luni întregi — o declară d-na Pilat — fără încărca­turi, pe un dulap. Ori, în seara cri­mei, a fost găsit la Găetan, încărcat cu patru gloanţe. Acuzatul afirmă că a fost muşcat de d-na Leonida. E verosimil. Şi-a sgâriat degetul la o tăblie din pat, în momentul când se afla deasupra d-nei Leonida. Cred că d-na Leonida l-a muşcat abia atunci când s’au rostogolit jos şi acuzatul o strânge de gât ca să nu strige. D-l procuror după ce analizează diferite fraze ale celor petrecute în seara de 25 Februarie face un po­­tret al moralist­iei lui Găetan. Au spus martorii­ că Găetan cel de la Paris, cel dela Brăila, avea suflet, avea bani, era milos. Dar acel Găe­tan nu e cel de astăzi. Un dezechi­libru moral s’a produs în sufletul său. Germenul răului i-a devastat creierul. Spune că acuză în chip dezintere­sat, spre deosebire de d-l Asnavo­­rian, care pe banca apărării fiind a decalrat că va apăra dintr’un sen­timent prietenesc. Mediul din care a pornit Gheorghe Găetan explică c©le făptuite de e1. Jocul de cărţi îi era în sânge. Un­de duce jocul de cărţi o ştim. Alfred de Musset ne explică pe larg acest lucru. D-l procuror Zamfirescu ci­teşte pasagi din «pasiunea cărţilor». Găetan nu avea meserie. N’a avut niciodată. Obicinuia să facă pe sam­sarul la epoci rare, în chestiuni la care nici nu se pricepea. A avut no­roc prin dormitoare. A fost un tâl­har în haine negre. E o importa­­ţiune. Nu e produsul nostru. Aduce elogii d-lui jude-instructor Stănescu, care a instruit afacerea, dându-i aspectul real. Explică pre­zenţa pe banca apărărei a unuia dintre cei mai buni penalişti ai ţă­rei, d-1 Dongarozi care va avea să tălmăcească calificarea dată fapte­lor lui Găetan. Probele sunt mai pu­ternice. D-1 procuror Zamfirescu sfârşeşte cerând juraţilor să cerceteze cu a­­tenţie dosarul şi pe baza probelor să se pronunţe. grup de persoane interesate, ştiau că Găetan plecase cu banii şi a­­veau de gând­ă facă altceva. D-na L­eon­ida nu avea controlul averei sale, nu putea şti ce se petrece cu averea sa, alţii au manevrat. D-na Leonida a întârziat să spună nu­mele lui Găetan. De ce? Nu e o legătură între dispariţia momentană a unor ac­ţiuni din casa d-nei Leonida, — cum spunea un martor avizat de dispariţia hârtiilor — şi interesul ca Găetan să fie trimis în judeca­tă şi pentru tâlhărie? Eu cred că da, şi încă foarte mult. D. Asnavorian spune apoi că în ordonanţa definitivă de dare în judecată, nu exista nici un fel de probă. Nu e bazată pe nici un fel de dovadă. Apărătorul demonstrea­ză că prezenţa d-nei Leonida era absolut necesară la proces. Dacă d-na Leonida se prezenta, întreg eşafodajul procesului se năruia. Nu e vorba de nici un fel de tâlhărie. E vorba de loviri, mai mult sau mai puţini grave. Juraţii nu trebue să se lase im­presionaţi de nişte fotografii sen­zaţionale. D-rul Antoniu a decla­rat categoric că d-na Leonida e în afară de orice pericol, şi că ochiul nu-i este am­eninţat. D. Asnavorian analizează pe rând toate acuzaţiile ce se aduc lui Găetan. Le răspunde spunând că sunt bazate pe eşafodaj foarte şubred. In chestia bijuteriilor d. Asnavorian demonstrează că afa­cerea bijuteriilor era foarte seri­oasă. Ordnoanţa definitivă de dare în judecată spune că Găetan a făp­tuit crima pentru că nu avea bani şi vroia să înfiinţeze o societate de automobile. Ori au venit aci patruzeci de martori cari au declarat că Găe­tan avea un credit larg, că avea bani împrumutaţi la alţii, că ori­când putea găsi bani pentru pla­nurile sale. Dar însăşi d-na Pilat care nu e’a sfiit să declare aci că l’a avut de soţ pe Găetan, a de­clarat că i-ar fi dat oricât, daca i-ar fi cerut. Găetan refuză să se căsătorească cu o femeie ca d-na Pilat, bogată, cu relaţii sociale din cele mai întinse şi preferă să je­fuiască pentru câteva sute mii lei... Cine poate crede aceasta? Cine poa­te pune temei nerois pe aceasta. In procesul acesta e o lovitură, şi sânge. Nimic altceva. Pentru ce se constitue tâlhăria şi se falsifi- Că acuzarea? E imposibil de accep­tat, omeneşte, ca un om ca Găe­tan, care trăia într’un mediu bo­gat, preferă ca în locul unui îm­prumut să jefuiască o femeie. S’au creiat sugestiuni, n’au scris volu­me întregi despre banii din casetă. I se aduce acuzaţia că n’a lăsat pe d-na Leonida să trimită servi­toarea ca să cumpere pâine pentru icre. Un tâlhar care vine să fure aşa face? fără ajutoarele în casă? E imposibil de imaginat. Mai departe, d. Asnavorian po­lemizează cu ordonanţa definitivă pe care o găseşte fantezistă, şi că a omis o serie de fapte capitale. D-l Asnavorian povesteşte apoi că şi-a luat un angajament. Un anga­jament de onoare. Intr’un moment de grea cumpănă, a fost ajutat cu o discreţie rară, de către Găetan. Alti martori declară la fel. Cum poate fi un astfel de om învinuit de tâlhărie pentru câteva sute mii de lei. D. Asnavorian sfârşeşte cerând achitarea. Preşedintele curţei, închide şe­dinţa la orele 2 noaptea, anunţând continuarea desbaterilor pentru azi. Rechizitoriul p SITJBrjftffE Cuvântul apărărei D-l advocat COSTACHESCU, vor­beşte, cel dintâi din partea apără­rei, Spun© că nu va infrunta opinia publică că a fost aţâţată timp de şapte luni de zile cu publicitatea presei, a literaturei şi a jocurilor distractive născute în jurul unui f­apt divers. Un fapt divers s© ju­decă doar azi. Apărătorul începe prin a ruga pe juraţi să nu reţină din pledoariile d-sale decât faptul că e de bună credinţă. Descrie apoi pe scurt împrejurările dramei din 25 Februarie : Găetan a venit la d-na Leonida, cum a venit în multe rânduri. A fost primit bine — ca întotdeauna. S’a desbrăcat, în timp ce d-na Leonida îi dădea banii, cei 800 mii lei ce-i pregătise. D-na Leo­nida îl întreabă dacă a adus biju­teriile. Găetan îi spune : — «Lasă că vorbim pe urmă». Pe urmă înseamnă că s’au aşe­zat pe pat, şi au făcut ceea ce ştim din şedinţa secretă, când se ştie că d-rul Antonia a fost primul om căruia d-na Leonida i s’a confiat. Au terminat amândoi sleiţi, şi în­­tr’o stare de nervi explicabili. A survenit cearta: d-na Leonida l’a muşcat de deget. S’au rostogolit D-na Leonida a vrut să telefoneze d-nei Pilat. Găetan i-a luat recep­torul. S’au luptat. Atunci abia Găetan a lovit-o cu latura cioca­­niului. Şi fiindcă d-na Leonida con­tinua să-şi menţie superioritatea a­­supra lui Găetan, acesta a lovit-o cu receptorul. Explică plimbările lui Găetan în dimineaţa zilei după crimă. Vroia să salveze uit sentiment profund sincer pentru d-na Pilat. Nu se gândea deloc la o judecată, la ju­raţi, ei la posibilitatea ca d-na Pi­lat — cărei el îi îchinase sufletul — să nu afle de bătaia cu d-na Leonida. Explică apoi prezenta cio­canului la Găetan. Martorii au do­vedit că el umbla întotdeauna cu ciocan la el. Apărătorul face apoi un potret al acuzatului Găetan a rămas or­fan la vârsta de cinci ani. Crescut, sever, educat de un părinte care vroia să dea copiilor săi o creşte­re disciplinată, el pleacă la Paris ca să studieze. Acolo ajută pe prieteni, le dă tot sprijinul, numai ca să aibe satisfacţiunea unei a­fecţiuni prieteneşti, care să înlo­cuiască iubirea de mamă. In locul petrecerilor şi a Parisului de noap­te, Găetan era în tovărăşia prie­tenilor săi. Au mărturisit-o mar­torii. Sufletul Lui Găetan e altul decât cel descris de acuzare care timp de şapte luni de zile nu a făcut decât să jignească, să înjo­sească şi să compromită pe Găe­tan. Sfârşeşte solicitând juriului un verdict de achitare. Pledoaria «S-l­ai avocat H. Asnavibarian La orele 12 noaptea, i­a cuvântul d. avocat H. ASNAVORIAN, al doilea apărător al lui Găetan. D-sa începe spunând că răspunderea a­­părării e foarte mare. E un caz greu. Am fost întrebat atât eu cât şi prietenul Dongorozi ce căutăm la juraţi. Vă voiu explica pe scurt. Am apărat în procesul Lăzărescu, ca adversar al d-lui Perieţeanu. Acuzatul era învinuit că şi-a omo­rât prietenul. Am cercetat cu dea­­mănuntul şi cu sufletul, şi cu ştiin­ţa toate faptele, toate dovezile, toa­te mărturiile. La procesul de azi am făcut la fel. D. Asnavorian cere juraţilor să facă abstracţie de atmosfera ce s’a creiat în jurul lui Găetan. Să nu se lase influenţaţi de către o par­te din presă care cere condamna­rea lui Găetan. Se utilizează un cearşaf plin de sânge pentru a se creia o a doua calificare: de tâlhărie. De ce? De ce domnilor juraţi? Găetan a făcut ceva, a lovit. De ce atunci e tărât şi pentru alt fapt? Vă voiu spune eu: au fost, la un moment dat, un grup de persoane, cari aveau interes ca Găetan să fie trimis judecăţii şi pentru tâl­hărie. In «speranţa» că d-na Leo­nida nu va scăpa cu viaţă, acel ------ooxxxoo-----­ Accidentul unui vapor în portul Constanţa CONSTANŢA, 29. — Vaporul nor­vegian «Marinkopia» al agenţiei Watson et Jonell, venind spre Con­stanţa, din cauza furtunei a suferit un accident avariindu-se la fund. După ce a încărcat în portul nos­tru 12­ 000.000 kg. păcură, spărturile s’au lărgit, iar păcura a­­început să se scurgă, umplând bazinul Ianei No. 3, apa pătrunzând în vas. Din această cauză vasul s’a în­greunat și a atins fundul bazinului. Vaporul de salvare «Keeng Lear» a început opera de salvare ­ooxxxoo- Noul regim al spirtului In conformitate cu art. 3 din legea pentru sporirea taxelor de consumaţie a­­supra băuturilor spirtoase, comisiunea pentru stabilirea preţurilor de vânzare ale băuturilor spirtoase cu tării peste 30 de grade care suportă şi suprataxa de 20% ad valorem, s’a întrunit în ziua de 28 Septembrie 1928 şi a fixat următoa­rele preţuri valabile pe trimestrul 1 Oc­tombrie 1928—1 Ianuarie 1929: Spirtul din cereale 3 lei de grad decalitru; spir­tul din vin 10.50 lei de grad decalitru; ţuica şi rachiurile din drojdie, tescovi­nă şi drojdie de vin cu tării peste 30 grade, 10 lei de grad de calitru. Calculul supra taxei de 20% ad valorem cu care se taxează aceste băuturi, se va face asupra totalului ce rezultă din pre­ţurile stabilite de comisie. Plus taxele de consumaţie şi taxa de producţie pen­tru băuturile supuse şi la această taxă. S’a dat decizia Ministerială No. 855201 din 29 Septembrie 1928. MINISTERUL JUSTIŢIEI Comisiunea de naturalizări Conform art. 23 din legea privitoare la dobândirea şi pierderea naţionalităţii române, se publică următoarea cerere de naturalizare, spre ştiinţa acelora cari ar voi să facă vreo întâmpinare, potrivit dispoziţiunilor art. 23 din zisa lege. Domnule Ministru, Subsemnatul Eugen Szántó, domici­liat în Arad str. Eminescu 16, de profe­siune electro-technician, având în ve­dere actul notarial public act alăturat, prin care am renunţat la supuşenia străi­nă, declarând solemn, că doresc să de­vin cetăţean român, precum şi actul mi­litar din care se constată că am făcut serviciul militar în armata română, în­cepând din 1925 Februarie­­, până la 15 Octombrie 1927, servind în Batalionul 7 Administrativ, Corpul 7 Armată, Si­biu. Vă rog domnule Ministru cu pro­fund respect să binevoiţi a-mi acorda dreptul de cetăţenie, având mijloacele de existenţă în România, unde locuesc din luna Septembrie 1922, fără întreru­pere, satisfăcându-mi obligaţiile faţă de armată în dorinţa de a deveni un bun şi vrednic cetăţean român. Solici­tând aprobarea Domniei Voastre, vă rog. Domnule Ministru, să binevoiţi a primi încredinţarea dinstinsei mele sti­me şi consideraţiuni. Szántó Eugen. Hippism BANEASAT—" ZIUA VII Duminecă 30 Septembrie a .c. FAVORIŢII NOŞTRII: PR. HAGIEŞTI: Nolli me tan­­gerre; Nufăr; Saladin (lovit. Pa­macs). PR. MIERLOI: Vulpoi; Roumai­­ne; Curcubeu. PR. BRAGADIRU: Gr. Marghi­loman; Prouto. PR. VIVIAN: Raduta; Sauge Verte; Vadito. PR. CHARBONIER: Aluniş; Brâu; Murmur. PR. VIFOR: Coca; Bucur; Bas­ma. PR. NUCET: Cimpoi; Ficzo; Domnita; Bidou. (nr.) Farmaciile de serviciu IN NOAPTEA DE 30 SEPT. A. Th. Chiale, Serban Veda 258; D. Adamovici, Gri­viţei 83; Al. Al­­bini, Victoriei 38; Gh. Hotărani, va­sile Lascăr 77; G. Păltinescu, b-dul Ferdinand 104 ; M. Tran­dafirescu, Dorobanților 8; Al. Leist, Dr. Felix 67; Iacob Repanv.ci, 13 Septembrie 83; Gh. Urseanu, Colonel Orero 8 bis; Dr. Luc. Georgiei, Cotroceni 15 bis; Ilie Ioanid, Sf. Apostoli 52- Dr. Gh. Sima, 11 Iunie 28; I. Stă­­nescu, Traian 84—33; Farmacia «Sf. Nicolae», Rahovei 237. —----OSO——1 * 3 Restaurantul Gării Brașov C P. TI TELEGRAMA ■ein GIHAU____(. TELEfOKâîA PnidUM Ne. CUMAnuli» Vi. Luni Ora . Gfoerva^i 0& 8*4 h­* •Ovk saptâM&5SZi 230Î-Dia» A ilL JLgJL.|. R-A f-0 f •» «? ^J^Dm_CML^nîE4!mBniCU?Bî-BaA30i IUBU a ROHAMEI ( 12 PERSUIhB ) . — -----.12»*. Pxo r»-­JORS-f|RMIg30-âa-?ĂSArS — -------TEt—dî—VITEI—1 °TMg^-r3~I~ERIP?I la ralQAHB_ S­TUHfc ROȘII SALATA ei/ARDEI COPTI „Bucătărie Românească” Serviciu!! curat şi ieftin Zilnic supe de pasăre Borşuri Moldoveneşti naturale ca Oratar special la Ciorbă de burtă şi Tusiama Regală Vinuri de Prăgăşani Patiserie Franceză Bogat foulet cu râelfuri şi pui fripţi D­rsîs ziarişti, voiajori comerciali, Turneele artistice. Excursiunile şcolare, civile şi militare rabi 20 la cută Sa consumaţi© şi mese Restaurantul Gării Braşov Concesionar m. POEJARU Cu începere de mâine 1 Octombrie 1928 Marele Restaurant CONTINENTAL trece sub direcţiunea Orlgjor© Ştefănescu Vechiul restaurator şi Tsichie F. Ti­eod­orescu Fost timp îndelungat la rest. Modem Se va servi bine, curat şi cu preţuri moderate Orchestra maestrului Sibiceanu Sisntefi Eac lăs­ât să vă fa­ceţi eftin şi din material hten şi durabil, palton sau haine ? In caz afirBssatîv alegeţi din mostrele Postăvăriei Edmund Szusz S. A. din Cluj, ale cărei eşantioane se găsesc la fiecare croitor m­ai bun. Colestin­tii se trimit ex»­cSnsîv maeştrilor de croi­­ tor. CEREŢI No. 3 SĂPTĂMÂNA ^nctgopedIca ■ ILUSTRATA t­CICIDPLDIcî 16 pagini 60 clişee 7 Lei Achiziţionarea de mobilă e o chestiune de încredere Dacă doriţi să cumpăraţi mobile bune, să nu vă pară rău pentru o călătorie la TARGIS-MUREŞ să priviţi magazinele de mobilă ale firmei SZEKELY&RETI FABRICA ARDELEANA DE MOBILE S. A. Reprezentanta fabricilor de PIANE şi PIANINE Bösen­dorfer, Stingi, Wirini şi Hoffmann persoanele de încredere com­­ta­ţiuni favorabile de lată

Next