Dacia, iulie-decembrie 1924 (Anul 11, nr. 145-295)

1924-10-14 / nr. 232

ANUL XI No. 232 Redacția și Administrația Strada Traian No. 22 ABONAMENTUL Pe 12 luni . 6 . . 500 Iei 270 „ M­nuscrisele nepublicate nu se — înapoiază — CONSTANTA MARȚI 14 OCTOMBRIE 1924 Director: L.M. Moscu DACIA Director politic: O. goruneanu V­E­L­E F­O­N NO. 42/3 Apare silnic iat ora $2 DOI LEI EXEMPLARUL Uite Popa na e Popa S’a jucat ori la consiliu, Și deși e jocu-oprit, L-a jucat cornl Virgiliu Și nici vorbă, i’a priit. S’a REDESCHIS Mill si mi restauram „HRISICOS“ Sub direcța cunoscutului restaurator -- A. GEORGEOPOL - După mi wkilii­­ ari s’au împlinit 10 ani, de când M. S. Regele Fer­dinand I, s’a urcat pe tronul României. Venit la domnie într’o vre­me când țara noastră se afla în cel mai’ greu impas din câte a cunoscut vreodată în decursul istoriei, Augustul nostru suveran, a promis so­lemn în fața reprezentanților națiunii, că El fiind conștient de greaua sarcină ceU in­cumbă, va ști să fie „un bun român“. Cuvântul regal a fost res­pectat cu sfințenie, puțin mai târziu, când națiunea română a ridicat armele pen­tru realizarea visului milenar. Părtaș la bucuriile cât și la suferințele îndurate de po­porul nostru în timpul bote­zului de sânge, Regele Fer­dinand I, a dat cea mai stră­lucită dovadă de identificare a sentimentelor Sale, cu acelea ale neamului peste care pro­nia cerească, L’a hărăzit să domnească. Înalta­ i Misiune istorică, M. S. Regele Ferdinand I și-a îndeplinit-o cu bărbăția și credința celui mai mare și mai bun român. Iar în Mar­tie 1917, Marele Rege a fă­cut a doua promisiune oște­nilor Săi: Ei a asigurat ță­rănimea, că va fi improprie­­­tărită. Și această a doua făgădu­ință, Regele și a ținut-o fa­ță de poporul român, iar în­ceputul L’a făcut chiar cu proprietățile Sale, dovedind prin aceasta încă o dată ne­­țârmurita-i dragoste pentru poporul Său. Românii recunoscători, u­­rează Marelui lor Rege, o domnie lungă, glorioasă și pacinicâ. „Dacia“ Membrii comisiunei interimare s’au întrunit Sâmbătă după amia­ză la primărie, ținând ședință în sesiune extraordinară, cu ușile fe­recate. Această ședință părea că va fi decisivă, urmând a­ se aplica co­­recțiunea cuvenită, îndrăznețului consilier Gh. Popa, care era de față și care—după cum se știe— a adus acuzațiuni prin presă în­­tregei comisiuni interimare, de a fi tolerat să se săvârșească hoții în dauna comunei. D. Focșa dă afară și e dat afară La ora 4 și jumătate, după in­trarea triumfală în sală, a d-lui Virgil Andronescu, s’a declarat șe­dință secretă, iar reprezentanții pre­sei locale independente, au fost dați afară cu multă delicateță de către d. Ion Focșa secretarul ge­neral al primăriei—care, la rândul său, a fost­ exclus apoi din șe­dință, pentru aceleași binecuvân­tate motive. Trebuia doar, ca ru­tele comisiei interimare, să fie spă­late în familie. Dar, cum eroii zilei, n’au avut prudența să astupe toate găure­lele sălii de ședință, urechea nea­dormită a presei, a putut înregis­tra cele petrecute. Retragerea­d lui Timiraș din ședință Tonul scandalului, probabil con­form unei înțelegeri anterioare, ur­ma să fie dat, de d. consilier D. Țimiraș. D-sa se ridică în picioa­re și declară solemn, că consi­deră drept imoral a sta alături cu d. consilier Gh. Popa, atât timp cât acesta nu va retracta, gravele a­­cuzațiuni aduse în public comisiu­nei, în contra datinilor partidului liberal. D-sa crezând că tonul va face muzică, a plecat din sală, lăsând pe d. Popa, în judecata consilierilor mușchetari. Chestiunile urgente D. Andronescu, prudent însă ca întotdeauna, a luat imediat cuvân­tul, anunțând că, consiliul se va ocupa în primul rând cu chestiu­nile URGENTE și IMPORTAN­TE, urmând ca, la sfârșitul ședin­ței, CAZUL POPA, să fie adus pe tapet. S’a intrat deci în ordinea de zi. Hotărârile ce s'au luat In urma discuțiunilor ce au ur­mat, consiliul a aprobat cedarea unui teren pentru telegrafia fără fir, refacerea instalației de încăl­zire a palatului comunal, pietrui­rea cu piatră cubică a străzilor A­­telieri, Ștefan cel Mare, Șt. Mihăi­­leanu, Mihai Viteazul și Bd. Re­de Ferdinand, sporirea chiriei lo­­calului școalei No. 3,­­­și expro­prierea terenurilor vândute de pri­mărie din cartierul Mamaia, pe cari, timp de 8 ani, nu s’a făcut nici un fel de construcții. Consiliul în urma propunerei d­­lui Gr. Roșu, a­­ mai aprobat, ca din bugetul anului viitor, să­­­ se acorde 100.000 lei, pentru victi­­mile­ catastrofei de la Murfatlar, precum și acordarea sumei de 20 mii lei, cantonierului din Murfa­tlar, victimă a aceleiași catastrofe. S’a mai hotărât a se­ restitui su­ma de 200.000 lei, reprezentanței societății „Diesel”, și s’a rezolvat chestiunea moștenitorilor Constan­­tinide, urmând a fi despăgubiți pen­tru a se stinge astfel procesul existent.­ ­Judecătorii­. dispar După ce d-l Popa, face câte-va comunicări, tipu­l unul câte unul, d-nii consilieri au părăsit sala, fără ca nimeni să pomenească de ches­tiunea „NEIMPORTANTA” lă­sată înadins la urmă, iar d. Popa, „defăimătorul”, a rămas singur, de­oarece, „judecătorii” săi, s’au gră­bit­­ s’o șteargă, simțindu-se cu câ­te­ o muscă pe căciulă. Cum rămâne însă, cu CAZUL POPA ? ---------exo—-----­Cu ușile ferecate Ședința comisiunei interimare D. Țimiraș dă tonul scandalului.-D. i popa tu judecata mușchetarilor.-Uite Popa, nu e popa... UTfcEstfe. Cântecele valului Regret Nu­ te-ai schimbat nici tu, nici eu Nu s’a schimbat nimic din casă Dar când lipseai—așa de greu Simțeam tavanul că m’apasă — Nu te ai schimbat nici tu, nici eu, Nu s’a schimbat nimic la noi. Doar sălcii au crescut mereu Pe malul apei în zăvoi. Nici tu, nici eu nu ne-am schimbat Și totuși părem doi moșnegi, Ce tăinuesc la moară’n sat, Povestea unor ani pribegi! Nie. 1. Butucescu Cronica zilei Dialogul viilor — Ia-i fetița că-i bogat... — Of­ tată, prea e gros, prea e umflat. — Asta-i, parcă o să-l ții toată ziua în brațe. — Și mănâncă peștele cu cuțitu. — Nu e păcatu tocma mare... apoi, ai să-l mai lustruești tu... — La astrahan îi zicea haxtra­­can. — Dar ești sigură că vei purta blană. — In ptomobil stă cu mânile pe portiță gata să sară...­­’ — Dar vei avea mașina ta... , In zadar a insistat sărmanul pă­rinte, Pipița a strigat, a plâns, s’a târât la picioarele lui. — Mai bine pâine­a cu sare, tăi­­cuțule dar fericită. M­ai­ copil fără de minte, crezi tu încă în fericirea romanelor?... As­­cultămă pe mine că’s cu părul alb, c’am văzut și­ am trăit, am trăit și­ am pătimit, am pătimit și m’am săturat... Dragostea fără parale, du­ce l­a ură, la dezbinare, la ceartă... Viața devine nesuferită... și din contra, căsătoria fără dragoste, în­să c­u bani, aduce liniștea, armonia, viața suportabilă... cu un singur regret și acela îndepărtat, care, ca să zic așa, întreține de la dis­tanță focul sacru al idealului ne­atins... Tu nu știi oare fetița că i­­dealul ajuns, înceteză de a mai fi un ideal. 1 Perdută a fost truda bătrânului, iar Pipița s’a măritat cu alesul i­­nnimii sale, pe când conu Arghir, bogătașul gros și umflat, s’a în­surat cu Anicuța, prietena roman­ticei noastre eroine. Intr’o zi de iarnă, zi de ger și vifor, Pipița făcu erupțiune în casa părintească: — Of­­taică, tăicuță, de ce nu mai legat, de ce nu m’ai bătut, de ce nu mi l’ai dat cu sila. Nu te ’nțeleg, puicuță. — Dar hai e tasta, taică, s’o văd pe Anicuța tolănită în Roll’s.. — Păi dumnealui stă cu mâinile pe portiță, gata să tiară... — S’o văd înfofolită în blană de astrahan­­t — Dar parcă ziceai că dânsul îi zice haxtracan...­­ . •—■ Eu să umblu în jachețica asta? •­­ — Dar ai luat băiat subțire. — Și să mănânc pâine cu sare? — Da, dar mâncați peștele cu furculița... Asta era altă mâncare de pește, pește nu văzuse Pipița de vre-o trei luni. AX. PONI --OXO Nenorocirea de la șo­seaua Ghiuvenlia—Con­stanța La spital a fost internat să­teanul Ion I. Rafail, din comuna Ghiuvenlia, grav rănit pe urma unui accident pe care l-a suferit, pe când venea cu căruța spre Constanța. Vehiculul răsturnându­­se într-un șanț, numitul a strivit sub greutatea acestuia, fost­a­legându se cu fracturi grave. O încercare criminală S’a dat foc magaziei de făină a brutăriei Rizescu Un incendiu a isbucnit Sâmbătă, la magazia de făi­nă a d-lui D. Rizescu, situ­ata în str. Ștefan cel Mare, în aceași încăpere cu brută­ria. Focul a consumat câțiva saci de făină. Prinzându-se de veste din vreme, incendiul a putut fi localizat, înainte ca să ia pro­porții. Actualmente, poliția a deschis o anchetă minuțioa­să, de­oare­ce, sunt indicii că începutul de incendiu de la brutăria d-lui Rizescu, ar fi opera unor mâini criminale ----------oxo---------­ încercare de sinu­cidere a unui tânăr .El este salvat de doi barcagii— Aseară pe la orele 8 jumătate tânărul Gh. Diamandi de fel din Ploești, sosit de câtva timp în lo­calitate, a încercat să se sinucidă, aruncându-se în mare în dreptul Cazinoului comunal. Sinucigașul a fost salvat de doi barcagii ce se aflau în apropiere. Cauzele actului disperat ar fi o dragoste nenorocită. O întâmpinare Din partea d-lui Mitrea Ștefan,­­ primim următoarea întâmpinare, cu­­ privire la incidentul ce a avut fiul d-sale sublocotenentul Mitrea Nicolae, cu as­emuul de comandant de sergenți Amuratiu. DOMNULE DIRECTOR, In ziarul „Dacia” din 8­­ Oc­tombrie curent, a apărut un ar­ticol privitor pe fiul meu, sublo­cotenent Mitrea Nicolae din regi­mentul 34 infanterie. Ori­cum, subsemnatul personal, m’am interesat de această ches­tiune, întrebând pe patronul lo­calului „Carpați”, care mi-a spus, cum s’a întâmplat și știindu-vă un om drept, vă rog să bine-voiți, a da publicității lucr­urile așa cum sau întâmplat. In seara zilei de 8 Octombrie, fiul meu, a intrat în localul „Car­pați”, fără a consuma nimic. In același timp a sosit și aju­torul de sergenți Amuratiu, cu care a avut un schimb de cu­vinte, în privința unui sergent, care purtându-se obrasnic cu fiul meu altădată, a fost pus la locul lui. In local nu s’a scos sabia, de către fiul meu și nimeni nu a fost insultat, sau lovit. Toate acestea au fost numai ca­lomnii din partea răilor săi voi­tori, cari au mai răspândit­­ și altădată asemenea svonuri, neîn­temeiate. 1 Cu stimă MITREA ȘTEFAN Str. Kiliei No. 43, L­oco. ----------oxo---------­ ulte inundații in Dobrogea O ploaie torențială s’a abă­tut asupra comunelor Enișenlia, Bazarghian și Asarlăc din ju­dețul nostru, provocând inunda­rea a 25 de locuințe și adu­când pagube mari locuitorilor. ■—7—oxo---------­ Emigranți din Ru­sia in portul nostru Cu vaporul italian „Carnaro" au sosit astăzi în portul nostru un număr de 200 persoane de diverse naționalități plecate din Rusia. Ei emigrează în mai multe centre ale orientului, aceasta în urma hotărârei guvernului sovie­tic de a lăsa liberă ori­ce emi­­grațiune. Avarierea vaporu­lui „Lucia“ Din cauza furtunei bântuit astă noapte pe care a mare, vaporul italian „Lucia“ s’a iz­bit la Intrarea în port de cheiul de piatră de la bazinul de pe­trol, producă­ndu- și o gravă spărtură în coastă și prin care apa a năvălit în abundență în interior. Astă­zi se procedează la salvarea vasului. Frănari, hoți de tren Parchetul local a înaintat cabi­netului de instrucție pe indivizii Gh Duțulescu și Dobre P. Nico­lae de profesiune frănari, bănuiți că au furat 3 saci cu dintr’un tren de marfă ce porumb, circa între Fetești-Palas. In fața jan­darmilor, arestații au faptul ce li se imaputa, recunoscut însă la parchet au susținut că declara­țiunea le a fost smulsă prin vio­lență. Negustori din Con­­stanța jefuiți Aron Alis, Petre Fundulea și Dodhié Deves negustori din C­on­­stanța, aflându-se cu o căruță pe șosea în apropierea comunei En­­decarachioi au fost atacați de doi tâlhari cari sub amenințare de moarte i-au jefuit de 7600 lei --------------OXO--------------­ Piața cerealelor Cereale sosite și vândute la O­­bor în ziua de 11 Oct.: 9 căruțe fasole 950—1200 Bursa și Octombrie 6 jum. Vag. porumb vechiu 605 t jum. Vag. orz 730 t jum. Vag. meiu 540 ---------oxo--------­ 1 căruță grâu arnăut 1010 57 căruțe orz 680—710 1 căruță in 1100­­ 15 căruțe ovăz 470—500 5 căruțe cap. sem.­ixoo—1360 5 căruțe rap. sălb. 600—700 17 căruțe porumb 500—560 8 căruțe meii 460—470 Accidentul din str. Carol Un accident s’a întâmplat as­tăzi dimineață, pe strada Carol, în dreptul magazinului Frații Simu. Un cal de la camionul lui Nic. Pavel alunecând la întretăierea străzilor, a căzut lovind peste pi­cioare pe funcționarul comercial Iosif Grimberg, care­ a fost trimis la spital pentru îngrijiri. ----------oxo---------­ Uneltirile macedoneni­lor din Bulgara Cum se crează conficte Bnc. 12.— Se anunță din Sofia că la Burgas a fost arestată ban­da care a atentat la viața marelui comerciant de ceriale Cochinos. In legătură cu această arestare, ziarul „Dnevnic“ arată că atenta­torii sunt macedoneni, cari caută prin ast­fel de mijloace să reacți­oneze contra convenției greco­­bulgare încheiată zilele trecute la Geneva, și care în unele puncte este defavorabilă macedonenilor. Un cioban dispare cu turma Plutonierul de jandarmi Lu­­pușanu Gheorghe, ajutat de jan­darmul Gh. Bălă, au reușit să aresteze pe ciobanul satului Va­­căreni jud. Tulcea, care zilele trecute 121 oi. dispăruse cu o turmă de Ciobanul hoț, a fost îna­intat parchetului de Constanța ----------exo---------­ Bun­port A fost reclamat căpităniei por­tului muncitorul Vasile Vișan, con­ducătorul unei echipe muncitorești, care ar fi hotărât ca mai mulți tovarăși ai săi, să ucidă pe șe­ful unei alte echipe, anume Ion Alexandru. Ancheta este actualmente în curs.­­ La infermeria portului s’a dat­­ ajutoare muncitorului Nichfor Ni­­­­colae, rănit la ambele picioare, cu ocazia manipulărei unor butoaie de petrol al portului.­­ Vaporul „Regele Carol” plecat în reparație care se va face­­ la șantierul „Steny" din Colpoli. ---------exo---------­ Riotariatul Tranzacții încheiate pe ziua de 10 Octombrie 1924. >­­­VANZARI: Memel' Seit Bey Manchedin vinde lui Iani T. Hri­­stu imobil în Medgidia cu suma de 650000 lei. IPOTECI: Elisabeta și Leonida Rossis se împrumută de la Vasi­­lichia și Ion Focșa cu 125000 lei ipotechzând imobil în C-ța. DOTALE: Stan Belciu consti­tuie dotă ficei sale Elena la trecere în căsătorie cu Tănase Culceru averea mobilă și 30000 lei. FIRME INDIVIDUALE: Gri­­gore Dumitriu băcănie, mărunți­șuri cafenea și manufactură în Sa­­tilșchioi. 1 Doctor B. TATARSKI - Boli interne, boli de nas, gât și urechi. — Operațiuni. Cei cari se duc De multe ori, acei cari pleacă dintre noi, cari ne părăsesc pen­tru veșnicie, duc odată cu ei, taine ce n’au putut fi pătrunse în tim­pul vieții, nici de cei mai apro­piați prieteni ai lor. In aparența de om comun, se ascunde adeseori temperamente de eroi, cari au avut momente în viață când au strălucit, dar de desfășurarea cărora abia își mai aduc aminte ei înșiși. Bătrânul Andreas Seefried, din Hasiduluc, a cărei moarte am a­­nunțat-o zilele trecute, o; soco­tim, unul dintre aceștia. Viața lui­, a fost o viață de zbu­­cium, pe cari prea puțini au cu­noscut-o. Credem că nu e lipsită de in­teres să desvăluim câteva­­ mis­tere . Născut la Șempenous al II-lea în Basarabia, la 1853, Andreas Seefried a urmat cursurile primare și liceale în această provincie pâ­­nâ când în 1874 a imigrat în Ciu­­curova din Tulcea. După ce a luat parte la răsboiul din 1877, ca soldat în armata rusă, fire aplecată spre misticism, See­­fried a primit însărcinarea de mi­sionar al societății Biblice din An­glia, pentru Macedonia și Al­bania. Pe vremea aceia moravurile balcanicilor erau mult sălbăticite și misionarii trebuiau să desfășoare un adevărat eroism în opera lor. Nu târziu, Siefried trecu la ad­­ventism și fa primul misionar al acestei secte religioase în Bulga­­­­­ria. Reîntors în Dobrogea, el înte­­meie satele Facria și Țariverde și întinse propaganda adventistă și în această provincie.­­ Pe terenul economic, a lucrat la introducerea sistemelor științifice în cultivarea pământului din Do­brogea și în apropiere de Con­stanța, ridică prima fabrică de u­­leiuri vegetale. După o viață atât de bogată în fapte, Seefried se stinse în vârstă de aproape 72 ani. La înmormân­tarea lui, o mare mulțime de dis­cipoli ai învățăturii adventiste, au ținut să participe, aducând prin aceasta salutul lor din urmă, fos­tului lor învățător. | ----------oxo---------­ Un slujbaș incorect denunțat de soția sa Căpitănia portului anchetează pe funcționarul Nicolae Purcoiu din serviciul silozurilor, care ar fi au­torul unor mari furturi de cure­­lărie săvârșite la acel serviciu. El a fost denunțat de propria sa so­ție, cu care se afla în rele rela­­țiuni. Valoarea curelelor furate se e­­valuează la peste 100.000 lei. ---------oxo---------­ Eri dimineața la orele 11, s’a oficiat la Biserica Albă din Bu­curești, un parastas de 25 ani de la moartea lui Anton Bacalbașa, unul dintre cei mai de seamă ziariști români. Au asistat nume­roși ziariști, membrii ai tuturor asociațiunilor de presă din Capi­tală. D­nul p­linilitiuil Criza prin care trece astă­zi ța­ra, a lovit crunt comerțul Con­stanței. O aruncătură de ochi este de ajuns, pentru ca să vedem în ce somn adânc doarme portul nos­tru, singurul port la mare al Ro­mâniei mărite, cu atâtea provincii­­ bogate. In cheiu vedem tot mai rar a­­costând vapoare. Iar puținele ce se mai abat și pe la țărmul To­m­sului, stau zile întregi, fără să­­și poată face ori complecta în­cărcăturile. Portul nostru, moare văzând cu ochii, iar cu aceasta și viața Constanței se reduce trep­tat. Fac aceste reflexii dureroase pen­tru­­ că și noi gazetarii suferim de pe urma inactivităței orașului. Noi trebue să scrim, să umplem ziarul cu noutăți, căci de aceia suntem retribuiți. Cu cât inactivitatea creș­te, cu atât mai mult alergăm. De aceia profităm de ocaziile ce­­ ni se ivesc, pătrunzând cu orice fizic, ori­unde.* Trecând alaltă ori pe strada D. A. Sturza, întâlnit într’o trăsură, mânată spre port în goana cailor, pe cunoscutul fotograf d. Ioanid. „Nu mergi la regina?” îmi stri­gă și opri trăsura. Avea două a­­parate și n’avea cine să-i ajute. Mă oferii imediat, făcându-mi pla­nul că­ voi vedea pe regina mai de aproape și că vom putea vi­zita un vapor mare, care străbate mări și oceane, acostând pe la mai toate porturile marilor țări. Curiozitatea, care la gazetar este tot ce-i trebuie, mă mână spre transatlanticul „Sinaia” pe care tocmai atunci îl vizita regina. Mă strecurat ca „ajutor” de fo­tograf printre grăniceri și polițiști, pe bordul vaporului, purtând tri­­piedul și „Geörz”-ul d-lui Ioanid. La câte trucuri nu trebuie să recurgem noi cei dela ziarele in­dependente. Gazetarii, în concep­ția africană a polițiștilor și guver­nanților noștri, sunt foarte pericu­loși.­­ Ei, sunt socotiți, nici mai mult, nici mai puțin decât drept „bolșe­vici” pentru că de multe ori ochiul lor pătrunde și în tainele multor a­­faceri suspecte de ale puternicilor zilei. Dacă n’aș fi procedat în felul acesta, pun prinsoare, chiar cu d. Ștefu, că subalternii d-sale nu m’ar fi lăsat să mă apropii de Majestatea Sa. Intr’un sfert de oră cu o iuțeală și îndemânare de invidiat d, Ioa­nid își termină instantaneele. . Ca „ajutor”, prima-mi curiozitate mi-o satisfăcusem: văzusem pe Re­gina României, de­oarece alimen­tând cu plăci pe „șeful” meu, am putut fi drept în fața celor cari ne pozau. Vizita regală se termină și remor­cherul, purtând pe Suverană și pe principele Nicolae, se departă spre pavilionul regal de pe dig. Regina, mulțumită de primirea ce i­­ se fă­cuse, flutura o batistă albă spre pasagerii și noii cunoscuți, de pe bord. Acum pot, fără nici un risc, să dau cartea pe față, îmi spusei în gând. Intrai în discuție cu un co­misar de poliție. — „De când lucrezi fotografia” mă întrebă ironic și curios inter­locutorul meu, care mă văzuse că din nepricepere, „voalasem” o pla­că de fotografiat. — „Nu sunt fotograf, ci gazetar” îi fu răspunsul, ironiei polițistului. Pe fața acestuia se putea vedea surprindere și mânie, de felul cum a fost tras pe sfoară. Să­ îi scap „vigilenței”, iată cum ar fi putut să capete o notă rea, de la șeful său, dacă acesta ar ști cine este­ întovărășit de d. Grimberg Teț­­cani, agentul local al companiei „Fahre Line”, proprietara transa­tlanticului „Sinaia”, pornit să vi­zitez interiorul „uriașului”. Curat și comod, ca toate va­poarele­ acestei companii france­ze, „Sinaia” este un vas cu ade­vărat occidental. Cabinele de clasa I și a III-a sunt perfect amenajate. Sala de mese îți dă impresia că te afli într’un restaurant de prim lux, mai elegant chiar decât marele restau­rant pariziene. Intr’o jumătate de oră putui a­­fla întreaga istorie a vasului și a companiei. Nu sunt lipsite de in­teres, datele pe care le-am putut culege. Dimpotrivă redându-le, voi putea înfățișa cititorilor noștrii, o mică pagină din istoria și des­­voltarea marinei comerciale fran­ceze. Compania „Faber Line” a fost înființată pe la sfârșitul secolului al 17--lea. Ea poartă numele primu­lui său șef Fabre. In 1884 socie­tatea devenise anonimă, și din a­cest an începe să deservească re­gulat porturile orientale ale Me­­diteranei făcând escale deasemeni și în porturile Americei de Nord. In timpul războiului din 1900 cu China, compania Fabre ia parte și ea punând la dispoziția sta­tului francez, flota și personalul său maritim. Cu această ocazie ea a suferit o pierdere de 5 vapoare mari și numeroși ofițeri și marinari curagioși. După terminarea răz­boiului, compania își reface pier­derile suferite și începe din nou să deservească porturile Statelor Unite, reluând și vechea sa linie în orient. Numai în cursul anului 1883, Compania a efectuat mai bine de 3200­ de traversări pe oceanul at­lantic, fără să înregistreze vre­un accident de persoane. Meritul pentru aceasta se cuvine bine în­țeles, abilităței excelenților săi co­mandanți de vapoare. Transatlanticul „Sinaia” are 12 mii tone, 2 helice și 7500 cai pu­tere, putând lua peste 2300 de pa­sageri, amenajat și cu telegrafie fără fir; pasagerii au zilnic știri de cele ce se petrec pe globul te­restru. „Sinaia” deservește linia Mar­silia via Constanța-New-York și (Citiți urmarea în pag. a 2-a). „MINIMAX“ cele mai bune apărate de stins incendiu. Reprezentant general pentru Dobrogea, N. Margulies-Bazargic

Next